06. Creaţie materială

05. Etapele de creaţie materială ale omenirii pe Pământ (3): alte feluri de creaţie

Pe parcursul tuturor studiilor voi relua o anumită idee ori de câte ori se va ivi prilejul şi vă voi aminti să facem fiecare acelaşi lucru, ori de câte ori vom putea: o integrare a elementului discutat în sinteza generală a celor cunoscute anterior.
Creaţia materială este o fază a evoluţiei conştiente a spiritelor de pretutindeni. Fiecare fază incipientă de evoluţie conduce către etapa de creator conştient; creaţia materială se dezvoltă apoi, se diversifică, se aprofundează şi pregăteşte forma superioară – cea mai pură formă a creaţiei monadelor: creaţie energetică fundamentală, folosind energia fundamentală necreată, în baza căreia s-au autoformat monadele; iar cele care s-au dezvoltat până la conştiinţă înaintată au creat centre uriaşe de evoluţie. Aşadar, creaţia materială este doar o etapă de învăţătură privind dezvoltarea abilităţii monadelor în direcţia creaţiei ca atare, de orice fel, creând premizele dezvoltării altor forme de creaţie care conduc astfel către creaţia energetică fundamentală. Pe care însă numai monadele cu evoluţie foarte înaintată – monadele secundare şi monadele centrale – ajung la acele mai înaintate forme de desfăşurare a unei astfel de activităţi. Iar pentru ca această formă înălţată să se poată desfăşura în deplină concordanţă, armonie, cu necesităţile tuturor spiritelor şi monadelor care evoluează independent, este necesară obţinerea unei forme de conştiinţă extrem de înaintate, înăţate. Folosim această exprimare – „înălţată” – pentru că ea este superioară mult formelor pe care le cunoaştem azi.
Tocmai pentru că există astfel de diferenţe învăţăm să deosebim energia de materie. Numai materiile, în această parte a universului, unde ne aflăm în prezent, pot fi adunate, compactizate, structurate, modelate şi remodelate, destructurate de către spiritele întrupate, pentru a fi lăsate libere să ajute şi alte spirite în evoluţiile lor. Ajungem astfel să ne corectăm exprimările, să le curăţăm de confuziile inerente etapelor mai vechi, de reorientare după lungi timpuri de operare doar cu materiile deja structurate ale planetei: pământuri, metale, cristale, lichide, vegetale, produse şi subproduse ale animalelor planetare.
Am numit până acum tot ceea ce este dincolo de structurile naturale: energii – inclusiv corpurile noastre: energetice, şi câmpurile: energetice. A venit vremea să mergem mai departe şi să înţelegem care este diferenţa, în lumea în care trăim, între materii şi energii fizice de diferite vibraţii: toate fiind create – o creaţie deosebit de subtilă, iar subtilităţile ei le învăţăm pe rând. Toate sunt armonios cuprinse în câmpul universic general de energie fundamentală necreată.
De asemenea, am învăţat să facem deosebire între creaţia cuiva şi autoconstituire: corpurile noastre materiale, de vibraţii diferite, armonios împletite între ele în funcţionarea lor, toate la un loc facilitând manifestarea spiritului, este de fapt o constituire – nu o creaţie conştientă a fiecăruia dintre noi, deşi putem în mod conştient să modelăm totul prin voinţa noastră. Dar nu ne-am creat – ne-am născut. Sistemul nostru corporal este doar parţial o creaţie: doar cu foarte multe milioane de ani în urmă, entităţile ajutătoare şi coordonatoare ale evoluţiilor noastre s-au constituit volitiv ca întrupări personale – dar în altă dimensiune structurală a spaţiului nostru existenţial. Au pătruns în această dimensiune structurală – activitate curentă pentru asemenea entităţi – creată de ei odată cu crearea universului, alături de alte dimensiuni structurale paralele cu dimensiunea noastră: dimensiuni paralele de unde modelează permanent dimensiunea noastră structurală, creând condiţiile cele mai bune pentru învăţăturile etapelor noastre de evoluţie.
Crearea conştientă a corpurilor transcedentalilor, cu puterea pe care numai ei au avut-o, a fost aşadar departe de noi, de puterea şi de hotărârea noastre, a spiritelor care s-au întrupat prin naştere, pe pământ. Tot ceea ce a urmat întăririi corpurilor transcedentale şi activării funcţiunilor lor aici, pe pământ, a fost numai o constituire prin forţa radiantă a spiritelor care au venit, generaţie după generaţie, la întrupare.
Întreaga creaţie a corpurilor noastre a fost şi ea, aşadar, un fel de creaţie particulară, apoi o modelare şi o funcţionare în concordanţă cu energiile folosite de spirite, pentru a evolua în condiţii corporale şi de mediu pământene. Fiecare spirit învaţă să-şi modeleze prin voinţă puterea radiaţei sale, în funcţie de vibraţia locului de întrupare şi de obişnuinţele spiritelor în mijlocul cărora se întrupează prin naştere. Sistemele noastre coorporale se autoadaptează permanent la modificările mediului planetar şi social înconjurător, sub influenţa vibraţiilor din mediu. Iar această autoadaptare se desfăşoară material, prin schimbări succesive ale corpurilor noastre materiale, prin intermediul diverselor structuri corporale care îşi modifică funcţionarea după cum se modifică vibraţiile mediului.
Totul este transformare materială – nu propriu zis energetică, întrucât materiile au mult mai multă stabilitate în mediile lor decât energiile. Energiile circulante în mediul planetar, care ajung la noi atrase de corpurile noastre materiale, vitalizează, întreţin corpurile noastre, le ajută să-şi desfăşoare astfel funcţiunile pentru care au fost constituite. Chiar dacă pretutindeni în universurile materiale materia este aceea care stă la baza constituirii corpurilor noastre şi la baza creaţiei noastre materiale, într-adevăr energia fundamentală a tuturor universurilor stă la baza formelor existenţiale pretutindeni, aşa cum am arătat în secţiunea evoluţii. Energia se autocompactizează conjunctural formând monadele; ele îşi continuă compactizările până când devin conştiente de ele înseşi, şi conştiente că există un drum de mărire permanentă a compactizărilor lor: prin activitate conştientă, derulată în direcţii din ce în ce mai multe, mai profunde, printre care un rol deosebit de împortant îl are creaţia: care constă în strângerea şi modelarea unui material, formând elemente stabile în spaţii, care să-i ofere în continuare dezvoltarea forţei interioare de creativitate. Conştientizarea acestei creativităţi conduce mai departe la dezvoltarea aplicaţiilor prin care forţa monadică de acest fel, creativă, poate fi dezvoltată şi folosită pentru modelarea şi remodelarea permanentă a condiţiilor de trai. Sunt condiţii necesare pe măsura creşterii, diversificării şi folosirii forţelor interioare ale monadei. În cadrul acestui proces, monadele învaţă că, acordându-şi ajutor una alteia, toate împreună ajung la sprijinirea reciprocă a dezvoltării tuturor forţelor lor interioare.

