06. Creaţie materială

08. Creaţia materială mentală (3)

Având în vedere elementele pregătitoare din articolele anterioare, să urmărim concret în ce constă şi cum se derulează diverse aspecte ale creaţiei materiale mentale, după care vom vedea locul ei în etapele de învăţătură ale monadelor – a creaţiei în general: mai întâi materială, apoi energetică. Vom trece în revistă multe alte particularităţi ale sale, atunci când vom discuta detaliat derularea folosirii ei de-a lungul societăţilor umane străvechi: lemuriană şi atlantă.
Pământeanul creator conştient ştie, în anumite condiţii planetare, să-şi gestioneze forţele spirituale canalizate în acţiune prin intermediul oricărui corp din sistemul său corporal – chiar dacă nu este fiecare dintre ele un corp de manifestare propriu zisă. Am văzut în linii mari cum ajunge spiritul să conştientizeze forţa cu care câmpul din jurul corpului său mental-astral poate fi modificat.
În prima parte a acestui capitol: Creaţia materialămentală (1) (subtitlul: FORŢELE CREATOARE ALE MONADEI: CONŞTIENTIZARE, FOLOSIRE, DEZVOLTARE) am punctat modul în care se naşte gândirea şi creaţia materială, treptat: prin folosirea conştientă, echilibrată, a părţilor de câmp filamentar propriu, format în jurul structurilor corporale astrale şi mentale. Spuneam că, treptat, fiecare spirit învaţă în acest fel să nu-şi mai împrăştie forţele radiante la întâmplare, orbeşte, haotic, ci conştient şi cu precizie – aşa cum a învăţat să-şi folosească şi alte structuri ale sistemului său corporal: corpul fizic, diverse părţi ale acestuia, efectuând mişcări în spaţiile de întrupare. La fel învaţă să-şi folosească corpurile astral şi mental, treptat, efectuând activităţi specifice lor – în calitate de corpuri de înaltă vibraţie: prin forţa radiantă a spiritului, în mod coerent, conştient, concentrat, cu precizie mărită încetul cu încetul, spiritul îşi potenţează forţele sale subtile, de diferite vibraţii, folosindu-le în funcţie de particularităţile mediului de trai. O astfel de folosire are loc în feluri individuale sau asociate, după densitatea structurilor planetare, după densitatea şi manifestarea vieţuitoarelor din preajmă, precum şi a altor răspândiri specifice fiecărei planete în parte.
În timp, în funcţie de modificarea vibraţiilor planetare, modificare care atrage o întreagă fenomenologie specifică (atmosferică, fizică-geografică, de biosistem vegetal şi animal deopotrivă), spiritele învaţă să-şi adapteze treptat creaţia materială la necesităţile totale ale planetei: aceasta însemnând să ia în considerare şi necesităţile sale, şi pe ale tuturor celorlalte desfăşurări ale planetei şi ale vieţuitoarelor sale (terestre, acvatice, aeriene, subterane).
Trecerea de la vibraţii planetare înalte la vibraţii joase – un fenomen natural care atrage greutatea desfăşurării vieţii în asemenea condiţii, a determinat adaptarea vieţii spiritelor umane la fenomenologia corespunzătoare (zone pe planetă cu temperaturi extreme, cu furtuni, cu exacerbarea luptei vieţuitoarelor pentru supravieţuirea în condiţii extreme şi rapid-schimbătoare).
Ceea ce înseamnă că omul nu a contribuit nicidecum la diminuarea vibraţiei planetare – şi nici nu reface acum ceva din condiţiile care au creat o asemenea diminuare de vibraţie a universului. Până la un punct, manifestările umane nu au fost o cădere, ci un act conştient, acceptat spre binele întregii planete. Şi nimeni nu s-a opus, nimeni nu a lucrat împotriva firii. Doar azi contemporanii noştri, care nu au ştiut felul în care se dezvolta o asemenea viaţă umană, înainte şi după ultima glaciaţiune, au confundat schimbarea creaţiei materiale, în primul rând, cu potenţiale păcate, greşeli – şi nicidecum cu o profundă şi iubitoare, înţelegătoare alegere în favoarea conservării vieţii întregii planete.
Dacă omul străvechi nu ar fi renunţat la creaţia sa mentală, la aproape toate activităţile sale de tip astral-mental: creaţie materială, comunicare interumană, deplasare pe orizontală şi pe verticală de tip astral-mental, el nu s-ar mai fi putut numi ceea ce numim azi: iubitor, păstrător al vieţii de orice fel pe planetă.
