4. HERG: In orasul lemurian

09. STUDIU: Creatie materiala mentala (5): CREATIA OBIECTIVULUI; AMSAMBLUL ORASULUI LEMURIAN

Omul trebuie să-şi ştie originea, puterile, evoluţiile; să nu mai creadă că s-ar trage din maimuţe (cu tot respectul faţă de ele şi toate celelalte vieţuitoare) şi nici din clone sau din alte producţii ale unor prezumtive civilizaţii industriale extraterestre, rătăcite prin spaţii cosmice şi rămase prizoniere ale unor condiţii pământene nefaste din timpuri imemoriale. Toate amănuntele prezentate în aceste studii, poate de multe ori plictisitoare pentru unii cititori, incredibile pentru alţii, acceptate de unii, rejectate de alţii – trebuie să rămână să sprijine, alături de altele asemănătoare, pe cei care vor să privească adevărul în faţă, fără jenă sau teamă. Toate dovedesc faptul că discutăm concret despre oameni, cu puterile lor la nivele de vibraţie înalte ale Pământului, despre felul în care şi-au adaptat mereu toate cunoaşterile pentru a se adapta la toate schimbările pe care le-au trăit până acum şi pe care le vor trăi în continuare aici sau oriunde în univers. 

Înainte de a intra în studiile propriu zise, vreau să atenţionez asupra felului în care am realizat desenele din studiile prezentate:

– dacă desenul nu este foarte încărcat (detaliile sunt uneori mai importante, alteori este important ansamblul lor) liniile trasate vor fi uneori ondulate, ceea ce înseamnă că acolo este o pulsaţie. Desigur, toată materia din jurul nostru este pulsatilă, indiferent de faptul că este o întrupare a unui spirit, a unei monade, sau o creaţie materială a spiritelor şi monadelor întrupate: pentru că orice fel de materie are în filamentele ce o compun monade infime, care trăiesc şi se dezvoltă în interiorul filamentelor. Dar uneori accentul cercetării se pune pe întrupatul creator, pe corpurile sale materiale prin care se manifestă, alteori pe creaţia sa. Pulsaţia diferă de la creator la creaţie, de la un întrupat la altul, este mai puternică sau mai slabă şi, cercetând astfel cum se desfăşoară lucrurile, înţelegem ansamblul celor cercetate, nu numai accentele pe care le cercetăm la un anumit moment dat. Revenind la desene, să notăm că marginea structurii va fi uneori desenată cu linii drepte, nu este întreruptă sau franjurată, liniile fluxurilor sau radiaţiile sunt drepte, pentru a nu încărca desenul: aşa le desenam pe toate în trecut, până când cei care fac propriile studii – mentale sau prin călătorii astrale – mi-au atras atenţia că structura reprezentată în desen pulsează! este vie! Nu nemişcată, aşa cum o desenam eu! Aşa era, ştiam bine asta, dar accentul prezentării mele era pe descrierea structurii. Dar am înţeles că adaptându-mi desenul la percepţiile oamenilor, din ce în ce mai clare pe măsura trecerii timpului, îi ajutam mai direct decât aş fi putut s-o fac prin legătură directă, imediată. Şi astfel, făcând un schimb real de impresii asupra obiectivelor studiate, am ajuns la concluzia că este corect să „încarc” desenul, acolo şi când se poate, cu linii ondulate pentru a arăta mişcarea, pulsaţia structurii în ritmul radiaţiei monadice pulsatile, împrimată de trăirea, cu puterea radiantă a monadei, prin care corpurile se constituie şi funcţionează, sau a vieţii incipiente din interiorul materiilor din care noi, oamenii, creatorii conştienţi, ne realizăm creaţiile necesare vieţii;

