4. HERG: In orasul lemurian

08. STUDIU: creatie materiala mentala (4): CREATIE ESANTIONARA

Câteva cuvinte înainte...

Nu cunoaştem, şi nu ne vine să recunoaştem potenţialul acestui loc din univers, nici posibilităţile derulării unor fenomene anume, momentului lor, schimbării puterilor lor în timp, sub influenţa unor factori de asemenea neînţeleşi, a direcţiilor lor, a efectelor lor. Nu ne vine să credem nici felul în care se schimbă manifestările întrupaţilor în astfel de condiţii planetare, în funcţie de variaţia vibraţiei medii planetare. Totul este să înţelegem perspectiva din care privim lucrurile: acum, sub influenţa unei vibraţii medii planetare cu frecvenţă joasă – încă joasă deşi este în creştere, încă joasă deşi noi o credem ajunsă la maximul ei planetar.

Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa, şi tocmai acest lucru îl avem de înţeles. Spiritele umane – dar şi spiritele altor vieţuitoare din jurul nostru – au mult mai multă experienţă de manifestare decât credem noi azi. Vibraţia mediului înconjurător scoate din memoriile monadelor întrupate comportamente specifice locului sau, dacă ele sunt întrupate în acel loc pentru prima oară, totuşi au în experienţa lor generală trăiri asemănătoare cu care îşi fac debutul, apoi şi le adaptează condiţiilor locale, sub îndrumarea şi cu ajutorul entităţilor astrale ajutătoare. 

Spiritele umane au o experienţă bogată la toate nivelele de vibraţie ale Pământului, indiferent de etapa de evoluţie pe care o au: dacă li se oferă o anume corporalitate înseamnă că au puterea şi experienţa de a folosi astfel de corpuri, de a învăţa elemente noi cu ajutorul lor, de a continua mereu o evoluţie care se îmbogăţeşte prin cantitate, calitate şi profunzime a înţelegerilor despre o lume, un univers, o multitudine de universuri conexe pe care le străbat şi le folosesc, îndrumaţi de ajutători mai evoluaţi, mai experimentaţi, de coordonatori de evoluţii care cunosc bine toate cele specifice tuturor întrupaţilor din aceste universuri. Tocmai de aceea noi, oamenii, avem un potenţial uriaş de manifestare – dar o parte din aceste manifestaări sunt bine consolidate, prin trăiri multiple, pe când altă parte este doar în curs de consolidare. Să avem mereu în vedere acest lucru. 

Luând în considerare cele discutate în studiul anterior: cu privire la efectele condiţiilor locale de trai, a generalităţilor privind creaţia materială eşantionară, să urmărim şi să reţinem de la început câteva aspecte legate de folosirea acestui mod de lucru – creaţia eşantionară. 

1. În timpul creării oraşelor transcedentale, entităţile creatoare nu au folosit creaţia eşantionară. Este drept că am menţionat nu o dată că ajutătorii folosesc manifestări care nu mai sunt absolut necesare pentru ei, dar le fac pentru a da exemplu de lucrări necesare rezidenţilor. Creaţia entităţilor transcedentale a avut particularităţi specifice perioadei planetare şi lucrării lor de grup; ei au lăsat diversificarea formelor de creaţie – inclusiv creaţia eşantionară – în seama urmaşilor lor, care urmau să devină în viitor ajutătorii rezidenţilor. Atunci când au fost create aşezările, vibraţia materiilor din care au fost realizate era foarte înaltă, iar rezidenţii aflaţi în peroada lor de sosire în jurul Pământului puteau să perceapă astfel de creaţie numai din corpurile lor de călătorie, corpuri spirituale cu vibraţie foarte înaltă; din corpurile astrale cu care au schimbat relativ repede corpurile lor de călătorie nici nu le-ar fi putut percepe atunci, şi nici nu le-ar fi putut percepe cu toţii deodată, căci grupurile vin pe rând, pe măsură ce grupurile venite înaintea lor se acomodează cu sistemul stelei locale. Aşadar lucrările au fost realizate după gradul înaintat de pricepere al transcedentalilor, simultan cu coborârea lor definitivă în stratul nostru fizic dimensional, când deja erau formatate de ei câmpurile şi spaţiile fizice ale viitoarelor oraşe, aşezări. Matricea oraşelor a fost creată astfel de către transcedentali, de la placa de bază la cele mai fine detalii ale tuturor construcţiilor, simultan pentru toată aşezarea. Matricea oraşului cuprindea toate anexele aşezării, inclusiv acele micro-nuclee de creaţie care urmau să ajute la dezvoltarea aşezărilor de-a lungul timpului. Apoi, pe măsura diminuării vibraţiei planetare şi personale a transcedentalilor, care îşi întăreau permanent corpurile cu materii din spaţiile pământoase locale, s-a întărit simultan şi matricea eterică a aşezării, ca şi corpurile lor, armonizându-se astfel perfect: corpurile îşi luau singure fluxurile obişnuite mediului local, dar construcţiile erau treptat schimbate prin remodelare de către transcedentalii care îşi simţeau perfect modificările corpurilor. S-a realizat astfel întărirea construcţiilor, treptat, pentru armonizarea corpurilor lor cu mediul pământos-apos. 