Şi treptat vom înţelege acest lucru, din ce în ce mai profund.
Dar dacă pentru viaţa biosistemului planetar totul a însemnat supravieţuire – cu toate aspectele sălbatice exacerbate în asemenea timpuri, pentru omenire a fost o creştere de experienţă derularea vieţii în astfel de situaţii. A însemnat diversificarea creaţiei materiale în desfăşurarea unor condiţii de mediu nu numai dure – ci şi extrem de variate de la o perioadă scurtă de timp la alta. A însemnat adaptarea cunoaşterii anterioare la o asemenea fenomenologie planetară, ceea ce a condus la diversificarea formelor de creaţie sub mai multe aspecte:
– al forţelor spirituale folosite în mod diferit, complex în astfel de condiţii de muncă, de trai cotidian;
– al obiectelor adaptate la un astfel de complex fenomenologic, creaţional: social-spiritual, cu folosirea materialelor structurale planetare şi a tuturor combinaţiilor şi prelucrărilor pe care omul le putea folosi înţelegând cu mintea sa desfăşurările posibile ale lucrărilor de realizat: în condiţii pământene, folosind toate stările de agregare ale materiilor de pretutindeni.
Sigur că este o îmbogăţire a însăşi creaţiei materiale mentale pe care spiritele creatoare întrupate ca oameni pe Pământ o desfăşoară deja prin tot universul, mai mult sau mai puţin în funcţie de evoluţiile personale. Căci ceea ce caracterizează omul, creatorul pământean, este evoluţia sa complexă, cunoaşterea avansată, aprofundată, diversificată a creaţiei de orice fel – în special a celei mentale. Tocmai pentru că numai în această zonă a Universului Fizic sunt condiţii de desfăşurare a muncii fizice la nivele foarte joase de vibraţie, spiritele înaintate în evoluţii călătoresc aici, pe locurile unde s-au desfăşurat cândva rădăcinile evoluţiilor lor, îmbogăţindu-şi şi ridicând mereu calitatea creaţiei materiale – mentală şi manuală deopotrivă, dar şi moralitatea folosirii ei, şi moralitatea relaţiilor care se desfăşoară între creatori în procesul de producţie.
Creaţia materială mentală se întăreşte nu numai prin îmbogăţirea ei în astfel de condiţii, plus diversificarea şi consolidarea prin dezvoltarea tuturor formelor de creaţie planetară – pe Pământ manuală şi tehnologică, dar şi prin folosirea profundă, pas cu pas, clipă de clipă a gândirii: individuală, proprie, precum şi cea preluată din experienţa semenilor. O gândire pe care spiritul-om are puterea să şi-o însuşească sistematizată, pentru cuprinderea şi îmbogăţirea ei: şi tocmai de aceea, de cele mai multe ori, fiind abstractizată – pusă în formulare logică, sintetică, matematică.
În urma experienţei pe care o capătă în astfel de condiţii, spiritele umane îşi vor înţelege cândva foarte clar:
– buna intuiţie conform căreia există o legătură evidentă pentru ele între elementele vieţii, existenţei universale de la cele mai complexe şi uriaşe structuri până la cele mai intime părticele ale celor mai mici structuri (adică: împletirea strânsă a macro-universului şi a micro-universului);
– dar îşi vor înţelege şi greşeala generalizării celor descoperite la un moment pasager, în funcţie de care, dacă nu corespunde ceva cu cele puţin-ştiute la acel moment – nimic nu ar exista sau nu ar fi demn de cercetat. Ceea ce încetineşte enorm înaintarea în înţelegerile totale ale funcţionării universului în care trăim;
– greşeala de a nu valorifica simţirea, percepţia şi experienţa fiecărui membru al societăţii umane: valabil în cazul celor mai mulţi evoluanţi umani planetari, care se află într-o asemenea situaţie planetară, ca aceea a Pământului de azi, pentru prima dată în eternitatea vieţii lor: şi de aceea nesesizând aspectele subtile ale valorificării experienţei societăţii, dorind mai curând decimarea populaţiei decât valorificarea resurselor spirituale ale sale…
Ceea ce este îmbucurător, încurajator este faptul că trăiesc singura dată în viaţa lor eternă când vor face greşeli de un asemenea fel, urmând ca efectele exacerbate unor asemenea atitudini de viaţă, cu influenţe puternice asupra celorlalte trăiri (în alte condiţii, la alte nivele de vibraţie) să se estompeze în timp.