– dacă desenul este încărcat, voi face liniile drepte, dar în textul studiului sau chiar în Legenda desenului voi scrie că acolo este vorba despre o pulsaţie, indiferent de unde provine ea: de la un sistem corporal sub influenţa directă a respiraţiei monadei sau a unui perete de locuinţă care este creat astfel încât să ţină cont de respiraţia omului care trăieşte în interiorul locuinţei, dând impresia că peretele însuşi respiră, ca un fel de plantă – dar nu este aşa: casa nu este o întrupare, nu este materie „inteligentă”, aşa cum se vehiculează destul de multe idei azi, fără studiu aprofundat. Percepţia sau intuiţia este bună, rădăcina explicaţiei este superficial crezută a fi altceva decât ceea ce este în realitate. Este şi cazul caselor lemuriene şi atlante, din străvechimi; casa nu este „vie” – adică nu este vorba despre o întrupare a unui spirit, a unei monade dintr-un spirit, pe când omul din interiorul ei este o fiinţă vie, este o întrupare a unei monade. Dar orice construcţie din orice timpuri ne va arăta o asemenea pulsaţie de viaţă, căci pe de o parte se simte în exterior pulsaţia respiraţiei omului din interior, iar pe de altă parte materiile din care sunt create casele, la fel ca şi corpurile noastre, ale oricăror întrupaţi, alături de creaţiile lor de asemenea, sunt formate din compactizări de filamente cu monade mici în interiorul lor, filamentul şi întregul convolut material având astfel în exterior urme fine dar perceptibile de noi, oamenii, mental sau astral, din respiraţia = trăirea monadelor din filamente; vom studia mult astfel de particularităţi ale structurilor vii şi ne-vii pe parcursul acestor studii.

DUPĂ STUDIUL PE EŞANTION MATERIAL: CREAREA OBIECTIVULUI ÎN ÎNTREAGA SA COMPLEXITATE

Desigur, nu a fost de loc uşor să-mi dau seama cum se creează o casă sau o navă; sau, mai greu, cum să nu mai caut să văd unde depozitează omul nava sa: când îmi doream să ştiu, vedeam numai pământul din faţa casei, credeam că acolo este într-un fel de „subsol”, căci altă construcţie decât casa pe care o vedeam nu era. Studiam la început casele pădurenilor, acolo unde nu era aglomeraţie orăşenească şi credeam că astfel voi înţelege mai uşor cele legate de viaţa şi creaţia oamenilor. Dar pădurenii nu mai foloseau creaţia eşantionară, lăsând pe seama conducătorilor generali şi sectoriali să lucreze cu rezidenţii în felul pe care ei îl cunoşteau cel mai bine. Totuşi în acest fel am ajuns să cunosc felul în care avea loc creaţia materială mentală, felurile de creaţie ale pădurenilor şi ale rezidenţilor, existenţa micro-nucleelor de creaţie materială, amplasate de jur împrejurul aşezărilor mari ale rezidenţilor, glisarea lor în interiorul oraşelor şi existenţa amprentelor lăsate de ele în fostele lor locuri de fiinţare, special lăsate acolo pentru a ajuta alte grupuri de spirite care intrau la întrupare. Toate mi-au creat imaginea generală şi particularităţile trăirilor umane din acele vremuri. Studiul acestor particularităţi ne ajută să înţelegem cele petrecute atunci – multe, complexe – precum şi a celor care urmau să se petreacă în continuare. 

Crearea obiectivului era relativ simplă după ce studiile rezidenţilor durau zeci de ani. Toate erau puse la punct, trebuia ales pentru crearea locuinţei doar momentul oportun:

– momentul în care corpurile din sistemul corporal propriu aveau să fie complet schimbate, periodic, dar şi exact înainte de a începe trăirea efectivă cu asemenea noi corpuri;

– momentul în care avea loc o acalmie în ritmurile planetare locale din perioada bună pentru corporalitatea schimbată, un echilibru (chiar dacă relativ) între circulaţiile locale energo-materiale, ritmurile biologice ale planetei şi cele ale biosistemului planetar, chiar dacă codrii erau la o depărtare considerabilă faţă de oraş. 

O astfel de acalmie nu impulsiona animalele cele mai imprevizibile: saurienii zburători, care au trăit până la această primă etapă a apelor despre care discutăm. Casele şi navele construite înainte de prima epocă a apelor trebuiau să ţină cont de existenţa saurienilor, de aceea complexitatea creaţiilor avea un specific al vremurilor dinainte de epoca apelor. După epoca apelor, când spiritele sauriene au părăsit total Pământul, complexitatea locuinţelor şi navelor a avut un alt specific. În vremea pe care o analizăm, navele aveau formă asemănătoare cu aceea a saurienilor zburători, culoarea şi textura suprafeţei exterioare a navei imita perfect suprafaţa corpului lor fizic, mişcările lor în aer erau unduitoare după fluxurile de vibraţii de care ei ţineau cont în deplasările lor. Tot ţinând cont de existenţa lor, toate casele aveau pereţii dotaţi cu celule microscopice cu membrane elastice, care permiteau undelor sonore ale ţipetelor lor să nu se reflecte puternic de pereţii caselor, ci doar în măsura în care avea loc un asemenea fenomen de reflectare a undelor sonore în prezenţa vegetaţiei codrilor. De asemenea unele dintre locuinţele oamenilor aveau culoarea asemănătoare naturii medii a codrului lemurian – albastru marin sau verde smarald, după poziţiile lor la marginea aşezării şi după proporţiile între umbre şi lumină puternică asemănătoare reliefului şi acumulării de vegetaţie din regiune. 