Dar rezidenţii, odată ajunşi pe Pământ, au cunoscut toate fazele prin care oraşele lor fuseseră create pentru a le ajunge lor moştenire şi exemplu de creaţie în viitorul lor. Le cunoşteau din trăirile lor pe alte planete, unde intrările lor fuseseră de acelaşi fel cu cele pământene, doar vibraţiile fiind mai joase. Au adaptat, aşa cum ştim acum, cunoaşterile lor, trăirile lor, la fenomenologia planetară, lucrând după modurile pe care le ştiau ei cel mai bine, care se potriveau cel mai bine situaţiei pământene. Printre altele s-a numărat şi creaţia eşantioanelor pentru studiul propriu – modalitate care era cel mai important lucru pentru rezidenţii fără experienţă multă deocamdată pe Pământ. Dar ei au preluat creaţia bazată pe studiul de eşantioane de la ajutătorii în mijlocul cărora s-au întrupat, la câteva generaţii de la retragerea transcedentalilor, ajutători care o foloseau sporadic, când era cazul să ofere exemple rezidenţilor, căci ei nu au intrat total în creaţie decât după adaptarea trăirilor lor generale la condiţiile pământene. Iar folosirea definitivă a acestui fel de creaţie a început odată cu desfăşurarea creaţiei materiale în sateliţii marilor oraşe – micro-nucleele de creaţie materială dispuse radial în jurul marilor oraşe, fiind folosită de ajutătorii galactici veniţi din păduri. Rezidenţii au adaptat cunoaşterile lor la modul de desfăşurare pământeană, la modul de fiinţare şi funcţionare a manşoanelor matriceale ale planetei şi, în momentul glisării micronucleelor în interiorul oraşelor, ei erau deja pregătiţi să facă din creaţia materială principala lor preocupare. 

2. Extinderea oraşelor lemuriene, ale rezidenţilor, s-a realizat aşadar de către secundari şi de către galacticii care erau pregătiţi dinainte trăind între pădureni, aşa cum am mai scris. Vom studia în detaliu galacticii şi pădurenii în articole următoare, pentru a înţelege şi cele petrecute în timpul lui Herg, şi cele ce se vor petrece în timpurile care îi vor urma lui Herg – dar şi în timpurile pe care noi, cercetătorii de azi ai celor petrecute în trecut, le vom trăi în viitorul planetei. Pădurenii au fost aceia care au format atunci învăţăturile pentru rezidenţi, folosind micronucleele de creaţie aflate în jurul oraşelor transcedentale. Apoi, cu ajutorul conducătorilor generali ai societăţilor mari au coordonat şi au ajutat glisarea micronucleelor de creaţie în oraşe, urmărind permanent adaptările rezidenţilor. 

