06. Creaţie materială

09. Învăţăturile creaţiei materiale, de la un univers la altul

Am început studiile privind creaţia materială urmărind creaţia mentală, pentru că, în condiţiile pământene pentru creatorii conştienţi de anvergura omului, ea este puţin cunoscută – comparativ cu cea manuală: trupească de fapt. Având acum o imagine de ansamblu şi asupra creaţiei materiale mentale, şi asupra celei manuale, putem înţelege modul de desfăşurare a învăţăturilor de la un univers la altul, a aplicaţiilor şi consolidărilor lor în condiţii diferite, mărind astfel experienţa spiritelor, flexibilitatea lor în manifestări, abilitatea de a se adapta unor condiţii aflate mereu în schimbare.
Ar trebui, la modul de înţelegere pe care îl avem azi, să acceptăm existenţa unor universuri în plus faţă de cel în care ne aflăm: universuri ca structuri fixe, chiar dacă condiţiile lor interioare sunt în permanentă schimbare. Şi nu universuri la fel ca şi dimensiuni – care se referă la starea emoţională a unor grupuri de vieţuitoare planetare sau create stări implicite prin schimbările de atitudine, de voinţă ale acestora. Mă refer la universuri care sunt create cu înaltă ştiinţă universică, pentru a oferi spaţii fixe, stabile de manifestare a spiritelor. Sunt spaţii structurate complex în care spiritele învaţă să se manifeste prin învăţături preluate de la creatorii lor, pentru evoluţii care urmăresc creşterea puterii lor energetice interioare şi, pe măsura creşterii acesteia, dezvoltarea experienţei proprii de manifestare. Astfel de universuri sunt strâns legate între ele, facilitând în acest fel evoluţiile cursive, fluide: în fiecare dintre ele, dar şi de la un univers la altul.
Să acceptăm că înţelegerile noastre pot să se dezvolte primind cunoaşteri generale ale mecanismelor care fac toate structurile funcţionabile, prin existenţa, şi lucrarea coerentă a tuturor creatorilor acestor structuri, precum şi a spiritelor care au evoluat până la cunoaşterea lumilor astfel create, ele înseşi creatoare de lumi şi coordonatoare de evoluţii care se desfăşoară în cuprinsul lor.
Ar fi bine să acceptăm faptul că Dumnezeu nu este numai o conştiinţă nelocată, vagă şi imprecisă, o supă universică primordială, fundamentală. Acest pat energetic fundamental există, este foarte corect modul în care fizica cuantică pune în evidenţă acest mediu, dar nu el este Dumnezeu, nu el este conştient în sine, ci este străbătut permanent de conştiinţa radiantă a marilor creatori ai universurilor despre care discutăm: ca spaţii delimitate într-un alt spaţiu mult mai vast, neorganizat, casa întreagă a universurilor noastre („casă” pe care am numit-o Centru de evoluţie). Universurile toate sunt constituite pe bazele acestui pat energetic fundamental, care astfel le este comun, dar având compoziţii diferite: de la neorganizat = haos – la organizat, regulat, gândit ordonat, structurat, modelat şi remodelat mereu, conform cerinţelor evoluţiilor monadelor autocreate în spaţiul neorganizat, exterior. Radiaţia uriaşă a Creatorilor-coordonatori se manifestă conştient, precis, creator, comunicativ, deplasându-se permanent acolo unde este necesar a crea, a ajuta în învăţături. Conştiinţa dumnezeiască – aşa cum o numim acum – este formată prin asocierea conştiinţelor unui număr impresionant de entităţi care au atins, aşa cum spuneam mai sus, cunoaşterea, şi aplicarea cunoaşterii tuturor formelor de existenţă, precum şi împletirea lor pretutindeni în universurile la a căror modelare, remodelare – permanentă transformare – iau parte conştient, activ, continuând astfel propria dezvoltare, evoluţie universal-constructivă.