După epoca apelor poporul saurienilor s-au retras întrutotul – întrucât îşi terminaseră sarcinile de tip pământean, iar locuinţele oamenilor şi-au modificat structurile pereţilor, accentele având să cadă în continuare asupra altor elemente necesare oamenilor şi naturii înconjurătoare. 

ORAŞUL LEMURIAN AL REZIDENŢILOR ÎNAINTE DE EPOCA APELOR

Perioada pe care o avem în discuţie are foarte multe particularităţi care pot îngreuna înţelegerea. De aceea cred că ar fi bine să pornim de la schiţa generală a oraşului lemurian, având o Legendă cu mai multe detalii decât o simplă prezentare, căci în acest fel vom înţelege şi structura sa de bază, şi detaliile care particularizează diferite perioade existenţiale ale oraşului şi populaţiilor care l-au locuit; în acest fel, sintetic, cred că vor fi mai bine prezentate şi înţelese elementele specifice acestei perioade atât de complexe, din istoria omenirii.

 

Fig.nr. 1: Planul general al oraşului lemurian al rezidenţilor, a cărui matrice a fost creată odată cu creaţia speciei umane, de către entităţile transcedentale

Legendă:

(1) = Canalul matriceal planetar, vertical, aflat în mijlocul aşezării; este necesar să facem diferenţa (mai ales pentru cei care doresc să studieze personal, prin meditaţie activă, viaţa oamenilor din acele timpuri) între coardă stelară sau planetară şi canal energetic matriceal planetar: care poate fi regional, continental şi transcontinetal, în funcţie de lungimea lui în totalul canalelor şi altor structuri care formează manşonul matriceal. Corzile de legătură între macrostructurile galaxiei (între nucleul galaxiei şi stele, între stele şi între planetele guvernate de o stea) sunt elemente componente ale matricei galactice, care facilitează circulaţia energo-materială între stelele şi planetele galaxiei. Canalele matriceale planetare sunt exclusiv părţi ale matricei planetei, care recirculă în plan local fluxurile energo-materiale venite de la stelele care guvernează planetele. Oraşele transcedentale au fost create în jurul unui canal perpendicular pe sol (astfel de canale fiind mai rare decât cele orizontale sau în diferite unghiuri de orientare în manşoanele matriceale ale planetei). Alegerea unei astfel de poziţii a oraşelor rezidenţilor, în jurul unui canal a avut rol de aprovizionare cu energiile necesare rezidenţilor şi ajutătorilor lor, energii radiind de jur împrejur şi susţinând o vibraţie relativ constantă necesară rezidenţilor; canalul asigura astfel tot ceea ce este necesar omului pentru desfăşurarea sarcinilor de destin: energii şi vibraţii deopotrivă;

(2) = Spaţiu liber de construcţii, aflat în jurul canalului matriceal vertical, lăsat liber întotdeauna pentru a crea loc desfăşurării energiilor radiante şi vibraţiilor necesare impulsurilor de destin pentru locuitori;

(3) = Inelul construcţiilor create de transcedentali, pentru ei înşişi şi pentru primele generaţii de oameni născuţi. Acest inel – pe care îl vom numi în continuare nucleul transcedental al oraşului – a fost lărgit de primele generaţii de oameni (întrupări ale ajutătorilor secundari ai rezidenţilor) pentru a face loc întrupării rezidenţilor, în primele lor destine de adaptări la specificul planetei. În continuare el a rămas inelul conducătorilor generali ai societăţii şi va rămâne permanent în mijlocul oraşului, indiferent cât de lungă va fi existenţa acestuia: unele oraşe vor dăinui până la ultima glaciaţiune, adică până acum cca.12.000 de ani (numărând astfel o viaţă lungă de cca.40 milioane de ani).

