05. Complexul reptilian

2. Structurile complexului reptilian și funcționarea lor

I. SINTEZĂ:
Complexul reptilian este format din complexul reptilian al corpului fizic şi complexul reptilian al fiecărui corp fluidic din sistemul nostru corporal. Toate la un loc formează complexul reptilian al complexului corporal uman.
Complexul reptilian cuprinde astfel:
– structuri ale corpului fizic: structuri din cadrul întregului sistem nervos central şi periferic;
– structuri de aceeaşi natură aflate în fiecare corp fluidic din sistem.

Întreg complexul reptilian acţionează:
– prin funcţionare automată, prin circulaţia fluxurilor energo-materiale între structurile sistemului corporal;
– prin antrenarea spiritului în manifestare conştientă de adaptare a gândirii sale, a faptelor sale, a relaţiilor pe care le dezvoltă, mărindu-şi mereu flexibilitatea trăirilor sale.

Modul de funcţionare a acestui sistem este complex; la formarea sa participă fiecare celulă din cadrul sistemului de specialitate din fiecare corp. El facilitează:
– primirea informaţiilor (prin intrarea şi circulaţia fluxurilor energo-materiale) şi folosirea lor după experienţa spiritului întrupat;
– răspunsul la circulaţia fluxurilor, prin direcţionarea lor: el formează impulsuri de folosire a experienţei proprii, rând pe rând, în derularea activităţilor pe care le are de realizat întrupatul. Răspunsul poate fi în funcţie de moment. Poate fi o reacţie sau o lipsă momentană de reacţie din partea corpului: dacă spiritul este ocupat cu altă activitate, circulaţia fluxurilor şi impulsurile pentru răspuns vor fi încetinite, până la terminarea activităţilor aflate în derulare.

Complexul reptilian are cel puţin următoarele linii principale de activitate:
– scoaterea din memoriile latente şi active ale spiritului a acelor elemente de experienţă generală care pot fi folosite la nivelul momentan al vibraţiei planetare;
– reglarea vitezei de circulaţie a fluxurilor şi impulsurilor în corpuri, conform cărora întrupatul are posibilitatea de a nu rata nici o acţiune necesară adaptării sale;
– activitatea complexului reptilian este neîntreruptă, dar variabilă: iar prin potenţarea acţiunilor, în funcţie de condiţiile exterioare şi de sarcinile de destin, ajută la formarea percepţiilor temporale locale ale întrupatului, dar numai în funcţie de desfăşurarea armoniilor locale: ale sale şi cele planetar-stelare în mijlocul cărora trăieşte.
La nivel planetar, legat de funcţionările sale locale, complexul reptilian este un sistem ajutător pentru adaptarea spiritului în diverse situaţii:
– între perioadele de modificare a vibraţiei planetare;
– în momentele de necesitate a schimbării sarcinilor de destin, nu numai de la o perioadă planetară la alta, ci şi în cadrul lor, atunci când spiritele schimbă, spre învăţătură, sarcinile anterioare de destin cu altele bazate pe învăţături noi;
– în necesităţile corporale permanente de reglare şi autoreglare vibraţională, prin funcţionarea corpurilor în mijlocul elementelor matriceale stelar-planetare.

II. DETALII:
În urma discuţiilor legate de prima prezentare a complexului reptilian (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/813/1.-generalitti-privind-complexul-reptilian.html ) este necesar să adaug câteva precizări.
În primul rând să înţelegem că ceea ce am numit complexul reptilian nu se referă numai la sistemul de structuri şi substructuri ale tuturor corpurilor – fizic + fluidice: complexul reptilian este format din complexul reptilian al corpului fizic şi complexul reptilian al fiecărui corp fluidic din sistemul nostru corporal. Toate la un loc formează complexul reptilian al complexului corporal uman.
Dacă ne referim la complexul reptilian al corpului fizic, el este un complex structural care transmite, pe orice cale – energetic şi vibraţional – informaţii şi elemente de creştere (de variaţie, de fapt) şi de întreţinere a structuralităţii fizice în totalitatea sa. El are astfel funcţiuni complexe, nu numai o singură funcţie, legată de activitatea mentală a omului-spirit, aşa cum se poate crede din prezentările majoritar, antice şi contemporane.
De asemenea, este necesar să se precizeze faptul că întreg complexul reptilian acţionează:
– prin funcţionare automată, prin circulaţia fluxurilor energo-materiale între structurile sistemului corporal;
– prin antrenarea spiritului în manifestare conştientă de adaptare a gândirii sale, a faptelor sale, a relaţiilor pe care le dezvoltă, creându-şi o flexibilitate a manifestărilor proprii, pe măsura creşterii experienţei sale.