Lumea creaţională mentală împleteşte toate experienţele creaţioniste din orice timpuri şi locuri, din orice vibraţii, împleteşte experienţa individuală cu aceea de grup, cea personală cu aceea a semenilor. Lumea, omenirea mentală a expus, ca experienţă practicată concret, o varietate practic infinită de obiective, în trecutul său pământean: care nu arată nicidecum aspectul lăcomiei sale – aşa cum s-a interpretat în nenumărate moduri în epoca contemporană, ci aspectul experienţei consistente pe care omul a adus-o şi a îmbogăţit-o pe Pământ. O experienţă pe care el a pus-o în valoare pentru:
– a-şi realiza condiţii înaintate de trai mental, în condiţiile diminuării vibraţiei medii planetare;
– a păstra vie imaginea posibilităţilor pe care omul-spirit le are, atunci când multe grupuri umane deznădăjduiau ştiind cât de mult rău vor putea face, practic inconştient, la momentele celor mai joase vibraţii pe care planeta le va atinge;
– a adapta treptat arealul uman unor condiţii care să nu sperie biosistemul planetar aflat, în inconştienţa sa, în trepte din ce în ce mai sălbăticite, comparativ cu pacea planetară anterioară.

Spuneam la un moment dat că spiritele umane, începând cu cele rezidente – care au experienţa cea mai mică comparativ cu toate grupurile ajutătorilor lor, coordonatorilor lor – au venit pe Pământ pentru continuarea evoluţiilor lor: ştiind deja multe feluri de folosire a forţelor lor spirituale. Iar aici, pe Pământ, au învăţat să-şi adapteze cunoaşterea anterioară la condiţiile planetare de întrupare.
Rezidenţii au fost de faţă la multe evenimente planetare, chiar dacă nu le-au trăit efectiv – din lipsă de experienţă. Dar le-au asistat – pentru că aveau (şi au) putere de înţelegere, din experienţa lor totală; au învăţat astfel foarte multe lucruri specifice şi perioadelor de foarte înaltă vibraţie planetară, şi celor de foarte joasă vibraţie planetară. Astfel încât ei au fost în perioadă de învăţătură, întrupaţi în corpuri astrale, în preajma Pământului, când transcedentalii au realizat treptat primele creaţii corporale de care s-au sprijinit pentru a oferi multe învăţături rezidenţilor astrali: în primul rând creaţie materială sub toate formele ei de folosire, la nivelul de cunoaştere, de experienţă a rezidenţilor. Şi vom reţine acest lucru, căci aşa vom învăţa şi noi că ajutătorii planetari au grijă în primul rând de cei mai mici, mai neexperimentaţi copii ai lor, iar noi vom învăţa, şi vom consolida acelaşi lucru, treptat: vom ajunge să facem acelaşi lucru şi noi, mai devreme sau mai târziu, fiecare om în parte, după experienţa lui universală.
Din corpul astral se percepe cel mai bine învăţătura de orice fel. Am mai spus – şi voi puncta ori de câte ori va trebui: să nu uităm că acest corp astral pe care îl avem acum, pe Pământ, este de aceeaşi natură cu corpul astral pe care îl avem în universul învăţăturilor noastre fundamentale, al cercetărilor noastre făcute spre aprofundarea şi îmbogăţirea experienţei noastre. De aceea rezidenţii, care au făcut primele lor învăţături în acest univers, pe Pământ, cu cca. 50-60 milioane de ani în urmă, au efectuat întrupări în corpuri astrale în jurul Pământului în timpul creării complete a omului, a omului-creator pământean: cu sistem corporal cu corp fizic.
