05. Complexul reptilian

8. Primele concluzii privind complexul reptilian

Aşadar, creierul reptilian – numit şi: animalic, rămăşiţă a omului primitv – şi în general ceea ce am denumit complexul reptilian nu este nicidecum o parte inferioară a creierului uman, nu este o rămăşiţă a omului primitiv, aşa cum nimic din corpurile noastre nu este ceva de o asemenea natură: de reţinut este faptul că toate structurile corpului uman nu se împart în structuri iniţiale şi structuri apărute ulterior, prin activitatea umană. Toate structurile corpurilor noastre, întregului sistem corporal al fiecărui om în parte au fost create de la început într-o formă completă, iar dezvoltarea lor pe parcursul celor cca. 50-60 milioane de ani a fost rodul variaţiei proporţiei fiecărei structuri în totalul sistemului corporal, prin:
– influenţele vibraţiilor din mediu asupra elementelor arhetipale ale fiecărui corp în parte; şi este vorba despre cele mai importante variaţii de acest fel, care au cuprins în mod egal toate corpurile din toate sistemele oamenilor, de pretutindeni;
– prin activitatea depusă de spiritul purtător: este vorba despre variaţii mici, trecătoare, reversibile. Tocmai de aceea azi vorbim despre deteriorări ale corpurilor noastre mai ales cele fizice şi eterice din sistemele noastre corporale, căci ele pot fi reparate ori prin moderări şi echilibrări ale condiţiilor proprii pe care le putem oferi corpurilor, prin manifestare echilibrată (când este vorba despre deteriorări uşoare, superficiale) sau prin creşterea vibraţiei medii planetare, când este vorba despre deteriorări mai profunde. Ceea ce nu exclude modificările de comportament, de atitudine interioară a spiritelor, care se modifică chiar şi inconştient: prin amintirea despre evoluţia proprie înaintată, revenită datorită aceleiaşi creşteri a vibraţiei universice. Sunt reveniri din memoriile spirituale ale comportamentelor specifice nivelului de vibraţie care înlocuieşte pe cel vechi, crescând astfel de la o perioadă de timp la alta, într-un ritm antrenant pentru înţelegerile umane.

Şi chiar dacă specia noastră ar fi fost o rezultantă a unei evoluţii corporale, nimic din ceea ce am moşteni nu ar trebui să fie acum privit cu dispreţ sau cu indiferenţă, nici pentru om, nici pentru animal. Nu ar trebui să constituie un impuls de luptă împotriva unui comportament, pentru a ne face în continuare un loc agresiv sub soare – iar aceasta ar trebui să fie una dintre principalele schimbări conştientizate de noi azi: înţelegerea schimbării prin înălţare. Să începem prin a accepta cele pe care le-am manifestat în mod majoritar în vremuri în care supravieţuirea ne cerea, dar care se cer a fi schimbate, la vremuri schimbate. În acest fel, înţelegerea va fi aceea lucrătoare în sufletele noastre – şi nu agresiunea cu care ne-am ridica mai departe luptând împotriva noastră înşine şi împotriva celor din jur. Într-o vreme de trecere, când nu toţi oamenii îşi amintesc şi îşi doresc să se schimbe fundamental, pentru aplanarea unor conflicte putem să folosim separarea aparentă de cei care se mai comportă în acest fel, însă fără să le purtăm necaz sau mânie, forme de luptă împotriva semenilor; ceea ce numim a lăsa o uşă mereu deschisă sau o fereastră a sufletului nostru mereu deschisă este puterea de a relua orice fel de legături cu semenii pe care doar i-am lăsat o vreme să se limpezească cu privire la realităţile prin care trecem cu toţii.