Conştientizarea forţei de creaţie – a creativităţii monadei – este ceea ce în mod obişnuit numim forţă mentală pe pământ. În fiecare etapă a evoluţiilor noastre ne conştientizăm, rând pe rând, astfel de forţe interioare, precum şi modul în care reuşim să exteriorizăm asemenea forţe creative. Le numim forţe mentale în această etapă pe care o traversăm, pentru că le legăm de mintea creatoare – acum doar creatoare de idei prin care facem legături necesare derulării creaţiei ca atare. Dar ea este o mentalizare cu rădăcini foarte adânci în evoluţiile noastre – chiar pământene. Dar nu avem, la nivele foarte joase de vibraţie – aşa cum discutam – obişnuinţa de a ne aminti, de a înţelege şi de a folosi cele înţelese la nivele înalte de vibraţie a universului. Astfel de rădăcini se referă de fapt la creaţia materială de tip mental: care este abilitatea monadelor de a folosi direct din aerul planetar filamente materiale de diferite vibraţii, pe care le compactizează formând obiecte cu structuri interioare din ce în ce mai complexe – după cum cresc abilităţile lor de aplicare a învăţăturilor şi a experienţei în acest domeniu.

Creaţia materială a începuturilor este puţin conştientizată în complexitatea sa de către spiritele începătoare. Experienţa este puţină, iar percepţiile au puţină stabilitate, aşa cum ştim bine noi, oamenii, din viaţa curentă. Învăţăturile oferite începătorilor sunt realizate pentru o etapă proporţională cu puterile lor, în fiecare etapă adăugându-se ceva în plus: după cum cresc puterile interioare ale monadelor, creşte şi experienţa lor, şi orientarea în întrupare, în diferite medii planetare.
Lângă ei, în mijlocul lor, sunt însă întotdeauna ajutători de nădejde, care au ajuns în stadii mai înaintate de evoluţie şi cunosc deja ceea ce le trebuie începătorilor. Dar nici ei nu au o experienţă foarte bogată, chiar dacă au depăşit fazele începuturilor. De aceea, creşterea experienţei este un motiv important pentru ca fiecare spirit ajuns în faza de creator conştient, ajuns suficient de departe pentru a-şi consolida dorinţa de progres permanent, să revină destul de des în eternitatea vieţii sale pe meleagurile începuturilor experienţei sale de creator. Adică acolo unde acum alte generaţii de spirite fac evoluţiile lor de începători în ale creaţiei materiale, trecând însă, în linii mari, prin aceleaşi etape de învăţătură. Cel înaintat devine astfel ajutătorul începătorilor, dar în acelaşi timp îşi conştientizează din ce în ce mai bine, mai complex, punctele de desfăşurare a creaţiei. Ajutătorul îşi îmbogăţeşte şi el experienţa, învăţând mai întâi modul de trăire, de lucru al celor care îi aşteaptă ajutorul, din mjilocul căror trăiri va introduce elemente noi treptat, cu atenţie, având răbdare ca cel ajutat să asimilizeze cu încetul învăţătura.
Mergând împreună mai departe, fiecare în parte – ajutat şi ajutător – beneficiază de pe urma trăirilor împreună. Şi de pe urma împărţirii rezultatelor muncii, creaţiei, după cum cer condiţiile mereu noi ale întrupărilor, în funcţie de particularităţile de manifestare a fiecărui grup de spirite întrupate. Specificul evoluţiilor noastre este acela că nimeni nu aşteaptă să fie perfect pentru a fi ajutător, ajutătorul aşteaptă doar un avans suficient de mare pentru a învăţa şi a consolida dorinţa de progres, cum spuneam, de conservare a integrităţii creaţiei altora, a vieţii creatorilor – dar şi a întregului biosistem planetar.
Toţi însă îşi diminuează din puterea înţelegerilor, ajutaţi şi ajutători deopotrivă, când vibraţia planetară se diminuează foarte mult. Iar în aceste condiţii, creatorii înaintaţi ajung să înţeleagă că mai presus de orice planeta, biosistemul său întreg trebuie protejat – şi nu creaţia lor proprie, după dorinţele şi fanteziile proprii. De aceea creatorii conştienţi de asemenea moduri de fiinţare învaţă să creeze în acelaşi timp cu modul mental – spiritual de fapt, aşa cum am înţeles acum şi vom accentua în continuare: adică prin intermediul corpului mental – să creeze şi cu corpul fizic. Acesta a avut, în perioada de manifestare a forţelor mentale, rolul nu mai puţin important de a păstra, alături de alte corpuri din sistem, stabilitatea vibraţională a întregului sistem corporal în mediul fizic: adică mediul cu vibraţia cea mai mică. Situat între câmpul de vibraţia cea mai mare şi cel de vibraţia cea mai mică, corpul fizic se dovedeşte a fi corpul care poate fi manipulat astfel încât să se creeze cu ajutorul membrelor superioare, în timp ce membrele inferioare au rol de deplasare şi păstrare a echilibrului fizic, pe lângă cel vibraţional în mediul planetar. Monada astfel conştientă de poziţia sa, şi orientată în mediul său: şi în deplasare, şi în staţionare, se foloseşte de structuri gata create în jurul său, pentru a lăsa planetei toate fluxurile materiale şi energetice aeriene pentru a întreţine fluxul vieţii planetelor şi animalelor.