(4) = Spaţiu liber la început, lăsat de entităţile trancedentale special pentru ca de aici locuind, primele generaţii de oameni ajutători să construiască locuinţe pentru grupurile restrânse de rezidenţi care îşi vor face adaptările la specificul planetei. Inelul construcţiilor create astfel în timp urma să fie preluat de conducerile sectoriale, care se vor forma la momentul potrivit. După adaptarea completă a tuturor rezidenţilor, conducătorii sectoriali au intrat apoi în rândul pădurenilor, muntenilor, insularilor – în calitate de ajutători independenţi, nu numai din continentele lemuriene, ci în toată lumea, mai cu seamă pe continentele Aztlan (actuala Americă de Sud) şi A’Tlan (actuala Americă de Nord). Rezidenţii ştiau că toate clădirile în care locuiau ei erau create de primii oameni, care avuseseră vibraţie foarte mare, clădirile create de ei aveau la rândul lor vibraţie foarte mare, care îi ajutau pe ei, pe rezidenţi, pentru cercetările şi obişnuinţele lor cu Pământul. Şi mai ştiau că nucleul transcedental era un loc cu vibraţie încă şi mai mare, în care ei, personal, nu ar fi putut trăi, dar pentru ajutătorii secundari era singurul loc de unde ar fi putut să-şi deruleze sarcinile lor extrem de multe, de precise, de complexe;

(5) = Spaţiu liber la început, lăsat pentru locuinţele pe care rezidenţii au învăţat să şi le creeze singuri, la început urmând tipologia transcedentală: clădiri de formă rectangulară şi situate toate pe o placă comună. Înainte de prima epocă a apelor, conducătorii sectoriali au mai rămas în cercul lor (nr.4 în legenda schiţei oraşului lemurian) pentru a ajuta şi în lucrările curente, şi în studiile rezidenţilor cu privire la pregătirile lor pentru prima epocă a apelor pentru care ei nu aveau încă experienţă formată pe Pământ. Clădirile rectangulare au constituit şi primele lor învăţături de construcţie de locuinţe pe Pământ, dar a fost şi forma lor de învăţătură pentru construcţiile pe care şi le vor crea în epoca apelor, când o vor împleti cu alte forme pe care le vor folosi şi consolida până la epoca apelor. În timpul epocii apelor, întreg oraşul a fost reconstruit pe principiul locuinţelor de tip transcedental: cu toate casele pe o platformă comună, restrângând cât mai mult posibil dimensiunile oraşului, pentru a oferi naturii – vegetalelor şi animalelor deopotrivă – un spaţiu cât mai mare pentru traiul, evoluţia lor. Omul avea un respect şi o înţelegere a vieţii mult mai profundă decât o putem avea în zilele noastre, şi chiar decât o putem înţelege şi accepta azi că ar fi existat vreodată în viaţa omenirii. Înainte de epoca apelor nu a fost folosit chiar tot terenul cuprins în sfera matriceală a oraşului, creată de la bun început de transcedentali: iar acest lucru se explică prin faptul că s-au întrupat doar grupuri restrânse de spirite rezidente, consecutiv şi nu simultan, pentru ca lucrările mentale ale omenirii să nu perturbe prin multitudinea şi complexitatea lor natura planetei. Mentalul creativ naşte mişcări ale aerului extrem de puternice, care sunt echilibrate de către creatorii înşişi, ajutaţi însă de forţele mentale ale conducătorilor sectoriali şi generali – dar prima măsură a coordonatorilor evoluţiilor lor era să planifice cât mai puţine întrupări simultane în oraşele rezidenţilor. În epoca apelor, numai până la nivelul maxim al acestei zone a oraşului s-a extins placa comună a locuinţelor construite de oameni, iar după epoca apelor locuinţele s-au extins pe toată aria pământurilor cuprinse în sfera eteric-astrală, matriceală, a oraşului. Niciodată însă în existenţa lor oraşele lemuriene nu sau extins dincolo de sfera matriceală eterică a oraşului, construită după modelul sferei matriceale a planetei;

(6) = Spaţiu liber la început, prevăzut pentru extinderea construcţiilor create de rezidenţi, cu învăţăturile de tip nou: sferice (pentru întrupaţii cu destin individual) şi elipsoidale (pentru întrupaţii cu destin în cuplu familial). 

