04. Radiația monadică/spirituală

5. CONFUZII ÎNTRE NOŢIUNEA DE RADIAŢIE ŞI NOŢIUNEA DE CIRCULAŢIE A FLUXURILOR DE FILAMENTE ENERGO-MATERIALE

IDEI PRINCIPALE:

1. Radiaţia monadică penetrează orice compactizare a fluxurilor materiale existentă la locul de întrupare în universul local. 

2. Nici o materie, oricât de puternic compactizată ar fi, nu poate bloca radiaţia monadică/spirituală aflată în derularea procesului de întrupare în universul local. 

Radiaţii şi circulaţii: sunt multe feluri de confuzii între noţiunea de radiaţie energetică şi noţiunea de circulaţie a fluxurilor de filamente energo-materiale, circulaţie facilitată de structurile materiale care se formează în razele blocului radiaţiei monadice/spirituale. Între radiaţia monadică şi circulaţiile filamentelor se află corpurile de întrupare a monadei sau spiritului care desfăşoară manifestări locale; excepţie de la această regulă fac monadele centrale, care au ajuns la stadiul cel mai avansat al evoluţiilor, care au puterea şi priceperea de a se manifesta direct prin radiaţia lor monadică, în orice univers creat, remodelat şi întreţinut de ele înseşi. 

În funcţie de stadiul de evoluţie a monadelor, radiaţiile pe care le putem studia din postura de întrupat pământean pot fi de mai multe feluri:

– radiaţii de energie fundamentală din tecile filamentelor energo-materiale;

– radiaţii monadice: ale monadelor care se întrupează în universul local (Universul Fizic, Universul Astral şi Universul Cauzal). 

Este necesară cunoaşterea fiecărui fel de emisie energetică în parte, precum şi a fiecărui fel de circulaţie filamentară care se desfăşoară în plan local; este necesară înţelegerea propagării radiaţiei monadice în universul local şi a funcţionării ei în mediul universic, precum şi a acţiunii ei asupra circulaţiei filamentelor: pe care o facilitează, prin atrageri şi eliberări de fluxuri de filamente, pentru a înţelege complexitatea importanţei tuturor în planul universului local, având în vedere cel puţin:

– modul în care radiaţia monadică acţionează asupra propriului sistem corporal, între structurile corporale din sistemul pe care l-a creat ea însăşi;

– modul în care acţionează asupra altor întrupaţi, precum şi asupra altor structuri materiale compacte şi stabile, precum şi asupra fluxurilor de filamente energo-materiale circulante prin spaţiile universice;

– efectele desfăşurărilor lor directe şi indirecte în viaţa întrupaţilor, în spaţiile universice cu structurile lor stabile şi îndelung funcţionale, de-a lungul diferitelor perioade de timp zonal: între un maxim şi un minim vibraţional în fiecare subzonă în parte. 

II. DETALII PRIVIND SUBIECTUL ABORDAT

Destul de des am întâlnit încredinţări exprimate astfel:

– corpurile au blocaje, mai mult sau mai puţin pronunţate – până la blocaj total, ceea ce le-ar face să nu mai fie radiante: ca şi cum blocajul ca atare ar putea obtura radiaţia monadică;

– corpurile cu blocaje, mai mult sau mai puţin avansate, ar bloca câmpul sistemului corporal al celor din jur, dereglându-le astfel activităţile. 

Să reţinem următoarele:

1. Radiaţia monadică este profund penetrantă pentru orice element material, formată prin orice fel de compactizare a fluxurilor energo-materiale din plan local. Nu există nici un fel de radiaţie care să nu pătrundă prin materiile regiunii universice în care monada/spiritul s-a întrupat: nici razele cu frecvenţă joasă, nici razele cu frecvenţă înaltă; 