Şi aceasta se numeşte că avem deja de-a face cu o conştiinţă înaintată chiar dacă, trăind efectiv epoca de joasă vibraţie, întrupatul face mult rău semenilor săi. Dar învaţă să-şi ridice nivelul de conştiinţă chiar din mediul de joasă frecvenţă. Şi trăind de multe ori asemenea condiţii planetare, fiecare monadă va ajunge să-şi cizeleze atitudinea, comportamentul, toate manifestările sale conform idealurilor proprii, aflate undeva în subconştientul său: un subconştient care se apropie de la o călătorie la alta de nivelul conştientului manifest.
Este astfel vorba despre creaţia pe care o desfăşurăm acum, creaţia materială manuală, ajutată de aparatura tehnologică pe care omul învaţă să o creeze pentru prelungirea percepţiilor sale curente, pentru multiplicarea obiectelor necesare vieţii tuturor celor din lumea sa, pentru adaptarea mediului său la cerinţele vieţii de creator conştient înaintat: un creator care cunoaşte acum şi creaţia mentală, şi creaţia manuală aici, pe pământ. Se dezvoltă intuiţia bogăţiei de cunoaşteri din experienţa sa latentă, din etapa mentală planetară, anterioară acesteia manual-tehnologice, şi încă din mult mai multe locuri de vibraţii asemănătoare, în care a mai călătorit anterior. Iar sufletul său bogat de creator, de căutător de progres îl împinge permanent pe drumul diversificării creaţiei sale, după cum poate să folosească toate resursele materiale ale planetei.
Creaţia materială manuală este aceea care ne obişnuieşte astfel să folosim un material clar perceptibil, uşor de folosit – comparativ cu corpurile noastre de materie densă şi de vibraţie joasă – vibraţia cea mai joasă din mediul planetar. Pentru desfăşurarea tuturor activităţilor noastre, corpul nostru fizic este vitalizat de energiile de toate felurile, pe care însă nu el le atrage pe toate: majoritatea sunt atrase din mediul planetar şi puse în circulaţie interioară de către fiecare corp în parte din sistemul nostru corporal. Tocmai pentru a ne păstra echilibrul vibraţional despre care discutam mai sus este neapărat necesar ca corpul nostru fizic să vehiculeze toate energiile din mediul nostru pământean, pe care le primeşte de la fiecare corp de vibraţie mai mare din sistemul corporal de întrupare. Numai în acest fel putem să desfăşurăm toate forţele noastre, de toate felurile de vibraţii, pentru a realiza o creaţie deosebit de bună pentru idealurile noastre de evoluţie.
Vom discuta, după desfăşurarea particularităţilor de creaţie mentală, despre alte feluri de creaţie materială, din alte universuri materiale, care creează premizele unor învăţături şi aplicaţii de înaltă calitate, ajutând totodată la creşterea conştiinţei de creator înaintat.

Atunci când aceste învăţături, alături de consolidarea obişnuinţei de căutare a progresului spiritual, a obişnuinţei de a conserva viaţa ca atare, de a o ajuta să se dezvolte, de a proteja în continuare până când fiecare spirit în parte învaţă să facă el însuşi aşa ceva, fără să fie împins de la spate – numai atunci monadele vor putea trece la învăţături privind creaţia directă cu energii fundamentale, din energia fundamentală necreată: după câte ştiu acum, numai aceasta, compactizată, poate oferi precizia cea mai mare necesară la realizarea structurilor de protecţie pentru universuri, dimensiuni paralele, structuri care funcţionează simultan în mai multe spaţii. Şi încă mult mai multe creaţii pe care nu le putem asocia cu nimic aici pe pământ – însă pe unele dintre ele le putem asocia, de exemplu, cu funcţiunile lor, cu cele necesare pentru evoluţii la nivele extreme de vibraţie: cea mai joasă – în centrul universului fizic. Sau foarte înaltă+foarte puţin radiantă, aşa cum ar trebui să arate centrul de evoluţie privit cumva din exterior, dinspre mediul energetic fundamental către centru. Bineînţeles acestea fiind concluzii trase din discuţii cu ajutătorii. Cele din interiorul, din centrul universului fizic le cunoşteau şi străbunii noştri, cunoscând puterea radiantă de foarte joasă vibraţie a centrului universului, acolo unde nu au loc nici un fel de întrupări: „pustiul care nu este absolut pustiu, însă”…
Revenind la derularea învăţăturilor noastre de creaţie, să înţelegem că învăţăm cum să ajungem să creăm şi noi, la rândul nostru condiţii pentru ajutorul pe care îl vom oferi, în eternitatea vieţilor noastre, tuturor celor care întră în evoluţii spirituale, generaţie după generaţie. Ni se spune că suntem co-creatori în vasta operă a lucrării divine – este bine să ştim încă de acum, şi din vibraţii joase, în ce constă astfel de evoluţii pe care le derulăm pentru a deveni astfel de co-creatori alături de ajutătorii noştri: care este drumul şi în ce constau profunzimile unor astfel de lucrări, la care treptat vom fi părtaşi: beneficiind de ele pentru crearea unei baze solide a evoluţiilor proprii şi oferind generaţiilor viitoare de beneficiari asemănători nouă. Dintre care mica – dar credem acum: incredibil de voluminoasa lume a tuturor vieţuitoarelor pământene – o lume efectiv minusculă faţă de tot ceea ce vom descoperi că există în toate universurile noastre !!..