Astfel, complexul reptilian nu se referă numai la ceea ce lucrează formaţiunea centrală, cerebrală – înţelegere generată de prezentările în bazoreliefurile antice egiptene – ci la un set întreg de structuri răspândite în întreg sistemul nostru nervos – central şi periferic deopotrivă: de esenţa cerebrală, a măduvei spinării şi a formaţiunilor ganglionare. Fără înţelegerea faptului că fiecare component este la rândul său un complex structural, şi fără înţelegerea faptului că fiecare component are rolul său în cadrul sistemului nervos, în cadrul corpului de care aparţine şi în cadrul sistemului corporal întreg, nu se poate înţelege această complexitate.
De altfel, o asemenea înţelegere complexă se referă nu numai la subiectul pe care îl dezbatem acum, ci la orice structuralitate a sistemului corporal, orice fel de structură fizică ajutată de multe alte structuri şi substructuri din corpurile fluidice.

Alături de complexul structural, sistemul de funcţionare este şi el deosebit de complex, chiar dacă ne-am referi doar la nivelul corpului fizic. Practic tot sistemul nostru nervos participă la fiecare formă de lucru pe care omul ajunge la un moment dat s-o conştientizeze.
Trebuie să se înţeleagă apoi că, fără dezvoltarea corectă a substructurilor corpurilor fluidice, acest sistem nu poate funcţiona la nivelele tuturor parametrilor lor normali. Tocmai de aceea trebuie insistat pentru înţelegerea corporalităţii fluidice, şi nu pentru prezentarea – aşa cum se face de cele mai multe ori azi – a unui efect electromagnetic radiant în interior şi în exterior, exclusiv din corpul fizic. Corpurile materiale, fizic şi fluidice în egală măsură, cu structuralitatea lor stabilă în timp, se ajută reciproc, prin creaţie (constituire), prin dezvoltare – de fapt variaţie prin elementele arhetipale în funcţiune (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/ pct.2.) – şi prin întreţinerea permanentă a tuturor structurilor din sistemul corporal în întreaga sa complexitate.
În etapa actuală de vibraţie planetară, învăţăm şi consolidăm folosirea înaintată a corpului fizic în principal, cea mai puţin consolidată – corpul fizic fiind cel mai greu de manipulat pentru spirit, datorită vibraţiei sale: cea mai joasă din întreg sistemul corporal. Ceea ce nu înseamnă că este ceva de dispreţuit, ci de corectat în această formă de încredinţare, de început de evoluţie a spiritului creator înaintat: care învaţă mai întâi forme mai uşoare de desfăşurare a manifestărilor complexe, la nivele convenabile de vibraţie planetară, apoi, pe măsura creşterii puterilor spirituale şi a experienţei de trăire în condiţii vibraţionale diferite, consolidează şi dezvoltă formele cele mai dificile de manifestare, pe care le cunoaşte, dar fără să le fi aprofundat la momentul celor dintâi folosiri.
Toate manifestările spirituale trec prin asemenea secvenţialităţi de învăţătură, până când spiritele se obişnuiesc cu adaptarea experienţei lor în orice moment, în orice loc din univers, la orice nivele de vibraţie: în acelaşi univers, apoi de la un univers la altul.

De aceea apar tot felul de încredinţări superficiale, eronate, confuzii, născute la începuturi din frici, din temeri, din neputinţa aprofundării cunoaşterii lumii la nivele mai joase de vibraţie – aşa cum au apărut idei privind elemente satanice, dintre care ultimele de referă la extratereştrii numiţi reptilieni.
Dar oamenii au cunoscut complexităţile specifice Pământului, în trecutul destul de apropiat – în special înainte de ultima glaciaţiune, dar păstrând cunoaşteri şi având intuiţii profunde în medie chiar până acum 5-6.000 de ani. De aceea, pe măsura creşterii vibraţiei, amintirile ne vor reveni treptat, dar repede – şi cu toţii ne vom putea concentra asupra corectării confuziilor proprii şi celor ale înaintaşilor noştri, înţelegând adevăratele situaţii existenţiale ale lumii în care trăim.
De aceea nu trebuie să acuzăm pe cei care astfel se folosesc încă de confuzii, dar dacă ajungem să le înţelegem, să nu ne lăsăm antrenaţi în susţinerea lor.