Întreaga activitate a tuturor acestor monade – plus activitatea celor care sunt foarte avansate pe drumul cunoaşterilor şi aplicării cunoaşterilor în toate universurile (le-am numit în aceste studii: monade centrale şi monade secundare) este îndreptată către ajutor total altruist, oferit tuturor monadelor începătoare care se află în evoluţii, precum şi celor care vor intra în eternitate în spirala lor minunată!
Am discutat în studiile anterioare, care abordează tematica evoluţiilor, despre formarea conştiinţei: de fiinţă independentă şi de creator apoi, treptat, pe măsura înaintării în evoluţii. Simţirea, conştiinţa de creator se formează pentru satisfacerea unei/unor necesităţi, ca urmare a cerinţelor trăirii în mediul de întrupare. Extinderea, îmbogăţirea capacităţii de creator se realizează prin învăţături ale unor moduri de folosire a diferitelor corpuri, în diferite condiţii de trai, în diferite locuri, în diferite universuri. Am atras atenţia şi asupra faptului că Universul Fizic nu este locul învăţăturilor de început ale spiritelor – ci Universul Astral este acest univers al învăţăturilor în orice linie de manifestare, pentru orice popor spiritual, în fiecare etapă a evoluţiilor primare.
Universul Astral are posibilitatea de a forma spiritelor senzaţii pe care le pot resimţi oriunde s-ar afla întrupate – însă vibraţia mare a acestui univers creează multă uşurinţă în manifestare spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor. Astfel încât învăţăturile sunt multiple în acelaşi segment în condiţii diferite, dar decurgând unele din altele, fluid, obişnuind spiritele cu normalitatea modificării lor – tot aşa cum azi ni se pare normal modul în care anotimpurile curg în timpul unui an.
Dar această fluiditate poate induce în eroare cu uşurinţă cercetătorul pământean, încât se poate face cu uşurinţă confuzie între desfăşurările evoluţiilor – în Universul Astral şi în Universul Fizic. Se poate crede ori că nu există decât un singur univers, ori că fiecare stare vibraţională este un univers separat, chiar dacă legat de altele. Spiritele îşi dau chiar ele seama târziu de aceste diferenţe, atunci când evoluţiile lor înaintate presupun trecerea conştientă de la un fel de creaţie la altul, cu un corp sau altul: corpuri de vibraţii diferite, care formează percepţii diferite, folosesc forţe spirituale diferite, întrebuinţate astfel din necesităţi ce ţin de însăşi desfăşurarea vieţii în mediile de întrupare.
De asemenea, este de reţinut că ceea ce numim creaţie pământeană este doar un segment redus de modalităţi de creaţie pentru spiritele înaintate – cele care suntem noi, întrupaţii ca oameni pe Pământ. Numai datorită faptului că spiritele care evoluează acum pe Pământ ca oameni au o experienţă bogată de manifestare a creaţiei materiale, ele pot să susţină într-un ciclu de vieţi, la nivele joase de vibraţie, cel puţin două feluri diferite de creaţie materială – aşa cum sunt: creaţia mentală şi creaţia manuală. Dar vom vedea că nu toate grupurile spirituale umane au această capacitate aici întărită, consolidată. O astfel de consolidare se formează într-un timp evoluţionist destul de îndelungat.
Dintre toate grupurile spirituale evoluante cu ciclu lung de vieţi pe Pământ, spiritele rezidente sunt acelea care nu pot să le folosească pe amândouă felurile de creaţie în cadrul aceluiaşi ciclu de vieţi, în această subzonă a universului. De fapt nici toate grupurile ajutătorilor lor – noi, cei care trăim acum pe planetă – nu manifestă flexibilitate, abilitatea de a folosi munca, creaţia manuală în special (şi tehnologică alături de ea): ştim bine că munca fizică nu este iubită de multă lume şi nici măcar nu sunt căutate modalităţi de a o desfăşura în condiţii plăcute, curate, odihnitoare – tocmai din cauza manifestării silei şi dispreţului faţă de ea.

