4. HERG: In orasul lemurian

03. VIAŢA LUI HERG (3): VIAŢA LUNGĂ ŞI COMPLEXĂ A CONDUCĂTORILOR LUCRĂTORI; CORPORALITATEA SPECIFICĂ ACESTEI PERIOADE

Este necesar să detaliem câteva din cele discutate în articolul anterior: VIAŢA LUI HERG (2): EPOCA APELOR (PRIMA GLACIAŢIUNE TRĂITĂ DE SPIRITELE UMANE) .

Povestea vieţii lui Herg este aceea a unuia dintre conducătorii-lucrători ai unei societăţi umane lemuriene, în perioada primei glaciațiuni pe care a trăit-o omenirea pe Pământ: ai unei aşezări extinse şi extrem de complexe, specifică acelei epoci a omenirii. Erau conducători ai căror activităţi nu le-am înţeles personal de la bun început, crezând că fiecare conducător în parte avea în sarcină un anumit sector de activitate, fix, cumva asemănător cu situaţia miniştrilor din zilele noastre. Chiar dacă ştiam că epoca mentală a omenirii avea, în prim plan al oricărei societăţi, cea mai complexă, bogată şi subtilă activitate, aveam să aflu din momentul studiului ei că aceşti conducători-lucrători nu se ocupau direct de activitatea oamenilor din societatea lor: simultan, ca ajutători direcţi în activităţi, sau construindu-le casele, navele de deplasare, învăţându-i să comunice între ei, sau cu ajutătorii lor astrali, sau să se comporte în diferite situaţii. Înafară de construcțiile începuturilor, create de transcedentali pentru orice grupare de spirite ar fi trăit în acele vremuri, pentru susținerea adaptării rezidenților la cele specifice Pământului, toate şi le făceau oamenii: era trăirea lor fundamentală, cunoscută ca formă de manifestare spirituală dinaintea evoluției lor pe Pământ. Din punctul de vedere al celei mai extinse şi complexe, mai importante activităţi umane – creaţia materială – fiecare individ cu destin singular sau fiecare cuplu îşi realiza casa proprie, cu toată cunoaşterea vastă pe care o deţinea, dar şi sub îndrumarea ajutătorilor astrali proprii. Se adăugau, din punct de vedere fizic concret şi pentru împletirea subtilă a vieţii tuturor, direcţiile generale şi particulare oferite de conducătorii sectoriali. 

La început, aşa cum le spune şi numele, conducătorii sectoriali –spiritele galactice intrate în întrupări în societăţile rezidenţilor – au fost îndrumători pentru activităţile derulate în nucleele de creaţie materială care cu timpul au glisat în aşezările transcedentale, în jurul cărora fuseseră create de la bun început. După finalizarea adaptărilor rezidenţilor, şi mai ales în timpul şi după epoca ploilor, rolul lor s-a diminuat treptat, rămânând în lucru pentru cei care au avut nevoie de îndrumare din corp fizic pentru toate modificările care aveau loc în acea perioadă. Era o perioadă în care creaţia se schimba de la o perioadă scurtă de timp la alta, după cum varia vertiginos vibraţia planetei, pentru ca rezidenţii să poată învăţa tot ceea ce era necesar în orice fel de condiţii de trai. Mare parte dintre conducătorii sectoriali s-au retras treptat din aşezările rezidenţilor, intrând în alte programe de activităţi, pentru alte grupuri spirituale, care vor veni şi se vor împleti treptat cu rezidenţii şi ajutătorii lor tradiţionali. 

Conducătorii-lucrători aveau o viaţă deosebit de lungă, aşa cum am amintit mai sus. O asemenea viaţă, complex lucrativă în fiecare clipă a derulării ei, avea în vedere aplicarea şi urmărirea unor programe de lucru pe termen lung şi foarte lung, în care lucrătorii aveau nevoie să cunoască bine, profund, particularităţile vremurilor lor: nu numai în ce priveşte viaţa oamenilor pe care îi ajutau, ci întreaga planetă cu structurile sale matriceale, mediul stelar şi mediul galactic general în care se află Pământul. Având la bază o astfel de vastă cunoaștere în fiecare clipă a vieții așezării în ansamblul său, ei desfăşurau lucrări de echilibrare vibraţională a mediului înconjurător, în funcţie de activităţile din aşezări: prin emisie de sunete, extindere de luminiscență și răspândire de vibrații – toate având rol de estompare a emisiilor societății umane în mediul planetar înconjurător. 