Aşadar, întotdeauna trebuie să privim în mod corect, nu numai complex, direcţionarea: de la rădăcinile evoluţiilor către diverse puncte de focalizare: şi spaţial, şi temporal – şi nu numai de la un eventual efect observat, către exterior, către cei din jurul nostru… şi apoi spre noi înşine, dar numai ca urmare a primirii altor efecte, răspunsuri din partea exteriorului, aşa cum procedăm azi de cele mai multe ori.
Să ne obişnuim să privim lucrurile şi într-o altă profunzime decât ceea ce am numit până acum: interior/exterior, căci profunzimea structurilor fluidice se află pe un alt nivel decât cel cu care suntem obişnuiţi. Este vorba despre un anumit nivel de dimensionalitate care nu măsoară parametri de volum în plus, aşa cum se crede, ca urmare a unor expuneri matematice, geometrice, ci nivele de vibraţie în plus, comparativ cu nivelul de vibraţie pe care ni-l conştientizăm azi. Să ne obişnuim să privim realitatea înconjurătoare şi din acest unghi de vedere, căci viitorul evoluţiilor noastre se va baza în principal pe acest fel de a privi realitatea înconjurătoare.
Funcţionarea structurilor noastre trupeşti nu se reduce numai la funcţionările cunoscute de noi: între organele corpului cunoscut şi între corp şi mediul exterior. Funcţionarea lui nu poate avea loc fără existenţa celorlalte corpuri. Întreţinerea corpului fizic, pe de o parte nu se reduce doar la aportul de hrană şi aer respirat: pentru o astfel de întreţinere complexă, hrana fizică şi aerul cu compoziţia sa fizico-chimică, nu sunt decât cele care completează necesarul vital zilnic, datorită excesului nostru permanent de manifestare fizică, trupească. Pe de altă parte, tot ceea ce primeşte fiecare corp în parte, ceea ce îşi transmite întreg sistemul corporal în ansamblul său, este de fapt ajutorul pe care spiritul îl primeşte din partea mediului de trai, prin intermediul sistemului său corporal întreg.
Orice discuţie am avea despre orice corp în parte – nu numai despre corpul fizic pe care punem accent la un moment dat al cunoaşterilor noastre, trebuie să vizeze legăturile de acest fel între corpuri, între ele şi radiaţia spirituală care le susţine, între acest sistem spiritual complex – monadă/spirit, radiaţia sa energetică şi corpuri – şi mediul înconjurător.

Toate la un loc presupun îmbinarea, împletirea planurilor de vibraţii diferite, funcţionarea tuturor şi formarea treptată a unei înţelegeri solide, de nezdruncinat – a spiritului privind conştientizarea aspectelor acestei realităţi multidimensionale din toate punctele sale de vedere.

În cadrul acestui sistem de legături, dacă ne referim la corpul fizic, fiecare celulă din cadrul sistemului nervos central şi periferic are un rol, prin:
– primirea informaţiilor: prin intermediul energiilor şi materiilor care vin în fluxuri bogate de filamente, se creează impulsuri pentru celulele la care ajung: pe baza experienţei sale anterioare, ele formează omului (şi oricărui spirit întrupat) un set bogat de percepţii prin care înţelege imaginea lumii în care se află. Totul la un loc formează un complex informaţional pentru simţirea şi manifestarea spiritului, prin impulsurile, percepţiile şi intuiţiile sale. Iar în continuare experienţa sa mereu înnoită, dezvoltată, îi determină modul de folosire a tuturor, în trăirea sa curentă;
– fiecare celulă din cadrul sistemului nervos central şi periferic are un rol deosebit de important prin răspunsurile ei la stimulii, impulsurile din mediu, dar şi la impulsurile interioare: ca rezultat al experienţei acumulate şi manifestate prin voinţa spiritului. Structurile corporale, în ansamblul lor celular, formează un flux de răspuns, cumulat din răspunsurile celulelor, şi tot ele direcţionează fluxurile-răspuns în funcţie de activităţile pe care spiritul le are de realizat: adică, concret – eliberarea pe cale fizico-chimică a unui set de fluxuri energo-materiale care, fiecare în parte sau cumulate, realizează impulsuri de folosire a unor elemente de experienţă anterioară, experienţă pe care o şi dezvoltă prin variaţiile specifice locale (datorită schimbărilor universice care au loc permanent), o şi consolidează în acelaşi timp.
Toate la un loc dezvoltă astfel experienţa spiritului şi ajută în continuare la susţinerea tuturor activităţilor care se vor derula în evoluţiile pământene.

