07. Împământarea

2. Aspecte speciale ale împământării: purificarea energetică

Am discutat în articolul anterior - ÎMPĂMÂNTAREA (1) - despre anumite structuri ale sistemului nostru corporal, care ne permit ancorarea în cel puţin două medii generale, necesare dezvoltării noastre spirituale:
1. Ancorarea în mediul cosmic: adică, preluarea energiilor cosmice care au amprentări energetice de diverse vibraţii, cu rolul de a ne obişnui cu informaţii cosmice, dar şi social-planetare. Captarea fluxurilor energo-materiale de acest fel are loc prin toate plexurile corpurilor fluidice ale sistemului nostru corporal. Un volum special din întreg volumul astfel primit îl constituie acela venit prin canalul principal central al sistemului interior de circulaţie a fluxurilor de acest fel. Însă toate celelalte plexuri, subplexuri şi canale ale ultimului nostru corp din sistemul corporal (de vibraţia cea mai mare) au acelaşi rol: diferenţa dintre preluările pe aceste căi diferite este un element foarte important al înţelegerilor noastre. Pentru că fiecare structură în parte (plex, subplex şi canal) preia fluxuri din acelaşi segment de vibraţie al corpului, dar fiecare în parte atrage ceva cu vibraţie puţin diferită de a altei structuri (alt plex, alt subplex şi alt canal) formând astfel un bogat complex de recepţie – dar şi de emisie pentru restul sistemului corporal: lăsând să circule liber mai departe fluxurile care au traversat, au hrănit şi au ajutat la funcţionarea corpului pe care l-au traversat;
2. Ancorarea în mediul planetar interior (aşa numit „teluric”), prin partea de jos a canalului principal central al sistemului nostru corporal. Iar la acest punct sunt multe aspecte de discutat…

Spuneam un lucru deosebit de important: faptul că preluăm din interiorul planetei fluxuri de filamente materiale şi energetice „pure”, „purificate” de planetă: este o purificare ce aduce în prim planul înţelegerilor noastre de azi faptul că planeta ne ajută din mult mai multe puncte de vedere decât credeam noi până acum. Căci cunoaşterile noastre sunt deocamdată la început, sub formă de deschideri de drumuri în cunoaşteri de diferite feluri ale lumii în care trăim. De fapt aici sunt mai multe direcţii de conştientizat acum. Să urmărim câteva aspecte.

1. DESPRE IMPURIFICARE
Vom discuta despre cele mai obişnuite unghiuri de vedere spirituale, după care vom aborda această discuţie şi din alte unghiuri de vedere.
Folosim deseori noţiunea de impur, cu conotaţia clară de: necurat, murdărit, stricat. Folosim ideea de impur, necurat şi când ne referim la oameni, la energiile purtate de ei: în funcţie de faptele lor, de gândurile lor, de atitudinile lor generale – de înclinaţiile totalităţii manifestărilor lor ca spirit întrupat.
Folosim expresia de purificare a aurei, a câmpurilor unui om, unui loc, unui spaţiu. Puţini practicanţi ştiu ce înseamnă acest lucru, deşi nu percep clar ce se petrece în acel spaţiu, dar intuiesc că trebuie „pusă” lumină acolo, pentru „curăţire”…
Pentru purificare, din vremurile trecute reţinem practica de a folosi lumânări sau ardere de tămâie, smirnă. De fapt majoritatea oamenilor nu cunosc bine motivul folosirii unei asemenea „curăţiri”. Dar efectul este obţinut şi oamenii se simt bine în ambele cazuri…
Dacă până acum am făcut cum ni s-a spus fără să înţelegem decât că „ne simţim bine” – a venit vremea pentru mulţi dintre noi să înţelegem şi de ce se petrec lucrurile în acest fel.
De cele mai multe ori nu ştim efectele unor acţiuni, nu ştim cât ţin şi cât de corect este să ne lăsăm doar în seama unor asemenea acţiuni, în seama efectelor lor. Mai precis: cât ne revine nouă responsabilitatea faţă de noi înşine în primul rând şi cât trebuie să luăm din vechile noastre obişnuinţe, pentru a ne fi de un real şi profund folos. În cazul de mai sus, este bine să ne gândim la faptul că de cele mai multe ori folosim vechile obiceiuri bazându-ne numai pe ele, în timp ce destinul nostru ne cere să ne bazăm în primul rând pe un comportament din ce în ce mai elevat, pe măsura trecerii timpului.
Căci timpurile ne cer un anumit fel de responsabilitate faţă de noi înşine, alături de cunoscuta responsabilitate faţă de cei din jurul nostru.
Şi suntem doar la începutul schimbărilor pe care începem să le simţim în noi înşine.
Ar trebui să înţelegem că o adevărată impurificare s-ar forma doar din intenţia de deviere intenţionată de la adevărul comunicării sau ale preluării datelor, cunoaşterilor din diverse surse (convenţionale sau neconvenţionale), precum şi folosirea lor în mod deviant: în scop unilateral sau interesat către manipularea semenilor, pentru menţinerea semenilor în necunoaştere, în sentimente de ură, neîncredere, superficialitate, lipsă de calitate, nepătrunderea înţelepciunii profunde, a valorilor şi puterilor spirituale care se dezvoltă treptat – dar sigur. În scop interesat sau numai necunoscător-orgolios, se pot pune în circulaţie elemente bazate pe inocenţa orgolioasă a multor oameni simpli. Căci inocenţa nu presupune şi cunoaştere, şi înţelepciune, ci o doză destul de mare – dar nu totală – de naivitate.