Tot în vederea dezvoltării unui mediu planetar sănătos, aveau loc lucrări de dezvoltare a unui biosistem din al cărui teritoriu aşezarea luase terenuri largi. Vieţuitoarele care fuseseră îndepărtate cândva din regiune, pentru extinderea așezării, erau ajutate să se dezvolte în alte locuri alese cu grijă, locuri cu proprietăţi cât mai apropiate de mediul lor natal. Se urmăreau câteva generații la rând, pentru a se observa modul de adaptare a viețuitoarelor între ele și toate la un loc în mediul local. O astfel de derulare a vieții lor era atent, complex și profund urmărită, mai ales în apropierea, în timpul și după epoca apelor, în perioada cu vibrație planetară foarte joasă, când multe specii de vieţuitoare au ieșit din întrupări și multe altele au intrat din nou, treptat, pe măsura creşterii vibraţiei. 

În toată această conjunctură planetară erau urmărite și modelate efectele diverselor trăiri și lucrări umane în toate părţile planetei, lucrări de acest fel fiind realizate prin conlucrarea tuturor conducătorilor așezărilor umane de pretutindeni, indiferent dacă erau ale rezidenților sau ale grupurilor de ajutători răspândiți în lume: în toate părțile continentului unde se afla aşezarea proprie, ale altor continente, ale insulelor înconjurătoare din oceanul planetar. Se urmărea în egală măsură și echilibrarea plăcilor continentale, și influențele umane asupra circulațiilor fluxurilor energo-materiale (din care oamenii își luau materiile necesare creației lor materiale) din interiorul matricei eterice a planetei, precum și din exteriorul planetei, acolo unde, de asemenea, se derula creația umană eșantionară, înainte de crearea totală a obiectivului urmărit (casă, navă pentru deplasare în mediul planetar).

Alte lucrări asemănătoare presupuneau atenţie încă şi mai concentrată pe un termen mult mai lung decât vieţile a câteva generaţii de întrupări ale rezidenţilor, mai ales în perioada de creştere a vibraţiei medii planetare în mod natural, după minimul de vibrație din timpul epocii apelor, apoi în continuare, pe timpul efectuării acelei ridicări a vibraţiei în așezare până la vibraţia dinaintea epocii apelor – vibraţie pe care planeta nu mai avea putere s-o mai atingă. Doar oamenii în aşezările lor o făceau pentru terminarea învăţăturilor lor, specifice creatorilor avansaţi. În continuare se monitoriza atent diferenţa dintre vibraţiile aşezărilor umane şi restul mediului natural, se mlădiau fracturile vibraţionale apărute ca urmare a ritmurilor planetare aflate mereu sub influenţele exterioare – ale valurilor de vibraţii venite de la alte aşezări din acelaşi continent sau de pe alte continente, după puterea lor, activităţile lor şi reverberaţiile care influenţau biosistemul înconjurător. Toate se petreceau sub marile influenţe ale undelor de vibraţii care veneau din interiorul planetei, ca și din exteriorul său, care la un loc influenţau ecosisteme întregi continentale sau oceanice. Tocmai de aceea viaţa conducătorilor era mult mai lungă decât a restului populaţiei din aşezare. 

Iar această viaţă lungă avea nevoie la un moment dat de schimbări în corporalitatea aflată sub influenţa unor mari modificări de mediu, la care conducătorii trebuiau să facă faţă. În timp, schimbările planetare au determinat dezvoltările unor sâmburi de structuri corporale, existenţi deja în ansamblul arhetipal al speciei, care nicidecum nu au apărut prin modificări genetice, de „laborator”, fizice, ale unor specialiști locali sau extratereștri, sau intervenții umane mentale, invazive, aşa cum au interpretat unii cercetători, contemporani nouă, ai acelor vremuri. În epoca mentală străveche a omenirii, oamenii aveau o conștiință mult prea ridicată, specifică vibrațiilor foarte înalte și a corpurilor lor foarte sensibile, pentru a efectua astfel de intervenții brutale (le-am crede ”subtile” – dar ele nu sunt de loc așa...); aveau experiența puternică a adaptării lor la realitatea lumii în care trăiau, iar ceea ce nu suntem azi obișnuiți să înțelegem bine este influența vibrațiilor asupra radiației noastre spirituale: la nivele înalte de vibrație aceasta impulsionează cele mai înalte comportamente ale spiritelor atunci când ele ajung în evoluții de creator conștient avansat. Le desfășoară cu deosebită ușurință, cu conștiență deplină și cu o conștiință maximă pentru evoluția lor. La nivele foarte joase de vibrație generală (căci nu orice vibrație diminuată momentan, pe fond general de vibrație foarte înaltă, influențează puternic și greu reversibil, comportamentul uman) întreaga corporalitate se schimbă prin schimbarea funcțiunilor ei, iar creatorii conștienți avansați își modifică manifestările în mod conștient pentru a nu pune în pericol desfășurarea vieții planetare. 