Mai departe, tot experienţa cumulată permanent ajută spiritul să accepte că deocamdată, până la adaptarea sa completă, nu efectuează lucrările repede, clar, de calitate maximă, multe dintre ele simultan – aşa cum este el obişnuit în calitate de creator înintat. Trebuie să accepte că este necesar să le efectueze rând pe rând, cu priorităţi, concentrându-se cu atenţie la ceea ce are de comparat, de adaptat, de învăţat în mediul cel nou de trai. Este o comparare a situaţiilor locale cu situaţiile cunoscute de el, şi tot experienţa sa îl îndrumă cum să-şi dezvolte sau să-şi inhibe unele sau altele dintre impulsurile pe care le conştientizează ca fiindu-i folositoare sau nu în acel spaţiu concret, şi la momentul trăirii în acel spaţiu.

Din experienţa sa anterioară de creator conştient mult ajutat, spiritul uman ajunge să conştientizeze cât se poate de clar un astfel de ajutor din partea entităţilor însoţitoare ale grupului său spiritual şi ale sale personale – oricât de dure ar fi condiţiile de trai în locuri şi timpuri cu vibraţii foarte joase. Căci nu degeaba omul de pretutindeni crede în existenţa lor, chiar dacă majoritatea nu I-au perceput de-a lungul ultimelor lor vieţi pământene. Chiar şi omul care în viaţa sa obişnuită, fără mari probleme, nu crede în dumnezeire, la greu are impulsul de a ruga “nevăzutul” să-l ajute… Iată că acest complex reptilian îl ajută, dar spiritul are de făcut toată treaba, de dus toată activitatea, de găsit şi de oferit toată

Iată că mica specializarea punctiformă a celulelor conduce, sub radiaţia spirituală, la crearea unui flux informaţional care determină o reacţie, sau o lipsă momentană de reacţie din partea corpului. Dacă întrupatul este deja ocupat cu altă activitate, circulaţia fluxurilor şi impulsurilor va fi încetinită până la terminarea activităţii aflată în derulare.
Pe Pământ, spiritul uman – nu orice spirit – ştie bine cum să folosească acest fel de impulsuri, conştient sau intuitiv; iar dacă aparent nu ştie, atunci acest lucru se datorează în primul rând lipsei de experienţă doar la un anumit nivel de vibraţie al acestui punct universic în care staţionează momentan. Dar şi celelalte spirite se manifestă echilibrat – fiecare în felul său, şi mai ales fiecare din motivaţia treptei sale de evoluţie. Pentru spiritul uman, în calitate de evoluant universalizat în esenţa lui, ajutorul în situaţiile sale de început, de schimbare de perspectivă, îi vine prin specializările corpurilor şi prin multitudinea de impulsuri pe care le primeşte, indiferent dacă le conştientizează profund sau nu. El le asociază conform experienţei sale şi apoi abia află care este substratul, rădăcina, dezvoltarea şi efectele tuturor celor participante: când deja simte ceva, intuind schimbări, pentru ca astfel să poată să-şi consolideze repede percepţiile la orice nivel de vibraţie – el fiind deja un cunoscător anterior al fenomenului.
Formarea înţelegerilor fenomenologiei adaptărilor pentru om este ceva asemănător felului în care ne adaptăm treptat la toate mişcările pe timpul copilăriei – ceea ce nu înseamnă că nu am mai “mers”, “mâncat”, “vorbit” niciodată, ci faptului că ne amintim mai greu în mijlocul unor condiţii planetare specifice: vibraţie generală (ar fi mai corect să spunem: vibraţie medie) foarte joasă, variaţia ei foarte rapidă de la un moment la altul al vieţii planetare, aglomeraţie planetară foarte mare (biosistem planetar foarte dens – nu numai populaţie umană foarte mare), o societate care pune accent doar pe puţine subseturi de folosiri ale unor forţe spirituale – din volumul uriaş de specializări ale unor raze extrem de fine din radiaţia totală, care se pot manifesta doar în plan local şi momentan.
Simţiţi vă rog, cititnd aceste rânduri, diferenţa între ceea ce ar trebui să fie, şi ce suntem noi azi obişnuiţi să conştientizăm…

Este necesar permanent să facem efortul unor obişnuinţe în acest punct universic, iar acest lucru este de asemenea o învăţătură pământeană în sine.
La fel vom înţelege acest lucru în continuare şi în alte puncte ale universului, completând astfel, diversificând şi aprofundând fiecare element de compunere al unui peisaj corespunzător fiecărui punct din univers.