Indiferent din ce unghi de vedere privim această temă, să avem în vedere că istoria ne învaţă – indirect, ce-i drept – despre modul în care s-a pus întotdeauna problema: impur nu este neapărat unul sau altul dintre cei care s-ar putea acuza reciproc. Bogatul l-a acuzat întotdeauna pe sărac şi săracul pe bogat – dar aceastea sunt laolaltă manifestări de aceeaşi natură, în condiţiile aceluiaşi nivel vibraţional mediu pe care îl poate asigura o planetă. Oamenii se pot manifesta sau nu agresiv – dar tot acuzator. Se poate discuta şi despre alte puncte de vedere: spre exemplu – pot să mănânce puţin, din lipsă de hrană sau tot puţin, dar pentru a se menţine la standardele de modă ale societăţii; pot fi murdari din sărăcie sau din nonşalanţa dispreţuitoare a bogăţiei… Toţi se pot sau nu acuza unii pe alţii, se pot înşela în mod pervers – sau nu – unii pe alţii. Marii acuzaţi ai omenirii au avut un grad înalt de puritate în felul lor – dar şi mulţi acuzatori au avut conştiinţa lor curată, în timp ce unii acuzaţi au ştiu foarte clar ceea ce ascund şi nu neapărat pentru binele omenirii… Puritatea omului poate rămâne aceeaşi, indiferent dacă este bogat sau sărac, cult sau incult. Atitudinea sa faţă de semeni, faţă de întreaga viaţă planetară, precum şi de creaţia personală şi a celorlalţi semeni oferă repere asupra modului de calificare a comportamentului, a manifestărilor: perversitatea sau ingenuitatea – indiferent dacă totul este spre supravieţuire sau nu.

Dar acesta este doar un anumit unghi de vedere – acel punct de vedere foarte mult discutat azi. În profunzime însă, lucrurile pot fi discutate şi din alte puncte de vedere.

Avem azi cunoaşteri despre evoluţii tocmai pentru a înţelege acest lucru: că învăţăm să ne acceptăm nu neapărat acceptându-ne noţiunea de păcate, foarte relative în fond, care ţin numai de momentul vibraţiei planetare. Învăţăm să ne acceptăm prin prisma percepţiei neputinţei de a atinge standarde cărora numai după terminarea destinului le înţelegem complexitatea, după vibraţia timpului şi locului în care ne aflăm. Suntem pe o scară al cărei valori reale le recunoaştem treptat şi învăţăm ce trebuie să acceptăm în continuare, pentru a urca mai departe scara, fiecare în felul lui. O scară pe care trebuie să acceptăm treptat că uneori o urcăm, alteori o coborâm – fără a greşi propriu zis, fără a păcătui, fără a fi neapărat “impuri”.
A spune că toată lumea e bolnavă din cauza păcatelor sale poate fi afirmaţie nevinovată pentru un om lipsit de cultură, de obişnuinţa gândirii, a simţirii proprii acceptată în pofida dogmelor generale societare – într-o societate care se dovedeşte la un moment dat pervertită de intenţiile conducerilor sale laice şi religioase deopotrivă.
Dar poate fi şi o perversitate, o idee impurificată prin intenţia de a profita de pe urma iertărilor de păcate. Sau, în discuţii interumane – deviată prin dorinţa orgolioasă de a se situa cineva de-asupra altcuiva, de a ieşi în faţă cu orice preţ – mai ales cu preţul învingerii unei “concurenţe” pe care o consideră letală pentru înălţarea sa socială, profesională sau politică.
Dar totodată se poate ieşi treptat din sfera unor astfel de impurificări spirituale, în cazul în care omul a conştientizat subtilităţile acestui element, a învăţat diverse aspecte ale lui: înţelegând că până atunci nu a gândit mult asupra lui, nu a ştiut, i s-a ascuns, nici intuiţiile proprii nu a avut timp să şi le dezvolte, şi să le asculte în liniştea sa sufletească: care linişte nu se cunoaşte prea bine, când omului i se ia întreg timpul de introspecţie, intimitate, interiorizare – chiar există mulţi oameni cărora le este frică de linişte şi de propriul lor interior – considerat un abis subconştient prost, care poate fi “tratat” doar prin conştientul exterior…
Acestea sunt doar câteva aspecte ale vremurilor pe care le trăim azi – cu totul deosebite de alte vremuri, de mult uitate, şi tocmai de aceea rămase incredibile pentru majoritatea dintre noi, oamenii.
Discutăm foarte des despre vibraţia planetară foarte joasă în care toate vieţuitoarele planetei au trăit în ultimele 10 milenii, căci numai vibraţia planetară a oferit omenirii – căci despre noi, oamenii, vorbim atât de des – posibilităţile de a trăi prin manifestări pe care păream a le fi uitat: de tip indiferent (de tip vegetal) şi de tip agresiv (de tip animal). Vremurile de joasă vibraţie planetară au fost pentru toată lumea la fel. Dacă omul şi-a căutat şi şi-a înţeles interiorul, sufletul – a fost pentru că a putut s-o facă – dar majoritatea omenilor au balansat între neputinţe, puteri mici şi trecătoare, neputinţe totale. Pământul a fost – şi mai este încă – locul unde oamenii au trăit ceea ce au putut face, gândi, simţi. Cei care nu au putut să se ridice la înălţimea unor standarde spirituale înaintate au constatat/vor constata că nu o pot face şi îşi vor da seama în continuare cum să-şi potrivească în viitor evoluţiile pentru a da curs accentelor către tot ceea ce nu au putut face aici, în condiţiile pământene; la fel vor constata şi în alte puncte ale călătoriei lor spirituale înapoi, acasă, la locul unde au ajuns cu evoluţia lor progresivă: când vor pleca de pe Pământ, înapoi “acasă”.
Deocamdată aici, pe Pământ, vibraţiile în permanentă creştere, dezvoltarea corpurilor noastre conform modificărilor de mediu pe care le vom trăi, ne vor ajuta treptat – dar repede: să ne schimbăm, să ne aducem aminte de toată bunătatea, de echilibrul, de modestia, dragostea de a proteja viaţa şi creaţia de pretutindeni: care de fapt ne sunt caracteristice nouă, în calitate de spirite creatoare întrupate.
Stările comparative din care putem începe azi mulţi dintre noi să ne facem chiar aici, pe loc, analiza, atât cât putem face azi, puţin câte puţin până la finalul vieţii noastre, sunt facilitate de schimbările de frecvenţe ale vibraţiei planetare.

