Jurnal Spiritual

RASPUNS LA INTREBARILE DVS. (1): UNIVERSUL INTRE STABILITATE SI SCHIMBARE

MOTTO: Pământul se învârte, dar noi credem că stăm pe Pământ nemișcat. 

Buna Cristiana (...) As dori sa comentezi in ce masura se "integreaza!" urmatoarele afirmatii!:

1. "Fizica cuantica demonstreaza ca lumea nu este acel lucru solid si neschimbator ce pare sa fie. In schimb, este un loc extrem de fluid care se construieste constant de catre gandurile noastre individuale si colective!".

2. "Ceea ce credem ca este adevarat este cu adevarat o iluzie, aproape asemenea unui truc magic!". 

3. "Si tu si eu suntem lumina-energie pura in cea mai frumoasa si inteligenta forma posibila. Energia este cea care se schimba constant sub suprafata, aceasta fiind controlata de catre puternica noastra minte!".

4. "Lumea noastra este construita din spirit, minte si corp!".

Răspunsul se adresează comentariului prezentat la articolul: 

http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/865/rspunsuri-la-ntrebri-despre-studiile-prezente-4.html 

Fiecare subiect este extrem de vast, trebuie amintit că doar îl deschidem, pe parcursul altor studii vom mai discuta diferite aspecte, diferite unghiuri de vedere și astfel vom avea o percepție extinsă a fiecărei idei în parte. 

1. "Fizica cuantica demonstreaza ca lumea nu este acel lucru solid si neschimbator ce pare sa fie. In schimb, este un loc extrem de fluid care se construieste constant de catre gandurile noastre individuale si colective!".

Am scris în comentariul scurt la articol: ”Da, universul nostru - corelat cu mai multe alte universuri, așa cum am arătat în secțiunea din STUDII GENERALE, nu este solid și neschimbător - deși este în felul său și solid, și oarecum neschimbător! Dar un asemenea adevăr trebuie argumentat.” Așa este: el este solid, stabil pentru viața întrupaților, este indestructibil în esența lui, este întreținut cu grijă de creatorii lui – dar și remodelat cu aceeași grijă pentru a-și împlini menirea creației lui. Toate funcțiunile universurilor se desfășoară prin împletirea acestor două aspecte: stabilitate și derulare fluidă de schimbări interioare, care creează la un loc condiții de dezvoltare individuală și colectivă a tuturor monadelor care evoluează în interior.

Subiectul este important tocmai prin faptul că mă ocup în prezent în special de studiile istorice: în străvechimi omul era perfect conștient de toate cele pe care azi le abordează cu oarecare stângăcie, căci în condițiile dure în care a trăit în ultimele milenii, și-a pierdut și răbdarea, și aplecarea către cunoaștere. A fost și deviat, e drept, dar ”natura” - adică tot ceea ce există și funcționează independent de voința întrupaților - își face bine de tot datoria și deturnează treptat orice intenție negativă care a stat la baza devierilor noastre. A semenilor noștri - nu a altcuiva...

Desigur, schimbări vedem permanent în jurul nostru, în natură, în societate, în viața noastră și a celor din jurul nostru – toate având rădăcini cunoscute de noi foarte puțin sau de loc, sau aspecte pe care noi le considerăm acum rădăcini: și tocmai de aceea schimbarea acestor efecte ne afectează, ne atrage atenția și ne dezorientează. Schimbările pe care le percepem au loc sub acțiunea unor factori care nu destabilizează rădăcinile, dar deviază undele efectelor și zdruncină încredințările omului. O astfel de destabilizare este reală pentru că el simte, intuiește că rădăcinile la care nu a ajuns sunt însă acolo, neschimbabile, chiar dacă efectele creează fluctuații evidente și determină în viața omului apariția nesiguranțelor, fricilor, cu tot alaiul manifestărilor umane mai ușor sau mai greu de suportat. 

