06. Creaţie materială

06. Creaţia materială mentală (1)

GENERALITĂŢI
Sunt multe lucruri care ar fi bine să fie înţelese până să pătrundem în universul vast, deosebit de complex, al creaţiei materiale mentale.
În alte lucrări (pe Blogul unui om cuminte, mai ales) am început să prezint altfel acest subiect – creaţia materială mentală – adică acea creaţie materială care se întemeiază pe folosirea forţelor celor mai flexibile ale spiritului, forţele pe care le numim mentale: pornind de la învăţăturile pe care fiecare monadă, fiecare spirit în parte începe să le preia de la ajutători care ne cunosc bine şi ne îndrumă pe calea devenirii asemenea lor: mari creatori, mari modelatori şi remodelatori ai spaţiilor universice.
Şi toate acestea având scopul de a ne continua noi înşine evoluţiile, în mod conştient, participând şi noi la crearea condiţiilor de evoluţie pentru generaţiile de monade care vin pe urmele noastre.
Am făcut această schimbare – şi scriu aceste rânduri pentru cei care ştiu deja ceea ce am scris pe blog – având acum mai multă experienţă în prezentarea celor studiate, înţelegând din diverse discuţii faptul că se pot face unele confuzii pe care vreau să le evit. Tocmai de aceea am întârziat cu prezentarea acestor studii, pentru a le aranja altfel, în speranţa că cele expuse astfel vor lămuri mult mai multe aspecte.
Astfel încât nu voi mai începe cu creaţia materială în alte universuri – mai precis în Universul Astral, universul învăţăturilor noastre, acolo unde ele se desfăşoară în modul cel mai apropiat de posibilităţile reale ale monadei, în mediul vibraţional cel mai apropiat de puterea ei momentană de manifestare.
Apoi voi face precizări privind creaţia materială mentală, diferenţe între cele două feluri de aplicaţii creaţioniste pe Pământ pentru oameni (creaţia materială mentală şi creaţia materială manuală), apoi descrierea creaţiei materiale mentale, realizată prin intermediul corpului mental, după care vom vedea cum se derulează învăţăturile noastre de bază, în universul învăţăturilor noastre spirituale, modul în care are loc armonizarea drumurilor evoluţiilor noastre cu câmpurile universice în care ele se desfăşoară.
Voi mai aminti de-a lungul studiilor de ce facem paralele cu Universul Astral, şi nu neapărat cu alte universuri: pentru că atât Universul Fizic, cât şi Universul Cauzal sunt universuri de consolidare a învăţăturilor privind şi – printre multe altele – creaţia materială. Astfel de învăţaturi se desfăşoară pentru prima dată în Universul Astral, la fel ca şi mare parte din îmbogăţirile manifestărilor legate de elementul de învăţătură: nu numai de creaţie, ci şi pentru toate celelalte forme de manifestare ale monadelor. Consolidările se fac prin aplicaţie (parţial în Universul Astral, parţial în Universul Fizic) şi prin cunoaşterea aprofundată a rădăcinilor energetice ale creaţiei (ale tuturor manifestărilor de fapt) din toate universurile.