Demonstraţiile şi prezentările ştiinţifice de azi nu trebuiesc aruncate la lada cu gunoi a universului… Trebuie să decelăm confuziile şi să aplicăm corecţiile exact acolo unde este necesar: în cazul nostru, aplicaţiile ştiinţelor noastre fizice ar trebui făcute în interiorul speciilor, unde într-adevăr au loc modificări corporale în funcţie de condiţiile continentale, indiferent dacă este vorba despre mediul de trai terestru, subteran, aerian sau marin (oceanic). Vieţuitoarele cu spirite necreatoare au nevoie de astfel de variaţii, şi sunt create unele subspecii, dar variaţiile continentale sunt formate prin sensibilitatea mult mai mare la mediu ale elementelor lor arhetipale: pentru învăţături privind folosirea diferitelor mărimi, forme corporale, diferitelor forme de protecţie a corpurilor, protecţie faţă de alte vieţuitoare, disponibilităţi de a-şi folosi forţele în condiţii variate (fugă, mers lent), etc.

A studia mediul fizico-chimic înconjurător şi modul în care putem vedea universul de pe Pământ este deosebit de important, folosind corpul nostru fizic: şi pentru a aprofunda evoluţiile cu acest corp, şi pentru a înţelege şi pe alţii care vor trece şi ei prin aceleaşi fel de căutări şi înţelegeri. Noi vom fi savanţii celor care vor deveni oameni cândva: actualele vieţuitoare planetare care vor creşte rând pe rând, sub „ochii” noştri spirituali… Cu experienţa noastră pe care ne-o formăm, şi ne-o creştem astfel permanent, le vom ajuta înţelegându-le din ce în ce mai bine.
Pe de altă parte, ne este absolut necesar ca ştiinţa spirituală: adică aceea care foloseşte drept mijloace de cercetare forţele proprii ale spiritului pentru cunoaşterea universului în care trăim – să completeze şi să redirecţioneze anumite feluri de cercetare tehnologică – atâta timp cât cercetarea tehnologică ne mai ajută încă să înţelegem şi să prelucrăm materia fizică cu ustensile fizice. Iar celelate tipuri de materie să le cercetăm treptat, cu corpurile noastre – ustensile de vibraţie corespunzătoare materiilor speciale, de vibraţie superioară celei numite de noi acum fizică: pe care nu le putem crea cu tehnologii corespunzătoare materiilor fizice, dar în locul unor potenţiale ustensile grele, greoaie pentru materiile subtile, de vibraţie uriaşă comparativ cu ceea ce avem azi, avem capacităţile noastre proprii, pe care le avem în dezvoltare din nou, acum.

Până acum puteam să nu căutăm multe subtilităţi – chiar dacă ştiam de ele: pentru că ne trebuia să ne concentrăm asupra materiilor fizice şi pe capacităţile spirituale revărsate prin intermediul corpului fizic. Aceasta a epoca învăţăturilor şi consolidărilor noastre actuale. Schimbările timpurilor şi prin ele, schimbările corpurilor noastre şi a capacităţilor lor, ne deschide iar drumul multisenzorialului conştient folosit, cunoaşterilor profunde, adaptărilor conştiente şi rapide la schimbările de mediu, de învăţătură, de practică în toate domeniile vieţii umane, o aplicare din ce în ce mai subtilă, pe toate nivele de vibraţie pe care le poate păercepe omul în mediul său de trai. Iar pentru aceasta avem imperioasă nevoie de ajutoare de tot felul, printre care cele corporale sunt într-adevăr un ajutor dumnezeiesc. La propriu.