SĂ FACEM LEGĂTURA CU ALTE UNGHIURI DE A PRIVI CELE DISCUTATE…
Chiar dacă vibraţia are o curbă mereu ascendentă, creşterea aceasta se realizează prin împletirea energiilor vechi, de joasă vibraţie, cu energiile noi – de vibraţie foarte înaltă. Fluxurile nu-şi împrumută vibraţiile, vibraţiile nu se egalizează, doar amprentările de pe filamentele vechi – şi ele destul de slabe în prezent la nivelul filamentelor din fluxuri – se şterg la contactul cu energiile noi, mlădiind oarecum trecerile. Dar împletirile acestea formează în spaţii frecvenţe diferite de la un moment la altul, iar acesta este un lucru bun – chiar dacă este uneori obositor. Chiar o asemenea formă de oboseală ne obişnuieşte să ne degrevăm de multe feluri de activităţi fizice de care azi ne putem lipsi cu uşurinţă, pe care le putem înlocui apoi cu analize ale trăirilor noastre, ale percepţiilor în mediul înconjurător. Alternanţa dintre fluxuri de vibraţie joasă/de vibraţie înaltă, amprentate/neamprentate, ne ajută să ne odihnim sau să eliminăm elementele de oboseală fizică, conducând astfel la creşterea activităţii mentale, care deja din vieţile următoare ale tuturor pământeilor va revni la percepţii şi la creaţie treptat mentală.
Tot această alternanţă ne va obişnui să înţelegem că tot ceea ce am considerat până acum ca fiind „impur” nu a fost de fapt ceva rău, ci dimpotrivă – ceva care ne-a ajutat şi ne ajută permanent la conştientizarea evoluţiilor noastre şi a ajutorului pe care azi energiile de vibraţie din ce în ce mai ridicată ni-l oferă pentru a schimba ceea ce este doar vechi cu ceva bun să înlocuiască ceea ce am manifestat în ultimele milenii. Din acest punct de vedere este bine să înţelegem că asemenea manifestări, aşa cum le ştim din istoria omenirii în ultimele 5-6 milenii, nu au fost câtuşi de puţin manifestări ale noastre încă şi mai vechi: aşa cum se crede azi, din confuziile făcute în interpretarea unor moşteniri şi unor viziuni necercetate complet până acum.
Ni se dezvoltă multora dintre noi simţuri ale altor corpuri pe care le avem – alţii le au deja, altora le va veni repede timpul şi lor. Le numim percepţii extrasenzoriale (înafara senzorilor) – de fapt ar trebuie să le numim percepţii multisenzoriale, căci ele se datorează existenţei mai multor corpuri pe care le avem şi nu unui singur – cel fizic. Neînţelegerile noastre în ceea ce priveşte interpretarea unor percepţii derivă din confuzii prin asocieri cu manifestările noastre curente, la care se adaugă fleşuri fugitive din alte amintiri din diverse alte puncte ale universului, de vibraţii asemănătoare Pământului, dar din alte cicluri de vieţi decât cel actual. Le înţelegem distorsionat şi sunt multe astfel de viziuni distorsionate care ne derutează deseori. Din viaţa noastră de azi înţelegem că oricine poate înţelege eronat chiar evenimente sau discuţii privind informaţiile concrete actuale, astfel încât azi putem să înţelegem cu câtă uşurinţă putem să ne înşelăm uneori asupra unor imagini din amintiri străvechi, pe care mulţi dintre noi le putem prelua identic, ca pe secvenţe ale unui film artistic, dar care se pot apoi interpreta după cum ştim azi că stau lucrurile în viaţa şi în societatea noastră. Asta nu înseamnă că oamenii care vorbesc despre cele sesizate astfel de ei aberează, bolnavi sau nebuni, sau mint pentru a-şi forma o aură de superioritate. Confuziile sunt dese şi ramificate, dar pot fi înţelese şi corectate. Vom descoperi adevărul numai prin cercetări temeinice, detaliate, împletite între ele astfel încât să putem ajunge la rădăcinile reale, profunde, ale manifestărilor noastre.
Deja suntem acum în situaţia de a ne conştientiza asemenea distorsiuni, de a înţelege că toate preluările de acest fel au fost realizate în perioade şi în locuri cu vibraţii foarte scăzute. Vom înţelege că toate astfel de confuzii s-au datorat neputinţelor de a face faţă unor adaptări la condiţiile mai grele de mediu, mai neobişnuite de fapt, datorate interdicţiei societăţii din ultimele milenii de a cerceta deschis, multilateral, fiecare fenomen în parte. Urmează ca în etapele următoare ale eternităţii de viaţă spirituală pe care o avem în faţă să lucrăm asupra noastră pentru corecţii, îmbogăţiri, diversificări şi folosiri de toate felurile ale manifestărilor noastre.