Desigur, întrebarea nu se referă la schimbările mărunte ale anotimpurilor, ale creșterii plantelor, ale nașterii urmașilor în fiecare specie de viețuitoare – acestea sunt deja înțelese azi. Dar și acestea arată un anume fel de fluiditate, însă gândurile noastre – individuale și colective, urmate de acțiune concretă, le pot modifica condițiile existențiale și astfel mișcarea, dar nu și rădăcina, necesitatea pentru care toate se derulează astfel. De aici ar trebui să înceapă înțelegerea faptului că nimic nu este iluzie, apoi că nimic nu se face după dorințele oamenilor – oamenii pot să intuiască după experiența lor spirituală ce poate urma, sau după logica efectelor cunoscute deja, dacă urmează manifestarea după o idee sau alta. 

Până acum credeam că lumea este solidă, neschimbabilă, imuabilă – doar pentru că o priveam în jurul nostru, în legătură cu viața și obiceiurile noastre, cu ceea ce am învățat la școală și nu ne mai interesa să cunoaștem în plus față de ceea ce ne rămăsese vag în amintire...  Și numai pentru că facem parte dintr-un grup de oameni care au făcut la fel, ne-am susținut fără să vrem. Dar alții nu au crezut, și astfel de oameni au trăit tot timpul !!! – oameni serioși, filozofi, filologi, istorici, matematicieni, fizicieni, medici, preoți. Puțini oameni de rând i-au crezut și puțini oameni i-au crezut pe cei care trăiau departe de lumea orașelor și intuiau, interpretau corect cărțile religioase, purtând discuții serioase între ei. Am întâlnit astfel de oameni: ei și-au purtat intuițiile cu bucurie, cu acea serenitate a omului care e mulțumit că, înțelegând ceva ”rosturi ale lumii” (...de fapt multe și profunde) trăiau cuminte și frumos, luminând viața celor din jur. S-au cam dus, iar alții nu s-au mai născut ca să rămână acolo. Azi însă se înmulțesc cei care au sufletul deschis și se retrag din proprie inițiativă în natură, la marginea orașelor de deal sau de munte, pentru a aprofunda adevărurile pe care le înțeleg din ce în ce mai detaliat. 

În asemenea context, să deslușim ideea că universul este pe de o parte și stabil – fără să fie imuabil, este și schimbător în totalitatea sa, deși esența lui rămâne stabilă în infinitate și în eternitate.

UNIVERSUL NOSTRU: UN SPAȚIU CREAT ȘI AMENAJAT – PRINTRE ALTELE ASEMĂNĂTOARE – PENTRU DEZVOLTAREA MONADELOR

Universul este o creație, nu o inteligență creatoare.

Este confuzia cea mai mare, după care următoarea ar fi aceea că noi suntem dumnezei, creatori-acum de universuri, prin gândurile noastre. Credem asta, pentru că o spun oamenii de știință (să nu-i numim neapărat savanți) – dar noi nu am reținut esențialul deși dânșii au spus asta clar: sunt POTENȚIALITĂȚI.  

Noi suntem superficialii, într-un fel – nu dânșii. Principiile care stau la baza creării universurilor sunt stabile, sunt cele în virtutea cărora, chiar dacă universurile, ”casa” universurilor s-ar distruge, principiul activ ar rămâne în vigoare prin însăși esența energiei fundamentale. Se vor forma monade în continuare, vor evolua vor prinde conștiență de sine și experiența le va forma și remodela conștiința, vor crea, vor proteja, vor învăța pe altele care se formează permanent tot ceea ce au învățat și învață ele permanent. Aceia dintre noi care nu au acceptat că monadele se autocreează, și nu sunt create de Dumnezeu, au eternitatea de partea lor să înțeleagă în sensuri profunde acest lucru. Dumnezeu – numind Dumnezeu totalitatea Creatorilor Dintâi, mulțimea monadelor care au supraviețuit proceselor dure de ridicare prin forțe proprii în conștiență și conștiință, dând apoi formă evoluțiilor protejate pentru susținerea eternității vieții tuturor – creează condiții de dezvoltare a tuturor monadelor așa cum sunt ele, cu personalitatea, cu individualitatea lor. Le învață în plus cum să se dezvolte armonios în prezența altora doar asemănătoare lor, pentru auto-dezvoltarea lor înseși, dar și pe calea ajutorului pe care îl pot da altora, așa cum l-au primit și ele, la rândul lor, din partea altora mai experimentați. 