Şi pentru că discutăm despre comparaţii privind universurile materiale, este bine să înţelegem de pe acum că de multe ori Universul Astral este numit în mod eronat Univers Mental: se scrie Univers Astral şi în paranteză Univers Mental, iar în alte scrieri, denumirii de Univers Mental i se adaugă în paranteză denumirea de Univers Cauzal sau invers: se menţionează Universul Cauzal, căruia i se adaugă în paranteză denumirea de Univers Mental.
Folosirea numirilor universurilor materiale, pe care le folosim în aceste studii, are la bază legătura lor cu corpurile din sistemul corporal uman. Aceste corespondenţe sunt proporţionale la rândul lor cu forţele monadice folosite prioritar aici, pe Pământ, adică în condiţiile de întrupare pământeană. Necunoaşterea structurilor fixe, materiale, ale corpurilor fluidice conduce la confuzii de multe feluri: şi ele se vor perpetua, şi explicaţiile oferite vor fi puţin înţelese, până când se vor studia cu precădere, de către tot mai mulţi cercetători, structurile materiale generatoare de luminiscenţă (aură) – în loc de interpretarea luminiscenţei ca atare. Adică totul va fi asemănător cu mascarea, înlăturarea momentană a durerilor noastre din corpul fizic, în loc de observarea şi tratarea organului afectat. Sigur că şi înlăturarea momentană a durerii este bună – dar numai până a doua zi, când mergem la ecograf pentru a depista cauza reală şi a trata organul afectat. De reflectat…
Deocamdată, până la studiul personal, al multor clarvăzători contemporani,a acestor structuri materiale de vibraţie superioară corpului nostru fizic, confuziile de acest fel le putem înţelege, şi astfel decela, făcând referire la noţiuni larg acceptate: câmpuri de vibraţie diferită – câmpuri universice diferite, apoi chiar în interiorul Universului Fizic – câmpuri de diferite vibraţii. De multe ori ele se simt, dar sunt asociate involuntar aceleiaşi denumiri, pentru cele care au o rădăcină comună de manifestare: din cauza lipsei de experienţă în studii aprofundate în domeniu. Adică se fac confuzii atunci când valorile vibraţionale ale unui câmp sunt asemănătoare – însă de altă natură – cu cele ale altui câmp.
Iar aici este bine să reţinem că există asemănări între limitele minime şi maxime ale câmpurilor: limitele superioare ale valorilor vibraţionale ale unui câmp sunt asemănătoare cu cele inferioare ale câmpului de vibraţie imediat superior. Vibraţiile pot fi asemănătoare, dar structurile interioare ale filamentelor sunt diferite. Ceea ce oferă particularităţi deosebite compactizărilor lor, atunci când fluxuri de filamente sunt compactizate ca urmare a expunerii lor unor atracţii puternice din partea radiaţiilor spirituale ale monadelor evoluate; iar astfel de compactizări, în bloc (structuri planetare, stelare, galactice, structuri şi substructuri universice) oferă vibraţii specifice, perceptibile treptat de la distanţe diferite, prin specializări diferite ale corpurilor. Chiar dacă sunt propriile noastre structuri şi ale vieţuitoarelor apropiate de noi, cele corporale sunt compactizări mult mai mici – şi ca volum, şi ca densitate, şi astfel sunt mult mai dificil de observat, de studiat, de înţeles.