Indiferent dacă se desfăşoară sub formă de învăţături în Universul Astral sau sub formă de consolidări în Universul Fizic, creaţia materială începe în evoluţia spiritelor prin folosirea corpului fizic – corpul de vibraţia cea mai joasă din sistemul corporal. Învăţăturile pornesc de la necreatori – întrupaţi care sunt conştienţi doar de corpul lor de manifestare curentă: corpul fizic: care nu ştiu decât să se deplaseze, să se hrănească şi apoi învaţă să-şi perpetueze specia. Primele faze în direcţia creaţiei sunt cele de creator inconştient. Întrupaţii – nu numai pe Pământ, ci în oricare alt loc din această zonă a universului – trec prin subfaze şi faze pregătitoare, de creator inconştient: creaţia lor se realizează doar după tipare preluate din mediul de trai. Putem lua ca exemplu cele ce se desfăşoară conform percepţiilor spiritelor asupra unor structuri din mediul de trai: furnicile şi albinele sunt pe Pământ cel mai elocvent exemplu – având ca suport nu o experienţă de creator conştient, ci experienţa copierii după elemente de structură eterică planetară, perceptibilă la nivelul lor; apoi, într-o fază mai avansată, întrupaţii copiază ceea ce văd la ajutătorii întrupaţi chiar în mijlocul lor. Este tot un fel de copiere, un fel de mimetism fără derularea inteligentă a fazelor: dar este un pas foarte important pentru monadele care fac astfel primul lor pas către relaţie conştientă de învăţătură în manifestarea lor creativă, iar pe de altă parte este un pas important în realizarea unor elemente de înţelegere propriu zisă – de apariţie a gândirii. Proces despre care sunt foarte multe de spus azi.
Se formează astfel treptat atitudinea de creator, comportamentul de creator: obişnuirea folosirii diferitelor părţi ale trupului (corpului fizic) în derularea procesului de creaţie. La fel decurg şi alte învăţături, ale altor feluri de creaţie materială, ale altor învăţături care formează treptat experienţa de manifestare a tuturor spiritelor, de pretutindeni.
Acestea de fapt nu sunt învăţături, ci legări ale unor elemente de mişcare învăţate în Universul Astral. Însă în momentul în care spiritele învaţă să lege astfel de elemente, încep adevăratele învăţături în Universul Astral şi apoi toate se consolidează în Universul Fizic. În vederea consolidărilor din Universul Fizic, coordonatorii evoluţiilor selectează pentru fiecare popor spiritual în parte un set de planete pe care, prin întrupare şi aplicare în tot felul de condiţii – cu foarte mare grijă selectate pentru a nu obosi spiritele – învăţăturile se derulează în mod singular la început, apoi treptat ele se îmbină cu cele mai vechi, aflate în diferite faze de îmbogăţire, de aprofundare. Fiecare în parte creează condiţii pentru dezvoltarea şi aprofundarea altora, efectele conjugate ale unora determină profunzimea altora şi toate la un loc creează condiţii pentru înaintarea celor mai noi şi semănarea semnţelor celor care vor veni în viitor.