Schimbările corporale au fost mereu generate de sistemul structurilor arhetipale din întreg sistemul corporal al speciei: prin modificări de vibraţie înconjurătoare, sau prin schimbări în activităţile celor care le-au suportat, prin schimbarea regimului energo-material al fluxurilor care aprovizionează şi întreţin vitalitatea corpurilor – urmând ca în continuare corpurile să se dezvolte şi să se întreţină prin funcționarea proprie, până la o nouă modificare substanţială a mediului. 

Aşa am văzut că s-au petrecut lucrurile şi cu dezvoltările corporale din timpul transcedentalilor. Aşa cum spuneam la vremea studierii vieţii lor, cele mai mari şi mai profunde schimbări în corporalitatea umană s-au putut petrece doar în vibraţii planetare extrem de înalte. Unele dintre ele au fost trecătoare, conjuncturale, altele au rămas definitiv în structurile corpurilor oamenilor (dar şi a altor specii de vieţuitoare planetare). Chiar dacă unele elemente arhetipale şi-au restrâns activitatea în timp, ele nu au dispărut de tot şi caracteristici subtile vor rămâne mai departe în genomul uman, tocmai pentru că toate sunt cuprinse în sistemul de dezvoltare arhetipal al corporalităţii umane. Vom mai vedea şi alte astfel de dezvoltări; cercetarea atentă a acestora ne va face să înţelegem şi fenomenologia, şi confuziile rezultate din cele percepute astfel. 

Concret, vârsta înaintată conducea la modificări substanţiale ale corpurilor lor fizice (și nu numai): părul devenea alb, iar partea corpurilor fizic și eteric aflată între partea din spate a capului şi omoplaţi se îngroşa substanţial. Era o schimbare despre care toată lume ştia bine în acele timpuri şi pe care azi trebuie să o asociem unui complex de structuri ale tuturor corpurilor din sistemul nostru corporal: este ceea ce putem numi azi “complexul reptilian” . În trecut era cunoscut cu întreaga lui funcţionalitate ca fiind un sistem de ajutor complex pentru cuprinderea tuturor aspectelor noi cu care spiritele umane se confruntau în vieţile lor, absolut necesar oamenilor din toate timpurile pentru desfăşurarea activităţilor lor, învăţăturilor lor la fiecare schimbare a vibraţiei planetare. 

La început am crezut că funcţionarea acestui complex de structuri corporale era legată numai de momentul venirii spiritelor creatoare conştiente pe o planetă nouă, fiind vizibil ori de câte ori venea un grup spiritual nou pe Pământ. Însă după studiul aprofundat al complexului reptilian am înţeles că el este folositor ori de câte ori au loc modificări substanţiale de vibraţie ale planetei, care activează o mulţime de schimbări corporale și implicit de manifestări noi ale spiritelor. Este un complex structural cu o deosebită importanţă în adaptarea spiritelor întrupate la toate noutăţile cu care se întâlnesc în trăirile lor pe o planetă. Astfel, ceea ce azi numim complexul reptilian îşi face datoria de a crea condiţii evitării puhoiului de impulsuri simultane care vin în asemenea situaţii, întrupații percepând atât cele cu care sunt obișnuiți până în acel moment, dar și avalanșa de noutăți care le atrag atenția. Prin funcționarea complexului corporal reptilian, prin lungirea traseului circulației energiilor de anumite vibrații în corpurile întrupaților (nu oricare, nu toate), se ajunge astfel la evitarea oboselii şi dezorientării spiritelor în faţa oceanului de noutăţi: în special pentru evoluanţii primari, dar nu numai. 