Complexul reptilian nu impune aşadar omului „programe” de agresiune, de atacuri atunci când percepe agresivităţi îndreptate asupra sa sau/şi asupra semenilor săi: şi scriind acest lucru încerc să-mi spun părerea asupra diferitelor idei pe care le-am primit sau găsit de-a lungul timpului pe această temă.
Omul nu cedează agresiunilor şi atitudinii revanşarde sub… presiunea creierului său, , ci sub presiunea a doi factori principali:
– propriile memorii spirituale, formate prin evoluţiile sale anterioare la nivele joase de vibraţie planetară;
– influenţelor biosistemului planetar: vegetal şi animal deopotrivă.
Cu ajutorul memoriilor şi impulsurilor primite astfel: adică, aşadar şi interioare, din sinele său, din interiorul său, şi exterioare, din mediul biologic puternic radiant, spiritul descifrează de fapt informaţiile din viaţa sa, adaptându-se mereu superior la astfel de condiţii. Totul ţine, de fapt, de felul în care, prin radiaţia sa, spiritul poate să răspundă impulsurilor majoritare din mediu. Creierul corpului fizic decodifică rapid şi transmite chimiei organismului cum să facă faţă corpul fizic la agresiunile de mediu, agresiuni care sunt de fapt tot radiaţii: care vin crescător, ating un maxim pe care noi îl conştientizăm prin corpul fizic şi se estompează apoi în masa radiaţiior de fond care ne înconjoară. Radiaţia spirituală reprezintă simţirea spiritului şi se manifestă nu numai la nivelul corpului fizic, ci simultan la nivelul tuturor corpurilor din propriul sistem corporal: căci fiecare corp reprezintă vasul corespunzător acelei părţi din întreaga radiaţia spirituală, corespunzătoare la rândul ei acelei părţi din spirit, din fiecare monadă, după care fel a fost constituit radiant corpul. De aceea omul poate intui o desfăşurare: numim o astfel de manifestare paralelă cu cea fizică, care se manifestă mult mai rapid prin circulaţiile rapide de vibraţie mult mai înaltă, şi astfel apare mult mai repede în percepţiile noastre: presimţire, premoniţie. În acele momente, acele părţi din sistemul corporal au ajuns la maximul lor manifest şi rapid toate celelalte ajung la maximul lor, la sfârşit ajungând, datorită vibraţiei celei mai joase din sistem, şi la corpul fizic, ceea ce numim conştientul nostru: fizic de fapt, căci tot conştientul nostru ne-a atenţionat prin ceea ce am numit pre-simţire, premoniţie; mai numim paroxism această parte de maximum manifestare fizică a evenimentului.
Dar şi memoriile fiecărui corp în parte sunt în mijlocul conştientizării la toate nivelele de vibraţie a radiaţiei spiritului; fiecare nivel primeşte reverberaţiile simţirilor prin propriul corp şi prin celelalte corpuri concomitent. În funcţie de experienţa de adaptare a spiritului în situaţia momentului, el este cel care reacţionează mai puternic sau mai slab. Corpurile însă sunt pregătite fizico-chimic şi energetic să susţină evenimentul şi mulţi dintre noi deja ştiu bine acest lucru: spunem „M-a ajutat Dumnezeu, parcă eram amorţit/dinamizat (după caz) altfel cred că muream/omoram… ”
Aşa şi este de fapt…
Dacă gândim în acest fel, că suntem cu adevărat ajutaţi, treptat ne vom simţi mult mai puternici în faţa greutăţilor vieţii: care cu timpul se vor estompa; ele înseşi devenind evenimente banale – în timp ce vor exista întotdeauna în jurul nostru alţi semeni pentru care astfel de evenimente vor fi ceva insurmontabil: însă vom fi întotdeauna lângă ei pentru a-i ajuta, aşa cum şi noi am fost ajutaţi la rândul nostru.