Însă percepţiile diferenţelor dintre asemenea elemente de câmp sunt învăţături curente ale evoluanţilor, în diferite etape ale dezvoltării forţelor lor monadice. Numai în acest fel, comparând percepţiile din diferite etape de dezvoltare proprie monadele pot înţelege progresul propriu şi, mai târziu, progresul celor pe care îi vor ajuta.
Nu este chiar foarte corect, dar vom folosi deocamdată şi noi acelaşi fel de exprimare, pentru a înţelege momentele – rare, e drept – de necesitate în studiu, despre ce fel de rădăcini, şi legături sunt între manifestările din diferite câmpuri.
Înţelegerile privind deosebirile şi asemănările dintre diferite câmpuri, şi diferite manifestări ale monadelor în diferite câmpuri, încep în Universul Astral, odată cu învăţăturile creatorului conştient – aşa cum sunt şi spiritele întrupate ca oameni pe Pământ. Apoi învăţăturile sunt consolidate în locuri cu vibraţii mici, adică în Universul Fizic: aşa cum facem şi noi, acum, consolidările, în locurile în care ne desfăşurăm viaţa, trăirea, manifestarea.
Înţelegem treptat, prin trăiri, prin experienţe proprii, să deosebim prin vibraţii, prin luminiscenţă, prin sunetul fundamental, esenţa fiecărui câmp în parte, cu tot felul de structuri proprii. Chiar dacă în condiţii grele, începătorii fac confuzii privind câmpurile şi structurile lor, pe măsura căpătării de experienţă suntem datori să ne corectăm încredinţările provenite din informaţii anterioare, deformate de greutăţile percepţiilor în acest univers: acum, pentru noi, în acest loc din univers, în diferite perioade de timp planetar: de vibraţie planetară, de fapt.
Prin prisma acestor delimitări, înţelese treptat, să reţinem că nu există un Univers Mental – ci un Univers Astral şi un Univers Cauzal, care formează manifestări de aceeaşi natură în Universul Fizic: manifestări care se regăsesc în Universul Fizic – asemănătoare sau de aceeaşi natură, care consolidează definitiv trăirile şi înţelegerile monadelor, pornite în celelalte universuri. Ele nu se regăsesc numai în manifestarea pământeană, ci la toate nivelele de vibraţie pe care monadele le pot trăi, înţelege în stadiile lor de evoluţie.
La rândul lor, ajutătorii secundari şi centrali trăiesc la fel cu primarii, însă prin manifestări specifice evoluţiilor lor, putând să ajute la nivelele treptat mărite sau diminuate de vibraţie: să ajute grupuri mai mari sau mici de spirite primare întrupate în Universul Fizic, iar în ceea ce priveşte ajutorul oferit primarilor – ei ajută grupuri mai mari sau mai mici de spirite de evoluţie cu înaintări diferite în evoluţii.
Confuziile pe care le facem la început sunt de înţeles pentru cei care studiază cu răbdare şi cu înţelegere: nu numai structurile universice, ci şi evoluţiile spiritelor în diferite conjuncturi planetare. Toate trebuiesc studiate pe rând, iar apoi studiile trebuiesc împletite, pentru a se ajunge la înţelegerea corectă a lucrurilor din jurul nostru.
Fiecare univers are vibraţia sa specifică; toate segmentele de vibraţie sunt armonizate între ele, după necesităţile parcurgerii etapelor de către spiritele pentru care sunt create.
Dintre universurile materiale, Universul Astral are valorile sale cele mai mici de vibraţie situate la un nivel asemănător limitei superioare a câmpului mental din Universul Fizic, universul nostru. Cei care au perceput faptul că există nişte universuri diferite, au perceput diferenţele în linii foarte generale, după puterile şi priceperile momentului. De aceea s-au format confuzii, iar noi astăzi trebuie să le înţelegem, să nu dispreţuim, să nu acuzăm. Avem însă datoria să prezentăm corecţiile, creând o treaptă de cunoaştere în plus, pe care se vor sprijini în studiile lor şi alţi cercetători în viitor, aducându-şi aportul în corecţii ale lucrărilor noastre de acum.
Cu alte cuvinte, trebuie să găsim întotdeauna o cale de înglobare a celor cunoscute de la cei care au format cunoaşteri anterioare, ca trepte de cunoaştere pe care ne-am sprijinit şi noi, la rândul nostru. Pe care se vor spriji şi alţii, în viitor.
Despre mintea noastră: vom mai cerceta multe aspecte ale sale, la fel ca şi despre relaţia dintre minte şi inimă: de fapt dintre cele pe care azi le numim “minte” şi “inimă.”