Întotdeauna trebuie să ne amintim, cu conştiinţa atentă în calitate de spirite înaintate pe calea evoluţiilor noastre, despre aceste condiţii deosebite pe care ni le crează ajutătorii-coordonatori ai evoluţiilor noastre: pentru a ajunge fără greş la nivelul lor, chiar dacă totul ni se pare lent, mult prea lent! Şi prea greu… Însă totul este bine gândit, organizat, structurat, coordonat şi ajutat să se dezvolte în asemenea fel încât fiecare spirit în parte să poată ajunge în deplină siguranţă acolo unde a înţeles că poate să ajungă: în rândul marilor creatori înălţaţi ai universurilor.

FORME ÎNALTE, UNIVERSICE DE CREAŢIE MATERIALĂ MENTALĂ
Dacă am discutat despre creaţia transcedentală a omului pe pământ, este necesar – ca o completare la creaţii înalte: de înaltă şi profundă necesitate, de înaltă calitate, de complexitate uriaşă, depăşind orizonturile cunoaşterilor noastre directe – să revedem pe scurt şi alte feluri de creaţie: pe care de altfel le-am discutat aici, la alte capitole.
Este necesar permanent să integrăm cunoaşterile noastre în rândul altora mereu noi, mereu mai complexe, cele din urmă sprijinindu-se activ pe toate cele dinainte.
De aceea nu trebuie să negăm niciodată ceea ce am învăţat anterior, de la simplu la complex, adică de la aşa-zis “superficial” la complex – unde superficial nu este decât ceva nou sau ceva vechi: punctat cu diverse ocazii spre amintire, în contextul altora noi.
Nu trebuie să negăm nici ceea ce vine din partea altor semeni ai noştri, aflaţi în momente evolutive în care:
– ori învăţăturile sunt noi, spiritele neavând încă obişnuinţă de amintire şi de folosire în conjuncturi planetare de vibraţie joasă şi aglomeraţie planetară uriaşă: dar fiind acum tocmai în astfel de condiţii pentru a se obişnui, treptat cu toate, fără ca nimeni dintre ajutători şi coordonatori să grăbească acest proces deosebil de delicat;
– ori sunt în consolidare pe o anumită sub-etapă a lor, care are condiţii speciale să se aprofundeze doar acum – în această conjunctură planetară;
– ori se pleacă în mod ajutător la sufletele altor semeni, trăind alături de ei, în felul lor personal: semeni care păşeşc pe calea deja învăţată de ajutători, care sunt ajutaţi de ei, ajutătorii făcându-se “mici” cu dragă inimă. Şi mai ales cu un real folos.

