04. Călătorii spirituale

1. Generalități privind călătoriile spirituale

I. IDEI PRINCIPALE

1. Călătoriile spirituale sunt realizate numai prin forţele spiritului care se  deplasează prin spaţiile universului cu o corporalitate adecvată.

2. Din perspectiva de pământean, asemenea călătorii pot fi:

– călătorii spirituale: efectuate cu corporalitate de tip spiritual (cu corp de manifestare corpul spiritual sau budhic);

– călătorii astrale: efectuate cu corporalitate de tip planetar (corpul de manifestare fiind corpul astral).

a. Călătoriile spirituale pentru care Pământul este punct intermediar de oprire sau punct terminus după care are loc întoarcerea, sunt călătorii spirituale interzonale, regresive:

– sunt realizate după un avans considerabil în evoluţii şi sunt destinate corectării propriilor manifestări în vibraţii joase (rămăşiţe din evoluţiile începătoare): când puterea energetică creşte mult şi creşte la fel şi experienţa de a o folosi;

– sunt călătorii în trepte, regresive: de la o zonă cu vibraţie mare în zona cu vibraţia cea mai scăzută dintre cele trei zone ale universului;

– sunt călătorii cu opriri în subzonele cele mai importante pentru 1, 2 vieţi în vederea obişnuirii cu diminuarea vibraţiei, iar în punctul cu vibraţia cea mai joasă: un ciclu lung de vieţi, destinate manifestărilor care se doresc a fi corectate.

3. În vederea realizării unor astfel de călătorii interzonale, au loc călătorii pe trasee asemănătoare, însă cu opriri mai scurte, pentru obişnuirea cu toate formele mai puţin cunoscute ale universului: sunt călătorii în tranzit rapid de la un spaţiu la altul, cu un număr redus de întrupări în toate opririle. 

b. Călătoriile astrale sunt detaşări parţiale şi temporare ale corpului astral de restul sistemului corporal, cu concentrarea spiritului în corpul astral, în vederea:

– autostabilizării vibraţionale: recuperarea vibraţiei pierdute în timpul activităţilor curente, zilnice, cu corp fizic de manifestare;

– pregătiri în vederea derulării activităţilor următoare cu corp fizic;

– desfăşurări de cercetări proprii în galaxie, relaţii cu indivizi sau grupuri spirituale de destin curent. 

II. DETALII, DISCUŢII

Studiile privind călătoriile spirituale nu sunt câtuşi de puţin simple poveşti SF (şi, de fapt, orice poveste SF se întemeiază pe intuiţiile unor oameni privind călătoriile lor de-a lungul şi de-a latul universului…). Nu sunt poveşti despre un trecut care nu ne mai poate marca viaţa actuală şi nici trăirile următoare, conform principiului incorect aplicat de trăire acum şi aici…
Dimpotrivă, tot ceea ce trăim azi, tot ceea ce putem studia azi ne conduce către lumea obişnuită a spiritelor întrupate care au ajuns la un mod de manifestare evoluat, de creator conştient înaintat, universalizat. Înţelegem la un moment dat faptul că venim din evoluţii înaintate, cu cunoaşteri avansate, că avem experienţă bogată la nivele înalte ale vibraţiei planetare – dar destul de săracă încă la nivele de vibraţie planetară joasă. Şi rostul trăirilor noastre de acest fel, pasagere, la nivele de vibraţie joasă ale universului este pe de o parte formarea unei experienţe bogate inclusiv la astfel de nivele, iar pe de altă parte remodelarea manifestărilor cunoscute dintr-un astfel de trecut evolutiv, cu experienţă puţină, cu înţelegere puţină.
Astfel de trăiri pe care le avem azi au la bază, şi se sprijină masiv, pe evoluţii progresive ajutate, petrecute într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat al evoluţiilor noastre. Primele astfel de evoluţii permit spiritelor să treacă mai uşor, oarecum superficial la început peste greutăţi. Aprofundările vin mult mai târziu, după parcurgerea multor etape de evoluţie progresivă, doar atunci când efectele acestora sunt suficient de înaintate: adică atunci când se acumulează suficientă putere energetică şi suficientă experienţă totală, pentru a trăi majoritatea manifestărilor ce se pot derula la orice nivele de vibraţie.
Odată cu înaintarea în evoluţii, odată cu acumulările fiecărei monade de energie interioară şi cu dezvoltarea experienţei de folosire a acestei energii, monadele acumulează putere şi experienţă de orientate, de adaptare a experienţei generale la momente şi puncte ale universului cu condiţii foarte diferite de trai: printre care şi diferenţe mari de vibraţie a locurilor de întrupare.

a. CĂLĂTORIILE SPIRITUALE INTERZONALE
De aceea, la un moment, dat evoluţiile progresive se întrerup pentru scurte perioade de timp universic, evoluţionist, iar spiritele pregătite din timp, perfect conştiente de necesitatea celor ce se petrec în cursul tuturor evoluţiilor lor, pornesc în călătorii organizate minuţios – aşa cum vedea – cu necesităţi, cu dezvoltări, cu efecte pe multiple planuri: nu numai pentru evoluţiile din locul de unde pornesc (punctul de iniţializare a călătoriei) care creează primele necesităţi conştientizate profund, dar şi în parcursul drumului către un punct terminus al călătoriei, şi pe parcursul drumului de întoarcere până din nou acasă, de unde au pornit.
Toate evoluţiile sunt pregătite dinainte, pentru ca spiritele să poată face treceri treptate, nu bruşte, care ar putea obosi mult evoluanţii. De aceea au loc mai multe feluri de călătorii spirituale, aşa cum vom vedea, pe parcursul cărora, treptat, spiritele se obişnuiesc cu deplasări în tot cuprinsul universului.