Să ne oprim puţin asupra acestui mod de a privi un asemenea concept de purificare, pentru a sesiza confuziile privind purificări şi impurificări, pentru a înţelege că avem de-a face cu lucruri pe care le percepem distorsionat majoritatea dintre noi.
De multe ori circulă idei privind faptul că planeta impurifică: să cercetăm pentru a înţelege că planeta nu impurifică, nu murdăreşte, că toate canalele corpurilor noastre nu sunt „impure”, cum cred unii dintre noi: spre exemplu (recent citit pe facebook), unii cred că acel „cordon” care leagă corpul nostru astral de restul sistemului corporal, pe timpul somnului, pe timpul detaşării corpului astral şi circulării lui în mediul înconjurător, ar fi „impur”, „murdar”, „murdărit” de toate vietăţile astrale pe care le întâlnim în cale, fapt pentru care am visa urât şi târâm cu noi astfel de amprentări care ne distrug viaţa… La fel se crede despre „Şarpele minţii” – prelungirea plexului frunţii (cunoscut sub numele de Ajna chakra): reminiscenţe religioase transpuse în limbaj actual, de multe ori metaforizat după noile paradigme contemporane. Să vedem ce-ar însemna impurificare şi purificare din acest punct de vedere şi modul în care ar trebui să învăţăm să nu ne mai fie frică de astfel de lucruri ; să învăţăm să privim viaţa fără frică, cu curaj, cu demnitate şi acel bun-simţ spiritual pe care avem datoria să-l dezvoltăm, să-l diversificăm şi să-l folosim în toate situaţiile vieţii noastre, oriunde în univers…

2. CONCEPTUL DE PURIFICARE
Dacă vom crede în continuare că Pământul este o planetă goală pe dinăuntrul său, cu un „soare” central, sub ale cărui „raze” trăiesc populaţii umane chiar dacă evoluate, atunci va fi mai greu să înţelegem de la bun început cele ce urmează.