Dar ne dăm seama că ne ia valul negativităţilor noastre de cele mai multe ori, ne dăm seama când suntem pe coama valului că lucrurile ar fi putut să fie altfel; doar conştientizarea mai aplanează uneori momentele noastre de comportament nedorit. Străduinţa noastră însă va da roade, treptat. Avem la dispoziţie o eternitate să înţelegem o infinitate de lucruri şi să le aplicăm după cum se dezvoltă conştiinţa noastră şi puterea spirituală de a face totul treptat, consolidat, după toate regulile artei de a trăi cu adevărat “luminat”…
Când analizăm un eveniment şi pe toţi participanţii la el, este bine să ne analizăm şi pe noi în egală măsură: cât am fost de participativi şi în ce mod, cât am fost de informaţi sau neinformaţi, cât am ţinut cont de presimţirile noastre sau/şi de felul în care ne-am urmat propriile intuiţii; cât ne-am lăsat influenţaţi de cele din jur, cât de creduli am fost în anumite situaţii, câtă compasiune şi înţelegere am avut faţă de cei din jur. Să ne aducem aminte câtă frică ne-a umbrit clipele când puteam face orice altceva pentru noi înşine şi pentru alţii, frică izvorâtă din necunoaştere şi alimentată de cercul vicios al credulităţii provenită din aceeaşi veche frică viscerală de lumea în care ne-am născut… Să ne aducem aminte că mila nu este milă dacă este dispreţuitoare, ci doar dacă este izvorâtă din înţelegerea greutăţilor pe care omul le întâmpină în viaţa sa. Însăşi analiza de acest fel reformatează atitudinile noastre treptat, dar repede.

Să înţelegem acum de ce mulţi oameni nici nu suportă un asemenea subiect, ori nu suportă ideea că putem fi dezinformaţi – inocent sau interesat – în prezentările privind groaznice presupuse realităţi ale vieţii noastre cotidiene: cum ar fi presupusa evidenţă a unor şerpi astrali în coloana noastră vertebrală, sau în capetele noastre, sau la gâturile noastre… Iar cei care atrag atenţia asupra unor confuzii nefiind altceva, în mintea lor, decât unelte ale unor asemenea presupuşi invadatori…
Dar intenţia prezentatorului acestor rânduri conduce cititorul către a vedea cu propriile metode realitatea: cu mintea, cu visul lucid din meditaţiile active, descătuşaţi de prejudecăţi, de frici, temeri – ele fiind de fapt singurii invadatori în lumea care azi ni se deschide din nou, frumoasă, calmă, aşteptându-ne cu braţele mereu deschise.
Ar fi bine să învăţăm să scăpăm de ei…

Da, puteam să numesc complexul reptilian altfel, ca să nu şochez. Dar aveam oare acest drept? Eu cred că nu, în contextul actual al exagerărilor apărute cu prilejul unor astfel de teorii. Sincer, încerc nu mă las influenţată de alţii. Acesta este adevărul aşa cum îl percep eu, dacă discutăm despre “şarpele frunţii”, despre şarpele oricum uman, despre Şarpele Curcubeu al religiilor maore, extrem de asemănător cu Şarpele Lup al geţilor. Nu s-au luat unele după altele, nimeni nu are dreptul de a-şi aroga supremaţia unei vederi sau teorii: suntem oameni cu toţii şi vedem cerul, pământurile apele şi corpurile noastre la fel, indiferent dacă o facem cu ochii minţii sau cu ochii trupului nostru. Nu a existat un popor la baza formării altor popoare, o cultură la baza formării altor culturi. Dar mulţi oameni lipsiţi de cultură sau având doar înclinaţii vagi spre informare corectă şi multiplă, vor crede şi vor împrăştia inconştienţi sau inocenţi asemenea idei, până când vor conştientiza adevărul şi ruşinea îi va acoperi.
Dar ei să se bazeze pe totală noastră înţelegere şi pe dorinţa noastră de a merge împreună mereu mai departe.

Aşadar, unele populaţii au preamărit “şarpele”, altele l-au marginalizat şi şi-au omorât semenii dacă nu au făcut acelaşi lucru. Viitorul tuturor omenilor va demonstra multe lucruri, pentru fiecare dintre noi: suntem la începutul revenirilor, şi peste tot vântul de libertate şi adevăr adie parfumat şi luminos, în sufletele noastre, ale tuturor.