Ceea ce propun să trecem astfel în revistă acum le numim în mod curent creaţii dumnezeieşti. Ele creează şi susţin posibilităţi diverse de trăire a tuturor vieţuitoarelor planetare, susţin evoluţia lor ca spirite întrupate: prin intermediul spaţiilor organizate, a structurilor create în interiorul şi în exteriorul lor; apoi prin constituirea de corpuri pentru protecţia spiritelor ca atare, prin întreţinerea corpurilor; prin crearea unor modalităţi bine gândite de formare şi de dezvoltare a conştiinţei existenţiale a fiecărui spirit în parte.
Unele dintre ele sunt atât de mărunte, şi ne-am obişnuit atât de mult cu ele, încât nu le mai sesizăm şi ne-am obişnuit să le numim “nimic”. Altele sunt atât de profunde, uriaşe şi statornice în funcţionarea lor, încât ne asemănăm cu furnica ce trăieşte la marginea unui munte o viaţă întreagă şi ea nu ştie decât de “muntele” termitierei sale !! Se jură că altceva nu există… trebuie ca furnica să ajungă om – spirit puternic, conştient de multe structuri ale lumii universice, creator conştient universal – ca să perceapă muntele din spatele construcţiei furnicii. Să sintetizeze cunoaşterile sale directe şi intuitive pentru a înţelege că este, comparativ cu imesitatea spaţiului foarte limitat totuşi pe care îl poate percepe, un fir-de-praf-călare-pe-o-ghindă prin imensitatea universului abia ghicit !!!
Să ţinem cont de faptul că asemenea creaţii universice nu au fost realizate material şi manual, ci din energii fundamentale necreate, doar compactizate în fel şi chip, prin forţe spirituale coordonate către tot felul de acţiuni independente: dar toate corelate, simultane şi consecutive, de o înaltă precizie şi fineţe care depăşesc cu mult puterea noastră de înţelegere de azi. Dar mare parte ni le putem închipui în mod sintetic, cu cunoaşterile pe care le avem acum.
Să înţelegem că asemenea forţe se dezvoltă tuturor monadelor, treptat, şi suntem învăţaţi cu toţii, întrupaţii de pretutindeni, aflaţi pe diferite trepte de evoluţie, să le stăpânim, să le folosim, să le dezvoltăm, să le specializăm şi iar să le dezvoltăm la rândul lor, mai departe… Să le diversificăm şi să învăţăm încă şi mai mult să le folosim global, să învăluim cu ele lumea pe care astfel şi noi învăţăm să o remodelăm, să o re-creăm, să o întreţinem şi să o lăsăm moştenire mai departe generaţiilor care ne urmează.
Dincolo de aspectul divin, dumnezeiesc, o asemenea formă de creaţie o numim mentală, pentru că aşa am moştenit, asociată omeneşte cu forţa gândului, a minţii. Orice vieţuitoare din jurul nostru o are, incipient, mai puţin sau mai mult dezvoltată. De fapt, ea este o parte a radiaţiei monadice, spirituale, care se manifestă prin atracţii şi mişcări foarte fine – dar precise, cu precizie din ce în ce mai mare pe măsura înaintării monadelor în evoluţii: o manifestare care se desfăşoară cu toată suprafaţa corpului mental – corp pe care îl au, mai puţin sau mai mult dezvoltat, toate vieţuitoarele pământene.
Corpul mental este unul dintre corpurile sistemului nostru corporal, care înfăşoară şi pătrunde corpurile sale interioare (astral, eteric (sau vital) şi fizic) prin ramificaţii-canale – drumuri de transmitere a energiilor de înaltă vibraţie, proporţionale cu materiile de aceeaşi vibraţie a materiei corpului mental. Mişcările cele mai puternice ale corpului mental – ca orice altă activitate a oricărui alt corp din sistemul nostru corporal, sunt foarte puternic manifestate în zona capului, acolo unde şi vibraţia corpului este cea mai mare, dar şi toate corpurile sunt corespondente: prin plexurile poziţionate coaxial, adică pahar în pahar, cum spunem în mod curent.
O creaţie mentală este bazată pe o asemenea activitate: a corpului mental. De precizat că nu este vorba despre creierul nostru – oricât de dezvoltat şi specializat ar fi fost la nivele foarte înalte ale vibraţiei planetare: în această direcţie, activitatea cerebrală atunci era îndreptată conştient către stabilitatea vibraţiei şi poziţiei întrupatului în mediul înconjurător, adică atât pe pământ, cât şi pe apă sau în aer, ajutat de alte corpuri – astral şi cauzal. Vom discuta pe larg aceste aspecte de-a lungul tuturor epocilor de trăire a omenirii în spaţiile planetei noastre.
Deocamdată să trecem în revistă rapid câteva repere ale activităţii spiritual-mentale a creatorilor universurilor noastre. Vom înţelege astfel încotro se îndreaptă învăţăturile noastre de azi, de acum, de pe pământ şi modul în care cele de aici vor influenţa viaţa noastră dincolo de orizonturile pământene (detaliile sunt prezentate în secţiunea Evoluţii) :
1. Creaţia întregului centru de evoluţie se referă la crearea spaţiilor universice multistructurate: universurile spirituale – primele create, împreună cu universurile materiale anexate universului spiritual primar: universul astral, universul fizic (în care evoluăm noi, în prezent) şi universul cauzal. Toate au structuri interioare, structuri inter-universice (universul-tunel de formare a legăturilor de întrupare ale spiritelor primare şi ale ajutătorilor lor), structuri care ajută servesc desfăşurării vieţii în interiorul universurilor, deşi sunt situate înafara lor (cum sunt, de exemplu, dimensiunile structurale paralele pentru universul fizic).
Să reţinenem şi să credem că universurile materiale nu sunt nici iluzii şi nici aparenţe, chiar dacă ele sunt mereu remodelate, după necesităţile pe care creatorii le consideră necesare: dacă le negăm, negăm creaţia divină şi ne negăm drumul către învăţături complexe ale devenirii noastre asemenea creatorilor primordiali – coordonatorii evoluţiilor noastre, către a deveni şi noi asemenea lor.
Universurile materiale sunt create exact aşa cum le percepem azi, la nivelul nostru: pentru a ne forma obişnuinţe de folosire atentă, concentrată, a propriei noastre radiaţii spirituale, în spaţii delimitate, de vibraţii diferite, necesare spiritelor aflate mereu în evoluţii, generaţie după generaţie. Ni se oferă spaţii necesare învăţăturilor noastre privind modularea atenţiei după forme diferite, complexe, a intensităţiilor de vibraţie, după cum sunt necesare creaţii prin care şi noi, la rândul nostru, vom oferi învăţătură şi sprijin în activitate, în manifestare, altor spirite. Spaţii care trebuiesc, la propriu, modelate şi remodelate, în funcţie de particularităţile de înaintare în evoluţii a spiritelor, astfel încât să le fie lor comod, să trăiască lin şi să înveţe treptat că lumea este construită armonios – în timp ce ele pot provoca tulburări la începutul drumului lor evolutiv. Tulburări care nu afectează doar semenii lor, ci chiar pe ei înşişi, ca spirite întrupate în condiţiile date. Tulburări care pot fi evitate, şi pot învăţa asta treptat, modelând forţele proprii astfel încât ele să se armonizeze din ce în ce mai bine cu desfăşurările armonice din jurul lor.
Adică exact ceea ce învăţăm şi noi, acum, sub puterea ajutorului abia simţit al celor care ne creează tot astfel de condiţii. Învăţăm că toate au un rost deosebit de important în lume şi ne pregătim totodată terenul pentru a învăţa şi ajuta alte generaţii de spirite care vin la întrupare în urma noastră.