Am putea crede că cele mai simple – şi astfel cele mai uşoare – călătorii ale spiritelor sunt cele în grupuri mici, simple, în grupuri formate de proprii fraţi spirituali, din propriul popor spiritual. Dar lucrurile nu stau de loc aşa. Aceste tipuri de călătorii ale spiritelor în grupuri restrânse, de evoluţie proprie, sunt de fapt proprii unor spirite mult mai înaintate în evoluţii, în timp ce spiritele care fac primele lor călătorii prin univers merg în mari grupuri, blocuri de grupuri spirituale piramidale: adică – de la grupuri de spirite cu evoluţie înaintată şi experienţă mai bogată, la grupuri aflate pe trepte diferite de evoluţie, până la grupuri de spirite care efectuează pentru prima dată asemenea călătorii universice.
Spiritele cu mai multă experienţă – au experienţă cel puţin în două direcţii, pe două planuri (care ne interesează acum), ajutând şi pe celelalte să înţeleagă astfel de necesităţi şi să le urmărească împreună cu ele:
1. Experienţă de trăire în diverse condiţii de trai, în prezenţa unor mari aglomeraţii de întrupaţi, apoi experienţă de deplasare, de orientare, de adaptare la condiţii foarte variate de trai ale altora, experienţă de creator universal – care presupune nu numai tipurile de creaţie pământeană (manuală, cunoscută acum de noi, dar şi mentală – prea puţin cunoscută de noi în acest moment planetar), dar şi alte tipuri de creaţie, particulară altor puncte, locuri din univers, cu alte feluri de corpuri, cu alte feluri de materii şi sprijinindu-se pe alte feluri de energii;
2. Experienţă de deplasare, de călătorie în trepte, pe diminuare sau pe creştere de vibraţie, de-a lungul şi de-a latul universului. Acestea sunt călătorii interzonale, de la o zonă a universului la alta, de la o subzonă a fiecărei zone – la alta: în sensul diminuării şi apoi în sensul creşterii vibraţiei cosmice. Şi este necesară o asemenea experienţă, nu în calitatea spiritului de utilizator de tehnologii superioare – aşa cum ne imaginăm îndeobşte azi – ci în calitate de călător-zburător natural (nu cu ajutorul unor nave create de călători) prin spaţiile universului.
Pentru obişnuirea cu acest fel de călătorii naturale, foarte avansate în felul lor, desfăşurate prin forţele radiante ale spiritului, coordonarea deplasării şi orientarea în spaţiile ample ale universului sunt învăţate treptat, încă de la începutul evoluţiilor, sub cel puţin două forme: deplasarea cu corp fizic în spaţiile fizice, până la deplina coordonare a deplasărilor în spaţiile în care ne orientăm, cu ajutorul corpului fizic supus multor variaţii de mişcare. Urmează învăţături privind deplasarea cu corp astral, în aceleaşi spaţii fizice: ceea ce numim la început vis, apoi călătorie astrală conştientă, supusă voinţei spiritului – atunci când ne obişnuim, la diferite nivele de vibraţie, să ne coordonăm voinţa astfel încât să călătorim cu corpul astral cu aceeaşi siguranţă ca şi cu corpul fizic, dar pe spaţii mult mai mari.
Aceste feluri de deplasare sunt pregătitoare pentru călătoriile cu corp mult mai subtil şi totodată puternic – şi astfel uşor de coordonat, dar şi deosebit de perceptiv: corpul de tipul celui pe care pe Pământ îl numim corp spiritual (sau budhic). Corpul de acest fel este el corp de manifestare, dar numai pentru călătorii înafara sistemului stelar local: corpul spiritual fiind astfel parte componentă al unui sistem corporal format din corpul spiritual (budhic) în calitate de corp de bază, de manifestare, ajutat de corp dumnezeiesc (sau atmic), iar pentru ajutătorii secundari, în plus: corp enesic şi corp supra-enesic – corpuri care sunt însoţite şi de alte structuri, specifice altor părţi ale universului.
Aşadar nu cu ajutorul unor nave au loc astfel de deplasări interzonale – ci prin forţele proprii ale monadei întrupate; şi nici prin întrupare directă din treaptă în treaptă, ci călătorind efectiv prin univers, simţind pe viu fiecare loc traversat din univers, fiecare loc de oprire, în fiecare subzonă a zonelor traversate. În fiecare treaptă de călătorie se efectuează 1 sau 2 întrupări pentru obişnuire cu vibraţia schimbată a locului, dar şi pentru schimbarea corpurilor de călătorie, cu corpuri de vibraţie mai joasă şi plecarea mai departe, cu deplina conştienţă a celor trăite, reamintite de la o călătorie la alta.
(Se va studia articolul cu tema “Zonele universului fizic” .)
O astfel de călătorie interzonală a spiritelor este cunoscută dinainte de prima călătorie de acest fel din contactul cu experienţa celor care au mai făcut-o: şi este percepută corect – adică drept un fel de ajutor foarte profund pentru remodelarea comportamentelor obişnuite ale spiritelor aflate la începutul evoluţiilor. Se percepe ca un tip de trăire în vederea aducerii comportamentelor curente de la cele specifice ne-creatorilor – la cele specifice creatorilor conştienţi înaintaţi. Ca pe o cizelare a spiritelor care conştientizează acum diferenţele între ne-creator şi creator, precum şi diferenţele între creator inconştient şi creator conştient. Este o experienţă care este înţeleasă de spirite în linii mari încă înainte de prima lor călătorie de acest fel – şi mai mult, este înţeleasă şi dorită conştientizarea acelor momente de manifestare proprie în care se poate acţiona pentru pornirea remodelărilor. Căci acţionând într-un astfel de punct comportamental nodal, spiritul poate remodela simultan multe manifestări de aceeaşi natură, din care au pornit de fapt dezvoltarea şi diversificarea multor altor manifestări. Toate au consecinţe deosebite pentru viitorul evoluţiilor, căci fiecare manifestare astfel remodelată va fi o manifestare viitoare încă mult mai uşor de derulat, de dezvoltat, de diversificat, de acceptat învăţături de la cei mai înaintaţi şi nu în ultimul rând: de înţeles bine care sunt direcţiile de dezvoltare a ajutorului oferit celor din jur.
Aşadar, să reţinem: spiritele ştiu de la bun început care sunt corecţiile pe care trebuie să le facă comportamentelor moştenite de evoluţiile inconştiente pe linia într-ajutorării, protecţiei propriei vieţi şi a celor din jur; care comportamente trebuiesc ajustate, corectate, care trebuiesc multiplicate, dezvoltate. Şi ştiu bine totul din experienţa celor mai înaintaţi evoluanţi din jurul lor, care i-au însoţit pe multe drumuri de evoluţie.
Mai mult, vor descoperi singuri că aceasta este o experienţă cunoscută de la alţii doar la început, căci evoluţia fiecărui spirit este un univers întreg, propriu, unic !! cunoscut doar în linii mari, căci energiile se manifestă oriunde în aceleaşi linii generale, dar având şi particularităţi specifice fiecărei formaţiuni monadice care creşte în felul propriu, se manifestă în felul propriu şi astfel aduce diversificare, şi dezvoltare întregii vieţi, întregului Centru de evoluţie.
Vor descoperi însă că întreg comportamentul lor – comparativ cu al celorlalte grupuri, cu evoluţii mult mai înaintate din blocul lor piramidal de călătorie – are mult mai multe puncte necesar a fi remodelate. Vor descoperi mai ales faptul că treptat vor avea posibilitatea adaptării învăţăturilor lor la o varietate mult mai mare de condiţii de trai decât cele conştientizate iniţial – la nivelele de vibraţie din care au pornit. Vor înţelege un aspect foarte important – că totul este o evoluţie, nicidecum o involuţie, chiar dacă călătoria în sine este regresivă din punctul de vedere vibraţional: călătorind de la o vibraţie înaltă către vibraţii din ce în ce mai mici. Că totul fiind o călătorie conştientă, cu sarcini urmărite şi ajutate a se derula pentru fiecare spirit în parte, nu este vorba despre o involuţie, o cădere adevărată şi definitivă, căci totul este coordonat de către marii creatori şi coordonatori ai universului. Se mobilizează forţe uriaşe, ajutorul acordat fiecărui bloc piramidal se auto-întreţine prin experienţa uriaşă a coordonatorilor, în canalizarea spiritelor exact acolo unde le trebuie, şi doar exact atât timp cât le trebuie: pentru înţelegerile locale şi cele ulterioare, pentru impulsionarea remodelărilor în lanţ, pentru o perioadă foarte îndelungată de timp, în multe subzone ale universului.
Sunt conştientizări care ţin, de asemenea, de participarea spiritului la derularea vieţii prin prisma de ajutător în condiţii foarte diverse din mediul ale fiecărui grup de planete, de stele vizitate, de adaptarea experienţei acumulate la trăirea în preajma diferitelor feluri de vieţuitoare de pretutindeni, extrem de variate. Căci înseşi spiritele călătoare au o mare experienţă de acomodare cu diferite vieţuitoare, diferite tipuri de întrupare, din diferite galaxii.
Călătorii aduc în propria conştientizare nu numai remodelări ca urmare a influenţelor biosistemului local asupra lor înseşi, ca spirite întrupate: de exemplu pe Pământ – indiferenţa vegetală, ori agresivitatea inconştientă animală, ori dispeţul exacerbat observat la alte blocuri piramidale cu care se întâlnesc în punctul terminus al călătoriei sau intersectându-se chiar pe parcursul călătoriei. Totul poate forma însă remodelări şi în multe alte activităţi, ale căror înţelegeri vin ulterior. Într-o asemenea călătorie, experienţa spiritului se îmbogăţeşte uluitor de mult prin perceperea diversităţii vieţii descoperite în parcursul ei. Pe care fiecare spirit o va putea adapta experienţei proprii, pentru ca ulterior o astfel de noutate să fie îmbogăţită cu propriile înclinaţii, remodelându-le, iar totul să fie oferit tuturor în viitor: şi celor care sunt de aceeaşi evoluţie cu sine însuşi, dar şi în viitoarele călătorii, la reîntâlnirea cu spiritele care au ajutat la crearea unei astfel de experienţe proprii îmbogăţită. Să le ofere şi experienţa mărită de ajutător, dar şi o înţelegere rapidă şi profundă a înclinaţiilor lor, a liniilor lor de dezvoltare spirituală. O astfel de înţelegere conduce la o acceptare mai amplă a ajutătorului de către cel ajutat, iar în alte linii ale viitorului, toate vor sta la baza unei conlucrări creative şi protective, în care înţelegerile reciproce vor găsi front, teren comun de activitate, de manifestare, contribuind la realizarea unei calităţi mult mai mari şi mult mai profunde a celor realizate împreună.