De fapt este vorba despre o confuzie având la bază faptul că planeta are într-adevăr un interior care poate fi perceput de către clarvăzători ca fiind luminat de „ceva” cu aspect de stea, de soare. Iar acolo unde ar putea fi un soare, musai este un gol, iar sub un astfel de soare mentalul omului asociază imediat o multitudine de forme de viaţă independente: populaţii active. Asocierea se mai sprijnă şi pe senzaţia că acolo există mişcare foarte complexă: această mişcare este de fapt circulaţia fluxurilor energo-materiale prin structurile nucleului şi prin corzile matriceale, de o complexitate cu totul deosebită.
Este vorba însă despre nucleul matriceal eteric al planetei, o structură deosebit de complexă, care primeşte de la nucleul galaxiei, prin intermediul unui sistem complex de corzi galactice, fluxuri bogate de filamente de energii şi materii cu încărcătura vibraţională complexă a nucleului galaxiei. Mişcarea care poate fi percepută în mijlocul planetei este de fapt circulaţia fluxurilor energo-materiale prin structurile nucleului şi prin corzile matriceale, de o complexitate cu totul deosebită.
Se poate spune: prin corzile matriceale ale galaxiei circulă cele mai pure fluxuri energo-materiale din galaxie: pure, în sens de neamprentare, căci nucleul galactic este sprijinit spre fiinţarea sa de un punct din stratul dimensional paralel cu al nostru, de vibraţie foarte ridicată, având tocmai acest rol: nu de furnizare de energie – ci de formare a unui vârf care emite permanent vibraţii foarte înalte. Tocmai această vibraţie dezamprentează fluxurile, oferind acea puritate profundă, reală, energetică, de care începem să vorbim aici.
Puritatea energetică, cu toate implicaţiile sale pentru orice vieţuitoare – nu numai pentru oameni – nu exclude însă ceea ce am discutat până acum – raportul pur/impur la nivel de manifestare umană – indiferent dacă este vorba despre gând, faptă sau vorbăs.

Urmând în continuare punctul de vedere energetic, să notăm că structurile galaxiei trimite energiile aflate în punctul lor optim de vibraţie către toate stelele şi planetele din matricea proprie şi astfel ele ajung neamprentate de biosistemele planetare, cu toate caracteristicile lor legate de aspectul creator/necreator, la toate planetele galaxiei. Corect ar fi fost să scriu că fluxurile merg direct către fiecare sistem stelar din galaxiei, şi apoi sunt circulate de fiecare stea şi planetă în parte din sistemul stelar local: căci dacî ar trece prin ficare stea şi planetaă în parte atunci ar fi o amprentate – este drept: relativ mică – dar oferind impulsuri care poartă cu ele influenţe ale activităţilor din stelele şi planetele parcurse.
Iată de ce energiile care ne vin din pământ sunt pure pentru noi. Ar fi bine să ne considerăm planeta o prietenă de cea mai bună calitate – iar pe de altă parte să nu ne mai considerăm noi, oamenii, copii ai planetei, căci astfel nu vom aştepta mămiceală din partea ei sau a altora. O astfel de atitudine nu cred că ar trebui să ne mai stea în caracter. Să-i oferim planetei care ne găzduieşte prietenia şi ajutorul nostru şi, dacă tot cedeam că suntem co-creatori cu Dumnezeu – ceea ce chiar este adevărat până la un punct al complexităţilor universice – să conlucrăm împreună pentru menţinerea în viaţă a adevăraţilor ei copii: biosistemul încă necreator, negânditor şi neiubitor încă, care coexistă cu noi pe planetă, aflat acum în curs de învăţare a celor de mai sus, mergând pe acelaşi drum cu noi, urmând aceleaşi direcţii generale împreună cu noi.
În vâltoarea conceptelor despre purificare pe care le găsim peste tot, dintr-o mulţime de unghiuri de vedere, ceea ce ne interesează strict din punct de vedere energetic-planetar aduce un aspect cu totul special. Urmând această direcţie, purificarea înseamnă preluarea permanentă de fluxuri de filamente energo-materiale neamprentate, venite direct din inima, nucleul planetei, ajunse acolo din nucleul galactic de fapt: prin corzile matriceale ale galaxiei prin care se leagă fiecare sistem stelar, care duce prin corzile sale matriceale toate fluxurile către stelele şi planetele sale. Nucleul galactic – nucleul fiecărei galaxii în parte, atrage fluxurile direct din portalurile marilor bariere intersubzonale şi interzonale – mai precis din portalurile barierei care se află în poziţia cea mai apropiată de galaxie.

Aşa cum arătam în prima parte a acestui studiu, prin structurile noastre corporale de aprovizionare cu fluxuri – plexurile corpurilor fluidice – primim deopotrivă: şi fluxuri energo-materiale amprentate cu vibraţii din spaţiile cosmice şi planetare, şi fluxuri neamprentate, provenite din volumele cu care coordonatorii evoluţiilor noastre aprovizionează fiecare zonă a Universului Fizic, în mod specific structurilor şi evoluţiilor care au loc în interiorul fiecăreia în parte.
Iar aici vreau să fac o paranteză asupra unui aspect la care am făcut şi eu confuzie, până când mi s-a atras atenţia asupra sa. Ne trebuie foarte mare atenţie la acest amănunt, de aceea îl voi mai relua ori de câte ori va veni vorba despre ceva legat de el.