2. Pe lângă crearea uriaşelor şi complexelor spaţii universice, crearea unor lucruri extrem de mărunte, de fine, de subtile, este tot atât de importantă pentru desfăşurarea vieţii eterne a spiritelor: crearea filamentelor de materii şi energii circulante în aceste spaţii. Existenţa lor creează condiţii pentru constituirea corpurilor de manifestare ale spiritelor şi grupurilor de spirite: este lucrarea conştientă, de mare fineţe, de înaltă precizie şi complex gândită a creatorilor-coordonatori. Mai mult, însăşi crearea spiritelor – prin ataşarea unui grup de monade cu ajutorul păturilor (cămăşilor) spirituale, pentru formarea atitudinii de ajutor – este tot o astfel de creaţie conştientă de mare precizie, îndreptată către conservarea vieţii monadelor. Corpurile materiale sunt necesare monadelor până la conştientizarea adâncă a rostului propriei vieţi şi a vieţii semenilor lor, până la conştientizarea necesităţii progresului evolutiv pentru toate monadele aflate în toate spaţiile unversice. Spiritul care se întrupează, împreună cu corpurile de manifestare, formează un sistem spiritual complex, a cărui funcţionare, odată înţeleasă, conduce la adâncirea înţelegerilor funcţionării întregului centru de evoluţie.

3. Este necesar să punctăm înca ceva: am discutat peste tot doar de filemante-materii şi filamente-energii, specifice universurilor materiale. Însă şi universurile spiritale – universul secundar şi universul central – sunt universuri care folosesc altfel de structuri interioare, precum şi fluxuri de energii operaţionale în diverse activităţi. Peste tot în aceste universuri sunt astfel de structuri, şi nu sunt cu mult deosebite faţă de esenţa structurilor din universurile materiale, nu sunt deosebiri foarte mari între fluxuri de filamente de diferite compactizări şi volume energetice astfel delimitate şi filamentele energii şi materii din universurile materiale.
Filamentele de energie necreată, realizate în universurile spirituale, nu mai au în interiorul lor micile monade pe care le-am numit: monade-energii şi monade-materii, după stadiul lor de evoluţie, de putere energetică interioară. În creaţia energetică fundamentală nu mai este nevoie de păstrarea structurii şi vibraţiei filamentelor pe termen suficient de îndelungat, pentru a răspunde unor cerinţe de evoluţie a monadelor care îşi formează abia conştienţa şi experienţa de creaţie materială. Iar pe de altă parte filamentele nu-şi pierd nici structurarea unui strat exterior de protecţie, astfel nici vibraţia lor prin circulaţie în interiorul unor corpuri. Căci monadele secundare şi centrale au deja puterea şi abilitatea de a-şi compactiza singure şi a folosi după necesităţile proprii diferite forme compacte de energii, conform evoluţiilor proprii şi ajutorului oferit altora asemănătoare lor, în interiorul universului lor. Însă este de reţinut faptul că şi aceste universuri necesită forme specifice de creaţie şi organizare interioară, ceea ce presupune o creaţie care nu mai este materială propriu-zis – ci energetică în formele cele mai pure naturale posibil.
Iar din acest punct de vedere trebuie să mai discutăm un aspect.
Ceea ce mai deosebeşte creaţiile din cele două forme de universuri – universurile materiale şi universurile spirituale – este faptul că marile structuri nu mai sunt realizate în universurile spirituale asemenea structurilor din universurile materiale. Adică: prin compactizarea fluxurilor de filamente materiale de diferite vibraţii în blocuri mari structurate interior, după necesităţile pentru care au fost create.
O asemenea formă de creaţie, aşa cum este compactizarea filamentelor de materii în universurile materiale, este concepută astfel încât să ajute începătorii să realizeze cu mai multă uşurinţă structuri în blocul material compact. Orientaţi astfel în realizarea structurilor interioare, spiritele vor învăţa mult mai uşor ulterior să creeze ceva din energiile necreate ale spaţiului înconjurător.
De fapt trebuie să înţelegem că noi, oamenii, numim acum spaţiu o întindere în care se află ceva – lucruri, fiinţe, în care fiinţele desfăşoară tot felul de activităţi, împletindu-şi existenţele. Însă chiar de la începuturile creaţiei materiale conştiente, spiritele mai învaţă ceva, o acţiune desfăşurată tot cu ajutorul corpului mental: compactizarea acestui spaţiu liber de obiecte sau vieţuitoare. Un spaţiu care de fapt este energie fundamentală cu fluxuri circulante, atât de subtile: şi energia fundamentală, şi fluxurile circulante, încât azi numim totul: nimic. Doar că ştim deocamdată că „aerul” este de fapt un amestec de gaze, praf şi microorganisme. La fel vom descoperi încă multe altele în viitor.
Spiritele învaţă, încă din „copilăria” evoluţiei lor, şi din ce în ce mai complex pe măsura creşterii experienţei lor, cum să compactizeze şi filamentele din spaţii – realizând astfel obiecte/obiective – dar şi spaţiul aşa cum se prezintă el. Pe scurt (dar vom discuta pe larg în capitolele studiilor istorice) prin combinarea unor asemenea învăţături, monadele ajung să înveţe relativ uşor, la un moment dat al evoluţiilor lor înaintate, să ajungă la o complexitate deosebită în creaţia lor, aplicând totul în creaţie energetică fundamentală. Spre un asemenea obiectiv spiritual de fapt tindem noi, prin toate învăţăturile de creaţie materială şi de folosirea ei în trăirile noastre curente. Monadele foarte înaintate în evoluţii – le-am numit: înălţate, au abilitatea de a realiza ceva foarte fin sau ceva uriaş în mijlocul, şi chiar din energia fundamentală lipsită de orice fel de altă creaţie cu care ne-am obişnuit noi până acum: divină, dumnezeiască. Este chiar spaţiul liber=energie fundamentală în care doar radiaţiile monadelor pătrund, se „citesc”, adică se percep în mod complex şi subtil, se folosesc şi se împletesc pentru o singură uriaşă activitate: aceea de a ajuta toate spiritele, toate monadele cunoscute de marii creatori.
În concluzie – pentru că nu mai are sens să discutăm în aceste studii despre creaţia enegetică fundamentală: atunci când discutăm despre creaţie trebuie să avem şi acest aspect în vedere – chiar dacă un asemenea fel de creaţie nu este materială – ci energetică. Este o creaţie care se bazează întrutotul pe experienţa monadelor acumulată în toate etapele de evoluţie anterioară, fără de care nu ar fi putut ajunge nicidecum la performanţele de a manipula energia de miliarde de ori – să zicem aşa !! – mai fluidă decât energiile grosiere pe care le cunoaştem aici (oricât de fluide pot fi şi ele unele comparativ cu altele). Este o creaţie de o precizie inimaginabil de profundă, dar şi ea autoperfectibilă la infinit; folosirea este multiplă şi simultană, punctiformă şi/sau întinsă pe spaţiile universului sau interuniversic, sau cospaţială pentru multe nivele de vibraţie.
După particularităţile de manifestare sau existenţiale din perspectiva cărora putem privi lucrurile aici, acum, să privim lucrurile deocamdată astfel şi să ne străduim să acceptăm că dincolo de nivelele pe care ni le putem reprezenta sau intui, mai aproape sau mai departe de felul nostru a mentalitza acum, sunt mult mai multe feluri de manifestare a ajutătorilor şi coordonatorilor evoluţiilor noastre: tocmai de aceea să nu limităm niciodată o expunere, precizând cu orice prilej: “cel puţin” din anumite puncte de vedere, “cel puţin” astfel de manifestări, “cel puţin” astfel de creaţii, de structuri, de proprietăţi (în sens de particularităţi), etc.