Călătoriile în blocuri spirituale piramidale sunt însă proprii nu numai spiritelor care încep să se obişnuiască cu călătoriile prin univers: spirite aflate la începutul evoluţiilor lor – chiar dacă unele sunt mai avansate, mai experimentate decât altele. Astfel de călătorii nu încep decât după ce spiritele primare trec dincolo de prima linie a evoluţiilor lor în zona a doua a Universului Fizic, după ce s-au obişnuit cu aglomeraţii universice, cu călătorii rapide de la o galaxie la alta, cu condiţii diferite de la un loc la altul – deşi toate în general de aceeaşi vibraţie. Abia după finalizarea unor astfel de obişnuiri, evoluţiile trec la schimbări mari şi rapide de vibraţie, în călătorii pe termen relativ scurt: dar condiţiile şi timpul lor fiind variabil, în funcţie de puterea spiritelor de adaptare vibraţională de acest fel.
Începuturile sunt însă greu de susţinut, asemenea călătorii spirituale dovedesc tuturor a avea greutăţile proprii neaşteptate de adaptare la şederi îndelungate, departe de locul pe care spiritele îl numesc “acasă” (adică în vibraţiile din care pornesc în călătoriile spirituale). De aceea, coordonatorii de evoluţii (singurii care cunosc bine greutăţile de evoluţie ale fiecărui spirit, şi grup spiritual în parte) organzează şi un alt fel de călătorii spirituale – ajutătoare pentru marile călătorii în blocuri spirituale piramidale.
Sunt călătorii scurte şi rapide, în grupuri proprii, din poporul spiritual propriu, desfăşurate sub protecţii speciale, însoţite de ajutători ai evoluţiilor proprii. Le vom numi călătorii în tranzit (sau în circuit) şi vom vedea că ele au particularităţi special, comparativ cu călătoriile în blocuri piramidale. Să urmărim pe scurt aceste diferenţe:
– Marile blocuri piramidale merg drept către un punct terminus al călătoriei lor, de cea mai joasă vibraţie pe care o pot suporta spiritele cu experienţa cea mai mică (experienţa spiritelor de la baza blocurilor piramidale: îi vom numi: bazalii blocurilor piramidale – pe scurt: bazali). Călătoria are loc cu câte un punct de oprire în fiecare subzonă a zonei a II-a, la plecare pe diminuare de vibraţie până în punctul terminus al călătoriei, unde are loc un ciclu de vieţi mai lung (pentru călătorii mai vechi) sau mai scurt (pentru călătorii mai noi). Urmează revenirea acasă pe o cale diferită de aceea de la sosirea în punctul terminus: astfel are loc consolidarea, şi îmbogăţirea experienţei totale a spiritelor, în punctele semnificative ale universului;
– Călătoriile scurte în tranzit (sau în circuit) se derulează în grup propriu sub conducerea coordonatorilor evoluţiilor propriului popor spiritual. Călătoria de acest fel se derulează tot sub forma unui circuit la fel ca şi cele de mai sus, pe diminuare de vibraţie la plecare şi pe creştere de vibraţie la întoarcere. Ea însă cuprinde mult mai multe puncte de oprire – dar tot de scurtă durată (1 sau 2 maximum de întrupări), în funcţie de puterea de adaptare a spiritelor: vor fi mai multe opriri în fiecare subzonă, cu posibile urcări uşoare, de echilibrare, pe vibraţii puţin mai înalte – dar direcţia generală va rămâne totuşi de diminuare de vibraţie. Şi o astfel de diminuare are loc tot până la un nivel de vibraţie minim acceptat de puterea de adaptare a spiritelor, unde însă nu vor desfăşura un ciclu întreg de vieţi ci, la fel ca şi în celelalte opriri: 1 sau 2 vieţi în fiecare punct – pe fiecare planetă din circuit. Sunt vieţi de obişnuire cu vibraţiile locale, cu obţinerea unui confort mediu de trăire, care să ofere o adaptare cuprinzătoare la cele mai semnificative condiţii planetare locale. Se ajunge în punctul de vibraţie cea mai mică pe care grupul o poate suporta şi se continuă drumul în alte puncte – de aceeaşi vibraţie sau de vibraţie uşor crescută, fără o oprire de durată mai mare în acest punct al universului. Apoi se continuă cu drumul de revenire, pe creştere de vibraţie, pe o cale diferită decât aceea de la venire: dar tot un drum foarte puternic meandrat, ocolit, cu opriri mai dese în aceeaşi subzonă a universului, până la finalizarea călătoriei: din nou în punctul său de iniţializare – punctul de evoluţie progresivă la care a ajuns grupul spiritual înainte de plecarea în călătorie.
Călătorii astfel întorşi îşi analizează cele trăite şi îşi dezvoltă trăirile proprii atâta cât îi este posibil fiecărui spirit în parte, la nivelul de vibraţie de acasă. Între timp, îşi potrivesc şi locul în blocurile piramidale pentru care s-au pregătit astfel, care între timp au planificat călătorii în zonele parcurse de călătorii în tranzit. Spiritele au o experienţă destul de superficială comparativ cu iniţializatorii blocurilor piramidale, dar suficientă pentru a se mobiliza la realizarea viitoarelor călătorii, pe care le ştiu acum ca fiind de o complexitate deosebită: în calitate de grup spiritual component al unui bloc piramidal în călătorie cu vibraţie regresivă.