Rezidenţii, aşa cum am mai scris, ştiau bine la sosirea pe Pământ ce înseamnă creaţie materială – şi mentală, şi manuală – în toate detaliile sale, dar nu o folosiseră în condiţiile reale, concrete, chiar pe Pământ: în condiţiile pământene de biosistem, în condiţiile sistemului corporal din materii specifice Pământului, cu structuri diferite, cu stări de agregare specifice, cu combinaţii fizico-chimice specifice, cu particularităţi specifice ale pământurilor, apelor, aerului, în condiţiile matriceale eterice ale sistemului stelar local: sistem matriceal specific care aduce un aport deosebit în formarea şi întreţinerea întregii planete, întregului biosistem, în formarea întregii fenomenologii terestre.
De aceea rezidenţii au urmărit cu deosebită atenţie şi trancedentalii, şi primele generaţii de oameni născuţi, copii ai transcedentalilor: adică cei care urmau să devină ajutătorii lor direcţi chiar peste puţin tmp – chiar de la primele lor întrupări cu corp fizic de manifestare curentă.
Pe de altă parte, corpul prin care ei au urmărit activităţile transcedentalilor – corpul astral – este un corp fundamental al echilibrului folosirii tuturor forţelor radiante, spirituale. Ceea ce numim emoţie este puterea cu care spiritul echilibrează indiferenţa sau puţina strădanie de concentrare înafara luptei pentru supravieţuire de pe vremea când era plantă şi animal. Adică indiferenţa şi apoi cruzimea cu care distrugea viaţa altor vieţuitoare pentru supravieţuirea proprie şi a urmaşilor săi după corp. Spiritul va rămâne conştient, în eternitatea vieţii sale, de existenţa şi de necesitatea supravieţuirii ca atare, a învăţăturilor legate de ea, de distrugere – dar alegând permanent să ocrotească şi să protejeze viaţa de orice fel, să-i protejeze oricui eternitatea pe care o poate trăi – dacă nu este distrus. Şi orice spirit va învăţa la rândul său şi generaţiile de alte spirite care îi calcă pe urme să facă acelaşi lucru: să iubească împreună total necondiţionat viaţa sub toate aspectele sale.
Dar nu numai viaţa – ci şi creaţia conştientă a celor care învaţă să o realizeze.
Din punctul de vedere al creaţiei materiale conştiente, corpul astral oferă întrupatului puterea subtilă de a simţi armonia sau depărtările de la armonie – proporţionalitate, asemănare, compatibilitate. Cu alte cuvinte, el oferă spiritului percepţia şi înţelegerea faptului că o astfel de creaţie corespunde unui plan al proporţiilor corporale proprii cu creaţia realizată, conform întregii experienţe pe care creatorul o are în acel moment. Este o proporţionalitate pe care spiritul o acceptă, între radiaţia corpului şi radiaţia creaţiei executate: care se propagă şi se împletesc în câmp şi încredinţează creatorul că creaţia sa corespunde necesităţilor sale ca vibraţie, luminiscenţă, sunet fundamental – în primul rând; dacă este creat la standardele cele mai înalte ale experienţei spirituale a creatorului. Apoi din punctul de vedere al funcţionalităţii sale: dacă este pe deplin şi corect, şi moral creat pentru a fi folositor creatorului şi/sau semenilor săi. Standardele de acest fel ale creaţiei cresc pe măsura creşterii experienţei totale a spiritului, iar corpul astral îl ajută să simtă permanent unde se poziţionează creaţia spiritului între cele superioare şi cele inferioare ale esenţei sale momentane.
Pe de altă parte, o astfel de funcţionalitate, aşa cum vom vedea, presupune o fineţe a detaliului cu totul specială, cu o subtilitate a efectelor asupra mediului cu totul deosebită – în acelaşi timp cu efectele asupra sa însăşi: pentru că rezidenţii învaţă la rândul lor să devină ajutători pentru încă şi mai mititei decât ei înşişi.