4. Să ne întoarcem la creaţia materială şi să discutăm un pic despre remodelarea universurilor, reîmprospătarea filamentelor cu energii care completează patul filamentar slăbit datorită circulaţiei prin corpurile de manifestare a spiritelor, hrănindu-le şi astfel întreţinându-le vitalitatea: este o atenţie permanentă a coordonatorilor evoluţiilor noastre. Fiecare fenomen pe care îl prezintă circulaţia filamentelor în spaţiile universurilor materiale este folosit pentru crearea de condiţii privind înaintarea în evoluţii a monadelor spirituale.
Totul este creat şi coordonat cu atenţie către armonizări perfecte cu stadiile fiecărui spirit în parte, fiecărui grup de spirite în evoluţie şi a tuturor laolată, după necesităţile tuturor: pretutindeni şi etern…
Tot ceea ce crează şi modelează creatorii-coordonatori este o formă înălţată de creaţie materială, realizată prin forţa lor radiantă creatoare, de o mobilitate, abilitate cu totul specială, care se învaţă pas cu pas. Fiecare etapă este parte a evoluţiilor lor nesfârşite: iar coodonatorii noştri au abilitatea de a se apleca asupra fiecărei monade în parte, a necesităţilor ei particulare de manifestare în diverse condiţii, datorită cărora toate structurile uriaşe ale universurilor se remodelează permanent.