Să mergem un pas mai departe în această direcţie. Fiecare nouă etapă de evoluţie începe, aşa cum ştim acum, în Universul Astral şi se consolidează de fapt, într-o primă treaptă, tot în Universul Astral, după care are loc consolidarea în Universul Fizic. Pentru a înţelege şi mai corect acest proces, să mergem puţin mai departe şi să derulăm toate fazele învăţăturilor noastre:
1. Primele învăţături au loc aşadar în Universul Astral, cu nivel de vibraţie medie între toate cele trei universuri materiale;
2. Primele consolidări, cu împletirea diferitelor forme ale aceleiaşi învăţături – să spunem creaţie materială, pentru că ne aflăm în mijlocul acestei teme de discuţie – până la fluiditatea derulărilor în condiţii diferite în acelaşi mediu planetar, au loc tot în Universul Astral. Ele se desfăşoară repede, materiile din acest univers sunt uşor de manipulat, manifestările spiritelor pot avea loc pe baza unor acuităţi înaintate ale spiritelor – chiar dacă conştientizările percepţiilor sunt destul de superficiale la început, la nivelul propriu momentului evolutiv de cunoaştere, mai mult sau mai puţin profunde, variate, calitative. Realizarea în forme finale este înţeleasă la maximul de înţelegere proprie;
3. A doua etapă de consolidare are loc în Universul Fizic, în materia sa densă, în locuri de vibraţie mai mică decât aceea în care au avut loc învăţăturile şi primele consolidări. Materia fizică este greu de manipulat, generează efecte care apar cu întârziere şi astfel efectele din diferite evenimente se împletesc în moduri neaşteptate pentru un spirit aflat la începuturile cunoaşterilor sale. Dar spiritele învaţă să le socotească din timp, mai întâi parţial, apoi din ce în ce mai complex, învaţă să ţină cont de multe elemente pe care nu le-a sesizat în primele lor derulări, ale începuturilor din Universul Astral: adică în derulare mai uşoară, rapidă, neobositoare. Spiritul începe să conştientizeze ce înseamnă începuturile fiecărei faze de evoluţie, cu nesiguranţele, neacceptările, căile ocolite, fugile, neasumările de răspundere în faţa efectelor manifestărilor proprii sau ale altora: pe care el le-ar putea estompa cu uşurinţă şi astfel şi-ar putea ajuta semenii, chiar dacă nu sunt efectele propriilor lor manifestări. Începe astfel învăţătura de într-ajutorare – prin înţelegerile multor elemente apărute şi folosite sporadic, fără prea multă conştientizare în evoluţiile anterioare. Dar într-un asemenea moment, al conştientizării, şi al aprofundării conştientizărilor, totul este treptat, deşi repede, înţeles – astfel dezvoltat. Şi, în continuare, sunt aşteptate alte învăţături pentru a se dezvolta orice fel de manifestare;
4. Totuşi consolidările nu se finalizează astfel ! Cei care cunosc ceva din evoluţiile noastre se pot gândi la faptul că spiritele vor continua să consolideze, să dezvolte şi să aprofundeze totul de-a lungul evoluţiilor viitoare, nu numai la nivele de vibraţie din ce în ce mai mari, dar şi prin circulaţia lor permanentă prin Universul Fizic: prin călătorii interzonale în locurile evoluţiilor parcurse până în momentul lor, retrăind în condiţii asemănătoare – dar cu un nivel de conştiinţă mult mai mare comparativ cu cele dintâi trăiri în zonă, cândva, ca rezidenţi. Vom învăţa multe despre asemenea călătorii spirituale, chiar în continuarea acestor studii; dar nu despre ele este vorba acum.
Consolidările cele mai complexe de până acum au loc din nou în Universul Astral, după consolidările în Universul Fizic, după ce evoluanţii au înţeles multe – dar nu toate – elementele care se ascund în spatele rapidităţii şi uşurinţei manifestărilor de până atunci.
M5. Vine acum însă rândul subtilităţilor şi împletirea lor cu bogăţia de experienţă acumulată în fazele anteriaore. Spiritele îşi pun în valoare întreaga lor experienţă acumulată prin întreaga lor experienţă la finalizarea specială a învăţăturilor lor. Despre această ultimă fază a învăţăturilor generale, ale tuturor spiritelor aflate în evoluţii – ultimele consolidări, am mai discutat câte ceva în cadrul capitolului de Evoluţii, de cea mai mare şi mai profundă subtilitate pentru nivelul de evoluţie aflat în curs. Ele nu au loc însă în universurile materiale, ci în Universul Central, la finalul ultimei sub-faze din întreaga etapă de eovluţie care se finalizează astfel. Primele îndrumări ale etapei şi ultimele îndrumări, cu caracter de finisare, le primesc spiritele întotdeauna, şi toate monadele care ajung să evolueze independent – în Universul Central. Aici vor primi grupat, de asemenea, în continuarea celor de finalizare a etapei, orientările şi îndrumările etapei următoare, direct de la coordonatorii evoluţiilor lor personale.