Revenind la marile călătorii în blocuri piramidale, să precizăm că ele oferă în plus spiritelor formarea experienţei de ajutător şi ajutat – cu greutăţi mari la început, căci spiritele sunt obişnuite mai mult să fie ajutate şi să lucreze pe cont propriu, din evoluţiile din care vin. Dar evoluţiile primare vor culmina cu conştientizarea liniilor celor mai importante ale acestor două feluri de ajutor, şi vor continua în eternitate cu manifestări speciale de ajutător, de creator înalt conştient şi de coordonator de evoluţii – care este de fapt tot o formă avansată de ajutător. Toate sunt forme speciale şi înalte de ajutător şi toate pun accent pe asemenea remodelări ale comportamentelor, atitudinilor spirituale în toate locurile din univers – în toate universurile de altfel: sub imperiul unei conştiinţe din ce în ce mai dezvoltate.

Călătoriile interzonale nu sunt numai călătoriile marilor blocuri spirituale piramidale, formate din evoluanţi în zona a II-a a universului Fizic. Dar pe Pământ, acum, majoritatea populaţiilor spirituale întrupate sub formă umană sunt formate din astfel de blocuri spirituale piramidale, venite din zona a II-a a universului. De aceea am discutat pe larg despre ele, şi vom dezvolta mult aceste aspecte în studii foarte ample – generale şi istorice – ca să înţelegem corect de ce suntem acum, aici, pe Pământ, care sunt rădăcinile manifestărilor noastre, de ce discutăm de multe ori despre normalitatea societăţii noastre ce pare că involuează – şi nicidecum că ar evolua, aşa cum de fapt stau lucrurile. Şi încă multe alte aspecte ale evoluţiilor noastre actuale, aşa după cum vom vedea.
Însă pe Pământ, acum, mai sunt şi alte mari grupuri spirituale, sosite aici din toate zonele universului: din zonele I şi II – însă din întrupările comune (întrupările de tip “planetă” şi “stea” – întrupări pe care le-am numit: pre-galactice), din zona a III-a a universului, adică zona marilor întrupări de tip galaxie, precum şi grupuri de post-galactici care circulă în cicluri mari de vieţi de-a lungul şi de-a latul universului, consolidându-şi evoluţiile individuale, după terminarea lungilor evoluţii galactice.
Evoluanţii pre-galactici şi galactici, în pauzele dintre întrupările comune deosebit de lungi şi de complexe – pauze şi ele lungi şi complexe în felul lor – se răspândesc prin tot universul în grupuri compacte, efectuând evoluţii individuale lungi, pentru ca spiritele să nu-şi piardă abilitatea manifestărilor lor individuale.
Se va studia elementul de dicţionar “Întrupare”  şi “Evoluţii spirituale galactice” – foarte importante pentru înţelegerea multor trăiri ale noastre acum, pe Pământ. Tocmai de aceea vom dezvolta acest subiect, cu particularităţile sale pământene încă de la începutul evoluţiilor umane.
Călătoriile grupurilor de galactici au loc, după necesităţile proprii: ori în grupuri de spirite cu evoluţii de acelaşi fel, adică de spirite care au realizat acelaşi fel de evoluţie comună, sau din necesităţi de într-ajutorare – pentru grupuri mari, formate din galactici de toate felurile: pregalactici şi galactici laolaltă.
Post-galacticii merg în grupuri spirituale proprii în călătoriile lor, însă le este foarte important să evolueze şi împreună cu pregalacticii şi galacticii, pe care îi ajută cu experienţa lor foarte mare, şi mai ales recent formată.
Grupurile de galactici, în toată gama lor, se răspândesc prin tot universul, astfel încât mereu ei sunt peste tot, în cicluri de vieţi individuale foarte lungi. Practic galacticii sunt prezenţi în număr foarte mare acolo unde sunt blocuri spirituale piramidale sau grupuri de călători în tranzit – gata să-i ajute permanent, făcând legătura între secundarii ajutători şi restul evoluanţilor primari. Blocurile piramidale despre care am discutat mai sus, venite din zona a II-a a universului, au nevoie de ajutorul oferit de galacticii care au terminat integral evoluţiile în zona I şi II, de aceea experienţa lor aplicativă le este de un deosebit ajutor.
Galactici primesc învăţături de oferire/primire de ajutor de la secundarii întrupaţi în mjlocul lor; aplică cu toţii, însoţindu-le tuturor celorlalţi primari evoluţiile pe planetă, rămânând în continuare aici chiar şi după încheierea evoluţiilor primarilor şi plecarea lor de pe planetă. Ei vor primi în continuare, de la secundarii şi centralii întrupaţi împreună cu ei, învăţături specifice regenerării câmpurilor planetare, puternic amprentate creaţional după folosirea lor de către civilizaţiile creatoare care şi-au finalizat sarcinile. Planeta rămâne astfel curată, liniştită, gata să primească alte popoare spirituale în evoluţii. Abia după aceste învăţături galacticii părăsesc şi ei planeta, îndreptându-se către alte ţeluri ale evoluţiilor lor.