Activităţile pe care nu le conştientizăm la un moment dat nu sunt numai cele pe care nu le folosim. Ele sunt folosite ca un cumul mai puţin observat doar, pe care îl putem studia atunci când devenim conştienţi de toate, şi mai mult: devenim conştienţi de fiecare element din substructuri, părţi din complexuri pe care le-am crezut elemente unice, fundamentale, nedivizibile. Începem să cunoaştem funcţionalităţi simultane şi/sau secvenţiale: un anumit set, anumite structuri dintr-un loc îşi pot corobora acţiunile cu cele din alte seturi, din alte locuri. Făcând efortul unor astfel de înţelegeri aici, la nivele foarte joase de vibraţie ale Universului Fizic, observăm treptat că la nivele crescute de vibraţie, înalte şi foarte înalte – tot aici pe Pământ sau în alte puncte de întrupare din univers – efectul are forma deschiderii unui con: vârful fiind ceea ce conştientizăm noi, acum, aici, iar deschiderea largă a conului fiind în infinit ca spaţiu de întrupare, dar şi ca profunzime, ca nivele de vibraţie. Şi este o profunzime, şi o spaţialitate în sine care se adânceşte în eternitate.

Fără să intrăm în alte amănunte, să reţinem aşadar faptul că, prin primirea şi eliberarea de fluxuri se decopertează de fapt memorii active şi memorii latente ale experienţei noastre generale, prin activarea fiecărui corp în parte, până la corpul fizic. Astfel, asemenea oricărei alte structuri multicorporale, complexul reptilian are de fapt două linii de lucru:
– scoaterea din memoriile active şi latente ale spiritului a elementelor de experienţă generală, care pot fi folosite la nivelele momentane ale vibraţiei planetare;
– reglarea vitezei interioare de circulaţie a fluxurilor şi impulsurilor prin corpuri, conform cărora întrupatul are posibilitatea de a nu sări peste nici o acţiune necesară adaptării sale.

Însă nu numai corpul fizic lucrează astfel, activându-se, ci simultan merg în acţiune toate corpurile. Alături de acest aspect, întotdeauna trebuie să privim în mod cumulat, la nivelul tuturor corpurilor din sistem, influenţa radiaţiei spirituale care susţine derularea activităţilor astfel susţinute simultan de corpuri.
Dar dacă radiaţia influenţează corpurile, invers are loc un proces asemănător, radiaţia fiind influenţată, energetic şi vibraţional, de energiile degajate din corpuri, de vibraţiile corespunzătoare activităţilor fiecărui corp în parte.



Influenţa reciprocă dintre: radiaţia energetică spirituală/monadică şi radiaţia sistemului corporal în manifestare (click pe foto pentru mărire)

LEGENDĂ:
1. Monada întrupată;
2. Sistemul corporal;
3. Radiaţia monadică în raza căruia se constituie sistemul corporal (uman în cazul nostru, al oamenilor); care creează impuls pentru alte manifestări ale mediului (biologic, social), întorcându-se ca răspuns energetic asupra ei însăşi;
4. Radiaţia-răspuns a mediului, cu vibraţii specifice, formată ca urmare trăirii, a manifestării monadei în mediul de trai, sub puterea impulsului interior (o numim voinţă proprie): radiaţia-răspuns acţionează şi asupra corpurilor din sistemul propriu, şi asupra radiaţiei spirituale care susţine corpurile spre manifestarea proprie.

Să revenim la complexul reptilian, după prezentarea generală de funcţionare a tandemului monadă (sau spirit întreg) – sistem corporal.
Structurile care formează activitatea de tip reptilian au o activitate neîntreruptă, la fel cum se petrec lucrurile şi cu activitatea desfăşurată de toate celelalte seturi de structuri ale corpurilor pământene. Latente sau majoritar active, aflate în creştere sau în diminuare sub influenţa variaţiei funcţionării elementelor arhetipale ale corpurilor noastre, ele influenţează puternic sau discret sistemul nostru corporal. Spiritul foloseşte totul după felul şi intensitatea cu care memoriile participă la viaţa curentă, la formarea conştienţei în lumea de întrupare, după cum curge experienţa pe care o are. Iar aceasta înseamnă o complexitate totală pe care o are în diferite moduri, în diferite variaţii ale vibraţiei locale. Tocmai acest sistem reptilian oferă posibilitatea unei activităţi complexe, dar şi relaxate, pe măsura evoluţiei spiritelor creatoare.
Fiind un sistem de adaptare, el formează un anume ritm de derulare a activităţilor şi o conştienţă a alegerilor pe care astfel creatorul o poate avea în continuare, după cum se prezintă şi mediul de trai : cu densitatea sa fizică, cu stările sale de agregare, cu compoziţia chimică a structurilor planetare pe care le foloseşte, cu biosistemul care trăieşte alături în acelaşi mediu.