FORŢELE CREATOARE ALE MONADEI: CONŞTIENTIZARE, FOLOSIRE, DEZVOLTARE
Ceea ce este bine să înţelegem acum, la începutul acestor studii, este faptul că avem de-a face cu forţe reale, spirituale, chiar dacă aparent gândurile omului par a nu-i aparţine. Monada are forţa necesară de a se orienta, şi a activa în spaţiul său de trai: prin voinţa sa de a învăţa să-şi folosească forţele, să găsească o întrebuinţare a forţelor sale, printre care cele despre care discutăm sunt cele mai abile, mai flexibile.
Să urmărim pe scurt etapele de conştientizare a acestor forţe şi învăţăturile privind folosirea lor globală, în orice situaţii.
În primul rând, forţele monadice pe care le numim creatoare – deocamdată le numim omeneşte: mentale – sunt forţe care se desfăşoară pe spaţii relativ restrânse, dar cu putere de acţiune foarte mare. Sigur că primul lucru care ar veni în minte celor familiarizaţi cu noţiunea de călătorie astrală este să se întrebe care este contribuţia corpului mental la atragerea – mai bine zis: revenirea corpului astral din călătoria sa, înapoi în sistemul corporal. În treacăt fie spus, căci subiectul este deosebit de complex – da, corpul mental este acela care atrage corpul astral înspre el, în interiorul sistemului corporal, atunci când corpul astral călătoreşte (în timpul pe care noi îl numim “somn”). Dar până la acest aspect, ar fi bine să pornim în discuţie de la prima lor formă de manifestare, neconştientizată de monade, de la începutul evoluţiilor: forţa de atracţie a fluxurilor de filamente din mediu.
Această atracţie este proprie fiecărui corp de fapt, dar cu precădere corpul mental are o putere de atracţie foarte mare pentru toate componentele de vibraţie cel puţin egală cu a sa – adică egală sau mai mică. După ce corpul mental şi-a realizat câmpul împrejmuitor dens de protecţie şi hrănire, el continuă să crească, să se compactizeze în jurul corpului mental, ajungând, la începutul evoluţiilor monadei, să îngreuneze folosirea forţelor radiante în exteriorul său (numim acest lucru blocaj). Forţele monadice nu se opresc din radiaţia lor, în schimb blocajul de acest fel determină monada să respingă părticele din câmpul compact din jurul corpului mental, pentru a-şi face loc spre exterior: împrăştiindu-le sub forma unor raze căci datorită vitezei de expulzare ele se transformă în nişte raze sau “săgeţi” din materii de vibraţie asemănătoare corpului mental. Respingerea haotică, explozivă a părţilor de câmp consumă destul de mult din forţele monadei – după ce ele s-au consumat şi în direcţia atragerii fluxurilor de filamente din mediul de trai.
Acelaşi fel de manifestare se poate observa şi la corpul astral, cu alte particularităţi de manifestare – dar să rămânem deocamdată în domeniul corpului mental.
În timpul evoluţiilor de început, cu manifestare prin intermediul corpurilor, spiritul foloseşte instinctiv asemenea posibilităţi, după sau în timpul hrănirii, pentru a-şi ţine la distanţă potenţialii duşmani, care ar putea ataca în acelaşi fel în care procedează el la momentul obţinerii hranei.
Iată aşadar cum se formează gândul: „ceva” circulă de la un spirit întrupat la altul – de la noi înşine către alţii şi de la alţii către noi. Gândul este de fapt forţa monadică cu care se împrăştie, dezordonat la început (haotic) şi apoi ordonat, părţi de câmp de vibraţie mentală, din cel compactizat în jurul corpului mental.
Mai departe, evoluţiile învaţă monadele să folosească asemenea forţe foarte sensibile, reactive, flexibile, formând treptat conştiinţa de:
1. obţinere a informaţiilor, a fenomenelor, evenimentelor, existenţelor, mişcărilor din mediul înconjurător: forma finală conştientizată este transmiterea în mediu, şi retragerea unor fragmente de câmp provenite din câmpul propriu. La primirea înapoi, ele vor fi amprentate nu numai de vibraţia locului ci, în circulaţia lor, de alte locuri sau alte monade întrupate din jur. Filamentele fiind de vibraţii apropiate, dar puţin diferite, amprentarea lor va cuprinde o complexitate de vibraţii, pe care monada le poate înţelege cu uşurinţă, pe măsură ce capătă experienţă. Învaţă şi consolidează trimiterea de fragmente de acest fel în medii de diferite vibraţii, cu compoziţii diferite, cu densităţi diferite, cu stări de agregare diferite, învaţă să le folosească în funcţie de densitatea biosistemului din mediul planetar. Învaţă prin simţiri proprii şi din experienţa ajutătorilor lor să deosebească evenimentele din spaţii, evitând confuziile, iar pe de altă parte încep să înţeleagă modul în care memoriile corpului mental vor strânge astfel de amprentări, învăţând să le recunoască, să le grupeze, să le folosească la orientări în spaţii şi astfel treptat să se manifeste corespunzător celor pe care le cunoaşte în acel moment.
Numim acest proces: primirea informaţiilor şi, mai târziu, culegerea conştientă a informaţiilor din mediu.
Sigur că monada nu recepţionează numai asemenea informaţiii din mediul de trai. Ea recepţionează, la rândul ei, prezenţa şi efectele activităţilor asemănătoare desfăşurate de semenii săi pe aceeaşi cale – prin intermediul particulelor de câmp care ajung de la semenii care se informează. În acest fel se formează o informare reciprocă, care vine să completeze toate celelalte informaţii privind participarea tuturor la fluxurile de radiaţie, provenite de la toţi întrupaţii. Nu se exclude nimic, ci toate se completează recipoc, formând imaginea globală a realităţii prin informaţii:
– asupra prezenţei semenilor ca întrupaţi în mediul de trai: prin caracteristicile radiaţiei proprii fiecăruia, adică luminiscenţă, sunet fundamental, vibraţie; prin reflectarea radiaţiilor monadice primite din mediu (şi se va detalia acest lucru prin studiu separat, pentru a nu încărca acest text);
– asupra activităţilor desfăşurate de semeni, acţiuni curente prin intermediul corpului fizic susţinut de corpul eteric-vital.
Tuturor acestora li se adaugă particularităţi de radiaţie emisă de corpurile de vibraţie superioară (cauzal şi spiritual) şi de vibraţie mai joasă – eteric şi fizic.
Toate se percep prin intermediul senzorilor tuturor corpurilor din sistemul corporal propriu, iar corpurile radiante la rândul lor influenţează radiaţia monadică, conducând la memorarea tuturor informaţiilor primite din mediul de trai, chiar în structurile interioare ale monadei.
2. Evoluţiile merg mai departe şi formează conştiinţa creaţiei materiale, realizarea acesteia atunci când monada întrupată s-a deprins cu mişcări controlate de fronturi întregi de fracţiuni de câmp filamentar în preajma sa sau la distanţe variate în câmpul planetar. Învaţă de la ajutătorii ei care ştiu bine folosirea câmpului în tot felul de direcţii – pe care le numim acţiuni, activităţi: care sunt de fapt găsiri de întrebuinţări creative, controlate, pentru diferite forme de mişcare ale forţelor monadice în spaţiul în care ele radiază.
Astfel se naşte treptat activitatea de creaţie materială: prin atragerea de fluxuri de materii din aerul planetar, de aceeaşi vibraţie sau de vibraţii diferite, compactizarea lor, modelarea şi remodelarea lor. Creşterea experienţei în acest domeniu înseamnă diversificarea creaţiei în condiţiile diverselor condiţii de trai curent, diversificarea formelor, creşterea complexităţii interioare şi exterioare a formelor materiale realizate, folosirea unor materii cu vibraţii din ce în ce mai diferite + alăturarea unor componente realizate din materii de vibraţii diferite: şi ca varietate, şi ca diferenţe din ce în ce mai mari de vibraţie.
Activitatea creativă a monadelor o înţelegem din perspectiva pământeană cunoscută azi de noi. Adică legată de materii şi de structuri materiale în stări de agregare cunoscute de noi. Vom vedea că, pe lângă ceea ce numim noi azi stări fizice de agregare, în trecutul omenirii au existat multe feluri de combinaţii materiale, de densităţi diferite, cu stări de agregare diferite ale unor materii de vibraţii diferite – fizice şi fluidice deopotrivă. Şi astfel lumea a cunoscut materii strălucitoare, materii în structură fixă cu aspect curgător, materii de diferite vibraţii intarsiate unele în altele, materii amprentate cu aspect asemănător unor peisaje pline de viaţă: cu mişcare, cu sunet, cu parfum – cu tot ceea ce poate forma mediul nostru planetar cunoscut.
Pe alte planete, întrupaţi creatori adaptează cunoaşterile lor pentru o creaţie materială cu particularităţi legate de fizica şi chimia locală – alta, chiar dacă asemănătoare celei de pe Pământ: alte combinaţii chimice, alte stări de agregare, alte nivele ale materiilor fluidice şi ale energiilor. Toate dau particularităţi diferite unui biosistem planetar, iar creatorii învaţă să desfăşoare alte activităţi şi alte feluri de creaţie decât aceea pământeană: în primul rând ţinând cont de particularităţi de corporalitate şi de trăire a întregului biosistem planetar.