Creația Celor Dintâi sunt universurile constituite pe aceleași principii ca și autocrearea monadelor, autoprotecția lor, dar dezvoltarea lor conjuncturală și inconștient-distrugătoare este înlocuită parțial cu evoluții ordonate, coordonate, ajutate fără a se distruge de fapt individualitatea fiecărei monade în parte. Ele, și noi, treptat, din treaptă în treaptă, învățăm să facem la fel, să ne acceptăm, să acceptăm noile monade pe care le întâlnim, să creăm, să modelăm și remodelăm ceea ce ne înconjoară. Ele fac universurile să fie stabile pentru simțurile monadelor atâta vreme cât au nevoie de o astfel de stabilitate pentru a le ajuta să-și formeze puterea de a se mișca în spații după tot felul de necesități: să stea la punct fix este cea mai grea parte a conștienței lor, atunci când formarea lor a avut loc numai prin mișcare, primele trăiri au fost în mișcare, primele conștientizări – la fel... Treptat învață să-și coordoneze mișcările astfel încât să poată modela nu numai poziția în spațiu, ci și viteza de deplasare, realizarea unor manifestări simultane cu deplasarea, apoi cu șederea, apoi cu o parte din raze să stea, cu alta și se deplaseze, cu alta să imagineze deplasare concomitent cu lucrare de creație - și încă mult mai multe elemente ce pot defini manifestări specifice altor locuri din univers, altor universuri. 

De aceea balansăm acum între conștientizări multiple legate de spațialitate, temporalitate, între păreri și realități. De aceea putem spune că univesul este în egală măsură și stabil pentru cei care au nevoie de această stabilitate, simțurile lor se sprijină pe ea și învață. Aflăm că nu este însă numai solid – puțini acceptă asta – nu este imuabil, așa cum ni se părea nouă. Cândva, în școală, ne-am obișnuit să credem că Pământul se mișcă, ”aleargă” cu viteză mare prin cosmos, deși noi credem că stă pe loc: aceasta nu este o iluzie, ci o formă de armonizare a simțurilor noastre cu vitaza de rotație a planetei – chiar a stelei și a galaxiei întregi. Acum mergem mai departe și aflăm că totul se schimbă, nimic nu este înafara schimbării. Nu a greșit nimeni nici înainte, nici acum, în schimb nu am cunoscut în această viață decât acea parte a universului în care noi avem nevoie de un anumit fel de stabilitate stabilitate. Dar nu știam că putem să înțelegem și să acceptăm faptul că este de fapt într-o perpetuă mișcare: mai mult, că noi înșine suntem în evoluție pe de o parte, și întreg universul, pe de altă parte, este în permanentă adaptare, modelare și remodelare după cerințele pentru care a fost creat. 

Aproape că nu mai știi la câte te-ai putea gândi când discutăm despre astfel de lucruri... Aflăm că materia fizică, cu care operăm îndeobște nu este toată materia din univers – aceasta nu este decât poate 1% (chiar mai puțin) decât totalul energiei și materiei de toate vibrațiile, din care nu cunoaștem acum nici măcar a miliarda parte... 

Am, putea vorbi despre ”materia neagră din univers” a oamenilor de știință – dar ne întindem mult prea mult: totuși vom relua acest uriaș și frumos subiect. 