Astfel au fost create condiţii de întrupare masivă a rezidenţilor, de începere a studiului lor pentru crearea de clădiri, deşi ei au trăit mult timp în clădirile transcedentale: până când au fost bine pregătiţi pentru a-şi realizare propriile case. În oraşe, micronucleele de creaţie au format primul şir de clădiri după nucleul transcedental al oraşului, casele conducătorilor sectoriali, ai conducătorilor-ajutători în creaţia materială a rezidenţilor; în continuarea lor se aflau radial, spre exteriorul oraşului, casele rezidenţilor. 

Aşadar, rezidenţii nu şi-au clădit la început singuri casele, căci sarcina lor cea mai importantă era să se ocupe de adaptarea prin cunoaştere profundă, multiplă, a întregii fenomenologii planetare. Din acest moment ei au început să creeze eşantioane după modelul descris, cercetând şi învăţând astfel să aplice toate cunoaşterile lor despre părţile constitutive ale planetei, despre fenomenele create de o astfel de constituţie şi astfel să înceapă să creeze eşantionar – doar eşantionar în această fază – în vederea realizării:

– primelor lor nave la început, obiective mai uşor de creat şi de care oricum aveau nevoie pentru a vizita, şi astfel simţi efectiv diverse locuri din oceanele şi continentele lumii lor; aceste eşantioane pentru realizarea navelor cuprindeau toate fazele de cercetare, de conştientizare a celor neluate în seamă, a celor care corespundeau sau nu cerinţelor lor corporale, pentru ca ulterior experienţa aceasta să o folosească în studiile şi creaţia locuinţelor;

– primelor lor locuinţe, mai târziu, vând deja experienţa creării navelor. Dar pentru completarea experienţei de creare a locuinţelor se vor pregăti timp îndelungat, prin mai multe întrupări, în mai multe oraşe din cuprinsul continentul Cian (Asia de azi) şi Mur (continent din care au rămas India: migrată şi înfiptă în Cian câteva milioane de ani mai târziu – şi Australia, migrată în sud; mare parte din insulele din partea centrală a Oceanului Pacific sunt de asemenea părţi din vechiul continent Mur). Abia după consolidarea experienţei de trecere prin toate regiunile importante ale Asiei au putut desfăşura crearea propriilor lor locuinţe, independente pe placă de bază independentă sau independente pe o placă de bază comună, în timpul primei glaciaţiuni, aşa cum vom vedea. 

Crearea locuinţelor pe placă de bază independentă era absolut necesară datorită faptului că fiecare cuplu sau individ îşi realiza construcţia în perioade diferite, iar dematerializarea şi rematerializarea casei proprii ar fi dezechilibrat placa de bază a oraşului. Sfera matriceală a oraşului le oferea spaţiul necesar unei întăriri energetice suplimentare fără ca sectorizarea oraşelor să continue până în marginea sferei, iar acolo oamenii şi-au creat primele case individuale sau de cuplu, până ce s-au rărit suficient construcţiile create pentru rezidenţi încă din timpul transcedentalilor. Conducătorii sectoriali şi generali ai oraşelor au dematerializat clădirile golite şi apoi placa de bază, făcând loc unor noi clădiri, pentru rezidenţii care intrau la întrupare: copiii cuplurilor mai vechi. 

Clădirile de tip transcedental, rămase în nucleul transcedental al oraşelor, au servit mai departe drept exemplu rezidenţilor pentru realizarea locuinţelor lor în timpul epocii apelor (în timpul primei glaciaţiuni trăită de spiritele umane pe Pământ). Au observat şi au studiat diferenţele dintre casele cu pereţi comuni şi casele independente, necesare lor în timpul condensării plafonului ceţos, au păstrat forma rectangulară a caselor, dar nu mai aveau nevoie de stilul cu pereţi comuni. Astfel comparând toate particularităţile felurilor de clădiri în care trăiseră, au putut ajunge la forma optimă pentru ei, dar şi pentru natură, căci orice om avea un respect profund pentru natură, mult mai puternic şi complex pus în faptă atunci decât formele de respect pe care le cunoaştem azi. 

Vom mai discuta despre oraşele lemuriene existente înainte prima glaciaţiune, în timpul ei şi după terminarea ei, în studiile imediat următoare. 