Să discutăm acum despre corpul mental – corp creator prin excelenţă. Corpul mental este cel care creează, cu abilităţile sale (mobilitate în mânuirea câmpului corpului) şi a experienţei monadei de a crea conform necesităţilor proprii: ale locului şi ale timpului planetar de întrupare, dar ţinând cont şi de necesităţile de trăire ale tuturor vieţuitoarelor din mediul înconjurător. Dacă azi gândul ne poate conduce către distrugerile pe care omul le face mediului planetar prin trăirile sale, să înţelegem că experienţa sa globală, universică, îi dictează oricum găsirea unor soluţii de atenuare: dacă nu o poate face în timpul consacrat vieţii, datorită condiţiilor grele de trai, creatorul conştient îşi ia toate măsurile de precauţie să facă minimum de rău în condiţiile date, învăţând cum să diminueze încă şi mai mult astfel de neputinţe, după conştientizarea totală a vieţii trăite.
Spiritele învaţă să creeze din realităţile planetei pe care trăiesc, conştientizând că împrumută chiar din formele de creaţie ale marilor Creatori ai lumii fizice, şi nu numai: Marii Creatori ai tuturor universurilor, pe care spiritele rezidente încep să-i cunoască destul de bine când ajung în evoluţii progresive cam pe aici, pe la jumătatea zonei I a Universului Fizic. Aşa se explică faptul că la primele întoarceri ale spiritelor din evoluţiile lor progresive – în călătorii spirituale regresive în aceste locuri din univers – conştiinţa privind universurile şi a existenţei marilor Creatori este foarte redusă, ceea ce contribuie la confuzii şi neînţelegeri între întrupaţi, până când se obişnuiesc să-şi readucă din memoriile ancestrale cunoaşterea despre universuri şi Creatorii lor.
Dar revenirea la conştientizarea unor mari adevăruri se face totuşi destul de repede: spiritele au suficientă experienţă pentru aceasta căci, pentru a ajunge în stadiul de evoluant creator conştient avansat pe Pământ, au parcurs deja, integral, prin întrupări asemănătoare vegetalelor pământene, apoi asemănătoare animalelor şi creatorilor conjuncturali pământeni, primele două zone ale universului, ajutaţi permanent de entităţile astrale şi cele dimensionale planetare şi stelare. Apoi ca şi creatori conştienţi, trăirile au fost suficient de multe şi profunde, în perioade foarte mari, pe fiecare planetă de întrupare: pe Pământ – cca. 40 milioane ani înainte de ultima glaciaţiune. Urmează ca, după revenirea percepţiilor extinse (în perioada următoare trăirilor noastre de acum), să se mai desfăşoare câteva milioane de ani evoluţii încă şi mai complexe – până la plecarea spiritelor umane de pe Pământ.
Astfel încât rezidenţii umani pământeni ştiu acum suficient de bine ce înseamnă evoluţie de creator sub îndrumarea coordonatorilor evoluţiilor, a ajutătorilor mult mai experimentaţi decât ei. Atunci când vor reveni şi ei în călătorii regresive, la rândul lor, spre rădăcinile evoluţiilor lor, ca evoluanţi suficient de înaintaţi comparativ cu starea de rezident trăită cândva în acest loc din univers, vor trăi o nesiguranţă normală pentru statutul lor de evoluant în primii paşi de revenire în vibraţii joase. Vor înţelege prin propriile lor simţiri cum trebuie să aprofundeze relaţiile cu coordonatorii şi ajutătorii mult mai înaintaţi, pentru a se sprijini efectiv pe prezenţa lor, pe ajutorul lor când greutăţile le vor fi mari. Vor învăţa în acest fel cum să ajute şi ei, când li se va cere ajutorul, alte generaţii de rezidenţi şi de începători în regresii universice, în eternitatea vieţii lor.
Iată de ce unii dintre noi cred intuitiv în ajutorul oferit de ceea ce numim divinitate (ajutătorii înaintaţi, înălţaţi) mergând până la a cerceta efectiv, sub îndrumarea lor, şi a dezvolta relaţii echilibrate cu semenii lor, sub îndrumarea coordonatorilor blocurilor spirituale de pe planetă. Şi iată de ce alţii – uneori majoritari pe planetă, cum este situaţia actualmente pe Pământ – nu cred în existenţa celor nevăzuţi – astralii, dimensionalii – la nivelele cele mai joase de vibraţie planetară, în condiţii foarte grele de viaţă. Şi aceştia sunt foarte mulţi, pentru ca spiritele mai înaintate, aflate în întrupare în mijlocul lor, să nu poată avea un impact majoritar asupra lor, astfel încât singuri să-şi vadă neputinţele şi apoi tot singuri să ajungă la concluzia muncii îndelungate pentru consolidarea încrederii în intuiţiile proprii, chiar şi în condiţii atât de grele cum sunt cele actuale de pe Pământ.