Este deosebit de important de reţinut faptul că oricâte etape, faze, subfaze, petrecute în universuri diferite, în locuri diferite din acelaşi univers, evoluţiile au un caracter de maximă fluiditate în desfăşurare, pentru ca nici un spirit aflat la începutul evoluţiilor sale să nu fie dezorientat din cauza diferenţelor mari de vibraţie. Diferenţele mari de vibraţie, care nu sunt proporţionale cu etapa de evoluţie, ar crea mari oboseli spiritelor care nu le înţeleg sensul şi nu cunosc nici un mod de trecere de la un fel de manifestare la altul.
De fapt, nu cunosc nici un fel de manifestare la alte vibraţii, înafară de diferenţele vibraţionale de la anotimp la altul, de la un loc planetar la altul: maximul lor perceptibil şi cognoscibil la nivelul fiecărei specii (reprezentând spirite întrupate în diferite etape de evoluţie primară) fiind trecerea de la corp astral la corp fizic şi invers.

Spiritele înaintate în evoluţii, cum sunt oamenii pe Pământ şi ajutătorii lor, monade secundare şi centrale întrupate chiar în mijlocul lor, trec deseori prin evoluţii care par a fi rupte brutal între ele, mai ales la nivelul social, în interiorul societăţii proprii, dar şi la nivelul unor fenomene naturale (furtuni, secete, cutremure, inundaţii) – singurele fracturi evenimentale pe care celelalte vieţuitoare planetare le pot suporta deocamdată. Oamenii suportă în plus revoluţii, războaie, răsturnări neaşteptate de situaţii materiale ca urmare a unor condiţii nefavorabile: pentru că au puterea energetică, spirituală, de a trece peste ele. Şi o fac, chiar dacă în situaţii de vibraţie medie planetară mică par a-şi pierde definitiv încrederea în forţele lor şi în ajutorul pe care îl pot primi de la coordonatorii evoluţiilor lor. Dar cu astfel de prilejuri îşi consolidează ei înşişi răbdarea, rezistenţa la greutăţi, încrederea în depăşirea greutăţilor, şi învaţă mai departe să înţeleagă pe cei care nu pot depăşi astfel de situaţii – tot aşa cum sunt înţeleşi ei înşişi de către ajutătorii lor, de către coordonatorii evoluţiilor lor. Învaţă treptat cum să ferească vieţuitoarele de astfel de evenimente grele pentru ele, înainte de a deveni puternice, la fel ca şi oamenii, mergând şi ele treptat pe drumul oamenilor.

Aşa învăţăm cu toţii că treceri de la o formă materială la alta, de la o vibraţie la alta – aşa cum cred acum unii dintre noi că este posibil de îndurat, că Pământul poate trece în altă „dimensiune”, cu oameni care să devină „îngeri” de la o clipă la alta, poate fi posibil – dar nu pentru orice vieţuitoare. Şi nici măcar pentru toţi oamenii. Oameni care nu trebuiesc priviţi cu dispreţ pentru că nu se ridică la înălţimea dezideratelor altora, căci nici chiar dispreţuitorii lor nu se ridică de fapt la nivelul pe care şi-l cred personal… tocmai pentru că dispreţuiesc sau sunt chiar şi numai indiferenţi. Şi toţi trebuie înţeleşi, şi ajutaţi, şi aşteptaţi să poată şi ei la rândul lor, după măsura puterii pe care o are fiecare spirit în parte.
Nu trece nimeni de la o stare materială la alta, prin orice modificare de vibraţie planetară, de la o clipă la alta: cei care au avut stări modificate de conştiinţă activă s-au confruntat cu stări mentale – foarte normale şi dese pentru oamenii aflaţi azi în această conjunctură pe Pământ. Nimeni nu-i „fură” la cer – este o exprimare antică a unor oameni care s-au confruntat cu astfel de situaţii şi nu au găsit altă explicaţie pe măsura cunoaşterilor lor restrânse. Nu schimbă nimic vibraţia planetară atât de brusc, pentru că astfel de fenomene s-ar face cu dislocări uriaşe de fluxuri energo-materiale, care ar distruge toate canalele de întrupare ale spiritelor intraplanetare. Care ar distruge şi majoritatea plexurilor corpurilor fluidice ale corpurilor vieţuitoarelor cu evoluţie mai înaintată – dar puţină, cum sunt mamiferele. Ori ar lipsi astfel de structuri de fluidele lor normale în faţa unor circulaţii furtunoase, cu mare viteză, din care plexurile plăpânde ale vegetaţiei, în primul rând, şi al microorganismelor şi organismelor unicelulare şi pluricelulare mici nu ar avea putere să le capteze din mersul lor vijelios.
Noi, oamenii, necesităm experienţe mai puternice – poate uneori brutale – pentru că numai în acest fel ne putem da seama cât de puternici suntem şi, mai ales, că numai noi suntem atât de puternici, şi nu toate vieţuitoarele de pe Pământ… Mai mult, învăţăm că nu toţi oamenii sunt atât de puternici precum par sau precum vor să pară a fi, şi astfel învăţăm să ajutăm şi să ne lăsăm ajutaţi, trăind şi lucrând împreună, după puterile fiecăruia în parte, cu dorinţa de a învăţa şi a ne dezvolta forţele mereu…