Nici legile fizice pe care le credem de nezdruncinat nu sunt chiar așa; noi adăugăm deseori o constantă în care înglobăm artificial diferențele care se manifestă în mod constant, dar ea nu este de fapt constantă decât pentru o perioadă scurtă de timp și vom înțelege ce înseamnă această ”constantă” ca fiind diferențele datorate lipsei de precizie a tuturor celorlalte măsurători folosite în aplicații și a existenței unor factori care nu pot fi cuantificabili, care țin de fapt de existența altor materii care determină stabilitatea proceselor, precum și a energiilor care sunt vehiculate de structurile stabile – dar de vibrații mult mai înalte pe care le numim fluidice, tocmai pentru că permit vehiculări stabile în mișcarea lor, dar mult mai rapide comparativ cu cele fizice – pentru întreținerea acestor stabilități (nu ai cum să le ”prinzi” cu aparate fizice, de vibrație mult mai joasă: este ca și cum ai dori să captezi aburi fierbinți cu aparate confecționate din gheață). Ele se schimbă permanent, dar schimbarea lor este constantă în perioade mari de timp.

Să revenim la situația noastră de oameni pe Pământ. Să fim atenți la o nuanță deosebit de importantă: pe măsură ce vibrația planetară crește, lucrurile se vor schimba, dar nu esențial cât vom fi pe Pământ, ci NOI, OAMENII, ne vom schimba. Creșterea vibrației planetare funcționează de mult, unii oameni au cunoscut asta, dar efectele le percepem (unii dintre noi, de asemenea) abia acum, și sunt în creștere. Acest lucru este esențial de înțeles. Noi ne vom schimba în primul rând pentru că putem, pentru că ne revenim din neputința de a face față vibrațiilor joase, să ne regăsim la cele mai profunde nivele. La vibrații înalte suntem îngeri. La vibrații joase suntem din ce în ce mai puțin demoni. Îngerul din noi învață munca de autodepășire a demonului din el. Ca întrupat, omul învinge animalul: adică omul poate face față tentațiilor de tip animalic – dar și vegetal – care îl înconjoară. Noi, cu întreg ”universul” simțirilor noaspre, percepțiilor noastre, înțelegerilor noastre, ne schimbăm, ne amintim ce știm, ce putem înțelege că putem percepe și face cu corpurile noastre: nu numai cu cel fizic, cât mai ales cu cel mental și nu în ultimul rând cu cel astral. Pentru că vom accepta în sfârșit, la acest nivel de vibrație, că nu avem un singur corp, ci multe alte corpuri, împletite într-o armonie perfectă. Nu vom mai avea nevoie de aparatură, ci vom descifra proporțiile universale cu propriile noastre forțe, pe care am încercat în van să le atingem construind aparatură și folosind-o fără să putem să-i atingem performanțele. Acum le vom atinge rapid și le vom depăși, înțelegând – ceea ce este cel mai important – că toate ne-a folosit în primul rând pentru a nu uita definitiv: că ne-a plăcut să zburăm, să alergăm, să ardem, să tăiem, să rupem, adică tot ceea ce la un anumit moment dat al animalității noastre ne-am dorit să facem cu corpul nostru fizic și nu am reușit, ne-am dorit mereu mai mult, mai repede, mai înalt și abia acum am reușit. DAR în momentul reușitei noastre ne-am dat seama că nu corpul fizic ne este singurul aliat pentru manifestare, ci tot forțele noastre spirituale, care pot face mult mai mult decât am putut face cu corpul fizic. 

Și vom binecuvânta această perioadă, pentru că am înțeles că ne trebuie prea multă stricăciune pentru a a face ceva minim de bun, și planetei, și viețuitoarelor ei, și semenilor noștri, și nouă înșine. Și vom merge mai departe, să ne revenim în domeniile folosirii propriilor percepții mentale, pe care nu le vom mai renega, măsura, compara cu ale altora decât pentru a le cere sprijinul și nicidecum pentru a concura cu alții. 

Vom face comparații doar între ceea ce am crezut și ce este cu adevărat în lumea care ne înconjoară. Vom înțelege că există materie fizică și că ea poate fi studiată cu corpul fizic, iar anumite elemente ale lumii fizice nu le putem stăpâni decât mergând acolo unde este lumea lor. Dacă am vrea să aducem vibrații joase acolo de unde venim pe Pământ, asta ne-ar împiedica să lucrăm în condițiile de vibrații foarte înalte, sensibile într-un fel inimaginabil pe Pământ, și să menținem armoniile locurilor de acolo într-un echilibru mereu stabil. 

