4. HERG: In orasul lemurian

06. STUDIU: Creatie materiala mentala (2): conditiile necesare derularii creatiei materiale mentale

Fiecare studiu pe care îl facem privind cele particulare străvechimilor are un dublu rol – pe lângă acela de a ne satisface o curiozitate normală pentru omul acestor timpuri, în care cunoaşterea oficială ne-a împiedicat să cercetăm, deşi conducerile tuturor timpurilor din ultimele milenii au ştiut totul şi au interzis sau împiedicat cunoaşterea celor care ar fi eliberat omenirea de stigmatul sclaviei. Dar lăsând acest lucru la o parte – rămănând însă lucizi de o astfel de politică – avem nevoie să ştim tot ceea ce presupune creaţia materială mentală (şi o voi repeta orid e câte ori va veni vorba) pentru că:

– va fi modul de activitate creativă a viitorului, care se va deschide repede, chiar din viaţa viitoare pentru toată lumea;

– simţim nevoia din ce în ce mai intens să găsim explicaţii pentru dezlegarea „misterelor”, „minunilor” – numite în acest fel din necunoaştere în perioada mileniilor imediat anterioare. În loc de necunoaştere, ar fi trebuit să existe doar o atenţionare permanentă din partea conducerilor asupra canalizării atenţiei spre folosirea corpului fizic, a materiilor şi energiilor fizice – a derulării vieţii în toate felurile de activitate de tip fizic. Cunoaşterea trecutului mental, real, al omenirii ar fi trebuit să ne menţină vie intuiţia şi chiar amintirea altor posibilităţi de manifestare, în funcţie de variaţiile naturale ale vibraţiilor mediului de trai. În situaţia pe care omenirea a trăit-o însă aşa cum bine ştim, ceea ce putem face azi este să ne unim forţele spre a ne folosi cunoaşterea, apoi aprofundarea ei, ajungând în final din nou, la fel ca şi odinioară, în aplicări complexe, pe măsura forţelor spiritului uman.

Concret, ceea ce ne interesează acum este să înţelegem ceea ce omenirea străveche cunoştea despre universul în care trăia, pe care îl simţea influenţându-i fiecare clipă, în fiecare loc de trai, precum şi modul profund cu care asemenea cunoaşteri se oglindeau în fiecare manifestare a spiritului uman. O creaţie mentală conştientă, avansată, complexă, avea nevoie de o cunoaştere extrem de profundă şi de largă, pe care cu greu o pot crede azi, pe deplin, chiar şi majoritatea celor care cred că nu ne tragem din maimuţe, fără să mai vorbim despre cei care sunt deocamdată tributari ştiinţelor oficiale deviante. Chiar şi cei care sunt dispuşi să cunoască ceva în plus faţă de cele de la şcoală, nu pot încă îndrăzni să creadă că au existat civilizaţii înfloritoare cândva. Nu toată lumea este acum dispusă să meargă chiar atât de departe. Iar cei care sunt dispuşi să nu se oprească la primele vederi, trebuie să înţeleagă că oricât de departe am merge azi cu acceptările, totul este extrem de puţin faţă de ceea ce vom înţelege în perioada următoare: chiar aici, în mediul pământean, cu vibraţie din ce în ce mai mare, cu o corporalitate umană adecvată, din ce în ce mai permisivă cunoaşterilor prin forţe proprii – nu prin aparate limitate fizic şi chimic. 

Întrucât avem acum cunoaşterea multor elemente ale lumii în care trăim, putem înţelege mare parte din cele pe care omenirea le lua în considerare pentru desfăşurarea vieţii şi creaţiei sale materiale mentale. Ştim astfel, acum, despre faptul că creaţia materială presupune compactizarea fluxurilor de filamente energo-materiale preluate din aerul planetar. Ceea ce este de punctat, şi o vom face sintetic deocamdată, pentru ca pe parcursul studiilor să revenim cu multe alte detalii, se referă în primul rând la faptul că fiecare creator cunoştea perfect condiţiile planetare, social-spirituale şi corporale ale timpului său; le cunoştea din începuturile adaptărilor lor proprii la realităţile Pământului. Un asemenea creator trebuia să ştie în mod obligatoriu totul despre: 