2. Nici o materie, oricât de compactă, şi având o vibraţie oricât de deranjantă pentru întrupat, nu poate bloca astfel radiaţia monadică. Alte radiaţii pot fi blocate, dar nu şi radiaţia monadică. Experienţele de tot felul al oamenilor – de exemplu închiderea omului într-o cameră căptuşită cu plumb sau alte materii cu efecte asemănătoare, blochează percepţiile omului – întrucât omul nu este, în medie, obişnuit să nu primească nici un fel de impuls din mediu şi numai acest lucru îl dezorientează până la nebunie în multe cazuri: căci majoritatea spiritelor întrupate actualmente pe Pământ sunt obişnuite să fie impulsionate dinafară, fără să aibă deocamdată obişnuinţa de a-şi regla existenţa numai prin impulsuri interioare, prin propriile lor activări conştiente de memorie şi voinţă. Radiaţia monadică însă îşi derulează pătrunderea în lumea locală, şi numai voinţa şi orientarea monadei deopotrivă în interiorul şi în exteriorul său poate conduce la susţinerea vieţii sau la pierderea abilităţilor de vieţuire într-un asemenea mediu. 

Da, corpurile au blocaje, dar blocajele nu obturează radiaţia monadică. Ceea ce fac în schimb blocajele este să schimbe, să diminueze vibraţia întregului sistem corporal şi, implicit, vibraţia corpului de manifestare curentă, determinând monadei comportamente de nivelul diminuat al vibraţiei: corespunzătoare etapelor anterioare de evoluţie – spunem comportamente învechite, pe care monada îşi doreşte să nu le mai aibă. Pe Pământ ele sunt de tip vegetativ (leneş, inactiv, fără să folosească forţele şi condiţii ce i s-au creat în mod special, având doar voinţa de a determina pe alţii să-i creze mai departe condiţii optime de trai) sau animalic (agresiv, distructiv, folosind forţele sale doar în direcţiile dorite, speculând echilibrul şi moderaţia celor din jur). 

Să reţinem că sunt în lumea noastră planetară:

– radiaţii de energie fundamentală ale monadelor întrupate, care determină formarea sistemelor corporale şi facilitează manifestările monadelor în universul local;

– radiaţii de energie fundamentală ale compactizărilor de filamente materiale şi energetice, care oferă universului (şi oricărui univers material, cu toate structurilor lor interioare) vibraţii specifice, chiar dacă funcţionările lor sunt astfel concepute încât să varieze de la o perioadă de timp la alta.

Ceea ce diferenţiază cele două feluri de radiaţii, prin prisma cărui lucru le putem studia şi înţelege din ce în ce mai profund, este faptul că:

– radiaţia energetică din filamentele energo-materiale se pierde în timp din teaca filamentelor, odată cu trecerea lor prin nenumărate structuri pe care le vitalizează astfel; ele necesită în continuare refacere, îmbogăţire chiar – dar artificială, creaţională, realizată de monadele foarte avansate în evoluţii, 

– radiaţia monadelor care se întrupează în universurile materiale – care funcţionează pe baza existenţei şi circulaţiei filamentelor, creşte şi se îmbogăţeşte nu numai ca volum, diversificare şi compactizare a emisiilor, ci ca structuralitate a radiaţiei în sine. Ea se dezvoltă şi se structurează/restructurează treptat, etern, pe măsură ce monada învaţă să-şi folosească forţele, razele pe care şi le descoperă, mereu altele noi, formate în cele existente deja. Celulele energetice fundamentale din interiorul monadelor nu cresc numeric, dar se înfăşoară mereu cu noi straturi energetice, compactizând straturile mai vechi care, prin folosirea lor multiplă, în situaţii tot mai complexe, se întăresc şi facilitează astfel, prin memoriile monadei, noi manifestări care dezvoltă în continuare noi raze în blocul total al radiaţiei aceleiaşi monade. 