Conducătorii sectoriali au coordonat mult timp sectoarele de activitate creativă ale rezidenţilor, până când rezidenţii au creat primele lor construcţii adaptate priceperii şi senzitivităţii lor complexe din acel moment: case independente de formă sferică (pentru indivizi cu destin autonom) şi elipsoidală (pentru cupluri familiale). Abia în timpul epocii apelor conducătorii sectoriali s-au retras complet din destinul lor de acest fel, cu calitate de conducători sectoriali, dar s-au reîntrupat în continuare în mijlocul populaţiei rezidenţilor.

Acest spaţiu se întindea până la limita maximă a sferei matriceale eterice a oraşului lemurian, care a cuprins oraşul în toată extensia sa după epoca apelor. Aceasta însă nu a însemnat că toată populaţia întrupată în tipul epocii apelor s-a întrupat în continuare în aşezare. Densitatea populaţiei a scăzut din nou, ajungând la o densitate mică la fel ca şi înainte de epoca apelor; nu s-au mai întrupat simultan multe spirite umane, dar locul afectat fiecărei locuinţe a devenit mult mai mare. 

(7) = Sfera matriceală eteric-astrală a oraşului lemurian;

(8) = Plafonul ceţos de-asupra oraşului. 

Caracteristica acestei perioade rămâne cercetarea, învăţătura şi creaţia în felul nou a locuinţelor de către rezidenţii adaptaţi complet la fenomenologia pământeană: locuinţele de tip sferic şi elipsoidal.

Înainte cu mult timp de intrarea în epoca apelor, rezidenţii au studiat intens, fără să-şi abandoneze însă propriile cercetări privind necesităţile şi înţelegerile cu caracter general privind viaţa în permanentă schimbare de pe Pământ, particularităţile epocii apelor despre care ştiau că va veni în curând. Studiau permanent particularităţile creaţiei materiale şi ale contextului existenţial în ritmurile vieţii pământene: a stelei, planetei şi biosistemului planetei.

Întrucât micro-nucleele de creaţie materială au fost specifice perioadei dinainte de epoca apelor, să ne lămurim de ce am numit asemenea aşezări umane „micro-nuclee de creaţie” :

– în primul rând ele au fost foarte mici comparativ cu sectoarele foarte largi din oraşul pentru care au fost create. De fapt oamenii din ele au devenit conducători sectoriali în oraş: s-au mutat efectiv în oraş, în locurile destinate lor, unde au format nuclee de coordonare a activităţilor creative pe care le desfăşuraseră în micronucleele separate înainte. S-au creat în oraş astfel sectoare în care diferite grupuri de oameni realizau creaţie materială de tipuri diferite, ajutaţi şi coordonaţi de către membrii fostelor micronuclee: de aceea am scris că au „glisat” în interiorul oraşului, iar acele mici aşezări – micronucleele – au fost dematerializate complet, ele nemaifiind folosite de alţi oameni. Pe vremea lui Herg rămăseseră doar amprentele existenţei lor, aşa cum am mai scris. Conducătorii sectoriali au coordonat şi au ajutat rezidenţii în toate învăţăturile, consolidările, dezvoltările lor creative atât timp cât a fost nevoie de existenţa lor în peisajul lemurian. Să ne imaginăm un sector larg de cerc în care vârful acestuia poate fi numit „micro”-aşezământ, format din 2-3 întrupaţi pricepuţi, antrenaţi în moduri specifice rezidenţilor de creaţie materială. De la bun început aceştia au fost galactici plecaţi din păduri în perioadele anterioare: vom mai reveni cu detalii despre ajutătorii galactici, care se vor afla permanent lângă rezidenţi sub o formă sau alta, ajutându-i în orice situaţie vor avea nevoie de ei;

