Jurnal Spiritual

15.decembrie.2012: Idei despre karma…

Sigur că tema despre Karma m-a făcut şi pe mine să înţeleg şi să o accept, când am descoperit literatura ezoterică, prin 1991 (de fapt citisem Viaţa după viaţă de A. Moody încă din 1989. Dar nu mai găsisem şi altceva, chiar dacă am căutat cu disperare, căci trecusem şi eu prin momente de moarte clinică, soldate cu o îndelungă călătorie astrală. Cred că explicaţiile bazate pe karma era un mod foarte simplu – apoi m-am autocorectat: simplist, de a privi nedreptăţile aparente ale vieţii…
Pe urmă a venit cartea „Karma pură” a lui S.N. Lazarev, am devorat-o, dar la a doua citire am început să-mi analizez viaţa fără să mai cred în teoria păcatului, la care începusem să fiu circumspectă. Cărţile lui Lazarev mi-au indicat o direcţie cu totul specială, ridicată la fileu de una dintre primele comunicări pe care le-am primit din partea ajutătorilor mei astrali: „Dacă nu ar exista dragostea lui Dumnezeu şi Creaţia lui subtilă, de multe ori neînţeleasă de către oameni, într-adevăr: acum nu ar mai exista omenire pe Pământ, oamenii s-ar distruge singuri unii pe alţii…”

Ceea ce am înţeles atunci în plus a fost faptul că da: majoritatea oamenilor percep suferinţa ca o purificare trimisă de divinitate, atunci când nu alegem să ne purificăm prin iubire…

Cu timpul însă am înţeles însă că suferinţa nu este o purificare trimisă de Dumnezeu, ci doar o altă faţă a experienţei noastre, o filă a trăiri noastre eterne cu schimbare de condiţii de trai. Adică, mai clar: am cunoscut în trecutul evoluţiilor noastre o serie de evenimente, lucruri, oameni, grupuri de oameni, în condiţii optime de trai. Ne-am format astfel o experienţă bogată, am consolidat-o treptat. Dumnezeu ne dă acum şi alte condiţii de trai: pe măsura creşterii experienţei noastre totale de manifestare, pot fi suportate şi condiţii mai neobişnuite de trai – considerate a fi grele doar pentru că nu suntem obişnuiţi cu ele. Condiţiile planetare diferite le considerăm mai aspre, mai dure; întrăm în contact cu semeni având concepţii, manifestări, înţelegeri diferite de ale noastre, de alte feluri mai mult sau mai puţin asemănătoare cu ale noastre, iar noi acum trebuie să nu ne lăsăm influenţaţi de cei agresivi şi distrugători, să facem tot posibilul (şi este greu uneori, dar se poate…) să le răspundem după obişnuinţa noastră constructivă, plină de bunăvoinţă, toleranţi – fără să ne lăsăm influenţaţi de manifestarea lor distrugătoare, dispreţuitoare, plină de cruzime, perversă. Să ajungă şi ei să cunoască alte feluri de manifestare, de creaţie, de calitate, de moralitate, de curaj: nu numai curajul de a face rău, ci şi curajul de a lupta pentru a face un bine.
Influenţele însă curg multe şi foarte diverse, ştim bine asta acum, şi de multe ori învăţăm să ne apărăm folosind în mod moderat ceea ce am văzut la alţii. Învăţăm să folosim astfel de căi moderate atunci când semenii ne sugerează sau ne obligă la fapte pe care ştim bine că nu trebuiesc făcute. Avem mereu în faţa sufletului comparaţia acelor derulări la care participăm – cu idealul din sufletul nostru: un ideal de învăţătură pe care îl avem permanent cu noi, o moştenire, o avere interioară, spirituală, din ce în ce mai bogată pe măsura înaintării în evoluţii.
O astfel de comparaţie ne conduce treptat la o atitudine, un comportament egal folosit în orice fel de condiţii de trai, ajutând în egală măsură şi pe alţii să ajungă la rezultate asemănătoare. Să ajungem să ne orientăm imediat, să ne adaptăm cât mai repede posibil la schimbările condiţiilor noastre de trai, trecând de la condiţii de trai care ne sunt ajutătoare pentru derularea trăirilor noastre – la condiţii grele, în mijlocul cărora trebuie să depunem eforturi mari, chiar cu forţe proprii şi/sau resurse energetice ori materiale insuficiente … Să ne formăm răbdarea de a ajunge la performanţa de a ne adapta rapid şi frumos, omenos, cu demnitate şi respect pentru toată viaţa din jurul nostru, ajutând în acelaşi timp şi semenii noştri să înveţe ceea ce ştim noi: fiind deosebit de atenţi să învăţăm din experienţa altora, îmbogăţindu-ne nelimitat experienţa proprie.

Pentru noi, pământenii, vremurile grele din ultimele milenii ne-au format încredinţări fricoase, speriate, pe măsura greutăţilor noastre. De aceea am crezut în păcat şi pedeapsă. În loc de învăţătură şi sprijin în depăşirea greutăţii – am primit canoane fără nici un fel de legătură cu sarcina de învăţătură. Dar adevărata izbăvire nu vine niciodată ca urmare a încetării greutăţii. Da, ea poate înceta la un moment dat, dar nu este decât un fel de pauză pentru odihnă: ştim bine că unele greutăţi ne revin în viaţă, până ne obişnuim să le privim, să le dăm toată atenţia cuvenită. Însă nici atunci revenirea lor nu încetează, căci sunt toate ale lumii care îşi urmează cursul: însă greutatea se estompează până când pare că dispare cu totul din viaţa noastră: este urmare a înţelegerilor noastre, a flexibilizării noastre, a acceptării derulării oricăror evenimente sub legile sublime ale omeniei, bunul simţ, modestiei, echilibrului în toate: cum ne dăm seama de o abatere – cum ne îndreptăm, echilibrând astfel cele pierdute o clipă din vedere: păentru că trăim în oceanul, şi cu tumultul bogăţiei de vieţuire de pe Pământ…

Sub astfel de legi, profunde şi subtile, se desfăşoară de fapt părticelele noastre de vieţuire fizică, pe care le avem din când în când aici, în acest univers – spre consolidarea conştienţei de sine a spiritului, şi înălţarea conştiinţei sale de nemuritor…

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Momente de vinovatii: ale mele, ale altora...

Avem momente în viaţă în care ne-am dori vinovăţia altora... Este amprenta societăţii... Cel mai bun lucru este să ne detaşăm de aşa ceva, imediat cum conştientizăm. Ştiu că este o luptă grea. Mă trezesc că spun așa…

... PARFUM DE VIATA ROMANEASCA SANATOASA...

... parfum de viaţă românească sănătoasă... ... ceea ce nu înseamnă că în casă... sau pe o buturugă pe acolo... nu există azi și un laptop, pentru a ține legătura cu modernitatea. De fapt, acesta ar fi echilibrul între…

Dictionar