Cercetarea, înţelegerea şi dezvoltarea cunoaşterii legate de radiaţiile energetice se sprijină masiv pe o astfel de înţelegere. Dar mereu apar confuzii la începuturile evoluţiilor noastre: majoritatea celor care apar şi se dezvoltă în acest domeniu se referă la confuzii între radiaţia monadică, corpul material, energiile fundamentale şi fluxurile de filamente energo-materiale; se confundă circulaţiile cu radiaţiile: adică se confundă radiaţia care creează – cu creaţia în sine, crezând astfel că nu este nici o diferenţă între ele, ca atunci când am dori să facem ceva şi credem că este suficient pentru a fi făcut efectiv: ceea ce este departe de adevăr, aşa cum ştim deja bine de tot. Prin tot ceea ce cercetăm, învăţăm şi corectăm, ajungem astfel să folosim din ce în ce mai conştient radiaţia noastră proprie, care este „carul” sau „motorul” ce deplasează materiile şi energiile circulante, care creează corpurile noastre din materii: de vibraţii diferite, ţinând cont de situaţii diferite de întrupare, în medii planetare şi stelare diferite. În continuare mediile de întrupare ne influenţează, ne formează direcţii de manifestare care în care putem folosi vibraţiile din jur lăsându-ne antrenaţi de ele, sau le putem depăşi, situându-ne de-asupra puterii de influenţare: 

– a semenilor noştri, 

– a creaţiilor noastre omeneşti ajutătoare pentru desfăşurarea vieţii şi învăţăturilor noastre, 

– a biosistemului planetar şi planetei în sine: care ne ajută fiecare în felul lor, până la un punct, ca o trambulină pentru consolidarea, dar şi depăşirea lor, formând drumuri de înălţare a spiritului spre noi „ceruri” de trăire spirituală;

– a radiaţiilor cosmice pe care de asemenea le punem laolaltă, fără să le înţelegem la început compoziţia. 

Tocmai aici începem să înţelegem cum funcţionează astfel de diferenţe: radiaţiile generale ale mediului cosmic dau vibraţia locală, iar vibraţiile lor ne determină necesităţile de învăţături pentru adaptare la variaţiile lor. Toate ne ajută: şi atâta timp cât ele sunt echilibrate, dar şi când variaţiile lor sunt percepute ca fiind agresive. Pe de o parte funcţionarea lor echilibrată ne ajută să învăţăm să ne echilibrăm noi înşine în faţa unor funcţionări care brusc iau amploare sub puterea diferitelor alte fenomene pe care învăţăm să le cunoaştem, să le recunoaştem treptat. Pe de altă parte variaţiile lor când line, când agresive ne ajută să ne obişnuim cu astfel de fenomene, să ne regăsim echilibrul corporal, emoţional şi mental când mai rapid, să înţelegem cele ce se petrec şi să devenim mai flexibili, mai abili în orientări în orice fel de situaţii; să ajutăm pe toţi cei care au nevoie, la rândul lor, aşa cum şi noi am necesitat ajutorul altora, în aceleaşi situaţii de întrupare sau altele asemănătoare. 