Pentru evoluanţii primari care au depăşit evoluţiile din zona I a Universului Fizic şi, din acest moment în eternitatea evoluţiile lor, următoarele elemente: gradul înaintat de conştientizare, experienţa de manifestare în creştere şi necesităţile unor înţelegeri înaintate în orice fel de manifestare (mai ales în creaţia materială), conduc la evoluţii suplimentare în alt univers material: Universul Cauzal. Este universul în care spiritele află totul despre corpurile lor materiale, cunoscute în celelalte universuri ca fiind corpuri de manifestare şi de reprezentare a forţelor spirituale radiante: corpurile din Universul Astral şi din Universul Fizic fiind întrutotul asemănătoare între ele ca formă, diferenţiindu-se doar prin vibraţia materiilor care le constituie. Dar ele împreună sunt diferite de forma corpurilor lor din Universul Cauzal: aici află spiritele despre forma lor adevărată de monadă, un punct minuscul de energie fundamentală concentrată, compactă, având însă – oricât de mici pot fi ele – structuri interioare puternic radiante: sub formă de luminiscenţă, de sunet fundamental emis de compactizarea enegiei în monadă, precum şi de vibraţie proprie: respiraţia regulată a monadei care o aprovizionează cu energie şi prin care sunt răspândite în mediu energiile care nu s-au compactizat în structurile monadei. De asemenea, monadele află despre formele adevărate de existenţă a energiilor şi materiilor, aşa cum le percep aici sub formă de fluxuri circulante şi radiaţii în câmpurile specifice diferitelor forme de compactizări şi de mişcări. Conştientizările se adâncesc, pe măsura lor şi înţelegerile se aprofundează, alături de înţelegerea propriilor forţe într-o lume asemănătoare lor înseşi.
Astfel de cunoaşteri le vor ajuta spiritelor în continuare la derularea înţelegerilor privind rădăcinile evoluţiilor proprii şi ale tuturor celor din jurul lor, la înţelegerea comportamentelor tuturor spiritelor întrupate, precum şi înţelegerea efectelor în câmpurile de diferite vibraţii. Învaţă treptat că fiecare monadă are, şi îşi dezvoltă prin manifestrăile sale curente, structuri interioare constituite prin compactizarea energiilor fundamentale în pături extrem de dense, care radiază la rândul lor energii libere, răspândite cu putere în mediul înconjurător. Şi astfel învaţă felul în care coordonatorii evoluţiilor canalizează această radiaţie puternică către universurile materiale, spre crearea corpurilor lor de manifestare – corpuri create pentru protecţia lor, până când vor învăţa să se protejeze singure şi să protejeze orice forme de viaţă existentă în jur. Învaţă unde, şi felul în care se formează corpurile: prin atragerea fluxurilor materiale şi reîmprospătarea lor permanentă după cum se desfăşoară structurile monadice şi schimburile energetice la nivelul lor. Învaţă felul în care corpurile din universurile materiale sunt structuri de reprezentare a propriilor forţe, câmpuri şi radiaţii în interdependenţa lor cu toate mediile înconjurătoare. Învaţă să protejeze viaţa şi creaţia, ele fiind înţelese astfel profund, cu dorinţa de a le dezvolta mereu, de a primi permanent învăţături şi a le oferi celor care le necesită.
Sunt învăţate mai departe relaţiile energetice dintre universuri, structurile energetice şi materiale ale universurilor, cele de legătură dintre universuri, influenţele pe care ele le răspândesc peste tot.
Se învaţă despre confuziile făcute, şi pe care toate spiritele începătoare au tendinţa să le facă, din obişnuinţă, în continuare, precum şi modul în care pot fi înţelese acum, şi de acum încolo: marile şi măruntele adevăruri ale evoluţiilor de pretutindeni.