b. CĂLĂTORIILE ASTRALE
Poate că unii dintre noi ar poziţiona călătoriile astrale pe primul loc al acestor prezentări, întrucât ele încep să fie conştientizate ca atare, şi folosite conştient pentru cunoaştere de diferite feluri cu mult înainte ca evoluţiile să cuprindă călătorii spirituale interzonale. Dar călătoriile interzonale sunt pregătite încă cu şi mai mult timp înainte prin diferite feluri de călătorii – tot spirituale, naturale, realizate prin deplasarea spiritelor prin intermediul propriilor lor forţe spirituale. Deocamdată nu ne referim la călătorii inter-stelare sau chiar inter-galactice realizate cu ajutorul unor nave care folosesc combustibili sau alte materii universice pentru propulsie, folosind tehnologii complexe de creare şi de întreţinere pentru perioade lungi de timp. Sau, specific realizărilor de tip mental, folosind nave doar pe post de carcasă de protecţie pentru deplasare rapidă în spaţiile cosmice: prin plierea + compactizarea spaţiului universic. Vom vedea că şi acestea sunt proprii spiritelor creatoare chiar la nivelul Pământului, şi vom dezvolta multe astfel de teme pe parcursul studiilor istorice. Dar deocamdată ne vom ocupa de cele mai importante forme de călătorie spirituală, adică prin forţele energetice şi de voinţă ale spiritelor, fără nici un adaos creaţionist. Creaţia materială este şi ea deosebit de importantă, dar ea este numai o etapă în formarea spiritelor ca creatoare conştiente avansate, cunoscând multe feluri de creaţie – dintre care pe Pământ s-au dezvoltat numai două: creaţia mentală şi creaţia manuală.

CE SUNT CĂLĂTORIILE ASTRALE?
Pe scurt, să pornim de la ideile următoare:
1. Viaţa spiritelor – a monadelor reunite în spirite, de-a lungul primelor lor evoluţii (evoluţiile primare) este eternă, manifestările lor au loc neîntrerupt, fără nici o pauză, indiferent în ce condiţii îşi desfăşoară astfel de manifestări. Acţiunile manifestate pot fi mai rapide şi complexe, ori mai lente şi mai simple, în funcţie de necesităţile pe care le resimt spiritele în derularea activităţilor lor;
2. Evoluţiile formează în mod echilibrat, armonios şi neobositor, încă din primele lor momente, obişnuinţe ale spiritelor în direcţia dezvoltării puterilor lor energetice şi manifestării lor sub diferite forme: forme de acţiune în diferite medii de trai.
Pentru că unele medii sunt mai puţin obişnuite pentru monadele aflate la începutul evoluţiilor, pentru că unele forţe pe care şi le dezvoltă ele, prin trăirile lor curente, sunt mai dificil de manifestat la început, au loc învăţături în spaţiile universice cele mai uşor de acceptat pentru trăiri – şi am discutat astfel despre învăţăturile noastre în Universul Astral, diferit de Universul Fizic în care ne aflăm acum. Universul Fizic este un univers de consolidare a învăţăturilor primite anterior, în Universul Astral, Universul Fizic având nivele de vibraţie mai joase comparativ cu Universul Astral. Dincolo de aceste două universuri, Universul Cauzal are nivele de vibraţie mai înalte decât cele două anterioare, care facilitează cunoaşteri aprofundate ale monadelor înseşi şi ale evoluţiilor lor.
Pentru uşurarea evoluţiilor din Universul Fizic – unde se desfăşoară cele mai grele, mai îndelungate, dar astfel şi cele mai bune consolidări – monadele se manifestă printr-un sistem corporal care le facilitează periodic ieşirea din manifestare prin corp fizic şi trecerea la manifestare cu alte corpuri, mai uşor de manipulat: în speţă, cu corp astral – care facilitează manifestări în condiţii asemănătoare cu cele din Universul Astral, unde au avut loc prima dată învăţăturile lor de manifestare.
Ne-am obişnuit să numim acest corp – corp astral (corpul cu care ne „plimbăm” printre aştri). De aceea numim câmpul în care acest corp se poate manifesta: câmpul astral, despre care atrag atenţia că este un câmp aflat în Universul Fizic, dar care are oferă simţiri asemănătoare, de aceeaşi natură cu universul învăţăturilor noastre iniţiale, desfăşurate în fiecare treaptă şi subtreaptă de evoluţie: pe care îl numim Astral – Universul Astral.
Este mult mai corect să numim astfel şi câmpul de aici: câmp astral (cu energii, cu materii, cu structuri create, cu corpuri constituite într-o anumită parte a radiaţiei spiritului), dar şi universul separat al iniţializărilor manifestărilor noastre, Universul Astral care formează manifestările spiritelor, care vor fi consolidate apoi în universul nostru, cel pe care îl conştientizăm acum.
În acest fel vom reţine mai uşor faptul că efectuăm evoluţii în diverse straturi ale energiei fundamentale (pe care le numim pe Pământ, deocamdată în cunoaşterile noastre actuale: universuri), dar care au corespundent parţial în fiecare alt strat, păstrând proporţionalitatea între diverse feluri de vibraţii interioare.
Corpul nostru astral este corpul cel mai uşor de manifestare pentru orice monade aflate la întrupări în Universul Fizic. Acesta este deocamdată subiectul dezbaterilor noastre.
Pentru creatorii conştienţi – aşa cum ajung toate monadele la un moment dat al evoluţiilor lor, aşa cum sunt şi oamenii, pe Pământ – există şi manifestări cu ajutorul corpului mental din sistemul nostru, dar deocamdată nu discutăm nici despre astfel de manifestări.