Pentru ajutătorii secundari este de asemenea o structură deosebit de importantă, chiar dacă secundarii sunt obişnuiţi cu variaţiile foarte dese de vibraţii şi au o fluiditate în manifestări care nu le mai produc oboseală şi dezorientare. Totuşi variaţiile strânse conduc, la nivelele foarte joase ale universului (așa cum este Pământul), la oboseli – mai ales în cazul sarcinilor de nivel planetar pe care secundarii le au de-a lungul unor vieți foarate lungi, mult mai lungi decât cele ale primarilor. Funcționarea complexului reptilian apare la vârste înaintate, păstrează orientări precise – dar lente de multe ori, ceea ce pe ei nu-i deranjează, căci au multă răbdare și experiență de a lucra în orice condiții. Dar în situaţii de aglomeraţii spirituale planetare, când populațiile devin foarte dese (așa cum se petreceau lucrurile în această perioadă) – dar și în alte feluri de situații, așa cum vom vedea: cu blocuri spirituale piramidale numeroase aflate la întrupări îndelungate pe planetă, greutatea devenea şi pentru ei evidentă, chiar dacă nu atât de profundă ca în cazul primarilor. 

Orice eveniment care atrage, de altfel, o manifestare care nu a mai fost folosită în condiţiile locale (în situaţia noastră: în condiţiile pământene) determină o funcționare de acest fel care conduce la o încetinire a circulaţiei unor fluxuri energo-materiale în structurile corporale. Schimbările planetare, de sorginte vibraţională, scot din memoriile spiritului manifestări proporţionale cu frecvenţa lor: în cazul unor energii noi – frecvenţele sunt noi şi impulsionează manifestări mereu noi pe aceeaşi planetă. Iar acest fenomen se petrece indiferent dacă vibraţia planetară se află în diminuare (aşa cum era în timpurile pe care le studiem) sau în creştere de vibraţie planetară, aşa cum trăim noi azi. 

Toate noutățile se țes pe fundalul obișnuințelor vechi, omul cu greu renunță, în virtutea inerției, la vechile obiceiuri, iar avalanșa noutăților îl determină să le primească fără să se adapteze el însuși din timp, din mers – ceea ce este specific creatorilor conștienți aflați la începutul etapelor de evoluție de acest fel. De aceea în astfel de condiții există modalități de ajutor corporal, până când spiritele învață să se orienteze și să se adapteze singure la orice schimbări, să le simtă dinainte și să-și modifice cumulul de manifestări specifice locului de întrupare: pentru eliberarea de oboseli care pot ajunge la ieșirea spontană din întrupare (deces). 

Legat de acest aspect, se cuvinte să dezvoltăm un subiect deosebit de important pentru acele vremuri. Timpul parcurgerii unui destin se desfăşoară pentru oameni, ca și pentru orice fel de viețuitoare, o anumită perioadă de timp, cu o lungime normală în care se armonizează corporalitatea întrupatului cu condiţiile de trai pe planetă. Ceea ce nu acceptăm azi este faptul că în trecutul situat dincolo de vestigiile arheologice a existat o omenire superdezvoltată – aşa cum o descriem acum – cu o viaţă extrem de lungă comparativ cu ceea ce avem azi: sub 100 de ani în medie, iar în timpurile dinaintea ultimei glaciaţiuni cuprinsă între 10.000 de ani şi 15.000 de ani în medie. O asemenea perioadă, de cca.15.000 de ani în vremea lui Herg, nu aducea modificări ale corpului fizic, eteric şi astral din sistemul corporal uman. Dar existau oameni care trăiau mult mai mult decât atât, până la aproximativ 40 – 50.000 de ani pe destin: lucrători planetari – conducători ai așezărilor sau ajutători pădureni, munteni și insulari. Ei foloseau intensiv în activitățile lor energii și materii care îşi schimbau mult vibraţia în acest răstimp al destinului de ajutător, pe lângă radiațiile cosmice, condițiile galactice care determinau schimbări masive de vibrație: formele corpurilor lor se schimbau fără să se depărteze însă de la forma general-umană cunoscută. 