– în al doilea rând au fost „nuclee” de creaţie materială, şi oricât de mici ar fi fost, ele sintetizau un mod de creaţie de un anumit fel, fiecare de o mare complexitate, din care se vor dezvolta nu numai activităţile în această perioadă, ci absolut toate felurile de activitate creativă din întreaga perioadă mentală a omenirii, până la ultima glaciaţiune. Deocamdată, în acele timpuri, rezidenţii vor începe cu anumite lucrări, specifice timpului lor, care se vor dezvolta, ramifica însă periodic, iar galacticii vor fi întotdeauna în apropierea rezidenţilor, atunci când vor avea nevoie să-şi dezvolte mereu alte noi feluri de activitate. Fiecare în parte purta astfel sâmburii altor dezvoltări, aceeaşi creaţie materială – dar realizată conform înclinaţiilor specifice ale grupurilor de rezidenţi: aşa cum azi creăm, de exemplu căni, dar fiecare grup în parte le face după înclinaţia sa – mai rotunde, mai plate, mai pătrăţoase, etc. Totul era astfel adaptat înclinaţiilor şi tendinţelor lor personale de lucru, de manifestare, după cum se dezvoltă înclinaţiile din începutul evoluţiilor monadelor, nu de aici, de pe Pământ: coordonatorii organizează evoluţiile pe grupuri cu afinităţi comune, mai multe astfel de grupuri formând un popor spiritual. Evoluţiile ajung treptat la manifestări complexe, comune tuturor popoarelor de spirite – dar cu linii, înclinaţii, tendinţe personale; evoluţiile urmăresc întotdeauna dezvoltarea personalităţii de orice fel, în orice manifestare, a monadelor, aşa cum este fiecare în parte, dar având în comun folosirea forţelor radiante spre manifestări din ce în ce mai elevate, creaţii de calitate şi complexitate din ce în ce mai înaltă şi mai bogată, manifestări altruiste, iubitoare de o infinită profunzime. 

Dacă vrem să studiem creaţia materială în întreaga ei complexitate, este necesar să studiem oraşul lemurian cu toate aspectele sale specifice perioadei dinaintea epocii apelor, din timpul şi după finalizarea acesteia.

Perioada dinainte de epoca apelor fost cea mai fecundă pentru creativitătea rezidenţilor. Învăţau repede, de la o perioadă scurtă de timp la alta, cele necesare vieţii curente, dar în acelaşi timp şi cele specifice pregătirilor pentru următoarea perioadă – a apelor: în care aveau să trăiască etapa planetară a coborârii plafonului ceţos până la tangenţa cu pământurile, apele, biosistemul vegetal şi animal, oamenii şi creaţiile lor, având ca efect condensarea lui parţială şi scurgerea apelor în pământ. 

Specificul general al construcţiilor perioadei este dat tocmai de aceste schimbări: oraşul îşi schimba permanent faţa, în funcţie de etapele de învăţătură. La început au apărut construcţii noi, de tip transcedental: inelul nr.4, în ale cărui locuinţe rezidenţii continuă învăţăturile lor următoare, studiind şi aplicând noile feluri de trăire şi creaţie pentru locuinţele de tip sferic şi elipsoidal. 

Spre sfârşitul perioadei, spaţiul rezervat inelelor 4 şi 5 era acoperit cu construcţii sferice şi elipsoidale, despărţite de petice largi de pământ acoperit cu vegetaţie: nu iarbă, căci încă nu apăruse iarba – ea fiind un aspect al vieţii vegetale mult mai înaintat, care presupune şi pentru vegetaţie independenţa firului vegetal, o formă autonomă de trăire pentru fiecare spirit din popoarele spirituale aflate în etapa vegetală de evoluţie. În poienile codrilor şi în regiunile despădurite era răspândit un muşchi vegetal, dezvoltat pe spaţii largi, pe toate continentele. În oraşe rămăsese încă inelul conducătorilor sectoriali, în continuarea construcţiilor pur transcedentale – acolo unde vor trăi întotdeauna conducătorii generali ai societăţilor rezidenţilor. Inelul construcţiilor de tip transcedental realizate de rezidenţi va dispare aşadar, oraşul având astfel un inel lat cu construcţii de tip sferic-elipsoidal. În această perioadă oraşul va avea cea mai mare extindere a sa până în acel moment, cuprinzând toată secţiunea diametrală a sferei matriceale a oraşului: sferă matriceală creată de transcedentali, din materii eterice şi astrale cu vibraţiile cele mai înalte ale inelului galactic în care se află sistemul nostru stelar, în setul vibraţiilor eterice şi astrale. De aceea construcţiile transcedentale au sprijinit evoluţia oamenilor până când vremurile s-au schimbat atât de mult, încât să facă loc altor manifestări umane, ajutate în alte feluri, după alte necesităţi. 