Conştienţa derulărilor activităţilor curente comportă şi alte înţelegeri. Dacă aceste structuri sunt active mai rar, sub nivelul necesităţilor activităţilor zilnice, nu atrag atenţia spiritului să le folosească în manifestările lor curente; spunem că sunt latente. Dar ele totuşi participă şi formează un bloc comun cu alte funcţionări care rulează în acelaşi timp, dar în mod majoritar, puternic marcat, activ de-a lungul fiecărei zile. Sau pot rula în bloc cu altele, aflate şi ele în această stare pe care în mod obişnuit o numim latentă. Toate însă, latente sau active permanent, conştient folosite, formează la un loc blocul manifest curent funcţional – iar acest lucru ne este imperios necesar să-l înţelegem. Astfel, nimic nu rămâne niciodată nefolosit, oricât de mic ar fi procentul în care s-ar derula asemenea funcţionări latente.

Vibraţiile care ajung din mediul de trai în corpurile de întrupare acţionează şi ele în profunzimea sistemului corporal şi a radiaţiei monadice/spirituale. Dacă vibraţia medie pe specie (oameni în cazul nostru) este la un nivel mediu al sistemului stelar, omul poate astfel să-şi înţeleagă, cu experienţa sa, universul în care trăieşte. Vibraţia mediului în care trăieşte omul este ceva mai mică decât vibraţia omului, dar este un mediator deosebit de atent ales de coordonatorii evoluţiilor între: cumulul vibraţiei cosmice (cu o medie mare) şi cumulul speciilor de vieţuitoare planetare (cu o medie mai mică). Avem impresia că multe vieţuitoare, dacă sunt frumoase şi cuminţi în felul lor, sunt superioare omului – ele însă sunt doar normale pentru planetă şi inactive comparativ cu oamenii. Chiar liniştea şi cuminţenia omului sunt de multe ori interpretate ca fiind asemănătoare plantelor sau a unor specii de vieţuitoare neagresive: însă omul de acest fel nu este inactiv, ci extrem de echilibrat în complexitatea evoluţiilor pe care le numără în spiritul său. Viaţa sa nu este de loc uşoară, iar tulburările sale nu fac din el altceva decât a ajuns prin multe evoluţii, şi profunde: om, nu altceva. El îşi dă seama că se poate adapta acestui mediu complex – sau îşi dă seama că nu se poate descurca încă fără ajutor şi fără a strânge încă şi mai multă experienţă, pe care trebuie să şi-o conştientizeze şi să şi-o aprofundeze considerabil. Viaţa sa este cu adevărat foarte complexă în felul ei, căci în toate clipele sale spiritul triază, sortează, adaptează manifestări din experienţa sa, având un comportament adaptat la acţiune creativă individuală, sau de participare conlucrativă, în multe feluri, la viaţa planetară, în mod direct, conştient.
Îmbinarea automatismului cu conştientul activ, manifestă prin alegere şi clasificare după importanţa de acţiune, este un lucru care ni se pare azi natural: dar el este acum, pe Pământ, ajutat exact în acest fel, prin funcţionarea sistemului, complexului despre care discutăm.
Prin intermediul complexului reptilian, creatorul conştient face permanent comparaţia între cele care pot să aştepte şi cele care pot în anumite condiţii, să activeze pe loc sau în imediata continuare a activităţilor în derulare, ale prezentului. Iar acest lucru se realizează conform celor dictate de destin, sarcini înscrise, cuprinse în corpurile matriceale: în primul rând în corpurile spirituale (sau budhice).

Este necesar să ne îndreptăm atenţia şi asupra unui alt aspect, chiar dacă nu este încă aici cazul să-l discutăm. Practic, complexul reptilian ajută într-o proporţie foarte mare la formarea percepţiilor temporale locale, determinând nu neapărat măsurarea timpului după anumite frecvenţe planetare (aşa cum o numim azi în funcţie de un element natural – cesiu – http://ro.wikipedia.org/wiki/Secund%C4%83 ), ci în funcţie de armoniile cosmice şi planetare, de ritmurile planetare în primul rând, care funcţionează permanent, indiferent dacă azi ele sunt sau nu perceptibile pentru om.