Gândirea care planifică, structurează, înglobează, separă momentan spre analiză şi apoi reface structura iniţială, înţelegându-i funcţiunile pe secvenţe şi global, se consolidează treptat ea însăşi şi consolidează experienţa spiritului. Întrupările în diferite locuri din univers, şi în diferite universuri, consolidează experienţa în multe feluri: şi prin înţelegeri personale treptat dezvoltate, pe măsura creşterii forţelor energetice proprii, dar o dezvoltă şi în plus, prin îmbogăţiri:
– din preluări din experienţa semenilor şi folosiri directe, ca atare;
– prin ramificări: din adaptarea noutăţilor la propria experienţă sau adaptarea propriei experienţe la direcţiile nou învăţate.
Evoluţiile avansate prevăd întotdeauna reveniri ale spiritelor la nivelele de vibraţie ale învăţăturilor lor anterioare, pentru îmbogăţiri şi consolidări: experienţa înaintată cu care spiritele efectuează asemenea reveniri le determină să observe şi rădăcinile, şi dezvoltările celor vechi şi nou-descoperite, precum şi efectele lor până în momentul maxim atins de ele în locul de unde vin. Mai mult, prin ramificaţii ale unor efecte provenite din îmbogăţirile trăite în deplasări, forţele cu experienţă strategică bazată pe memoriile de înaltă fidelitate ale spiritelor conduc la dezvoltări nebănuite. Noi, oamenii, suntem azi în această situaţie – spirite înaintate în evoluţii, care am mai trecut o dată prin etapele de învăţătură din acest punct al universului şi ne-am întors pe aceste meleaguri universice pentru exact asemenea îmbogăţiri şi consolidări.
Ne putem forma aici, pe Pământ, o idee despre modurile de folosire a unor astfel de forţe spirituale prin înţelegerea profundă a necesităţii gândirii abstracte.
Ceea ce numim gândire abstractă este de fapt o sintetizare a unor cunoaşteri deosebit de bogate, la care se adaugă sinteza legăturilor, proporţionalităţilor, raporturilor complexe între ele. Ceea ce gândim noi aici, pe Pământ, în acest fel, se dezvoltă uriaş în alte părţi ale universului, în alte universuri, căci experienţa spiritului, puterea lui de sintetiza – dar şi de a extrage concret elemente din şirul unor asemenea raporturi sintetizate, este foarte precisă, profundă şi creşte permanent. Astfel încât, tot ceea ce conştientul şi subconştientul nostru adună aici prin interiorul propriu şi din exterior, se adună şi se structurează, se sintetizează şi apoi se folosesc la întoarcerea acasă cu înţelegeri mult mai profunde chiar asupra rădăcinilor vieţii şi evoluţiilor de pretutindeni – nu numai ale celor proprii.