În calitate de creatori conştienţi, rezidenţii – aşa cum şi noi, ajutătorii lor, am fost cândva, în primele noastre faze asemănătoare de evoluţie – învaţă toate etapele de creaţie materială mentală. Este o evoluţie îndelungată, care se desfăşoară în diverse locuri din unvers, şi nu numai. Încetul cu încetul învăţăturile se extind în celelalte universuri materiale, învăţând – apoi consolidând toate învăţăturile. Ele devin în continuare o bază bogat dezvoltată pentru dezvoltările ulterioare. Spiritul devine un creator conştient din ce în ce mai avansat, înaintat, apoi co-creator cu Marii Creatori ai structurilor universice, de la care învaţă să trăiască, permanent şi pretutindeni.

DETALII ALE EXECUŢIEI CREAŢIEI MATERIALE MENTALE
Creatorul conştient înaintat simte – la nivelul Pământului (să rămânem acum doar în acest loc din univers) – calitatea profundă a creaţiei sale, legată nu numai de acurateţea detaliului, dar şi de funcţionalitatea creaţiei în angrenajul social-spiritual total în care trăieşte.
Un creator mental pământean poate realiza în acelaşi mod şi un obiect care nu reprezintă o întrupare – dar îi este folositor prin utilitatea sa în calitate de creator, dar şi o vieţuitoare vegetală – chiar dacă va fi o creaţie neînsufleţită, o copie, aşa cum şi noi facem azi, din diverse materiale. Doar că creaţia mentală va avea toate detaliile plantei vii, chiar dacă nu va fi însufleţită, nu va putea creşte decât dacă mentalul creatorului său, prin vitalitatea sa, o poate susţine pentru o perioadă de timp şi pentru un motiv anume: pentru cercetare din varii motive, motive specifice epocii şi puterilor pe care le trăieşte creatorul. Odată îndepărtat firul vital, energetic susţinător, o astfel de creaţie va deveni un obiect cu aparenţă de vietate, care se va destrăma repede.
Vom vedea cum astfel de creaţii au stat la baza unor realizări necesare în diferite momente ale străvechimii manifestărilor umane: puţin înţelese azi, şi tocmai de aceea greşit preluate şi duse mai departe, fără cercetare de profunzime, cu interpretările pline de confuzii cu care suntem azi obişnuiţi.
Putem merge cu exemplul nostru mai departe, pentru o prezentare succintă a unor particularităţi de creaţie la care nu ne gândim că pot fi luate în considerare de către un creator obişnuit. O plantă, o floare, poate fi realizată corect cu toate structurile sale – cunoscute mult mai bine, mai corect decât învăţăm noi azi la orele de botanică; cu particularităţi de care nu suntem azi conştienţi – şi mult mai multe în plus, faţă de ceea ce se poate descrie azi la o primă prezentare. Cele oarecum cunoscute ar fi:
– culorile, tonurile culorilor, specifice fiecărei părţi ale plantei;
– textura: catifelarea petalelor, rugozitatea rădăcinilor, tulpinii, ansamblul frunzelor, sepalele care protejează bobocul şi floarea în sine,
– parfumul specific fiecărei părţi – noi credem că doar floarea „miroase” frumos – dar de fapt este vorba despre un parfum complex al tuturor părţilor sale componente;
– funcţionalitatea fiecărei părţi, în funcţie de circulaţia elementelor hrănitoare fizice (lichidele cu materii hrănitoare în suspensie), care determină creşterea ei totală, ca urmare a dezvoltării fiecărei structuri în parte.
Cele pe care nu le cunoaştem decât vag şi nu le-am lua în considerare în mod curent s-ar referi în linii foarte mari la:
– crearea unei luminozităţi specifice, rezultată în mod normal, natural, din radiaţia spiritului întrupat + compactizarea materiilor de diverse vibraţii + circulaţia energiilor prin canale şi plexuri (ceea ce azi numim „aură”); adică ceea ce este de fapt puterea radiantă a complexului spirit-sistem corporal de manifestare. În cazul unei creaţii materiale care imită naturalul, este căutată realizarea cât mai apropiată de realitate a unui element de studiu care să ţină cont de toate cele percepute de creator în toate câmpurile, cu toate corpurile întrupării spiritului în corpul luat drept exemplu – planta, în cazul nostru. Nu este o simplă creaţie materială fizică, în care creatorul să urmărească doar imaginea fizică a creaţiei sale. Pentru aceasta se caută împletirea tuturor formelor de creaţie, în toate câmpurile, la nivelul vibraţional al materiilor pe care o astfel de plantă le-ar prelua din spaţii în mod natural, realizându-se astfel un complex corporal, o mostră de cercetat, necesară în viaţa curentă a creatorului. Şi vom discuta pe larg despre necesităţile care conduc la astfel de creaţii şi cercetarea lor amănunţită, realizate cu o înaltă conştiinţă a conservării calităţii vieţii pe planetă.
Numai din acest punct de vedere se consideră calitatea acceptată a elementului creat.
– sunetul fundamental al aceluiaşi complex spiritual – radiaţia spiritului întrupat în plantă, a sistemului său corporal, a circulaţiei energo-materiale prin structurile sistemului corporal, precum şi sunetul specific tangenţei plantei cu mişcările aerului printre structurile sale.
Se ţine seama de totalitatea microorganismelor care vegetează la rândul lor pe plantă – după tipul plantei: complexul bacteriologic pe care îl atrage planta în condiţiile concrete de trai local.