Mai venim pe Pământ să înțelegem:

– de ce schimbările au loc în mod diferit în locuri, zone universice diferite, în timpuri care țin de factori personali doar în perioade scurte de timp și de factori externi în perioade lungi de timp; de ce unele sunt sesizabile – altele nu sunt; de ce unele sunt sesizabile doar pe termen lung și altele rămân insesizabile pentru percepțiile umane fizice;

– de ce timpuri paralele de lucru pentru orice om nu pot funcționa așa cum știm din alte locuri din univers și din alte universuri; înțelegem astfel că locurile de aici nu sunt ale noastre, că suntem musafiri și că viețuitoarele mărunte sunt cele mai fragile – așa cum și noi am fost cândva, și tocmai de aceea cele mai protejate până când învață să se protejeze ele înseși; înțelegem că aici sunt funcționale spații și timpuri paralele doar special create, modelate, întreținute și folosite doar de entitățile care au multă putere energetică, care au abilitatea folosirii lor în orice circumstanțe, care au experiență în folosirea lor și în trecerea lor de la un fel de folosire la altul. Nu avem putere să o facem noi, încă, dar învățăm mereu pentru a ajunge să facem asemenea lucrări de adevărată artă spirituală... 

Învățăm că totul este extrem de fluid, dar numai lumea din jurul nostru o putem modela prin gândurile noastre, pentru că:

– nu ne-am format încă răbdarea de a ne mișca extrem de lent, pentru a nu deranja viața din jur;

– nu avem puterea de a aprecia austeritatea care lasă materiile pentru corporalitatea planetei - și nu pentru plăcerile noastre egoiste, de a aprecia calitatea care ne arată modul superior în care aplicăm cele învățate până în momentul creației noastre, nu avem puterea de a cuprinde sfera modestiei care ne face ajutători deosebit de buni și puternici, iertători și altruiști... 

Avem puterea de a NE SCHIMBA PE NOI ÎNȘINE, iar aceasta nu este o vorbă în vânt. Dar nu știm prea bine acest lucru. Gândul nostru poate face orice bine lumii prin a o respecta, a o lăsa să trăiască, să curgă și mai ales să se schimbe cum poate ea, sub influența factorilor interiori și exteriori. Noi să fim asistenți care oferă mereu exemplu. Iar gândurile noastre comune se pot uni să schimbe lumea prin a avea un singur țel: protejarea vieții și creației ei. 

În viitorul nostru, legile fizice rămân oarecum neschimbate, prin principiul lor, în virtutea căruia se desfășoară viața însăși. Toate rămân de aceeași natură, doar mișcarea, virarea lor în funcție de factorii energo-materiali va crea alte constante la nivelul fizic: adică diferențe mici, dar existente, pe care creatorii conștienți avansați trebuie să le ia în considerare când acționează prin corpul fizic asupra materiilor fizice. După cum se simte, astfel de vremuri și necesități vor fi cam în apropiere de mijlocul ciclului de cca.500 milioane ani: adică până la jumătatea creșterii între un minim și un maxim al vibrației pe Pământ. Atunci însă alte popoare spirituale de creatori avansați vor fi pe aici, cu alte cicluri de vieți, alte feluri de destine, armonizate cu ACEA vibrație care va fi atunci, cu legități de aceeași natură cu cele de acum, dar ușor diferite. 