Toate canalele de universalizare pe cale energetică directă sunt structuri – plexuri – ale ultimului nostru corp din sistemul corporal propriu, chiar dacă o parte destul de importantă ne vine şi prin plexurile fiecărui corp în parte, dintre corpurile aflate între cel fizic şi ultimul din sistemul propriu: ori corpul dumnezeiesc (sau atmic), ori enesic, ori supraenesic.
Fiecare corp preia fluxuri energo-materiale: şi de la corpul de de-asupra sa, şi direct din mediul cosmic-planetar; dar întrucât fluxurile ies cu viteză din corpul de vibraţie superioară, sunt preluate de corpul următor, de dedesubt, cu prioritate, iar odată cu ele intră şi cele din mediul înconjurător. Ultimul corp are structuri mai puternice, mai dezvoltate decât restul din sistem, tocmai pentru a atrage exact fluxurile pe care le necesită spiritul astfel întrupat.
Când discutăm despre fluxurile preluate de ultimul corp din sistemul nostru corporal, discutăm despre corpul cu vibraţia cea mai mare, care atrage fluxurile de vibraţia cea mai mare din totalul celor cu care sistemul corporal întreg se poate aproviziona. Sunt fluxurile care au acţiunea cea mai complexă asupra tuturor corpurilor noastre, oferindu-ne astfel prilejul conştientizării tuturor formelor de manifestare, de atitudine interioară şi exterioară în fiecare moment de viaţă.
Să înţelegem faptul că TOATE părţile ultimului nostru corp: dumnezeiesc (sau atmic) – enesic şi supraenesic pentru ajutătorii cu sarcini complexe de nivel planetar – sunt în felul lor şi structuri de universalizare, nu numai partea exterioară sau numai partea de sus, a plexului coroanei (numit sahasrara), plexul rădăcinii fiind însoţit de structura de împământare.
Să facem aici, acum, o sinteză de precizări a câtorva chestiuni:
1. Fiecare corp fluidic, de la corpul dublu-eteric (exclusiv) în sus către ultimul corp, de vibraţia cea mai mare, are formă de tor (formă torică) înfăşurând fără să pătrundă corpurile de vibraţie mai joasă, peste care s-a constituit;
2. Toate plexurile care străbat fiecare corp în parte au la partea lor superioară o funcţie de atragere a fluxurilor energo-materiale din mediul de trai, conform segmentului propriu de vibraţie: situat între o limită superioară şi alta inferioară; mai departe ele au funcţie de direcţionare şi circulare a fluxurilor pătrunse în interiorul lor, expulzând la partea inferioară fluxurile care nu au fost absorbite prin pereţii plexului – în interiorul corpului.
Funcţiile de ieşire, de expulzare sunt specifice doar capetelor din partea interioară a corpului, chiar dacă ieşirea are loc tot în aerul planetar.
3. Toate plexurile de la suprafaţa ultimului corp al sistemului corporal au funcţie de energizare, de primire de energii şi aceeaşi funcţie o au şi celelalte plexuri, din celelalte corpuri ale sistemului corporal, inclusiv plexurile corpului dublu eteric, care direcţionează energiile vehiculate de el către canalele centrale, despre care discutam în articolul anterior.
Din cele trei canale centrale, energiile difuzează prin pereţii lor în corpul dublu eteric şi, din el – în corpul fizic: este important de înţeles faptul că energiile colectate de către cele trei canale nu se elimină prin canalele din prelungirea sistemului corporal; de asemenea, energiile intrate pe canalul situat de-asupra capului (din prelungirea plexului coroanei, sahasrarei) nu se elimină prin canalul de împământare, canalul din dreptul picioarelor (în prelungirea plexului rădăcinii, muladharei): prin canalul de împământare se primesc, de asemenea, energii.
De multe ori se face confuzie între radiaţia luminoasă, corporală şi a plexurilor – lumina roşiatică care radiază spre pământ – şi primirea, atragerea şi circulaţia energiilor prin canalul de împământare. Tocmai acest lucru trebuie înţeles cu toată atenţia.
Să numim plexurile de peste tot: structuri de energizare: toate sunt structuri de universalizare a spiritului. Partea de jos a sistemului nostru corporal intră, pătrunde în pământ, în scoarţa pământului, iar plexurile situate în această parte au şi ele rost, funcţie de universalizare: de atragere, aducere şi circulare a energiilor din partea superficială a scoarţei terestre, a solului, de acolo unde pulsează o viaţă extrem de bogată, chiar dacă mult mai măruntă decât cea de la suprafaţa aeriană a solului. Spiritul se universalizează astfel privitor la viaţa din interiorul pământului, de o parte şi de alta a pânzelor de apă freatică.
Plexurile din partea de jos a corpurilor, care intră în soluri, preiau informaţii prin energiile amprentate de vieţuitoarele din soluri – animale şi plante deopotrivă: micile vieţuitoare care trăiesc în pământ (bacterii, viermi, râme, insecte, cârtiţe, şoareci în galeriile lor subpământene); ele ne universalizează deopotrivă, ca şi toate vieţuitoarele de la suprafaţa pământurilor. Universalizare înseamnă de fapt căpătarea de cunoştinţe despre tot ceea ce ne înconjoară, fie că sunt conştientizate, fie că nu – dar sunt informaţii vibraţionale care sunt procesate de corpurile noastre şi intră în patrimoniul nostru universal – despre întregul univers. Căci fiecare fiinţă poartă cu sine, prin corpurile sale şi prin radiaţia sufletului său, informaţii despre forme de evoluţii proprii, despre locuri şi timpuri universice pe care noi, personal nu le-am trăit odată cu ele – dar le-am trăit cândva în felul nostru. Subconştientul nostru culege, procesează şi radiază asemenea informaţii şi care unii dintre noi le dispreţuim, alţii le primim ca intuiţii, alţii – folosind clar-simţuri – le cercetează şi înţeleg astfel rosturile lumii. Depinde numai de noi, de fiecare în parte cum le folosim: în interes personal sau în beneficiul întregii comunităţi în care ne-am întrupat…
Şi noi suntem elemente de universalizare pentru toate vieţuitoarele planetare, formându-le treptat obişnuirea cu paşi-înainte pentru evoluţiile lor viitoare. Şi noi avem de la micuţii noştri fraţi astfel de ajutor privind paşii noştri înainte, dar de data aceasta în calitate de ajutători, căci ajutători le vom fi în continuare – pentru evoluţiile împletite ale noastre, ale tuturor.
Cei care călătoresc pe ape au tangenţe cu desfăşurările de viaţă curentă din interiorul mărilor, oceanelor, fluviilor şi tuturor apelor curgătoare pe care astfel le străbat.