Am luat spre exemplificare ceva de complexitate oarecum mărită – un vas de porţelan pictat, plin cu apă şi cu flori.



Particularităţile de luminiscenţă, sunet şi vibraţie ale complexului material, izvorâte din creaţia realizată, completează în percepţiile creatorului mental valoarea obiectivului creat.



Astfel, obiectul care radiază perfecţiune în percepţiile creatorului mental ajunge la cu totul alte performanţe decât cele cerute de creatorul contemporan nouă: în ochii noştri, azi, funcţionalitatea şi integritatea obiectului creat sunt caracteristici principale, urmate de imaginea artistică.
O alură, o formă, o culoare – alese după plăcerea creatorului cu materie simplă fizică – pot foarte bine să nu placă altcuiva… Creatorul mental realizează însă ceva ce este perfect armonic cu întreaga fire şi tocmai de aceea este apreciat prin trăire armonioasă şi de semenii conştienţi de creaţie umană, spirituală, şi de vieţuitoarele care trăiesc ca şi cum absolut nimic nu s-ar fi petrecut în lumea mică – şi totuşi gigantică – în mijlocul căreia trăiesc cu toţii.

Creaţia mentală este astfel, prin puterea ei, cea mai completă operă de artă realizată de om – dacă discutăm în termenii noştri, de azi. Dar creatorul mental nu are conştiinţa uimită a perfecţiunii sale, ci doar mulţumirea că poate fi de folos unui întreg complex al vieţii în arealul său de trai. Doar noi, azi, ne putem mira că omul ar fi putut să fie în stare să realizeze aşa ceva, privind în urmă la ceea ce ar fi fost – incredibil pentru majoritatea oamenilor dacă privim la ceea ce facem azi, punând totul în termeni de comparaţie. Mai mult, omul lemurian şi omul atlant aveau cât se poate de clar conştienţa celor ce vor ajunge oamenii să realizeze în viitorul existenţei lor de atunci: ca un plan general întocmit şi realizat în linii foarte largi în acest punct al universului. Noi putem fi nemulţumiţi de ceea ce trăim şi realizăm azi – dar tot noi, cei care am trăit ca lemurieni şi ca atlanţi, în străvechimi, am putut înţelege că toate cele pe care le trăim azi sunt cât se poate de normale pentru o asemenea grea perioadă planetară; şi a existat o mulţumire pentru faptul că, în plus, beneficiem în orice etapă de evoluţie de ajutorul altruist, iubitor, al ajutătorilor noştri astrali, dimensionali, al coordonatorilor înălţaţi ai evoluţiilor noastre.