Pământul ca planetă le cuprinde pe toate, şi astfel învăţăm să ne orientăm în mulţimea fenomenelor planetare de acest fel. Înţelegem treptat că toate cele existente în mod natural pe planetă au rostul lor în echilibrarea, dar şi accentele pe care elemente ce funcţionează în medie echilibrat le pot prinde la un moment dat orice alte aspecte ale naturii, obligând toate spiritele să se adapteze la situaţiile momentului. Astfel, la tangenţa cu pământurile şi vegetaţia planetară, radiaţiile exterioare planetei se înprăştie şi nu ne afectează puternic, direct, dar la tangenţa cu suprafeţe lucioase care reflectă astfel de radiaţii, ele îşi multiplică puterea şi ajung să distrugă în timp corpurile tuturor vieţuitoarelor planetare, în anumite situaţii chiar şi elemente ale matricei planetare, care pot conduce în profunzime la alte deteriorări. Nu mai discutăm şi despre faptul că reflectarea în exces a radiaţiilor cosmice duce la sărăcirea solurilor de beneficiul primirii lor, iar astfel la slăbirea vitalităţii biosistemului vegetal şi animal. Suprafaţa apelor planetare sunt suficiente pentru o amplificare medie, echilibrată, a radiaţiilor cosmice, cât şi pentru o respingere a acestora pentru ca ele să nu pătrundă în exces în manşonul planetar, afectând şi vieţuitoarele planetare, dar şi vibraţia galactică a fluxurilor circulante prin elementele matriceale ale planetei. Natura are mult mai multe elemente de echilibru decât cele pe care le cunoaştem noi azi şi ştim că sunt afectate de activităţile umane în exces. Civilizaţia actuală umană construieşte de multe ori fără rost oraşe, drumuri, lacuri de acumulare, etc., toate suprafeţe care ajung să reflecte excesiv radiaţiile cosmice, conducând la efecte inverse celor arătate mai sus. Civilizaţiile anterioare ultimei glaciaţiuni aveau în vedere această fenomenologie, construind echilibrat şi lăsând la suprafaţa clădirilor şi, în general, a tuturor creaţiilor materiale, straturi de material eteric şi nu fizic, pentru a capta/respinge echilibrat radiaţiile fizice, care au vibraţia cea mai joasă din segmentul vibraţiilor pământene. Vom învăţa pe viitor să ne echilibrăm din nou şi din acest punct de vedere, la fel ca şi din multe altele, rezultate din desfăşurările de manifestări prezente. 

Sunt multe astfel de funcţiuni planetare pe care începem să le percepem azi şi să învăţăm din derulările lor. Ne orientăm asociind unele cu altele, disociind unele de altele în confuziile pe care le-am făcut până la un moment dat, înţelegând din ce în ce mai extins astfel toate cele ce aparţin lumii în care trăim. Dacă până la un moment dat am luat de-a valma radiaţii ale monadelor şi spiritelor întrupate cu circulaţii de fluxuri de filamente energetice şi materiale, vine un moment în care cercetările şi cunoaşterile noastre se extind şi ne obligă să intrăm în detalii care ne arată diferenţele dintre ele, efectele lor separate, necesităţile cunoaşterii lor acum şi pe drumul evoluţiilor noastre, în continuare. În blocul radiaţiei monadice se aliniază, după vibraţiile razelor, fluxuri de filamente energo-materiale, se compactizează şi formează structuri stabile în perioade lungi de timp, dacă forţe mai mari decât aceea a radiaţiei care le menţine într-o asemenea formă le smulg din împletirile razelor care le-a format iniţial. În interiorul radiaţiei monadice se formează un sistem corporal format din straturi de compactizări de filamente cu o vibraţie proporţională cu aceea a setului de raze care le-a atras. Corpurile nu pot migra de la un întrupat la altul, în schimb au loc în continuare atrageri de fluxuri de filamente de către radiaţia periferică a blocului radiant, formând în preajma corpurilor pături, câmpuri protectoare, mai dense decât densitatea fluxurilor circulante, dar mai puţin dense decât densitatea corpurilor: din câmpurile protectoare radiaţia atrage prin structurile lor interioare numite plexuri (sau chakre) formând o circulaţie interioară cu rol de hrănire, de energizare a corpurilor din sistem. O astfel de circulaţie are loc în interiorul aceluiaşi corp sau de la un corp la altul în interiorul aceluiaşi sistem corporal, ori de la sistemul corporal al unui întrupat – la sistemul corporal al altui întrupat. În acest fel înţelegem felurile de circulaţii interioare şi exterioare ale fluxurilor, în baza existenţei radiaţiilor monadelor aflate în întrupări individuale sau grupate: spirite întregi într-un singur sistem corporal, grupuri de spirite într-un singur sistem corporal, un popor întreg întrupat în acelaşi fel – asemenea lor şi grupuri de popoare, mai mari sau mai mici, formând galaxii, stele şi planete cu întrupaţii de diferite feluri pe planete şi în jurul planetelor. Atât radiaţiile monadice, cât şi circulaţiile filamentare, emisiile de energii fundamentale ale tuturor filamentelor de pretutindeni se răspândesc în spaţiile universice, preluate, folosite permanent de alţi şi alţi întrupaţi. 