1. Constituirile şi funcţionările planetare, stelare şi galactice care formează şi întreţin vitalitatea planetei de reşedinţă - Pământul, adică:

– toate structurile unei galaxii matriceale – tip de galaxie în interiorul căreia se află şi Pământul: structuri fizice, structuri astrale, eterice, alte feluri de materii cu alte nivele de vibraţie, impactul radiaţiilor de fond şi periodice sau trecătoare, impactul circulaţiei fluxurilor energo-materiale în zonă şi în subzonă, mişcările şi fenomenologia stelar- planetară locală  (se pot revedea studiile despre Energetică Stelar-Planetară și Galaxii Matriceale );

– structurile matriceale ale Pământului, constituite prin puterea stelei care guvernează trimiterile de fluxuri prin corzile matriceale din sistemul ei. Se cunoşteau structurile şi funcţiunile: nucleului eteric planetar (eteric la interfaţa cu celelalte structuri, în interior cu stratificări de materii cu vibraţii din ce în ce mai mari spre interior, împrăştiind vibraţii simultane din toate felurile de materiale interioare); manşoanele eterice planetare, circulaţiile fluxurilor energo-materiale prin structurile matriceale (circulaţii permanente şi periodice); schimbarea formei şi densităţii materiilor structurilor matriceale la modificările mari de vibraţii zonale ; structurile exterioare manşonului care cuprinde şi partea pământoasă a planetei, adică calotele astrale de autostabilizare vibraţională a întrupaţilor cu corp fizic pe planetă , precum şi regiunile de autostabilizare vibraţională (mai mici decât calotele: puncte, insule mai mari sau mai mici) ale ajutătorilor planetari secundari şi centrali: poziţia lor, structurările lor interioare, densitatea materiilor care le constituie, impactul câmpurilor lor în totalul matriceal şi în câmpul universal ( se pot urmări studiile Câmpuri universice (1) și Câmpuri universice (2) ).

Atenţionez asupra faptului că omul mental străvechi cunoştea perfect poziţia şi compoziţia material-energetică a locurilor de autostabilizare vibraţională: cele două calote ale evoluanţilor primari (doar pentru mamifere şi mare parte din oameni, căci spiritele intraplanetare nu au nevoie de autostabilizare vibraţională proprie în exteriorul planetei, ele fiind stabilizate vibraţional în timpul somnului lor prin puterea planetei de a le susţine permanent stabilitatea vibraţională medie). În ceea ce priveşte locul şi compoziţia, câmpurile, structurile şi densitatea locurilor de autostabilizare personală sau de grup restrâns a secundarilor şi centralilor (le-am numit puncte, insule, benzi care înconjoară planeta ca paralelele şi meridianele imaginare dar foarte importante ca orientare pentru noi, azi), mai depărtate sau mai apropiate de partea pământoasă a planetei, cunoşteau toate particularităţile lor, originile şi funcţiunile lor – ceea ce noi azi nu mai ştim, şi facem confuzii serioase privind existenţa lor. Azi mulţi dintre cei care efectuează călătorii astrale conştiente, fără să fi ajuns însă să studieze profund asemenea structuri, le asociază unor roiuri de „nave” extraterestre care înconjoară Pământul ca o centrură de asteroizi, aşa cum vedem în filmele prezentate la TV. Cunoaşterea complexităţii acestor structuri astrale matriceale ale planetei, treptat dar repede, ne va conduce la înlăturarea confuziilor şi intrarea în lumea realităţilor planetare concrete, eliberându-ne de frici, temeri, angoase până la depresii sau, la polul opus, speranţe şi iluzii nejustificate: de-a lungul anului 2012 se aştepta aterizarea lor pe Pământ sau preluarea oamenilor credincioşi ideii existenţei lor în aceste nave, ducerea lor pe alte tărâmuri, paşnice, rafinate – comode până la urmă. 