Când discutăm despre corpul astral, ne confruntăm cu multe subtilităţi pe care, dacă le înţelegem corect, înţelegem multe alte aspecte ale vieţilor noastre.
Să luăm în considerare sistemul complet al corpurilor umane:
– corpul fizic;
– corpul dublu-eteric (sau corpul vital);
– corpul astral (sau emoţional);
– corpul mental;
– corpul cauzal;
– corpul spiritual (sau budhic);
– corpul dumnezeiesc (sau atmic) cu două straturi (sau corpuri) ajutătoare pentru întrupaţii cu sarcini speciale, complexe: corpul enesic şi corpul supra-enesic.

Avem mai multe situaţii de folosire a corpului nostru astral, şi anume:
1. Situaţia de întrupare astrală directă: în care corpul de manifestare este corpul astral, ajutat de o serie de alte corpuri cunoscute acum de noi, de vibraţii din ce în ce mai mari: corp mental, corp cauzal, corp spiritual (sau budhic), corp dumnezeiesc (sau atmic) cu structurile ajutătoare în cazul întrupaţilor cu sarcini speciale, complexe, de ajutor. Numim acest fel de întrupaţi: entităţi astrale – întrupaţi cu o conştienţă completă prin corpul astral, aşa cum avem noi, oamenii, o conştienţă totală cu corpul fizic – corpul nostru de manifestare curentă, majoritară. Entităţile astrale nu sunt numai acele entităţi care ne ajută pe noi, oamenii, ci toate vieţuitoarele planetare, care efectuează întrupări astrale, mai lungi sau mai scurte în funcţie de treaptă proprie de evoluţie. Vieţuitoare astrale mărunte ale planetei efectuează cicluri astrale mult mai lungi decât cele mai evoluate, iar manifestările lor cu corp fizic sunt, de altfel, finalul evoluţiilor lor planetare. Pentru mamifere şi oameni situaţia este inversă, întrupările astrale sunt de durată mult mai scurtă: doar entităţile astrale care au ajuns în stadiul de creator conştient – aşa cum sunt spiritele umane – pot face cicluri lungi de manifestări astrale, însă numai pentru ajutor oferit celor întrupaţi cu corp fizic (oamenilor) sau efectuând sarcini de necesitate planetară la care participă şi oamenii, în activităţile lor astrale curente, în învăţăturile lor curente, despre care vom discuta în continuare;
2. Situaţia de destrupare, după finalizarea fiecărui destin: corpul astral se desprinde de corpul dublu-eteric (sau vital), lăsând definitiv în urma sa corpul dublu-eteric şi corpul fizic. Rămâne corpul astral – corp de manifestare curectă, la fel ca şi în situaţia precedentă, cu toate corpurile ajutătoare menţionate, de vibraţii din ce în ce mai mari;
3. Situaţia de folosire a corpului astral ca şi corp de manifestare în timpul întrupării cu corp fizic de manifeastare curentă. Este o manifestare temporară şi incompletă comparativ cu situaţiile anterioare, oferită de evoluţii pentru degrevarea perioadică a spiritului de greutăţile curente de manifestare prin corpul fizic, în vibraţii joase, în care termenii de spaţiu şi timp devin pentru monadă greu de suportat şi de desfăşurat, cu acţiuni lente în spaţii largi, cu toată gama de particularităţi pe care o cunoaştem azi.

Să detaliem puţin.
Aşadar, nu există nici o pauză de manifestare a monadelor, ci o trecere lină de la o formă de manifestare la alta.
În întrupările cu corp fizic, aşa cum spuneam, manifestarea devine la un moment dat greoaie, obositoare spunem noi, de aceea evoluţiile creează mecanisme de odihnă a spiritului: prin facilitarea manifestării sale cu corpul cel mai apropiat de vibraţia lui optimă de întrupare, şi totodată cel mai obişnuit de manifestare: corpul astral. Este un corp de aceeaşi natură, asemănător ca percepţii şi uşurinţă de manifestare ca şi corpul cu care fiecare spirit şi-a derulat primele sale învăţături, în fiecare treaptă şi subtreaptă de evoluţie.
Toate par a fi deosebit de complexe – dar tocmai această complexitate face ca conştiinţa monadelor să se dezvolte lin, fără să fie obositor, punând în armonie toate felurile de manifestare ale monadelor la diferite nivele de vibraţie.
Visele noastre sunt aşadar, de fapt, întreruperi de activitate fizică, prin corpul fizic, corp de vibraţia cea mai joasă din sistemul nostru corporal. Monada se „odihneşte” în activitate dezvoltată prin corpul astral: derulată folosind forţele la nivelul unui impuls mult mai uşor decât este necesară impulsionarea corpului fizic pentru trăirile sale. Este nivelul cel mai obişnuit de manifestare al monadei, şi pentru că este atât de diferit de manifestările fizice, nu ne amintim prea multe lucruri din visele noastre: însă acest lucru nu se petrece decât numai atunci când vibraţia planetei este foarte joasă – aşa cum este cazul momentului actual planetar – şi nicidecum tuturor evoluţiilor monadelor care au ajuns la stadiul de creator conştient universal – aşa cum este omul pe Pământ. Căci nu avem experienţă foarte mare de orientare din toate punctele de vedere la nivele joase de vibraţie, însă cu fiecare întrupare în parte această experienţă creşte, se consolidează treptat, dar sigur, în toate condiţiile care pot apare în registrul pământean.

Mecanismul de constituire şi de folosire a corpului astral, în această perioadă de odihnă a corpului fizic, permite decuplarea sa în situaţii speciale pentru întregul sistem corporal:
1. în mod obişnuit pentru toate vieţuitoarele Pământului: are loc în momentul în care oboseala îşi spune cuvântul – de fapt în momentul în care vibraţia sistemului corporal scade semnificativ, ca urmare a desfăşurării unor activităţi neîntrerupte şi/sau relativ greu de desfăşurat;
2. pentru creatorii conştienţi (oamenii), pe lângă situaţia de mai sus – valabilă cum spuneam, tuturor vieţuitoarelor, inclusiv oamenilor – apare şi o altă situaţie: desprinderea volitivă, conştientă, a corpului astral de restul sistemului corporal, în situaţia în care vibraţia sistemului este mare, omul este odihnit, relaxat şi doreşte să efectueze conştient o astfel de activitate. Este ceea ce numim în mod obişnuit călătorie astrală conştientă.