Răspândirile din direcţiile de alimentare a universului cu fluxuri energo-materiale (prin barierele interzonale şi intersubzonale), către toate formele de întrupări comune şi individuale de pretutindeni, au loc cel puţin pe două căi:

– o parte (cea mai mare) prin reţelele de corzi matriceale făurite de stelele matriceale ale galaxiei; întrupaţii individuali cu corp fizic le preiau prin structurile de împământare ale sistemelor lor corporale (), celelalte forme de întrupare neavând nevoie de structuri speciale de preluare a fluxurilor galactice pe această cale, a împământării;

– o altă parte (mai mică) este atrasă de nucleul galaxiei şi de totalitatea compactizărilor materiale ale galaxiei, şi rămâne în mediul din interiorul acesteia, circulând prin ea sub puterea de atracţie a stelelor şi planetelor, a tuturor vieţuitoarelor de pe planete (cu corp fizic de manifestare) şi din jurul planetelor (cu corp astral şi cu corp spiritual (budhic) de manifestare). 

Toate acestea se petrec în radiaţiile monadice împletite ale uriaşilor creatori ai universurilor: monade puternice şi atotcuprinzătoare care pot îmbrăţişa, fiecare în parte, toate universurile în raza radiaţiei lor. Radiaţiile lor împletite, simultane şi veşnice, formează o forţă uriaşă radiantă, în puterea căreia ne desfăşurăm, protejaţi şi ajutaţi, îndrumaţi permanent, vieţile, învăţăturile, dezvoltările, înţelegerile. Creşterile noastre îmbogăţesc mereu forţele radiante ale tuturora, conştientizările noastre întăresc căile dezvoltării altor monade, în cicluri eterne, mereu mai înălţate prin puterea experienţei Părinţilor noştri...

În această perioadă planetară în care ne desfăşurăm activităţi majoritar fizice, în vibraţii joase ale fluxurilor circulante în zona în care se află Pământul în galaxia proprie, avem în general doar intuiţii privind activităţile desfăşurate în galaxie, în subzona din zona noastră. Însă creşterea vibraţiei planetare - determinată de schimbarea treptată a fluxurilor învechite în circulaţiile lor permanente de la o galaxie la alta, cu alte noi, regenerate şi astfel având o încărcătură vibraţională înaltă, puternică – conduce la dezvoltarea sistemelor corporale ale tuturor întrupaţilor, la creşterea şi treptat la preschimbarea intuiţiilor în clar-intuiţii şi apoi în simţuri conştientizate cu celelalte corpuri din sistemele noastre corporale. Toate se împletesc din ce în ce mai strâns, cu putere din ce în ce mai mare, între ele şi apoi cu simţurile fizice cunoscute de noi azi; se formează ceea ce impropriu acum numim clar-simţuri (dar să le numim şi noi aşa în continuare, pentru a şti la ce ne referim). De fapt toate sunt deschiderile simţurilor astrale, mentale şi cauzale, prin care ajungem să înţelegem impulsurile şi mesajele tuturor structurilor corpurilor spirituale (corpul spiritual (sau budhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic); corpurile de ajutători planetari şi galactici: corpul enesic şi supraenesic). 

Cu ajutorul înţelegerilor căpătate astfel, prin intermediul senzorilor tuturor corpurilor noastre, ajungem să cunoaştem clar, corect, profund structurile pe care le numim corpuri, care ni se formează în radiaţia monadică proprie, apoi funcţionările lor. Mai departe ajungem să cunoaştem asemănător şi: structurile planetare, stelare, galactice şi funcţiunile lor, începem să decelăm confuziile pe care le-am făcut în imperiul intuiţiilor că acolo există ceva – dar nu ştiam clar ce anume, cum anume funcţionează şi ce efecte reverberează din toate la un loc sau separat. Începem să înţelegem că:

– orice structură corporală care facilitează o circulaţie energo-materială este formată după un şablon, după o matrice în funcţie de care se formează speciile corporale. O astfel de desfăşurare a evoluţiilor, cu beneficiul unui asemenea fel de matrice, şablon, se organizează după o înaltă conştiinţă şi experienţă, astfel încât spirite care au aceeaşi dezvoltare şi înclinaţii comune să se ajute reciproc pe drumurile dezvoltării lor în acelaşi spaţiu, în acelaşi timp, parcurgând etape asemănătoare de evoluţie. Învăţăturile de manifestare şi de ajutor reciproc sunt treptat conştientizate ca venind din partea unor spirite care s-au dezvoltat mult mai mult anterior, care au multă experienţă de creaţie şi de manifestare, pe care experienţă sunt gata să o dăruiască şi altora; tot ceea ce au acumulat le ajută să se reunească, să se ajute între ele şi să ofere mai departe altora, etern, din experienţa lor;

– evoluţiile merg după direcţii generale de dezvoltare echilibrată, direcţii asupra cărora nu avem o viziune de ansamblu, cuprinzătoare de la bun început, dar pe parcursul fiecărei etape şi subetape ale acestora începem să conştientizăm din ce în ce mai profund tot mai multe elemente cunoscute anterior, să le împletim, să le înţelegem existenţa şi funcţiunile. Toate acestea se petrec mai întâi în condiţii optime de trai, apoi în condiţii din ce în ce mai variate, mai diferite de cele optime, anterioare. Iar acest „optim” este şi el după un oarecare fel de şablon, al felului momentan de întrupare, după puterile şi experienţa fiecărei monade de a-şi folosi puterile pe care le poate conştientiza. Dar fiecare monadă are particularităţi specifice felului propriu de simţire şi de orientare în înaintări evolutive. De aceea, unul dintre motivele pentru care suntem atât de diferiţi unul de altul în întrupările noastre este legat de faptul că cei care ne coordonează şi ne ajută permanent înaintările spirituale, ţin cont în primul rând de specificul fiecărei monade în parte, în funcţie de care se grupează monadele în spirite, spiritele în grupuri de obişnuire apropiată, grupurile în popoare spirituale; iar popoarele spirituale evoluează mai mult sau mai puţin apropiat la început, apoi din ce în ce mai diferenţiat, pentru ca toţi să ne cunoaştem şi formele personale de trăire – dar şi pe cele ale altora, să ne împletim obiceiurile, particularităţile, să învăţăm unii de la alţii, să ajungem să conlucrăm, să convieţuim oriunde, oricând, indiferent de condiţiile de trai local. 

Şi, mai ales, să ne aducem aminte cu atenţie, cu concentrarea din ce în ce mai mare, expresă, a atenţiei noastre, de fiecare element de trebuinţă în viaţa noastră – structuri, corporalităţi, întrupaţi: şi în condiţii optime de trai, şi în condiţii dezorientante – cum sunt acum pentru noi, pe Pământ, adică de aglomeraţie de întrupaţi pe planetă, de variaţie a structurilor planetare în funcţie de variaţiile vibraţiilor, a condiţiilor generate de acestea. Toate variază de la un moment la altul al existenţei noastre locale, unde punctul universic în care ne întrupăm, momentul existenţei lui şi a noastră, este de fapt parte a eternităţii vieţii tuturor monadelor, de pretutindeni... 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
7. Radacinile spirituale ale efectelor radiatiei monadice in planul vietii pamantene

Anumite înţelegeri ale funcţionării radiaţiei monadice – formarea şi efectele ei în diverse planuri ale universului – ne ajută să aprofundăm cauzele manifestărilor noastre, nu numai diferite de la o monadă la alta, dar…

6. BLOCUL ENERGETIC RADIANT AL MONADELOR: RESPIRAŢIA RADIANTĂ – RITMURI ŞI EFECTE

Să reţinem aşadar faptul că suntem monade întrupate, iar această exprimare presupune, în lumea universului material în care ne manifestăm acum, următoarele componente ale procesului de întrupare: – monada: care învaţă…

Dictionar