Începând cu aceste evoluţii cauzale, în universurile materiale Astral şi Fizic, spiritele încep să dezvolte evoluţii privind creaţia materială cu materii care au vibraţii pe nivele aflate la diferenţe mari unele de altele. Ele înţeleg că până în acest moment au învăţat diverse feluri de creaţie materială cu materiale de vibraţie asemănătoare corpului cu ajutorul căruia creează: diferenţele de vibraţie au fost până în acest moment evolutiv numai cele normale ale mediului şi corpului de vibraţia asemănătoare cu el. Diferenţele mai mari erau doar de la o planetă la alta, pentru care aveau întotdeauna loc evoluţii pregătitoare, preliminare, pentru adaptări lente la modificările planetare.
Din acest moment, al evoluţiilor cauzale – chiar dacă evoluţiile preliminare vor avea loc în continuare şi trăirile pe o planetă nouă se vor derula cu perioade lungi de adaptare, necesare din multe puncte de vedere – creaţia materială a spiritelor va lua un avânt puternic, deosebit. Acest având se referă în egală măsură la creşterea calităţii şi subtilităţii creaţiei în sine, dar şi diversificarea uriaşă, rapidă, a unei creaţii adaptate la perioadele de vibraţii mari ale planetelor. Pe măsura înaintării evoluţiilor către terminalul zonei I din Universul Fizic, creaţia materială câştigă flexibilitate, în funcţie de care ea va fi adaptată nu numai necesităţilor proprii de eovluţie ale spiritului creator ci, în egală măsură, şi biosistemului planetar, vieţuitoarelor din jurul creatorilor. Apoi, cu timpul, învăţăturile vor merge către folosirea felului necesar de creaţie în funcţie de structurile planetare, stelare – pe planeta care nu are biosistem sub forma pe care o cunoaştem pe Pământ.
Cu timpul spiritele învaţă să folosească în egală măsură structurile planetare: pământuri, lichide, metale, cristale, dar să şi aglomereze, să compactizeze fluxurile de filamente-materii din aerul planetar. Vor fi realizate astfel cu ajutorul unor corpuri diferite – dar tot din sistemul corporal de întrupare proprie, ajungând să creeze treptat materiale de acelaşi fel ca şi cele din compoziţia planetară.
Pe Pământ numim corpul care poate manipula materiile deja constituite în corpul planetar – corp fizic sau trup. Corpul prin care spiritul realizează compactizări de fluxuri de materii îl numim mental: este corpul prin care spiritul creează folosind acea parte din radiaţia sa – cea mai flexibilă, care se poate manifesta: şi concentrat, ca un laser, într-o singură direcţie, dar şi simultan în toate părţile, sferic, de jur împrejurul sistemului corporal, pe distanţe mai mult sau mai puţin depărtate de acesta.
Numim acest fel de creaţie, aşa cum ştim bine acum: materializare.

Desigur că înglobăm aici o multitudine de elemente, faze şi subfaze, precum şi acţiuni adiacente – cum ar fi dematerializarea. Dar dematerializarea ca simplu proces de distrugere a unei creaţii mentale ar fi un proces de distrugere a unei părţi importante din mediul în care se desfăşoară viaţa, cu urmări serioase atât pentru creator, cât şi pentru mediul său de trai. De aceea el este întotdeauna însoţit de împământarea elementelor constitutive ale structurii care se dematerializează: întotdeauna fragmentele fiind la nivel atomic şi subatomic, în funcţie de mediul de împământare şi densitatea particulelor folosite. Iată aşadar cât de complex ne apare acest proces – deocamdată doar la acest nivel de complexitate, dar vom aflam mult mai multe elemente în viitor. Toate aceste operaţiuni sunt teme de învăţătură şi dezvoltare a cunoaşterii în cele trei universuri materiale pentru spiritele umane – chiar şi pentru rezidenţii umani, cele mai puţin experimentate dintre spiritele umane care evoluează cu sarcini pe Pământ. În acest fel se dezvoltă experienţa în condiţii diferite de trai, în vibraţii universice diferite.
Pentru a deţine consolidat acest proces în vibraţii joase, specifice Universului Fizic, spiritele au nevoie de timp îndelungat – practic cea mai mare parte a evoluţiilor lor progresive în prima zonă, prima treime a universului. Spiritele aflate la începuturi nu au sarcini de desfăşurare a mai multor forme de creaţie materială, la nivele de vibraţie cu diferenţe mari, pe o singură planetă, adică folosind toate formele de creaţie care se pot desfăşura prin corpurile locale. Mai precis: posibilităţi corporale sunt pentru rezidenţi, dar sarcinile lor se referă numai la creaţia cu un singur fel de corp pe o planetă. Dar ajutătorii lor pot – cu experienţa lor mai mare, pot – şi vin special în aceste locuri, din multe părţi ale universului, din zonele de vibraţie mult mai mare, chiar când vibraţia de aici este foarte joasă, pentru a-şi consolida felurile de creaţie învăţate până în acel moment.
În evoluţiile lor pământene, rezidenţii au ca sarcină de dezvoltare şi consolidare creaţia mentală. Ajutătorii lor, spirite aflate în evoluţii mai avansate, pot efectua la nivele diferite de vibraţie, creaţie materială prin intermediul a două corpuri diferite, prin procedee diferite, folosind materii sunb forme diferite: creaţia mentală aşa cum am descris-o şi creaţia fizică, aşa cum o cunoaştem azi.