Despre asemenea modificări, care au avut loc de-a lungul timpurilor, vom discuta detaliat în multe capitole ale acestor studii istorice. Mulţi cred, în zilele noastre, că atlanţii se ocupau cu lucrări de inginerie genetică, așa cum amintesc ori de câte ori vine vorba: va veni o vreme când vom înţelege cu toţii că facem frecvent astfel de confuzii, judecând omul în toate timpurile sale după cum procedează azi. Treptat însă vom ajunge să înţelegem clar structurile corpurilor noastre fluidice şi funcţionărilor lor, împletite armonios indiferent de schimbările care se petreceau permanent. Vom ajunge la înţelegeri complexe privind:

– variaţia relativ frecventă a schimbării structurilor corporale de-a lungul timpului, sub acţiunea elementelor matriceale arhetipale ale corpurilor fluidice (se va studia elementul de dicţionar „Arhetipal”, punctul 2.) ;

– respectul deosebit pe care toate populaţiile umane care au trăit înainte de ultima glaciaţiune l-au purtat corpurilor lor, în calitate de daruri oferite spiritelor umane de către coordonatorii evoluţiilor speciei umane şi a tuturor speciilor planetare, care le-au fost întotdeauna ajutători iubitori din mijlocul lor sau din dimensiunile structurale paralele ale universului. Azi am uitat de acest respect, dar schimbarea vremurilor, cu ridicarea din nou a vibraţiei planetare, ne va aduce din nou cunoaşterea şi înţelegerea profundă a vieţii, demnitatea, respectul, altruismul şi iubirea profundă – pe lângă calitatea înaintată a creaţiilor noastre materiale şi respect pentru creaţia oricărui om de pe Pământ. 

Modificările corporale la care ne referim acum erau de fapt protecţii exterioare pe care azi le putem asocia altor vieţuitoare planetare: ceea ce nu înseamnă decât că şi acele vieţuitoare au nevoie de astfel de protecţii în viaţa lor.ar fi bine să înțelegem acest fel de răspândire comună a unor structuri la mai multe specii, în loc să credem că ne tragem direct din ele. În mediul pământean, de o complexitate extrem de mare, pe care în comun multe spirite întrupate pe planetă nu o pot suporta în anumite perioade planetare, corpurile lor au structuri care ecranează radiaţii şi vibraţii ce le-ar obosi excesiv, încetinind evoluţiile proprii. Ar fi bine să nu ne mai gândim că omul şi-ar trage formele corporale de la alte vieţuitoare: genetica omului doar cumulează toate formele corporale de pe Pământ, existente până în acest moment, socotind de la maximul vibraţional al planetei până în momentul finalizării evoluţiilor omeneşti complete. Şi înainte de acel maxim vibraţional al Pământului, în trecut, au existat periodic specii care au cumulat gene ale viețuitoarelor cu care au trăit ori în contemporaneitatea lor ori, ceea ce este vital pentru creatorii conștienți avansați, asemănători omului, au fost contemporani cu specii urmașe ale unora foarte vechi sau folosit resturi ale corpurilor lor (cum sunt depozitele minerale sau lichide pentru noi). Azi omenirea este într-o asemenea situație. Și în viitor, alte specii cu alte corpuri vor avea un asemenea statut pe care îl are omul azi, după ce spiritele umane vor finaliza evoluţiile lor pământene, care să cumuleze în constituţia lor celulară setul complet de secvenţe ADN specifice tuturor celorlalte vieţuitoare planetare. 

Asemănarea omului aflat în astfel de situaţie, cu modificări substanţiale ale formei corpurilor sale – asemenea lui Herg, personajul povestirii noastre – merge către alura părţii anterioare a unei iguane. 

Să reţinem faptul că cei pe care îi numim conducătorii-lucrători ai societăţilor lemuriene din acele timpuri, nu au transmis unor urmaşi asemenea caractere pronunţate, ei neavând destine de procreere şi creştere de urmaşi, ci numai de creaţie materială şi ajutor vibraţional de anvergură planetară. 

Conducătorii sectoriali, care trăiau şi ei mult – însă nu atât de mult ca şi conducătorii-lucrători ai aşezărilor – nu au avut asemenea modificări corporale pronunţate. 

Chiar dacă conducătorii sectoriali ar fi trăit tot atât de mult ca şi cei care conduceau întreaga aşezare, tot nu ar fi ajuns la acest fel de protecţii, datorită faptului că sarcinile lor nu aveau în vedere decât activitatea de creaţie materială prin care ajutau rezidenţii. Nu aveau alte sarcini, de aceea activitatea lor nu era atât de intensă ca şi cea a conducătorilor lor. De asemenea se observă faptul că nu toţi conducătorii din vremea lui Herg prezentau astfel de protecţii voluminoase (nu erau dure, osoase, ci pieloase spre cartilaginoase), căci doar unii dintre ei avuseseră, şi aveau în continuare vieţi şi sarcini care să cuprindă toate schimbările din timpul epocii apelor, cu modificările vibraţionale rapide care s-au extins pe o perioadă foarte lungă de timp planetar:

– o dată cu sens de coborâre în epoca apelor, până la minimul vibraţional planetar din acele vremuri;

– apoi în urcare, o urcare necesar a fi puternic susţinută, imediat după atingerea minimului vibraţional al timpului, până dincolo de maximul urcării naturale a vibraţiei planetare, adică până la atingerea, prin efort uman, a vibraţiei dinainte de epoca apelor;

– încheind astfel cu diminuare progresivă, dar rapidă, pentru a ajunge din urmă nivelul vibraţiei planetare, așa cum am prezentat anterior. 

Numai cei care au cuprins în destinul lor toată perioada dinainte, din timpul şi după epoca apelor, au avut în cauzalitatea lor subtilă anumite elemente care necesitau asemenea protecţii: complexitatea sarcinilor lor curente, necesitatea de a păstra, pentru întreaga societate, vibraţia locului foarte ridicată, până când rezidenţii au fost pregătiţi să se alinieze vibraţiei planetare, care cobora cu repeziciune, în mod natural, şi înainte şi după epoca apelor. De asemenea, aveau în vedere necesitatea de a-şi păstra ei înşişi un câmp de vibraţie foarte ridicată, pentru fiecare corp din sistemul lor corporal, la toate nivelele lui vibraţionale: o vibraţie mult mai ridicată decât era necesară restului aşezării, pentru a susţine fără efort o asemenea activitate complexă timp îndelungat. 

În efortul de a se menţine într-o asemenea vibraţie, conducătorii-lucrători se sprijineau nu numai pe folosirea fluxurilor de filamente energo-materiale cu vibraţiile cele mai înalte din fiecare câmp planetar, ci şi pe vibraţia personală, pe care omul întotdeauna o poate ridica prin forţele sale spirituale. Azi o facem prin activitate de calitate avansată, prin emoţii pozitive, viaţă liniştită, curată, naturală, înţelegere, toleranţă, deschidere către noutăţi, iubire pentru orice vieţuitoare planetară şi pentru toate la un loc cu planeta, cu stelele, cu universul întreg. Ceva asemănător se petrecea şi cu cei ce aveau sarcini complexe de lungă durată, doar că nu aveau nevoie de efortul intens pe care îl necesităm azi, într-o societate obosită, într-o natură cu vitalitate relativ scăzută, în câmpuri care au în mod natural o vibraţie joasă comparativ cu cele existente în vremurile pe care le studiem. Dar suntem pregătiți pentru a face față la astfel de situații, chiar dacă nu știm toți clar acest lucru – dar îl vom ști cu siguranță și asta ne va ajuta foarte mult în viitorul apropiat. 

Carcasa sistemului – pentru că ea nu se prezintă doar la corpul fizic, ci la toate corpurile aparţinătorului – împiedica împrăştierea rapidă a fluxurilor din apropierea corpului, lăsând numai vibraţiile pozitive, ultra-pozitive să se înalţe, răspândindu-se în mediul planetei. Cu puterea lor optimă pentru ceea ce aveau de făcut adică foarte mare comparativ cu cele cunoscute de noi, azi, vibraţiile nu ajungeau totuși foarte departe, dar acopereau tot terenul aşezării şi partea din jurul ei care era despărţitoare de pădure: o bucată de teren de formă plată, lipsită de pădure, având doar muşchiul vegetal răspândit peste tot (acesta, şi nu încă iarba, acopereau întreg Pământul). La nivelul carcasei, schimbul de fluxuri de filamente energo-materiale prin plexuri era foarte rar, fluxuri bogate de filamente erau în circulaţie – dar o circulaţie mult încetinită în evacuarea lor datorită circuitelor structurilor reptiliene, foarte bogate, din dreptul carcasei. Să explicăm puţin funcţionarea acestor structuri: în loc ca plexurile (articolele 1 și 2) să străbată perpendicular corpul fluidic, fiecare plex avea răsuciri bogate, spiralate interior şi exterior, care conduceau fluxurile de filamente pe un traseu de zeci şi pe alocuri de sute de ori mai lung decât un traseu direct al unui plex aşa cum îl ştim noi azi. Ţesuturile corporale creşteau şi ele în volum, oferind aspectul – până la corpul fizic inclusiv – de platoşă, carcasă, asemănătoare celei a iguanei: care nu are însă elemente reptiliene dezvoltate astfel, elemente de adaptare la schimbările vibraţiei – deci de aceeaşi natură ca şi cele pe care le discutăm aici (la fel ca şi broaştele ţestoase, precum şi alte vieţuitoare care au trăit sau sunt încă pe Pământ). Necesitatea, natura lor este diferită, chiar dacă arată aproximativ la fel, şi vom discuta cu alte prilejuri despre asemănări care însă nu au aceleaşi rădăcini. 