2. O altă condiţie era cunoaşterea perfectă a condiţiilor generale de întrupare a spiritelor pe planetă: a constituirilor şi funcţionării canalelor de întrupare ale spiritelor în acest univers, a momentelor de deschidere a acestora, a forţelor radiante ale monadelor – conştienţi fiind că oamenii sunt întrupări prin puterea monadei de a-şi proiecta forţele proprii prin radiaţia sa energetică către Universul Fizic. Ştiau modul în care, urmând legile atracţiilor şi vibraţiilor fizice, se formează corpuri în sisteme deosebit de complexe; a căror complexitate, funcţionalitate, ale căror câmpuri, amprentări, protecţii, etc., trebuiau să fie bine cunoscute deja în momentul trăirii lui Herg, prin adaptarea cunoaşterilor lor anterioare Pământului, încă de la primele lor întrupări. Alegerea şi potenţarea seturilor de raze din radiaţia monadică  era rapidă, precisă, de ele depindea viteza cu care alegeau, atrăgeau, compactizau şi modelau/remodelau în structuri stabile fluxurile de filamente folosite după vibraţiile lor: după vibraţia momentului, felul şi scopul obiectivului şi fiecărei structuri în întreaga economie a obiectivului pe care îl aveau de creat. 

3. Legat de punctul anterior: în mod particular se ţinea cont de necesităţile întrupării spiritelor umane în fiecare aşezare şi de ritmul întrupării lor în societate: nu numai în linii generale, pe toate continentele, în funcţie de locul pe planetă şi de condiţiile pe care le oferea fiecare loc ales pentru derularea unui anumit tip de activitate, ci şi toate transformările necesare în trecerile locuitorilor societăţii de la formele de trăire şi de creaţie ale unei perioade trecute – la cele ale prezentului, cu efecte în cele viitoare; se ţinea cont de diminuarea efectelor trecutului, existentului şi pentru viitor: pregătirea celor necesare, aflate în stare latentă pentru trecerea treptată în stare de dezvoltare sau de diminuare (lucru de care în general nu ţinem cont când azi discutăm despre fenomenele aflate în stare latentă);

4. Se ţinea cont de etapele de necesitate a întrupărilor spiritelor umane în societatea locală: de exemplu, întrupări mai multe, din ce în ce mai multe în preajma epocii apelor ca să cuprindă cât mai multe spirite umane cele specifice unei asemenea perioade – rară de altfel. De care se legau necesităţile transformării aşezării astfel încât să se cuprindă întreaga populaţie, dar să nu deranjeze biosistemul planetar. Astfel de transformări aveau loc pe fundalul altor procese naturale odată cu apropierea, de la an la an mai accentuată, a plafonului ceţos de partea pământoasă a planetei, semnal care pornea:

– dezvoltarea speciilor de vieţuitoare care aveau şi ele nevoie să treacă prin trăirea fenomenologiei vibraţiei planetare joase şi astfel a condensării plafonului ceţos;

– restrângerea altor specii, a spiritelor foarte sensibile încă la diminuare drastică a vibraţiei sau în situaţii de variaţii strânse ale vibraţiei medii planetare de la o perioadă scurtă de timp la alta. multe spirite nu aveau puterea energetică de a trăi o asemenea varietate de fenomene aduse de o astfel de perioadă planetară, de aceea continuau trăirile pământene ca entităţi astrale. 

Revenind la oameni, la întrupările spiritelor umane, se ţinea cont de încadrarea propriei vieţi a creatorului mental în etapa de evoluţie personală şi dezvoltarea cunoaşterii proprii în funcţie de etapa de evoluţie – ceea ce deosebea sarcinile într-o astfel de perioadă. Spiritele galactice şi ajutătorii secundari aveau experienţă mult mai mare decât rezidenţii, ceea ce aducea sarcini în plus pentru cei întrupaţi în mijlocul aşezării, aşa cum am discutat deja. 

5. Cunoaşterea perfectă a originii, evoluţiei dezvoltării structurilor corporale şi funcţionării corporalităţii umane. Absolut toţi întrupaţii din acele timpuri aveau o cunoaştere vastă în acest domeniu şi o foloseau după necesităţi – şi de viaţă în general, şi de creaţie materială ale cărei repere începem să le aprofundăm acum. Asemenea repere, în linii foarte largi, înafara structurilor corporale, a funcţionării lor în condiţiile proprii de întrupare, vizau:

– schimbul permanent de fluxuri energo-materiale între corpuri şi câmpurile aferente lor, adică păturile de filamente compactizate atrase în jurul corpurilor; monada operează cu corpul ei mental asupra fluxurilor aflate în circulaţie în mediul planetar, dincolo de propriile pături (câmpuri sunt numite de noi, deşi se pot crea confuzii între diferite noţiuni care au denumirea de câmp):