Şi totul stă la baza consolidării relaţiilor dintre spirite, pentru că orice desfăşurare de experienţă este de fapt o desfăşurare de relaţii directe sau/şi indirecte între spirite.

Acest lucru îl percepem mai mult sau mai puţin acum, pe Pământ. Avem tendinţa de a gândi separat multe lucruri şi evenimente trăite, aspecte ale vieţii noastre, după cum ne curg încredinţările privind spiritele şi materia. Dar este o experienţă deosebită privind felul în care, la nivelele de vibraţie scăzute ale universului, ne menţinem mai mult sau mai puţin diferite manifestări înaintate faţă de alte staţionări anterioare: în acest loc din univers sau în puncte asemănătoare de vibraţie.

Discutăm despre activitatea mentală sub formă de gândire pentru că ea ne este cunoscută cel mai bine azi. Dar celelalte aspecte ale folosirii forţelor creative ale spiritului nu le înţelegem pe deplin încă. Spre exemplu: nu înţelegem noţiunea de creaţie materială decât prin prisma obişnuinţei noastre de a crede că ceea ce dorim cu ardoare se va „materializa” în primirile pe care „universul” ni le trimite ca răspuns la concentrarea noastră. Şi spunem astfel că gândul „se materializează”. Vom discuta în această serie de studii despre faptul că ceea ce numim creaţie materială mentală sau materializare este diferit de această interpretare.
Şi pentru că tot am ajuns să discutăm despre această confuzie, să mai notăm şi un alt aspect: când discutăm despre activitatea mentală a omului, nu ne referim aşadar doar la activitatea sa cerebrală.

Activitatea cerebrală foloseşte memoria corpului fizic pentru a corela, a regla şi coordona mişcările corpului fizic cu intenţia spiritului, monadei de a efectua acţiunea cu ajutorul corpului fizic: conform necesităţii pe care monada o conştientizează şi cărei intenţii îi adaugă memoria corpului mental.
Memoria corpului mental se referă la orientarea monadei în mediul cosmic-planetar şi derularea secvenţială şi/sau simultană a fazelor cunoscute de ea, de desfăşurare a lucrărilor pe care le conştientizează că le are de realizat.
Foarte mare atenţie la aceste delimitări.
Sigur că în această conjunctură sunt implicate forţele şi memoriile celorlalte corpuri din întreg sistemul corporal de întrupare: ţinem cont şi de acest aspect, dar deocamdată discutăm despre activitatea desfăşurată cu ajutorul corpului mental.