Bineînţeles că nu putem gândi azi despre cele de mai sus decât în termenii unor opere de artă. O operă de artă în care totul este viu, pare că respiră prin forţa de viaţă a creatorului său. Pe de altă parte, nu se poate trece de tentaţia înţelegerii de unde vin ideile conform cărora chiar şi un muritor – dar ajutat de către un „zeu”, un creator înaintat – poate realiza ceva perfect şi poate da viaţă creaţiei sale (legenda lui Pygmalion). Este – şi nu prea este până la capăt doar o frumoasă alegorie acest mit, această legendă, dacă privim lucrurile prin prisma intuiţiei unor creaţii reale, străvechi, atât de fine, de subtile, spirituale în cel mai înalt sens posibil…
Ceea ce însă trebuie să reţinem cu prioritate despre omul străvechi este faptul că el ştia bine – în totalitatea omenirii pe Pământ – să facă aşa ceva, dar nu avea nici un motiv să ducă la absurd o astfel de creaţie, doar de dragul de a se juca de-a Dumnezeu… De asemenea, nici un om nu a modificat vreodată în acele vremuri ceva din ceea ce el ştia bine că este fiinţă de orice fel, dimpotrivă: una dintre învăţăturile cele mai vechi ale creatorului conştient înaintat, şi dintre cele care s-au perfecţionat treptat de-a lungul epocilor de fiinţare a omenirii pe Pământ, a fost adaptarea percepţiilor şi creaţiei omului la modul de trăire al vieţuitoarelor planetare, protejând cu dragoste întreg biosistemul şi căutând căi de a-l dezvolta după fiecare eveniment nedorit, inconştient produs ori de om, ori cele rezultate din tangenţa normală a planetei cu cosmosul (meteoriţi, radiaţii puternice care amplifică mişcările tectonice, etc.).
Ceea ce a folosit omul ca pe o cunoaştere adaptativă în acest mediu biologic atât de dezvoltat a fost să-şi realizeze o creaţie doar asemănătoare cu structurile vii: case, nave pentru deplasare proprie. Creaţia de acest fel avea subtilităţile lumii în care trăiau cu toţii, iar aceasta o făceau oamenii:
– pentru propria protecţie, pentru trăirea de mare, profundă subtilitate, deosebit de atent concepută şi realizată, în armonie perfectă cu întreaga natură;
– pentru a proteja mediul înconjurător, astfel încât vieţuitoarele planetare să nu se sperie de oameni şi de creaţiile lor materiale, considerând totul – înclusiv omul şi creaţia sa – drept ceva cunoscut de ele.

Sigur că nu am epuizat nici pe departe descrierea creaţiei materiale mentale, am făcut numai o scurtă introducere într-un vast capitol al existenţei umane dinaintea ultimei glaciaţiuni. Studiile istorice vor detalia curgerea aplicaţiilor de-a lungul vremurilor, cu subtilităţile privind trecerea la creaţie materială manuală – implicând o fenomenologie cu totul aparte, ce are în vedere tocmai cele descrise mai sus. În timp, toate felurile de aplicaţii au fost pe de o parte căi de învăţătură complexă pentru rezidenţi şi ajutătorii întrupaţi în mijlocul lor, pe de altă parte au fost căi de trecere lină, armonioasă, de la o etapă de creaţie la alta, până după ultima glaciaţiune: la creaţia manuală şi apoi tehnologică.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. De la creaţia mentală la creaţia manuală

Cunoaştem multe lucruri despre încredinţările oamenilor privind creaţia materială manuală, din zilele noastre. Sunt încredinţări formate în baza unor îndrumări – cercetări şi informări oficiale, însă modul…

09. Învăţăturile creaţiei materiale, de la un univers la altul

Am început studiile privind creaţia materială urmărind creaţia mentală, pentru că, în condiţiile pământene pentru creatorii conştienţi de anvergura omului, ea este puţin cunoscută – comparativ cu cea manuală: trupească…

Dictionar