Aşadar, structura de împământare este doar canalul colector care depăşeşte structura plexului rădăcinii. Dacă omul se află frecvent pe suprafaţa solurilor, prin canalul de împământare se preiau energii galactice neamprentate de viaţa planetară, şi cu aceste energii spiritele se manifestă prin puterile, obişnuinţele lor proprii: accesează prin acele vibraţii ceea ce pot răspunde ele, personal, ca obişnuinţe proprii, la impulsurile energiilor care vin astfel fără amprentele locale şi le traversează corpurile. Acest lucru ajută mult fiecare spirit în parte, căci spiritul nu mai face efortul de a se adapta la tot ceea ce îi este oarecum străin, mai bine zis mereu nou, din jurul său. Pentru adaptare de acest fel, la toate noutăţile planetare, el are “porţile” de energizare care sunt plexurile şi canalul suplimentar de universalizare: despre care trebuie, de asemenea, să mai discutăm un pic.
Prin preluarea fluxurilor energo-materiale fără amprentări, din profunzimile planetei, spiritul se odihneşte prin el însuşi.

Prin canalul sau structura aflată de-asupra capului, şi ea de universalizare, se preiau tot felul de energii specifice planetei, din mediul planetar, tot cu amprente – dar situate la un nivel vibraţional ceva mai înalt decât vibraţiile ultimului corp din sistemul corporal propriu: ultimul corp atrage şi vehiculează, pe lângă fluxurile proprii segmentului său, majoritare, şi fluxuri ceva – puţin – mai înalte, atrase de celule specializate ale ultimului corp, situate la suprafaţa corpului. Pentru întrupaţii cu sarcini mai extinse, chiar plexurile-malaxor de la ultimul lor corp au structuri interioare cu celule materiale cu vibraţii puţin mai înalte decât vibraţia generală a ultimului corp. Sunt necesare întotdeauna spiritului pentru a-l ajuta în adaptările sale planetare curente, indiferent dacă vibraţia planetară este pe diminuare sau pe creştere de vibraţie. Canalul superior are el însuşi structuri interioare constituite din materii cu vibraţii mai înalte şi astfel poate atrage fluxuri energo-materiale amprentate de nivel superior. Astfel de amprente provin din circulaţii prin corpurile altor entităţi planetare: entităţi dimensionale, entităţi astrale, entităţi spirituale – călători care vin aici sau sunt doar în drum, în trecere de la un sistem planetar al unei stele – la alt sistem planetar, al altei stele.

Structura suplimentară de universalizare, sub forma canalului, este aşadar numai canalul de sus; dar o universalizare de nivel mediu are loc prin toate plexurile tuturor corpurilor.
Dacă omul nu se află frrecvent pe pământ, pe sol, pe scoarţă, structura sa de împământare preia fluxuri de acolo de unde ajunge: adică tot din aer, la fel ca şi plexurile dinspre picioare, care nu mai pătrund în sol, în pământ; iar omul pe de o parte se rupe de intuiţia vieţii planetare subterane, pe de altă parte nu se mai aprovizionează cu fluxuri neamprentate, provenite din străfundurile planetei. Ceea ce, aşa cum vom mai discuta, devine cu timpul foarte obositor.
Să reţinem că, dacă omul nu se află pe soluri, canalul de împământare îşi continuă funcţionarea. Când ajunge în fine pe pământ, pe sol, strctura, canalul său de împământare îşi realizează în continuare funcţia, dar extrăgând fluxuri neamprentate din profunzimile planetei, şi astfel imediat spiritul se eliberează de concentrarea permanentă asupra lucrărilor social-profesionale, atenţii şi intenţii concurenţiale, de supravieţuire. Atenţia sa merge în toate părţile, radiant şi îşi recunoaşte libertatea deplină, relaxarea venită prin această funcţie a structurii de împământare: omul devine el însuşi şi simte acest lucru, această diferenţă – chiar dacă el se va afla în mediu urban şi universalizarea sa merge în continuare pe aceleaşi căi. Important este că ceva nou a intrat şi îl ajută, important este faptul că îşi conştientizează libertatea şi acest lucru îl face să nu se mai simtă constrâns de societate, de permanenta adaptare la existenţa şi manifestarea altor semeni.