Toate se acumulează în activitatea fizică a monadei, atunci când este întrupată în sistem corporal cu corp fizic de manifestare, fiind folosite în domeniul de care ne ocupăm acum – creaţia materială: indiferent de felul desfăşurări ei, cu corp fizic sau mental, căci şi creaţia mentală foloseşte din plin structuri fizice (spre exemplu: pentru stabilitate în mediul planetar – stat pe loc, deplasare, comunicare), şi creaţia cu structurile corpului fizic – cu atât mai mult, cumulând şi ajutându-se de cele oferite de toate forţele monadei de la corpul astral la corpul fizic. Însă există diferenţe fundamentale între cele două feluri de creaţie, chiar dacă se folosesc aceleaşi forţe ale monadei, şi nu forţe exterioare monadei: alte entităţi, spre exemplu.
În creaţia mentală, întrupatul îşi compactizează singur fluxuri de filamente de materii din aerul planetar, în timp ce creaţia pe care o ştim azi, cu corpul fizic, foloseşte materii deja compactizate de alte monade, care se prezintă sub forma corpurilor lor fizice: corpul planetar – pământuri, metale, cristale, lichide planetare, efecte ale combinaţiilor lor sau ale acţiunii unora asupra altora (mişcările aerului, diverse stări de agregare a apei din natură, focul, electricitatea, electromagnetismul, forţa gravitaţională), precum şi ale altor vieţuitoare: lemnul şi fibrele altor vegetale, os, piele, blană, secreţii ale animalelor.
Să reţinem toate acestea pentru momentul în care vom începe studiul creaţiei materiale manual-tehnologice.

Activitatea corpului mental uman, pământean, se poate regla în mod conştient, în funcţie de necesităţile de trai. Omenirea a trecut prin mai multe faze de schimbare a folosirii forţelor ei mentale. Vom discuta în detaliu despre felul în care spiritele au ştiut să se folosească de această cunoaştere. Ştiind care sunt necesităţile tuturor vieţuitoarelor în diferite perioade planetare, spiritele creatoare conştiente ştiu întotdeauna să-şi folosească corpurile – şi deci forţele monadice care se manifestă prin ele, după necesităţile bine conştientizate, planificate, ordonate şi realizate chiar de ele. Spiritele învaţă, paralel cu activitatea de creaţie materială conştientă, şi modul în care este corect să se protejeze ele înseşi şi creaţia lor materială de agresiuni dinafară – la fel să protejeze şi toată viaţa, tot biosistemul care îşi desfăşoară viaţa alături de ele, inclusiv planeta care asigură condiţiile de trai pentru fiecare vieţuitoare în parte.
De aceea, din activitatea mentală anterioară, pe care au desfăşurat-o pe Pământ până după ultima glaciaţiune, oamenii şi-au diminuat activitatea de acest fel, rămânând doar la gândire şi renunţând la creaţie mentală: căci ea presupune şi mişcări puternice de fluxuri din aerul planetar – care ar distruge mecanic vegetaţia şi vieţuitoarele mărunte, dar şi preluarea, şi stocarea unor volume uriaşe de fluxuri planetare materiale din mediu, în detrimentul biosistemului planetar, mai ales în perioadele de vibraţie planetară foarte scăzută. Creatorii conştienţi învaţă să transpună astfel în viaţa curentă toate cunoaşterile lor, nu numai de creaţie materială. Toate sunt învăţături parcurse treptat, în etape şi sub-etape de evoluţie, învăţături care se împletesc şi se transpun în viaţa curentă a creatorilor: a oamenilor, pe Pământ.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. De la creaţia mentală la creaţia manuală

Cunoaştem multe lucruri despre încredinţările oamenilor privind creaţia materială manuală, din zilele noastre. Sunt încredinţări formate în baza unor îndrumări – cercetări şi informări oficiale, însă modul…

09. Învăţăturile creaţiei materiale, de la un univers la altul

Am început studiile privind creaţia materială urmărind creaţia mentală, pentru că, în condiţiile pământene pentru creatorii conştienţi de anvergura omului, ea este puţin cunoscută – comparativ cu cea manuală: trupească…

Dictionar