Complexul reptilian nu numai că ajută spiritul să se adapteze oricăror modificări din mediul său de trai şi la schimbarea sarcinilor sale de destin. El însuşi face o legătură, şi o adaptare într-un anume fel automată între necesităţile întrupaţilor şi naturalul planetar, stelar, celorlalte planete din sistemul stelei locale (soarele), celorlalte structuri galactice cu care se află permanent în legătură prin circulaţiile de fluxuri energo-materiale, prin elementele de legătură matriceală între componentele galaxiei şi între galaxii.
El ajută astfel la stabilizarea vibraţională a întrupaţilor de orice fel, aflaţi în oricare etapă de evoluţie (pe Pământ – orice vieţuitoare planetară):
– prin intermediul celulelor de stabilizare vibraţională: prin care trec în deplasarea lor diurnă vieţuitoarele independente sau prin trăirea în,şi în preajma şirurillor de celule de stabilizare vibraţională (pentru vegetale). În acest fel, toate spiritele întrupate au parte de un astfel de ajutor din partea matricei planetare, echilibrându-se astfel din punct de vedere vibraţional şi în timpul stării lor de trezie, nu numai în timpul stării lor de somn;
– prin intermediul somnului periodic, când are loc autostabilizarea vibraţională, prin funcţionarea naturală a corpului astral în structurile de autostabilizare vibraţională ale planetei. Corpul astral este ajutat să-şi recupereze astfel vibraţia pierdută prin trăirile zilnice: în acest proces, complexul reptilian ajută mai întâi funcţionării elementelor stabilizatoare, echilibrante ale corpului astral. În continuare, după reintegrarea corpului astral în sistemul corporal întreg, elementele reptiliene de la nivelul fiecărui corp din sistem ajută la echilibrarea vibraţiei pentru fiecare corp în parte şi a întregului sistem, până la corpul fizic.
Este nu mai puţin adevărat că sistemele noastre corporale sunt mult deteriorate după trăirile dure, dezechilibrante, din ultimele milenii, de aceea de multe ori suntem ameţiţi în momentul trezirii – nu numai în timpul trezirii bruşte, rară de fapt; este cazul oamenilor care îşi recuperează elanul matinal cu greu, chiar dacă ulterior îşi realizează bine sarcinile zilnice, echilibraţi, atenţi, distributivi mereu, gata să-şi ajute şi semenii în acelaşi timp.
Dar situaţia oamenilor care nu trec cu uşurinţă de la o formă de manifestare la alta, adaptându-se schimbărilor cu greu, poate fi datorat mai multor cauze; de aceea fiecare fel de situaţie în parte trebuie analizat, atunci când este nevoie.
(linkuri utile: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/autostabilizare-vibraional.html şi http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/743/6.-substructuri-ale-sistemului-matriceal-planetar-celule-de-stabilizare-vibrational.html)

Niciodată complexul reptilian nu acţionează – la fel ca şi alte structuri cu ale feluri de funcţionări – înafara ritmurilor planetare. Ritmurile stelare şi planetare au variaţii foarte fine, de care numai sistemul reptilian atât de complex constituit poate să ţină cont, având structuri la fiecare etaj vibraţional al corpurilor noastre. mai mult, el îşi adaptează singur funcţionările, variindu-şi-le la rândul său în funcţionări armonizate cu modificările vibraţionale ale mediului cosmic, galactic.