– gestionarea vibraţiilor împletite: cele venite din exteriorul corpurilor proprii (de aproape, de la planetă şi biosistem, de la semenii umani), cu cele venite din interiorul monadei, prin memoriile proprii activate de vibraţiile mediului exterior corpurilor (vibraţiile monadice, proprii, interioare); cele venite din mediul exterior planetei pe cale cosmică împletite cu cele venite din circulaţiile fluxurilor prin interiorul elementelor matriceale ale planetei (nucleu, manşoane, corzi stelare şi planetare);

– cunoaşterea întregii fenomenologii legate schimbarea materiilor corpurilor, aşa cum azi ştim foarte superficial că materiile corpului nostru fizic ni se schimbă periodic (o dată la cca.7 ani): ştim, dar nu folosim nicăieri o asemenea cunoaştere, asemenea multor elemente de cunoaştere actuală; cunoaşterea modificărilor din câmpurile corpurilor (de compoziţie, densitate, vibraţie) toate fiind într-o armonie subtilă cu întreaga fenomenologie de schimbare periodică a corpurilor.

Omul mental cunoştea şi ţinea bine cont de structurile legate de întrupare: canalul protector şi susţinător de întrupare, care face întotdeauna legătura între universul spiritelor şi universurile materiale: cu toate funcţiunile sale complexe, cu structurile adiacente corpurilor din sistemul propriu corporal.

Se adăugau la cele de mai sus şi cunoaşterile despre corporalitate şi circulaţiile energiilor specifice fiecărui sex şi specifice situaţiei de individ şi de cuplu. Să reţinem că orice creator lucra individual pentru propria sa locuinţă sau în cuplu când era vorba despre despre locuinţa comună; în perioada epocii apelor noi, cercetătorii, avem nevoie să înţelegem că toate locuinţele aveau nevoie să se schimbe, cu un aport substanţial de muncă colectivă: să se clădească din nou pe o platformă comună, care prelua vibraţiile şi radia energiile în mod diferit de la un loc la altul – totul fiind de asemenea diferit de cazul unei locuinţe individuale sau în cuplu. În cazul creării navei pentru deplasarea înafara aşezării, ea era oricum creată de fiecare individ pentru sine însuşi, la nevoie. 

6. Cunoaşterea fenomenologiei legate de amprentări şi dezamprentări, accentele care apar în asemenea direcţii legate de creşterea şi descreşterea periodică a vibraţiilor planetare, provenite nu numai de la mediul zonal-universic şi întreaga galaxie, ci şi de la biosistemul planetar, aflat în dezvoltare sau în diminuare după cum se derulează curgerea condiţiilor planetare. Vom discuta pe larg, separat despre acest aspect;

7. Se ţinea cont de dezvoltarea/diminuarea biosistemului – am mai discutat despre acest aspect: dezvoltarea unor specii şi diminuarea altora, în funcţie de desfăşurarea unor condiţii planetare, aşa cum era, în această perioadă, apropierea plafonului ceţos de partea pământoasă a planetei. Intrau sau/şi ieşeau din întrupare grupuri spirituale în toate speciile pământene, în funcţie de sensibilitatea lor la scăderea, sau creşterea, sau variaţii mari, bruşte, de vibraţii, după evoluţia fiecărui grup spiritual. Astfel de variaţii ale întrupărilor au loc în toate perioadele marilor schimbări planetare, indiferent dacă este vorba despre vieţuitoare cu spirite intraplanetare sau independente (extraplanetare) . 


Viteza modificărilor planetare de orice fel variază în funcţie de poziţia în valul modificării

LEGENDĂ:

L0 = Starea latentă a fenomenului urmărit;

(1) = Viteza lentă a începutului ieşirii din starea latentă către intrarea în dezvoltare;

(2) = Viteza accelerată, când puterea de manifestare a fenomenului învinge forţa de manifestare a altor fenomene asemănătoare: cele care intră în diminuare;

M = Punct de maximă manifestare a fenomenului, cu întreaga forţă care are posibilitatea de a se manifesta în acel moment – în alte momente de dezvoltare putând avea amplitudini mai mari sau mai mici, în funcţie de evoluţia simultană a altor fenomene;

(3) = Viteza de diminuare accelerată, prin ieşirea din starea latentă a altor fenomene, care prind putere între timp;

(4) = Viteza derulării fenomenului în diminuare lentă, spre intrarea în latenţă;

L1 = Starea latentă a fenomenului urmărit, care poate să se instaleze la amplitudini mai mari sau mai mici, comparativ cu starea de latenţă din care a ieşit anterior. 