Vom înţelege şi vom păstra mai uşor în minte desfăşurarea trăirii rezidenţilor în casele lor, având în faţă schiţele sugestive ale caselor şi poziţiei oamenilor în casa proprie, precum şi conjunctura energetică totală a creaţiei în acel moment. 

Fig.nr. 1.a : Tip de locuinţă individuală (sferică) şi de cuplu familial (elipsoidală), la nivelul solului, fără picior.

 

Fig.nr. 1.b : Tip de locuinţă individuală (sferică) şi de cuplu familial (elipsoidală), cu înălţare de la sol (cu picior)

Desfăşurarea procesului de creaţiea eşantionului de studiu era un proces simplu, facilitat de experienţa întrupatului în orientarea forţelor sale creative, mentale le numim pe Pământ, către un punct fix din depărtare, din preajma planetei – şi nu de aproape, din jurul său: pentru ca deranjarea semenilor săi să fie minimă – mai ales la începutul lucrărilor pământene, doar la momentul de dematerializare cu împământare şi rematerializarea locuinţei proprii. O schiţă sumară ne va oferi orientarea acestui fel de lucrare cu care ne vom întâlni deseori în epoca mentală a omenirii. Este necesar să reţinem că nu contează pentru omul mental unde plasează eşantionul, creaţia sa, mică sau mare, şi astfel vom înţelege şi alte momente creative ale omului de-a lungul timpurilor, până la ultima glaciaţiune. 

 

Fig.nr. 2 : Execuţia eşantionului material pentru studiu de execuţie în cazul de destin individual 

LEGENDĂ:

(1) = Clădirea (casa) în care individul desfăşura viaţa şi studiile pentru crearea unei noi clădiri;

(2) = Creatorul individual aşezat în poziţie de lucru mental;

(3) = Flux radiant mental individual, orientat către exteriorul planetei, către exteriorul manşonului matriceal al planetei, de-asupra căruia se crea şi se studia eşantionul material;

(4) = Orientarea forţelor mentale, parte a întregului set radiant al monadei, către exteriorul planetei, către exteriorul manşonului matriceal al planetei, de-asupra căruia se crea eşantionul material;

(5) = Flux radiant mental, orientat către interiorul planetei, pentru folosirea lui la împământarea materiilor provenite din dematerializarea casei vechi;

(6) = Orientarea forţelor mentale către interiorul planetei pentru împământarea resturilor provenite din dematerializarea casei vechi;

(7) = Eşantionul creat pentru studiul viitoarei locuinţe;

(8) = Marginea superioară a manşonului matriceal planetar, de-asupra căruia se crea eşantionul. 

În cazul unui cuplu familial distribuţiile erau următoarele: 

 

Fig nr. 3: Execuţie eşantion material pentru studiu de execuţie locuinţă pentru cuplu familial

LEGENDĂ:

(1) = Clădirea (casa) în care cuplul desfăşura studiile pentru crerea unei noi clădiri proprii;

(2) = Cuplul familial cu aşezare la distanţă pentru desfăşurarea personală a studiilor;

(3) = Flux radiant mental pentru fiecare membru al familiei, orientat către exteriorul planetei, către exteriorul manşonului matriceal al planetei, de-asupra căruia se crea şi se studia eşantionul material;

(4) = Orientarea forţelor mentale, parte a întregului set radiant al monadei, către exteriorul planetei, către exteriorul manşonului matriceal al planetei, de-asupra căruia se crea eşantionul material;

(5) = Flux radiant mental pentru fiecare membru al familiei, orientat către interiorul planetei, pentru folosirea lui la împământarea materiilor provenite din dematerializarea casei vechi;

(6) = Orientarea forţelor mentale către interiorul planetei pentru împământarea resturilor provenite din dematerializarea casei vechi;

(7) = Eşantionul propriu fiecărei persoane din cuplul familial;

(8) = Eşantionul creat în comun de cuplul familial; 

(9) = Marginea superioară manşonului matriceal planetar, de-asupra căruia se realiza creaţia eşantioanelor. 