Oricare a fi situaţia, omul creator conştient, cunoscător conştient cu conştiinţă extinsă în diverse domenii ale desfăşurării vieţii sale, numeşte acest fapt: vis, vis conştient sau călătorie astrală conştientă.

Dar această „odihnă”, periodică sau sporadică (aşa cum vom vedea) nu este singura funcţiune a desprinderii corpului astral, a călătoriilor astrale, a „viselor” noastre.

ALTE PARTICULARITĂŢI ALE CĂLĂTORIILOR ASTRALE
Aparenta stare de nemişcare a corpului fizic – spunem: a omului adormit – este de fapt o continuare a manifestării monadei prin corpul astral.
Dacă vom cunoaşte măcar câte ceva din mecanismele acestui proces, ale funcţionării lui, atunci măcar cele ale începutului vor fi înţelese şi se vor derula în linişte sufletească. Cele care se desfăşoară în continuare – mai mult sau mai puţin particulare propriei călătorii (în funcţie de experienţa totală, subconştientă sau conştientă, a spiritului călător), se pot astfel cerceta apoi pe îndelete, în timp, se folosesc şi se dezvoltă cele înţelese astfel, aducându-se o claritate din ce în ce mai mare desfăşurării procesului propriu, în orice condiţii de trai, în orice condiţii de corporalitate.
Căci acest proces are o latură, un aspect de particularitate a folosirii unui anume tip de corpuri şi o latură, un aspect de particularitate a experienţie personale a călătorului astral conştient. Omul înţelege astfel că procesul în sine este un complex de căi pe care, dacă le cunoaşte bine, nu se mai miră de cele percepute, nu va mai pierde timp cu căutări suplimentare, cu frici, cu alte neînţelegeri locale, cu influenţe ale informaţiilor din societate care au partea lor de confuzie, substanţială de multe ori. Va dezvolta mai mult partea de caracteristică, de particularitate proprie – pe care o va înţlege la justa ei valoare, deşi mulţi o prezintă în mod eronat ca pe ceva universal, ca pe o generalitate: şi nu este de loc aşa.
Vom dezbate pe rând aceste idei, care sunt de fapt prezentarea sintetică a unor teme largi de discuţie.

Căile de funcţionare a corpului astral în călătorii astrale pot fi la ora actuală cel puţin două – cu caracter general:
1. O cale naturală de odihnă – aşa cum este crezut azi, însă aici este necesară o precizare: ceea ce numim de obicei “odihnă” este de fapt o dublă perspectivă de înţelegere: odihna corpului fizic şi un proces de autostabilizare vibraţională. Autostabilizarea vibraţională este o funcţiune de recuperare naturală a vibraţiei pierdute în timpul activităţilor în stare de trezie: vom reveni cu detalii asupra acestui aspect. Dacă ştim ce este acest lucru, ne vom obişnui să găsim şi momentele cele mai bune pentru călătoriile astrale conştiente, să cercetăm şi procesul ca atare, ajungând astfel să înţelegem şi alte procese naturale care contribuie la odihna noastră în mediul natural, chiar în stare de trezie;
2. O cale naturală de cercetare, de cunoaştere doar pentru om – spiritul creator conştient întrupat pe Pământ, dintre toate vieţuitoarele Pământului. Mai întâi este o sursă de orientare intuitivă în stare mai mult sau mai puţin conştientă: visul aduce intuiţia că mergând pe o anumită cale, aceea va conduce sau nu va conduce către realizarea obiectivelor urmărite în manifeatarea curentă, cu corp fizic. Obişnuirea şi recunoaşterea unor desfăşurări comune grupului spiritual propriu conduce apoi la încredinţarea folosirii călătoriilor astrale în calitate clară de cale profundă de cunoaştere. Se delimitează astfel un astfel de procedeu de alte funcţiuni ale corpului astral în cadrul sistemului corporal.
Treptat se delimitează, prin înţelegerile profunde folosind această cale, toate funcţiunile corpului astral şi trăirile prin intermediul lui – de confuzia existenţelor anterioare în alte lumi fizice, apoi departajarea clară a diferitelor forme de trăire din Universul Fizic comparativ cu Universul Astral: de care călătorul devine conştient dându-şi seama că există multe asemănări de simţire – dar şi deosebire de vibraţie a locurilor: deosebiri mari, pe care nu le recunoaşte nicăieri în locurile Universului Fizic, în care se află acum întrupat. Şi astfel înţelege rolul fiecărui Univers în parte, şi va ajuta şi alţi semeni, în continuare, să înţeleagă astfel de aspecte.
Treptat cunoaşterile îi stabilesc călătorului clar diferenţele, iar înţelegerile se instalează cu siguranţă, rămânând deschis faţă de alte noi înţelegeri ulterioare.
La fel vin cu timpul alte multe precizări, corecţii ca urmare a altor înţelegeri, conform cărora percepţiile la nivel mental şi cauzal conduc la delimitări din ce în ce mai profunde.