Sindromul reptilian este o găselniţă contemporană de esenţă biblică – dar nu biblia a scornit Şarpele, tot aşa cum nu iudeii au format umanitatea sau cultura ezoterică mondială, şi nici dacii, sau celţii, sau tibetanii în mod unilateral. Că am participat cu toţii la o astfel de realizare, ca populaţii umane – este cu totul altceva. “Şarpele” însă a fost preluat din religiile abrahamice, ostracizat pentru propriul popor, preluat apoi de creştini cu acelaşi înţeles negativ, modernizat şi repus în vogă în anii ’80 în SUA: pentru că libertatea din vest condusese la eliberarea de dogme religioase şi, astfel, la pierderea unei mari părţi din manipularea oamenilor. Preluarea unor asemenea idei s-a făcut pe baza aceloraşi considerente ca şi preluarea, şi folosirea multor alte idei biblice, cu personaje biblice, care acum circulă prin lume, fără ca generaţiile noi, descurajate pe drumul apropierii lor de cultură sau măcar informaţie valoroasă, să aibă habar de astfel de lucruri. Despre cei care îmbrăţişează azi doar “religia energiilor noi” şi detestă formele vechi ale religiei, aş spune că nu fac bine de loc, deşi ştiu că iar voi fi acuzată de bigotism. Dar eu chiar apreciez mult religia, cu formele ei de învăţătură pură, experienţă profundă şi subtilă a tuturor popoarelor: cu religiile abrahamice cu tot, cu Biblie cu tot. Dar nu şi formele de constrângere şi pervertire pe care conducătorii au practicat-o, şi din nefericire o mai practică încă. Înţeleg – dar nu aprob şi nu încurajez aşa ceva, chiar dacă nu acuz, nu instig la dispreţ şi ură. Adepţii fanatici ai energiilor noi, ai noului Pământ, al noului om de cristal sau de lumină, nu ştiu, bunăoară, că Metatron din articolele publicate pe internet nu este un personaj consacrat al “energiilor noi”, ci este un personaj biblic, la fel ca şi multe alte personaje cu numiri preluate din comunicările astrale. Tinerii care nu au citit Biblia nu cunosc povestea celor 7 fecioare, dar răspândesc comunicări astrale primite din partea celor 7 fecioare din constelaţii vizibile de pe Pământ.
Alte exemple pot fi destule în literatura ezoterică contemporană.

Trebuie să fim lucizi şi cuminţi, atenţi şi înţelegători, luminoşi în atitudinile noastre şi severi când se încalcă măsura: în încercări de deviere a noastră de la lucrările de corectare, de înţelegere, de moderaţie – cu îndreptare către superficialitate, lipsă de gândire, către patimă şi lipsă de autocontrol.

Dacă spun sau amintesc acest lucru unora, tineri sau mai în vârstă care ar fi putut gândi acest aspect, ei mă numesc de multe ori neinformată şi adeptă a unor religii fără nici o susţinere normală.
Lucrurile nu stau însă de loc aşa, iar adevărul religiilor va ieşi la iveală, cu părţile lor bune, clare, limpezi, care dovedesc o cunoaştere explicită ascunsă însă de unii practicanţi, uitată de majoritatea oamenilor azi, dar şi cu părţile lor manipulante, pervertite de generaţii de-a rândul de prelaţii interesaţi şi slujitorii lor.

De fapt multe comunicări astrale azi nu fac decât să ne îndemne la cunoaştere din perspectiva oamenilor cunoscători de pe Pământ: la toate felurile în care omul poate deveni moral, moderat, echilibrat şi mai ales altruist. Suntem îndrumaţi către cunoaştere, conlucrare în acest domeniu, ajutaţi să conştientizăm faptul că de multe ori nici nu ne dăm seama cum dispreţuim cunoaşterea fizică, cuoaşterea prin intermediulcorpului fizic şi a ustensilelor care ne prelungesc percepţiile, sprijinindu-ne intuiţiile. Ne învaţă să ne informăm ca să nu ne mai facem de ruşine, apoi să ne completăm informarea cu tot ceea ce putem afla şi pe alte căi de cunoaştere: proprie, multisenzorială, care ni se deschide acum.
În acest fel, suntem ajutaţi să ne dăm seama că nu trebuie să absolutizăm – să credem că numai un mijloc, un aspect ori altul diametral opus, ar face toată cunoaşterea omenească; ci să ne interesăm, să înţelegem diferenţele, să acceptăm ce este de acceptat, să înţelegem că toate contribuie, purificat şi corectat mereu, la crearea unei ţesături fine, maleabile, mereu-reglabile, mereu îmbogăţită şi înţeleasă în aspectele ei cele mai profunde: ţesătura întregii noastre realităţi, perceptibilă din perspectiva omului mereu căutător.
Şi să lăsăm pe alţii să facă la fel, la rândul lor, cu ceea ce li se potriveşte. Să rămânem cu toţii prieteni, indiferent de încredinţările noastre…