Iată de ce este foarte obositor ca oamenii să trăiască permanent la înălţime: nu neapărat pentru că structurile şi-ar întrerupe funcţionările, ci pentru că ele funcţionează în continuare, în flux continuu – dar obositor prin necesitatea permanentă de adaptare la modificările permanente din mediul de trai. Randamentul activităţilor sale scad prin oboseală cronicizată, apar îmbolnăviri, degradări, pierderea atenţiei prin suprasolicitare spirituală. Ceea ce conduce, din nefericire, şi la uşurarea influenţărilor intenţionat dirijate pentru activităţi dictate de interesele unor structuri sociale impotente profesional – dar doritoare de folosirea unilaterală a muncii celor astfel influenţaţi.

Ar trebui să oferim foarte multă atenţie şi animalelor de companie pe care le ţinem în casă: mamiferele mai ales au acelaşi fel general de necesităţi ca şi oamenii, de aceea ideea că le satisfacem toate necesităţile în apartamentele noastre, fără a mai fi necesar să le scoate afară este foarte greşită: ele în special au nevoie de plimbări zilnice pe sol, eforturile spirituale de permanentă adaptare le face dependente de stăpân şi le diminuează mult capacitatea de a accepta exteriorul, în acelaşi timp cu o îmbătrânire prematură din cauza aceloraşi tipuri de eforturi spirituale.

Iată aşadar cum primim puterea, impulsul de a ne regăsi pe noi înşine, tot ceea ce ne suntem noi înşine ca forţă şi formă personală de manifestare, dincolo de tot ceea ce ne face necăjiţii contemporaneităţii noastre… Ne determină să devenim – este drept pentru destul de scurt timp, dar necesar, şi astfel binecuvântat – la starea de liniştire interioară, către beatitudine, fericire inexplicabilă deocamdată pentru mulţi dintre noi, încă. Da, puterea aceasta o luăm, o tragem din pământ, venind direct din stele, direct din cele mai înalte spaţii ajutătoare pentru noi, copiii micuţi ai marilor noştri Creatori, ajutători şi coordonatori dintotdeauna şi pentru eternitate !!!…
Prindem puteri, odihniri şi mergem mai departe. Căci subconştientul nostru prinde acele senzaţii care cândva ne erau viaţa noastră obişnuită, în linişte de un anume fel, în curăţenie de un anume fel, în corespondenţă universală de un anume fel: acel fel care nu implică neapărat şi direct corpul nostru fizic aflat în relaxare – chiar dacă ne explicăm şi ne exprimăm fizic în majoritatea aspectelor care transced corpul nostru fizic…

Să nu uităm însă şi acel aspect de care nu suntem însă prea conştienţi azi: faptul că venim pe Pământ pentru a ne cunoaşte limitările care ne-au mai rămas, după finalizarea ultimelor evoluţii progresive, în alte părţi, la nivele foarte înalte de vibraţie ale universului. Prin primirea acestor energii pure, neamprentate, aşa cum spuneam, ne putem manifesta în felul nostru obişnuit ca spirit evoluat în fel personal: dar acest lucru presupune şi faptul că ne vom manifesta şi la nivele de atitudine mai înalte, mai umane, mai demne, mai morale, adică din punctele de vedere deja consolidate; dar ne vom manifesta şi la nivele mai joase de atitudine, comportament, adică conform acelor manifestări mai vechi, care nu au apucat încă să fie înălţate, sublimate, la nivele mai înalte, mai înaintate. Le observăm – în timpul desfăşurării destinului sau după terminarea destinului – şi începem munca persoanală de modificare, de înălţare.
După care facem alte seturi de evoluţii, apoi iarăşi venim – prin aceste locuri, sau prin locuri asemănătoare, pentru a ne observa din nou modul în care s-au consolidat alte manifestări, în filele eternităţii care ne sunt date…

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
1. Generalități despre împământare

1. DIVERSE ÎNŢELEGERI ALE TERMENULUI „ÎMPĂMÂNTARE”Sunt multe aspecte de detaliat cu pornire de la acest termen: împământarea. Este un termen care se foloseşte în mai multe domenii, iar pentru cei care…

Dictionar