Oricât ar părea de multe cele înşirate până acum – tot sunt puţine şi mi s-ar părea chiar superficial, dacă nu aş şti că am pus mai tot ceea ce aş fi putut aminti, măcar şi în treacăt sau cu titlu de generalitate deocamdată. Cel mai clar se percep diferenţierile în alegerile atente ale creatorilor mentali din acele vremuri comparând activitatea în etapele dinaintea, apoi din timpul şi în final după prima glaciaţiune sau epocă a apelor pe care omenirea a trăit-o, pe care am început s-o creionez chiar din textul descrierii vieţii lui Herg. Nimic nu este simplu când sunt descrise fenomenele epocii apelor (aşa cum am mai spus, deja de la a II-a epoca a apelor putem vorbi cu adevărat despre glaciaţiune, căci în regiunea polilor planetari doar de atunci au început să se formeze gheţurile permanente). Şi ne trebuie să le cunoaştem, căci trăim azi din nou fenomene legate de trecerea către dispariţia treptată a gheţurilor – mai repede la Polul Nord, mai lent la Polul Sud datorită pământurilor existente aici. Să înţelegem fenomenele legate de glaciaţiuni va deveni curând o necesitate deosebită pentru înţelegerea generală a lumii în care ne aflăm. 

Pentru a înţelege şi creaţia mentală la modul general, dar şi particularităţile, subtilităţile părţilor care formau întreaga activitate de creaţie mentală, este necesar să cunoaştem:

– şi creaţia completă, obiectivul realizat prin materializare completă: complexitatea structurilor lui, funcţionalitatea lui, efectele creaţiei şi a obiectivelor astfel realizate în societate şi înafara ei; altfel nu vom înţelege nici viitorul care ne bate deja la uşă;

– şi paşii de cercetare, planificarea lucrărilor şi creaţie/decreaţie pe părţi, pe eşantion pentru fiecare parte a obiectivului final – faze care se desfăşurau înainte de realizarea propriu zisă a obiectivului; altfel nu vom înţelege derularea activităţilor umane în viitorul apropiat. Iar din ce în ce mai mulţi oameni văd – prin clar-vedere, în meditaţii active – părţi ale derulării viitorului, dar le interpretează confuz, neînţelegerea conduce la angoase, care la rândul lor determină depărtarea cercetătorului de cercetarea propriu-zisă. Toate cele legate de percepţiile şi activităţile omului în viitor nu se vor desfăşura doar prin prisma celor cunoscute prin percepţiile şi activităţile fizice de azi, complexitatea lor putând fi cunoscută dinainte şi trecerea către viitor putând fi mult mai calmă, senină, înţelegătoare. 

Pe parcursul studiilor va fi necesar să ne mai concentrăm atenţia şi asupra altor elemente; deocamdată însă, pentru a nu încărca şi mai mult aceste studii, să ne oprim aici, căci mai avem multe de învăţat. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
17. CORPORALITATE LEMURIANA (3): FOLOSIREA CONSTIENTA A PLEXURILOR CORPURILOR FLUIDICE: A CANALELOR SI A CORDOANELOR (CORZILOR) LOR

Se vor avea în vedere studiile: Plexurile corpurilor fluidice (1), Plexuri ale corpurilor fluidice (2), Plexuri ale corpurilor fluidice (3), precum şi studiile privind Împământarea . Pe măsura pătrunderii în studiile…

16. CORPORALITATE LEMURIANA (2): DETALII ÎN PLUS PRIVIND STRUCTURILE COMPLEXULUI REPTILIAN

Se vor avea în vedere studiile din capitolul COMPLEXUL REPTILIAN . Să reţinem din cele expuse anterior faptul că toate activităţile umane se bazau în străvechimi pe structurile naturale ale sistemului corporal uman şi pe funcţiunile…

Dictionar