Pe drept cuvând în ultimii 2 ani mi-a fost teamă să abordez acest aspect, al complexului reptilian. Reacţiile sunt dure, dar mă bazez pe faptulcă viitorul ne va lămuri pe toţi. Ca să evit judecăţile dure de acest fel, aş fi putut numi complexul reptilian în orice fel: sistem multicorporal de adaptare – mi se pare cel mai la îndemână, dar dacă îl punem alături de fotografii privind şarpele (canalul) central şi canalul colector (şarpele) al frunţii, ce ar fi spus lumea că fac aici??!!… Nu ar fi fost de loc corect. Cu tot respectul spun: voi continua chiar, când va veni vremea, cu multe completări privind studiile unor elemente de artă decorativă ale construcţiilor antice, medievale sau contemporane, care au făcut obiectul unor confuzii uriaşe.
A venit vreme să cunoaştem şi alte feluri de explicaţii, să ne pozitivăm percepţiile, gândirea, reacţiile. Vom înţelege cum să obţinem adevărate corpuri echilibrate, câmpuri folositoare, cum să ne ajutăm funcţionările cunoscând structurile lor adevărate.
Ne vom schimba, ne vom schimba unghiurile de vedere şi vom înţelege treptat cum merg cu adevărat lucrurile în această lume a noastră.

Multe dintre subiectele pe care le vom trata aici vor fi detaliate pe larg. În momentul în care studiile istorice ne vor cere, vom înţelege cu toţii de ce am pus accent pe acest subiect, la fel cum, atunci când va fi nevoie, când va veni timpul, vom pune un accent deosebit şi pe studiile despre împământare, spre exemplu.
Dezvoltarea aceastui subiect era neapărat necesară, aşa cum vom vedea, pentru a înţelege felul în care spiritele umane au trăit noutăţile pe care le-au întâmpinat nu numai la intrarea în evoluţiile lor terestre, cu cca.40 milioane de ani în urmă, ci mai ales în preajma, în timpul şi după cea dintâi glaciaţiune. Înţelegerea acelor prime experienţe umane, terestre, în condiţiile de pe această dragă planetă a noastră, trebuie să ne conducă la încredinţarea că ne-au fost experienţe cu care ne-am obişnuit cu toţii, treptat – noi, cei care am trăit şi acele timpuri, şi le trăim şi pe cele de acum. Este necesar să ne înţelegem tot ceea ce ne aparţine. Ştiu bine că sunt cititori care nu suportă de felul lor nici măcar pomenirea numelor reptilelor, care nici nu pot să creadă că ar exista ceva în corpul uman care să se numească: creier reptilian. Dar dacă trebuie să devenim mai puternici aici, pe Pământ, vom ajunge să ne depăşim treptat fricile, temerile, neîncrederile, rând pe rând…

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
7. Creierul reptilian

I.SINTEZA:Când se discută despre complexul reptilian, se porneşte de regulă de la ideea, răspândită de ştiinţele oficiale, conform căreia omul este evoluţie corporală, trupească – după trup, după corpul fizic – din…

6. Complexul reptilian: numiri și alte povestiri…

I. SINTEZANumirea complexului reptilian nu vine numai de la elementul reptilian cel mai cunoscut de noi azi – şarpele frunţii – ci porneşte de la canalul energetic central al sistemului nostru corporal şi anexele sale centrale: le cunoaştem…

Dictionar