Coordonatorii evoluţiilor noastre ştiu foarte bine unde pot să ducă condiţiile planetare ale momentului, dar şi aglomeraţiile spirituale de pe o planetă. De aceea complexul reptilian este setat în acest fel atât de profund.
De-a lungul ultimelor milenii, activităţile umane permanent au fost deviate de la un echilibrul lor normal şi armonia între toate manifestările susţinute de corpurile omeneşti: şi fizice, şi emoţionale, şi de gândire, şi cele spirituale pline de confuzii. Astfel de activităţi agresive, corozive pentru natura umană, au scos omenirea din conştientizarea faptului că ritmul acţiunilor sale, de exemplu, nu se mai armonizează cu ritmul respiraţiei sale, care este influenţat de ritmurile naturale ale lumii în care trăieşte. Ritmul activităţilor s-a descentrat de ritmurile biologice proprii, iar omul muncitor a fost condus către dezorientare şi obligat către cerinţele altor ritmuri: nici măcar asemănătoare cu ale oamenilor care le impun ritmurile de trăire, ale conducătorilor imperativi.
Impunerea unor asemenea descentrări este rezultatul unor intuiţii necercetate, neînţelese şi mai ales neconsimţite în planul pământean: ca urmare a faptului că au venit până acum de prea puţine ori în acest punct al universului. Agresivi şi fără puterea de concentrare asupra realităţilor planetare şi umane, ei află de abia cu acest prilej despre faptul că nu au experienţă de adaptare, de alegere conştientă de manifestare în concordanţă cu cele de aici,târându-şi semenii în mod brutal pe aceeaşi cale. Ei nu se cunosc bine şi nu iau în considerare felurile de ajutor pe care propriul sistem corporal, dar şi întregul sistem energo-material galactic îl poate pune la dispoziţia creatorilor conştienţi.
Cu toate acestea, funcţionările cu acest fel de automatism, rezultat din sensibilitatea la circulaţiile fluxurilor energo-materiale şi, implicit la vibraţii ajută oamenii chiar şi fără să conştientizeze ceea ce au corpurile lor.
Conştientizarea unor asemenea lucruri ne formeză treptat conştiinţa necunoaşterii realităţii înconjurătoare, dar şi a formării unor automatisme ca urmare a influenţei din partea semenilor care au obligat brutal milenii de-a rândul. Ne formează conştiinţa faptul că, având mereu exemplul conducătorilor, noi înşine ajungem să ne comportăm asemenea lor, mai mult sau mai puţin, mai brutal sau mai rafinat. Şi să ajungem să ne impunem acest fel de a ne manifesta şi celor din jur, şi copiilor noştri, care se vor lupta cu greu să schimbe o astfel de societate: căci fiecare generaţie nouă încearcă să aducă echilibru în manifestarea celei vechi, deşi ajunge să fie de fiecare dată, mai mult sau mai puţin, influenţată la rândul său.
Dar treptat ajungem cu toţii să conştientizăm, mai lent sau mai repede, nevoia de a nu ne mai impune altora necunoaşterea proprie, ajungem să conştientizăm că nu trebuie să obligăm pe alţii să se plieze la dorinţele noastre exagerate, dominatoare, distructive. Căci ele sunt apărute sub imperiul influenţelor provenite de la vieţuitoarele planetare, care formează biosistemul pământean extrem de puternic prin bogăţia – şi nu prin experienţa, prin puterea individuală.
Între influenţele propriei noastre societăţi şi influenţele biosistemului planetar – fiecare dintre noi ajungem treptat să conştientizăm drumul propriu şi al oricărui frate spiritual spre libertate, liber arbitru pozitivant, creator, moral, onorant pentru orice creator evoluat.
Prin conştientizare şi voinţă, orice influenţă poate fi folosită ca forţă remodelatoare a propriilor instincte de supravieţuire: nicidecum cu orice preţ, ci prin folosirea creativităţii, forţelor trupeşti naturale pentru apărare cu înţelegere pentru modul de manifestare a celorlalte vieţuitoare: spirite aflate şi ele pe trepte începătoare de evoluţie.

Centrarea pe asemenea manifestări se formează însă treptat, în timpurile noastre cu ajutor prin creşterea vibraţiei medii planetare. Ea creşte lent, în timp ce noi, oamenii, avem astfel timpul necesar analizei, înţelegerii şi remodelării activităţilor, atitudinilor şi comportamentelor noastre. Toate se pot remodela sub imperiul influenţelor energiilor noi, care inundă azi subzona noastră universică. Este important să înţelegem că variaţia mare care apare în aceatsă zonă a universului – nu în toate zonele universului – este un ritm ciclic necesar, şi oferit ca ajutor întregului biosistem zonal – nu numai pământean, nu numai specific galaxiei noastre. Noi suntem ajutătorii acestui biosistem, iar acest lucru îl învăţăm permanent, indiferent de felul în care ni se desfăşoară viaţa. Trăind în mijlocul lui, suntem ajutaţi chiar de structurile despre care vorbim să ne adaptăm unui asemenea mediu biologic, nicidecum să-l omorâm, să-l distrugem.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
8. Primele concluzii privind complexul reptilian

Aşadar, creierul reptilian – numit şi: animalic, rămăşiţă a omului primitv – şi în general ceea ce am denumit complexul reptilian nu este nicidecum o parte inferioară a creierului uman, nu este o rămăşiţă a omului primitiv,…

7. Creierul reptilian

I.SINTEZA:Când se discută despre complexul reptilian, se porneşte de regulă de la ideea, răspândită de ştiinţele oficiale, conform căreia omul este evoluţie corporală, trupească – după trup, după corpul fizic – din…

Dictionar