Aici este nevoie de o adăugare: restul viețuitoarelor simt diferențele în vibrație, dar ele nu folosesc încă materiile pentru creație materială, așadar devin conștiente de schimbări minime, dar reale, însă timpul desfășurării lor este larg, în sensul că au timp, și astfel învață și consolidează cum să schimbe ceva și ele: la astfel de vibrații cum sunt acum, se întrupează în jurul lor alte spirite, cu alte corpuri, cu structuri interioare și funcționări interioare diferite, dar ele le pot folosi ca hrană în continuare sau nu, astfel încât trebuie să vireze și ele către schimbare. Acest fapt creează experiență, cunoașteri bazale ale schimbărilor aduse de vibrații, iar mai târziu în evoluții vor afla că aceleași spirite, aceiași semeni sau alții se manifestă diferit în condiții diferite, ele la fel, vor învăța să folosească fiecare formă de ”diferit” din ce în ce mai conștient, apoi cu din ce în ce m ai multă conștiință că unele fac bine lor și semenilor lor, altele fac rău și pot/nu pot remedia răul făcut la început inconștient; apoi vor face conștient ca să obțină beneficii proprii, apoi vor învăța să aleagă să nu mai facă conștient, apoi să facă conștient cât mai multe lucruri care întrețin viața și tot ceea ce creează spiritele: de la cuibușorul păsării la uriașele bariere energetice interzonale, create de înșiși creatorii universului. 

Iată așadar cum ajungem să ne conștientizăm propriile evoluții.  

Legile fizice există și funcționează doar pentru aspectul fizic, având însă ca bază de susținere aspecte energetice și materiale de alte vibrații, seturi complexe de vibrații, care nu se schimbă des comparativ cu timpul nostru, dar când se schimbă, antrenează și fizicul, care răspunde însă mult mai încet. O astfel de schimbare trăim chiar acum, începe să se perceapă acum, și de multe ori facem confuzii în care credem necondiționat. Schimbările sunt gândite de cei care se ocupă de fizică, matematică, chimie, ca fiind chestiuni noi, care nu s-au mai manifestat vreodată, dar nu este de loc așa. Uităm că măsurăm timpul cu unități de măsură mici și astfel, pentru perioade mici, schimbările vin lent și de multe ori insesizabil pentru noi... Exact acele structuri fizice de care vorbeam: ochii noștri, precum și aparatele de măsură care sunt create după ”chipul și asemănarea” ochilor noștri nu surprind decât efecte mici: dar asemenea efecte se petrec peste tot unde sunt materii de același fel cu ceea ce cunoaștem noi pe Pământ. Restul nu percepem – sau percepem drept ”materie neagră”, ”întunecată”, în care nu știm ce se petrece. Rar apare o intuiție concretă, dar cei care o au nu o fac publică, de frică să nu li se taie pâinea de la gură: încă așa funcționează societatea noastră, dar nu pentru încă mult timp: vom vedea. 

Ceea ce este de remarcat este faptul că doar elemente de pe Pământ sunt supuse modificărilor după gândul, de fapt planul – căci nu putem modifica deocamdată cu gândul materiile universice. Avem intenții. Universul nu se schimbă doar prin intențiile omului, dar omul poate avea intuiții despre schimbarea universului aflată în gând, în subconștient ca un întreg șir de potențialități din care doar una se manifestă în aceste condiții. Noi avem, tot în subconștient – ca și amintirile de care nu ne preocupăm permanent – diverse feluri de posibilități care pot fi derulate cu cele existente în acest loc din univers. Dar numai unele ajung să se înfăptuiască. Practic avem în memoriile monadice (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/5.-memoriile-monadelor-.html ) toate posibilitățile, dintre care intuim mai departe, dacă avem experiență și răbdare, pe cele care se pot petrece în general pe Pământ sau în general în sistemul stelei – Soarele. Dintre ele, doar una se poate realiza până la sfârșit, datorită nu numai factorilor energo-materiali din sistemul stelar, ci mai ales factorilor de întrupare a spiritelor care fac evoluții aici. 

Cu alte cuvinte, tot noi schimbăm local condițiile de distribuție în locul nostru de trăire, dar nu conștient, intențional și pe loc: ceea ce este cu totul altceva. Și tot altceva este să ne amintim câte ceva din planul întrupărilor noastre, să intuim ce se poate petrece și să luăm măsuri pentru diverse realizări după cum ne curg necesitățile: dar ținând cont și de cele din jurul nostru. Uneori plăcerile noastre devin distrugătoare, înseamnă pierderea vieții trupești a altor semeni: și este o învățătură eternă pe care o vom oferi și noi, la rândul notru, celor care ne urmează în evoluții.