ÎNCĂ CÂTEVA PRECIZĂRI ÎN PLUS
Şi pentru că am făcut pe parcursul acestui articol tot felul de precizări, să mai notăm în plus: am convenit de la început să păstrăm exprimarea “mental” şi nu “spiritual”, iar acum putem înţelegere încă şi mai clar faptul că forţele mentale ale monadei sunt forţe spirituale – dar ele nu sunt spirituale în modul în care înţelegem azi ceva spiritual: contemplativ şi misterios. Nimeni nu ne împiedică de la cunoaştere – doar noi nu avem încă abilitatea de a ne aminti şi a opera cu astfel de amintiri la nivele foarte joase de vibraţie, într-un mediu planetar cu biosistem planetar extrem de voluminos.
Ceea ce este de punctat în asemenea situaţii este legat de însăşi denumirea noţiunilor cu care ne adâncim cunoaşterea, trimiterea directă la precizarea forţelor şi câmpului care facilitează lucrarea de tip mental, cu componenţa formelor de aceeaşi natură, de aceleaşi vibraţii sau de vibraţii proporţionale între ele. Elementele care participă la lucrare pot fi precizate astfel:
1. Partea de radiaţie (fascicolul, raza, să-i spunem şi noi aşa), setul cu sub-seturile sale de diferite vibraţii apropiate (dar cert aflate într-un segment specific, care oferă efecte asemănătoare) din totalul conului de radiaţie al monadei. Este însă valabil nu numai pentru pentru constituirea, funcţionarea şi folosirea corpului mental, ci şi pentru toate acestea specifice oricărui corp de manifestare al monadei întrupate. În cazul pe care îl dezbatem acum este vorba despre radiaţia mentală, care se manifestă prin ceea ce numim astfel corp mental, după fascicolul care astfel îl: creează, vitalizează permanent susţinându-i funcţionarea şi astfel ajutând monada să se folosească de el pentru a învăţa să creeze.
Fascicolul sau raza mentală este astfel acea parte a radiaţiei spirituale care are în mediul pământean cea mai mare abilitate de mişcare în interiorul sistemului nostru corporal. Care se va dezvolta şi se va multiplica în evoluţiile din viitor, astfel putând să fie folosită nu numai la ceea ce azi numim creaţie materială, ci şi la o serie largă de alte manifestări în care se vor specializa monadele pe parcursul evoluţiilor sale, în continuare. Aşadar nu este vorba numai despre trecerea de la creaţie materială la creaţie energetică – corespunzătoare în linii mari activităţilor constructive din universurile secundar şi central – ci şi altor feluri de manifestări din toate universurile, care nu au încă corespndent în activităţile noastre curente. Abia după ce vom dezvolta subiectul modului de desfăşurare al creaţiei materiale mentale vom arăta care parte a puterilor mentale radiante se vor dezvolta puternic în viitor – adică: acea parte de manifestare care poate fi reprezentată azi după cunoaşterile noastre.
Forţele simple ale radiaţiei monadice de acest fel nu ar fi decât o simplă lumină cu sunet şi vibraţie care ar străbate spaţiile universice, dacă nu ar fi mişcată din ce în ce mai ordonat şi mai complex de însăşi voinţa monadei – dezvoltare a conştiinţei sale aflată în evoluţie mereu progresivă. Radiaţia este astfel ordonată şi orientată în spaţiu prin prisma experienţei monadei în acest domeniu, ea reglându-şi intensitatea radiaţiilor proprii în funcţie de manifestările pe care învaţă treptat să le exercite în mediile exterioare, dar şi în interiorul său propriu: în timp, conştientizând propriile necesităţi şi pe cele ale semenilor cu care vine în contact.
Activitatea de creaţie materială mentală se desfăşoară astfel în funcţie de voinţa, de dorinţa monadei de a efectua atracţii, compactizări, modelări şi remodelări ale fluxurilor de filamente materiale şi energetice în mediul exterior, pentru crearea de condiţii de trai proprii şi ale semenilor: de protecţie, hrănire, deplasare, comunicare şi modelare a mediului, precum şi de modelare, remodelare şi dematerializare a propriei sale creaţii materiale.
Astfel monada învaţă să-şi folosească în mod conştient forţele pentru realizarea diferitelor activităţi, printre care şi creaţia materială mentală.
În acelaşi fel, însă cu particularităţi specifice, se derulează şi creaţia materială manuală, cu prelungirea şi amplificarea ei în mediul de trai cu ajutorul creaţiei tehnologice.
2. Forţele radiante mentale, conştient folosite, vor atrage din volumul total al filamentelor circulante în mediile planetare acele fluxuri de filamente materiale şi energetice care sunt proporţionale cu radiaţia care le atrage, care exercită asupra lor acţiune de atracţie. Iar această atracţie este de fapt realizarea unei stări de echilibru între cel puţin următoarele părţi:
– necesarul de energie exterioară filamentului, care poate completa în patul filamentar ceea ce filamentul a pierdut din partea sa superficială (teaca, pielea, interfaţa filament/mediul energetic exterior) prin circulaţie în drumul străbaterii diverselor corpuri de întrupaţi; este, în fond, ceea ce monadele din interioarul filamentului necesită pentru a se simţi protejate şi pentru hrănirea lor;
– pe de altă parte: necesarul întrupatului, a corpurilor sale, de a-şi completa cu energie puterea sa de derulare: nu numai a supravieţuirii sale statice, ci şi a derulării unor acţiuni cu specific spiritual, adică de convieţuire cu alte monade, de interacţiune cu diverse grupuri de spirite, de conlucrare, de oferire de ajutor şi orientarea cu forţele proprii între desfăşurări ale acestor feluri de manifestări exterioare ei însăşi. În cazul nostru, de derulare a unor activităţi complexe ale monadei întrupate ca om, care presupune împletiri complexe între folosirea diverselor forme de activitate: hrănire conştientă, deplasare+orientare în mediul planetar şi social propriu, comunicare+relaţionare, informare, observare, creaţie materială complexă.
Manipulând conştient radiaţia sa prin intermediul corpului mental, monada manipulează de fapt o parte a câmpului său de protecţie şi hrănire, din segmentul exterior al acestuia, în vederea compactizării fluxurilor de materii pe care le atrage din mediu. Este o acţiune pe care o exercită aşadar nu asupra câmpului de protecţie proprie din jurul corpului său mental. Monada nu efectuează o creaţie din elementele câmpului său propriu, ci cu ajutorul fluxurilor anterior atrase din mediu, care formează pătura de protecţie şi hrănire a corpului, ea atrage, culege, compactizează filamente din exteriorul câmpului propriu şi modelează blocul material compact până la forma, şi cu structura pe care o doreşte. Astfel, pătura, câmpul său de protecţie nu suferă cu nimic, iar el este suficient de puternic pentru a asigura derularea acestor feluri de funcţii în continuare.

Să reţinem sumar că este vorba despre cel puţin, din nou atenţionez asupra acestei exprimări: cel puţin astfel de înşiruiri de elemente care formează complexitatea vieţii monadei creatoare.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. De la creaţia mentală la creaţia manuală

Cunoaştem multe lucruri despre încredinţările oamenilor privind creaţia materială manuală, din zilele noastre. Sunt încredinţări formate în baza unor îndrumări – cercetări şi informări oficiale, însă modul…

09. Învăţăturile creaţiei materiale, de la un univers la altul

Am început studiile privind creaţia materială urmărind creaţia mentală, pentru că, în condiţiile pământene pentru creatorii conştienţi de anvergura omului, ea este puţin cunoscută – comparativ cu cea manuală: trupească…

Dictionar