În plus, faţă de acest aspect de „cocoaşă” – aşa cum am numit-o la prima vedere – Herg prezenta după epoca apelor părul complet alb şi rar: semne care azi ne duc cu gândul la neputinţa bătrâneţii; coroborat cu mersul lin, încet, pe care îl aveau însă toţi oamenii – indiferent dacă îl foloseau rar (orăşenii) sau practic fără încetare (pădurenii). Dar aşa cum ştim din capitolul precedent (Yuka), părul de acest fel realiza o selecţie a fluxului informaţional primit permanent – de fapt a fluxului de impulsuri din mediul de trai, este mai corect să spunem. În acest fel, exteriorul impulsiona omul foarte puţin, corpul selecta fluxurile de înaltă vibraţie şi aducea ridicarea vibraţiei exact la nivel dorit: nicidecum fix o anumită valoare, ci, în funcţie de ritmurile umane şi planetare, variind lin, mătăsos, de la o perioadă la alta. 

Spre sfârşitul vieţii sale imaginea lui Herg este deosebită de aceea pe care o avusese cu ceva timp înainte: „cocoaşa” dispare din alura generală a omului, în schimb părul alb rămâne, mai des însă. Sistemul corporal îşi diminuase între timp activitatea de tip adaptativ la modificările de vibraţii, care intraseră în normalul planetar, astfel încât alura generală a lui Herg era aceea a unui om normal, obișnuit: şi pentru vremurile sale, şi pentru acceptarea noastră de azi. 

Întotdeauna cercetarea trebuie să cuprindă toate aspectele, amănuntele care apar – chiar dacă ni se par banale, obișnuite. Imaginea aceasta a lui Herg spre finalul vieții sale îl arată purtând o acoperire a trupului său creată din obiecte de vibrație diferită: o acoperire directă a trupului, ca un costum etanș, lipit de piele, realizat din filamente de vibrație mai joasă, de culoare verde foarte închis, spre negru: studiul variaţiei totale a vibraţiei din aşezare determină cercetătorul să înţeleagă necesitatea concretă acestui fel de îmbrăcăminte energetică: nu ”modă”, nu comoditate – exprimări pe care le folosim azi, dar care în străvechimi nu-și aveau rostul, utilitatea, necesitatea fiind elementul principal al derulării vieții și activității umane. Orice element era necesar lucrărilor de nivel societar, prin care Herg contribuia astfel și el la diminuarea treptată, dar în ritm susținut, a vibraţiei aşezării, pentru a ajunge din urmă vibraţia planetară, așa cum am explicat anterior. Pentru energizări cu nivel înalt de vibrație, necesar trăirii sale personale, îmbrăcămintea lui Herg era dublată la exterior cu un voal scurt eteric-astral fin, așadar de vibrație diferită de îmbrăcămintea de corp peste care se afla, având rol de a atrage suplimentar fluxuri cu vibraţie ridicată, în volum relativ mic, în așa fel încât influența sa asupra mediului să fie cât mai mică posibil.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
17. CORPORALITATE LEMURIANA (3): FOLOSIREA CONSTIENTA A PLEXURILOR CORPURILOR FLUIDICE: A CANALELOR SI A CORDOANELOR (CORZILOR) LOR

Se vor avea în vedere studiile: Plexurile corpurilor fluidice (1), Plexuri ale corpurilor fluidice (2), Plexuri ale corpurilor fluidice (3), precum şi studiile privind Împământarea . Pe măsura pătrunderii în studiile…

16. CORPORALITATE LEMURIANA (2): DETALII ÎN PLUS PRIVIND STRUCTURILE COMPLEXULUI REPTILIAN

Se vor avea în vedere studiile din capitolul COMPLEXUL REPTILIAN . Să reţinem din cele expuse anterior faptul că toate activităţile umane se bazau în străvechimi pe structurile naturale ale sistemului corporal uman şi pe funcţiunile…

Dictionar