Rezidenţii au avut sarcini de creaţie prin materializare/dematerializare + împământare înainte de ultima glaciaţiune: a fost perioada lemuriană şi perioada atlantă, pe care le vom studia împreună în continuare: au fost perioade ale unei creaţii având densitate asemănătoare corpurilor creatorilor lor – corpuri de aceeaşi formă cu cele pe care le avem azi, din aceleaşi materii, însă mult mai puţin dense decât le avem noi azi. Pentru creatorii mentali, foarte sensibili, creaţia lor trebuie să fie de densitate asemănătoare corpurilor lor, pentru a le ajuta şi nu pentru a le influenţa câmpul. De aceea o astfel de creaţie era în esenţa ei o construcţie eterică, realizată din materie eterică, cu intarsii de material fizic, pământos. Dematerializarea şi împământarea unei asemenea creaţii devenea astfel uşor de realizat pentru spiritele umane, iar ele au consolidat astfel de etape de cunoaştere pe parcursul mai multor milioane de ani.
În viitorul societăţii umane rezidenţii vor mai face însă un pas în această direcţie a creaţiei materiale mentale – singura formă pe care ei o pot desfăşura acum, aici, pe Pământ. Este vorba despre dematerializarea creaţie materiale manuale a societăţii pe care noi, populaţiile din ultimele 9 – 10.000 de ani am creat-o: de foarte mare densitate, aşa cum o ştim bine azi, creaţia noastră, a oamenilor cu corpuri adaptate vibraţiei joase din urma ultimei glaciaţiuni, structuri corporale de mare densitate, care au necesitat creaţie materială pe măsura lor şi fenomenologiei planetare dure din această epocă, spre protecţia vieţii, cu desfăşurarea cunoaşterii oamenilor de pretutindeni.
Rezidenţii nu s-au mai întrupat după ultima glaciaţiune decât foarte rar, grupuri aflate în locuri protejate, fără sarcini, doar pentru a nu pierde obişnuinţa întrupării pe Pământ. Societatea umană contemporană este formată prin întruparea ajutătorilor lor străvechi, blocuri spirituale aflate în călătorie regresivă pe Pământ, pentru remodelarea şi aprofundearea evoluţiilor lor la nivele joase de vibraţie.
Toată creaţia noastră realizată manual şi tehnologic nu va fi folosită de viitoarea populaţie umană a planetei, nici remodelată şi nici dezvoltată în vreun fel. Omenirea finalului evoluţiilor creatorilor conştienţi pe Pământ va face să renască planeta, căci prin tot ceea ce vor face, sub îndrumarea coordonatorilor şi ajutătorilor lor va fi o acţiune globală de dematerializare, cu împământarea simultană a materiilor rezultate. Va fi o acţiune de curăţare a planetei şi de reîmbogăţire a scoarţei pământeşti cu toate cele care au fost scoase la suprafaţă de-a lungul ultimelor milenii. Solurile se vor reîmprospăta din nou, iar vibraţia planetei, în permanentă creştere, va uşura şi mai mult procesul de regenerare vegetală şi animală a biosistemului planetar.
Va fi un proces deosebit pentru rezidenţii creatori pământeni şi pentru ajutătorii lor care vor rămâne alături de ei: să-i susţină, să-i îndrume, să-i ajute.
Rezidenţii vor avea şi ei partea lor de creaţie materială manuală şi tehnologică în materie densă, însă pe altă planetă, la nivele vibraţionale odihnitoare pentru ei, fără aglomeraţia planetară de pe Pământ, putând astfel să exerseze şi să-şi consolideze cunoaşterile lor în această direcţie.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. De la creaţia mentală la creaţia manuală

Cunoaştem multe lucruri despre încredinţările oamenilor privind creaţia materială manuală, din zilele noastre. Sunt încredinţări formate în baza unor îndrumări – cercetări şi informări oficiale, însă modul…

08. Creaţia materială mentală (3)

Având în vedere elementele pregătitoare din articolele anterioare, să urmărim concret în ce constă şi cum se derulează diverse aspecte ale creaţiei materiale mentale, după care vom vedea locul ei în etapele de învăţătură…

Dictionar