Fiind foarte compact, drept şi structurat în felul lui, fluxul radiant mental era susţinut de celelalte forţe spirituale ale întrupatului şi avea un aspect general de canal, ca şi cum omul şi-ar fi creat un canal prin care să circule forţele lui, ca să ducă materii în sus sau să împământeze materii: dar nu este aşa, acolo nu este un canal, ci forţele se orientează compact în sus sau în jos, iar materialele se circulă prin forţele spirituale astfel:

– pentru creaţia eşantionului: preluate din fluxurile circulate în exteriorul manşonului matriceal;

– pentru creaţia casei: preluate tot din fluxurile exterioare, dar de de-asupra oraşului: dinafara matricei eterice a oraşului, prin folosirea cumulului de forţe proprii de toate vibraţiile, canalizate prin corpurile omului, căci locuinţa avea nevoie de materii cu vibraţii specifice tuturor corpurilor creatorilor din familie;

– resturile materiale provenite din dematerializări se împământau prin puterea radiaţiei mentale în principal, cu sprijin, de asemenea, din partea restului radiaţiei spirituale. 

Aşadar, fiecare membru al familiei studia separat, apoi se continuau studiile împreună, pe centrul comun al radiaţiei celor doi şi al câmpurilor de trăire împreună, tot de-asupra manşonului matriceal. Oricum, cuplul era format din fraţi de spirit la toţi rezidenţii – şi mare parte din ajutătorii lor din acele timpuri – de aceea erau obişnuiţi de mul, dinainte de venirea lor pe Pământ, să lucreze, să se armonizeze în trăirea în cuplu, în creaţia în cuplu. 

Creaţia eşantionară, să reţinem, este realizată tot la scară 1:1, doar că presupune o bucăţică de perete, de structură studiată. Iniţial am făcut confuzia să cred că era o formă de machetă la scară mult redusă, dar ajutătorii m-au îndrumat să studiez eşantionul, la rândul meu, astfel ajungând şi eu la concluzia că nu era o formă redusă, ci doar un eşantion din structurile care erau atât de complex realizate, încât să răspundă tuturor factorilor pe care i-am arătat în aceste studii. 

Practic tot timpul rezidenţii au lucrat eşantionar, dar se creează impresia observatorului actual că doar în preajma glaciaţiunii s-a folosit – însă este doar o folosire mai intensă a studiului pe eşantion, întrucât pe de o parte venea schimbarea totală a oraşului: revenea la sistemul caselor pe o platformă comună, lucru pe care rezidenţii îl creau de fapt pentru prima dată; iar pe de altă parte schimbările corporale proprii veneau în viteza cu care avea loc diminuarea vibraţiei medii planetare şi necesita schimbări substanţiale de la o perioadă mult mai scurtă de timp la alta, comparativ cu perioada anterioară. Toate necesitau un studiu pe măsură. De aceea şi majoritatea rezidenţilor s-au întrupat în această perioadă, pentru a putea să înveţe cât mai multe lucruri despre trăirile şi lucrările în astfel de condiţii. 

Vom discuta în studiul următor despre realizarea întregii construcţii şi despre întreg oraşul lemurian, în formele, şi cu funcţiunile sale de-a lungul întregii perioade pe care o studiem. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
17. CORPORALITATE LEMURIANA (3): FOLOSIREA CONSTIENTA A PLEXURILOR CORPURILOR FLUIDICE: A CANALELOR SI A CORDOANELOR (CORZILOR) LOR

Se vor avea în vedere studiile: Plexurile corpurilor fluidice (1), Plexuri ale corpurilor fluidice (2), Plexuri ale corpurilor fluidice (3), precum şi studiile privind Împământarea . Pe măsura pătrunderii în studiile…

16. CORPORALITATE LEMURIANA (2): DETALII ÎN PLUS PRIVIND STRUCTURILE COMPLEXULUI REPTILIAN

Se vor avea în vedere studiile din capitolul COMPLEXUL REPTILIAN . Să reţinem din cele expuse anterior faptul că toate activităţile umane se bazau în străvechimi pe structurile naturale ale sistemului corporal uman şi pe funcţiunile…

Dictionar