În concluzie, facem încă confuzii între percepții și intuiții – până vom învăța că de vină este lipsa de experiență a omului la acest nivel de vibrații joase și în condiții de aglomerație planetară care ne dezorientează destul de puternic. Dar învățăm. Universul în unitatea lui, este schimbabil, este fluid, armonios în schimbările lui, dar schimbarea o pot face, direct sau determinând prin efecte, numai creatorii universului: prin întrupări de stele, de planete, de galaxii întregi, de indivizi care învață să ajungă și la întrupare în însăși esența galaxiilor, dar și dincolo de ele, căci întotdeauna există acel ”dincolo” cu care începem să ne obișnuim și noi, acum. 

Noi, ca entități individuale, suntem în devenire, în creștere, în evoluție către a putea ajunge să fim modelatori ai unor structuri în funcție doar de necesități - și nicidecum de plăcerea sau de durerea noastră, ci de formele de evoluție pe care le urmăm și noi, și alte monade care vin pe urmele noastre, pe care și noi le ajutăm să evolueze, așa cum și noi am fost și suntem ajutați la rândul nostru, după cum curg nevoile începuturilor lor de trăire conștientă. 

  • #1 Adriana Hathor 08.02.2015 09:07
    Este cel mai COMPLET SI ESENȚIAL ARTICOL pe care l-am putut citit vreodată. MULȚUMESC pentru ca mi-ați dat șansa sa înțeleg.
    Sunt multe de spus pe marginea acestui subiect dar nu cuvintele contează ci FAPTELE
  • #2 Cristiana 08.02.2015 18:25
    Mulțumesc Adriana!! Sincer, aș scrie fără încetare, căci nici nu am început bine, zic eu... Dar cu timpul mai discutăm și din alte perspective!
    Și ai dreptate, faptele noastre se clădesc pe ceea ce cunoaștem, radiază mai departe tot ceea ce le trebuie și altora, întăresc și experiența noastră în egală măsură.
    Toate cele bune și frumoase !!!
  • #3 Ioan 09.02.2015 11:02
    Este un articol de mult bun simt si clarviziune - se pot intui si intelege mulde din continutul lui este scris cursiv si placut la un nivel la care cititul nu devine studiu(invatare) ci o lectura placuta.
  • #4 RacautanuLacramioara 09.02.2015 14:43
    Multumesc mult pentru perspectiva deschisa si frumoasa , plina de dragoste de viata , modestie si adevar, pe care cu sinceritate o impartasesc .De fiecare data lamuriti si corectati in mintea si sufletul meu perceptii, raspundeti la intrebari pe care uneori nici nu stiu sa le pun , dar care se simt acolo , in interior , ca trairi .Multumesc mult !Sa aveti parte si dumneavoastra de tot ceea ce va construieste !Cu respect !
  • #5 Cristiana 09.02.2015 19:09
    Ioan, mulțumesc frumos!!
    Păi să nu ridic năsucul la laude și să mergem mai de parte !!! :))
  • #6 Cristiana 09.02.2015 19:14
    Lacramioara, mulțumesc frumos, eu te rog să folosești persoana I singular, ton familiar, prietenesc, mi se pare cel mai drept. Mulțumesc și pentru cele scrise și pentru faptul că mă simt susținută să merg cu curaj mai departe. Ne construim unii pe alții, asta spun tuturor !!!
    Toate cele bune și frumoase !!!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Momente de vinovatii: ale mele, ale altora...

Avem momente în viaţă în care ne-am dori vinovăţia altora... Este amprenta societăţii... Cel mai bun lucru este să ne detaşăm de aşa ceva, imediat cum conştientizăm. Ştiu că este o luptă grea. Mă trezesc că spun așa…

... PARFUM DE VIATA ROMANEASCA SANATOASA...

... parfum de viaţă românească sănătoasă... ... ceea ce nu înseamnă că în casă... sau pe o buturugă pe acolo... nu există azi și un laptop, pentru a ține legătura cu modernitatea. De fapt, acesta ar fi echilibrul între…

Dictionar