În perioada următoare, a epocii apelor, secţiunea aceasta a oraşului se va schimba din nou: va dispare inelul nr. 6, pentru ca după epoca apelor să se revină din nou la extinderea sa teritorială maximă, ajutată în întregime de sfera matriceală.

Este de remarcat o anumită specificitate a clădirilor din această perioadă, înainte de epoca apelor. Urmând una dintre particularităţile biosistemului din acel moment, trebuia să se ţină cont de existenţa ultimilor saurieni – saurienii zburători. Pereţii locuinţelor aveau în întregimea lor o elasticitate cu o sensibilitate mărită la sunet, iar din loc în loc aveau celule microscopice cu o membrană foarte fină în stratul lor exterior. În acest fel, ţipetele ascuţite, puternice, ale saurienilor, cu reverberaţii pătrunzătoare în mediile atmosferice pe spaţii largii, nu se reflectau în pereţii caseilor decât foarte puţin, spre exterior, fără să-i sperie, totul fiind astfel mult apropiat de structura impactului sunetelor cu vegetaţia codrilor în care trăiau saurienii în cea mai mare parte a vieţii lor. 

 

Fig.nr.2: Alura generală a unui saurian zburător

 

Fig.nr.3: Detaliu în structura peretelui flexibil al unei locuinţe lemuriene, adaptat pentru limitarea reflectării sunetelor puternice emise de saurienii zburători în mediul natural

Legendă:

(1) = Suprafaţa flexibilă a peretelui casei;

(2) = Celulă cu membrană elastică creată în vederea reducerii reflectării sunetelor puternice emise de saurienii zburători în mediul natural;

(3) = Por în structura peretelui casei, creat pentru transferul în interiorul locuinţei de aer, vapori de apă, fluxuri energo-materiale hrănitoare pentru oamenii din interior şi eliberarea aerului încărcat cu elemente expulzate din corporalitatea locuitorilor casei. 

De asemenea, forma navelor pentru deplasarea oamenilor în teritorii aveau în această perioadă formă asemănătoare saurienilor zburători, mişcându-se în aer cu viteze asemănătoare lor, cu specificul de mişcare cu căutare, dar ţinând cont în acelaşi timp de necesitatea de a se ţine cât mai departe de întâlniri cu animalele zburătoare. 

Vom relua idei ale acestei perioade când vom discuta despre perioada ieşirii din epoca ploilor. Am pus câteva accente în descrierea vieţii lui Herg asupra epocii de ridicare a vibraţiei locurilor natale pentru rezidenţi, după ieşirea din epoca apelor. Ridicarea vibraţiei oraşului, adică a creaţiei caselor oamenilor, a fost de la nivelul folosit în timpul vibraţiei planetare scăzute – la nivelul înalt lăsat la intrarea în epoca apelor. Această etapă a cuprins învăţăturile cele mai subtile ale începuturilor de evoluţie umană pe Pământ, căci pe măsura diminuării constante a vibraţiei zonale ridicarea cât mai mult posibil a vibraţiei locurilor de trai curent ale rezidenţilor, precum şi a grupurilor de spirite care vor începe să vină pe Pământ destul de curând, va deveni principala preocupare a oamenilor, alături de obişnuita schimbare a creaţiei materiale în funcţie de vremuri şi de adaptările oamenilor la schimbarea lor. 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
17. CORPORALITATE LEMURIANA (3): FOLOSIREA CONSTIENTA A PLEXURILOR CORPURILOR FLUIDICE: A CANALELOR SI A CORDOANELOR (CORZILOR) LOR

Se vor avea în vedere studiile: Plexurile corpurilor fluidice (1), Plexuri ale corpurilor fluidice (2), Plexuri ale corpurilor fluidice (3), precum şi studiile privind Împământarea . Pe măsura pătrunderii în studiile…

16. CORPORALITATE LEMURIANA (2): DETALII ÎN PLUS PRIVIND STRUCTURILE COMPLEXULUI REPTILIAN

Se vor avea în vedere studiile din capitolul COMPLEXUL REPTILIAN . Să reţinem din cele expuse anterior faptul că toate activităţile umane se bazau în străvechimi pe structurile naturale ale sistemului corporal uman şi pe funcţiunile…

Dictionar