Este necesar să precizăm faptul că funcţiunile corpului astral, în situaţia în care omul este în stare de somn sunt cu totul altele comparativ cu cele pe care le are în stare de trezie. Tot la fel se petrec lucrurile şi în cazul acţiunilor conştiente cu corpul mental – când corpul astral are, de asemenea, alte funcţiuni.
După această prezentare generală, să vedem clar care sunt funcţiunile de acest fel ale corpului astral, în călătorie astrală:
1. Autostabilizarea vibraţională: proces care se derulează numai prin intermediul corpului astral.
Chiar dacă omul derulează manifestările sale liniştit, în ritm propriu, calm, muncind în pace şi seninătate, când oboseala nu se instalează curând sau omul este puternic, sănătos, obişnuit cu munca pe care o desfăşoară cu siguranţă şi pricepere, ea nefiindu-i obositoare, tangenţa cu lumea planetară extrem de variată: cu propria societate, cu biosistemul planetar, cu planeta şi cu radiaţiile stelei locale – toate determină variaţia vibraţiei sistemului său corporal, iar recuperarea vibraţiei proprii este cerută la un moment dat insistent chiar. Ea poate fi amânată volitiv, dar nicidecum la infinit.
Despre autostabilizare vibraţională vom discuta pe parcursul multor studii viitoare.
Reluăm în linii mari descrierea acestui proces: în cazul instalării stării de oboseală, corpul astral este atras către una dintre structurile de autostabilizare vibraţională ale planetei, care are vibraţia optimă restabilirii vibraţiei sale şi a sistemului corporal de care aparţine. El rămâne ataşat totuşi sistemului corporal de provenienţă prin intermediul unui element matriceal al sistemului corporal, numit în popor „cordonul de argint” (din călătorie astrală conştientă, el oferă imaginea argintului curat, strălucitor).
În structura sa proprie de autostabilizare vibraţională, printr-un proces asemănător celui de amprentare, corpul astral îşi recuperează vibraţia necesară desfăşurării sarcinilor de destin al spiritului care l-a constituit; apoi se decuplează şi se reîntoarce în sistemul corporal propriu, transmiţând corpurilor vibraţiile necesare, în cascadă. Ele îşi vor activa astfel funcţionările, care vor permite o circulaţie a fluxurilor energo-materiale mult mai bogată, de vibraţie optimă, care vor porni procese de reparare a corpurilor mai mult sau mai puţin destructurate în procesele de trăire zilnică.

2. Numim, de regulă, întreg procesul de somn – “odihnă” – însă autostabilizarea vibraţională se delimitează, de fapt, de odihna propriu zisă, de aceea este bine să ţinem cont de această partcularitate. Odihna începe abia de la recuperarea vibraţională, zborul, călătoria liberă cu corpul astral: în jurul planetei, pe planetă – ceea ce este acţiune obişnuită a spiritului, plăcere inocentă în libertate. Iar dacă activitatea se desfăşoară conştient, totul conduce la întărirea conştienţei în vis conştient, călătorie astrală conştientă, cu cunoaşteri care susţin rapid sarcinile fizice în stare de trezie;
3. În continuarea călătoriei astrale, sau tot timpul pentru cei mai conştienţi de sarcinile lor terestre (planetare, la modul general), spiritele primesc ajutor de la entităţile lor ajutătoare sau de la alţi astrali care îşi au corpul fizic în somn (adormiţi), care au mai multă experienţă în cercetarea galactică, în orientările spaţio-temporale: în cercetarea spaţiilor stelare şi planetare – dar şi cercetarea vieţilor anterioare şi a viitorului, conform planificărilor generale ale evoluţiilor.
De asemenea, aşa cum spiritele primesc ajutor – ele oferă totodată ajutor, la rândul lor: fiecare spirit având piramidal (dar indiferent dacă vin pe Pământ sau nu în blocuri piramidale de călătorie) ajutor de dat şi de luat: de la spirite mai evoluate şi către spirite mai puţin evoluate decât sine însuşi. Se planifică şi se detaliază activităţile generale, necesar a fi derulate şi cu corp astral (în stare de somn), şi cu corp fizic (în stare de trezie). Este o activitate deosebit de importantă pentru spiritele umane – pentru toate spiritele care ajung în evoluţii de creator conştient. Pe acest aspect se bazează din plin derularea sarcinilor proprii de-a lungul întregului ciclu de vieţi în plan local;
4. Activitatea de cercetare proprie, prin intermediul corpului astral, este proprie fiecărui creator conştient. Ea se desfăşoară şi în cadrul activităţilor de primire/oferire de ajutor, pentru a detalia corect lucrările, informările, dar pentru înţelegerea importanţei lor le-am departajat pentru moment, în acest fel.
Cercetarea micro- şi macro-cosmosului poate să se desfăşoare şi pe cont propriu, aşa cum se poate desfăşura şi cu ajutorul entităţilor noastre ajutătoare astrale, care ne sprijină şi toate activităţile noastre – fie ele în somn, fie în trezie.

Să ţinem cont de toate acestea în derularea călătoriilor noastre astraleconştiente. Din discuţiile cu cei care desfăşoară călătorii astrale conştiente, se poate înţelege că, necunoscând fenomenologia proprie călătoriilor astrale, nerecunoscând (în imperiul fricilor, panicii) sau potrivind în mod negativ cele cunoscute cu cele percepute mai ales la începutul efectuării lor – în stare de semi-conştienţă, oamenii se sperie foarte uşor şi doresc să se sustragă proceselor în derulare. Starea emoţională influenţează mult înţelegerile celor care sunt percepute conştient, imaginile şi sunetele se deformează mult în imperiul emoţiilor personale, iar confuziile se instalează cu uşurinţă. Omul continuă să răspândească poveşti neadevărate despre o asemenea fenomenologie, se împrăştie cu groază idei care nu au nici o legătură cu realitatea.
Neînţelegerile stau şi la baza perceperii desfăşurării activităţii de autostabilizare vibraţională. Intrarea în structura de autostabilizare vibraţională (sub formă de emisfere situate în apropierea Pământului, îmbrăţişând Pământ, sau sub formă de benzi care înconjoară Pământul, de insule de diferite forme şi grosimi, de puncte, etc.) se face în viteză, senzaţia este de fugă sau de zbor rapid către undeva unde nu se ajunge (nu se percep puncte stabile, cunoscute structural), până când se instalează deruta (în caz de necunoaştere). Dacă călătoria astrală nu este dorită conştient (în caz de instalare înaintea somnului), neînţelegerea se termină cu starea de somn, iar în cazul călătoriilor astrale conştiente – dorite a se derula după un anumit tipic, aşa cum se vehiculează în cărţi şi filme You Tube – deruta se termină prin dorinţa de renunţare, de ieşire din fenomenul care sperie, fără dorinţă de continuare, chiar dacă ulterior se instalează somnul, în mod natural.
Cunoaşterea ne avertizează că suntem în faţa unul fenomen normal, pe care îl lăsăm să se desfăşoare, chiar cu instalarea stării de somn, căci o cere organismul. Dacă după autostabilizare vibraţională se continuă cu călătorie, zbor astral efectiv, este corect să lăsăm fenomenul să curgă. Dar la fel de natural este, de asemenea, să-i lăsăm derularea, în cazul în care ne reîntoarcem spontan în corpul fizic: ceea ce înseamnă că restul sistemului corporal necesită neapărat restabilirea nivelului optim de vibraţie proprie, iar pentru sănătatea noastră acest lucru este mult mai important decât satisfacerea unei curiozităţi. După un timp putem reveni şi cerceta în voie. De aceea e recomandabil să se efectueze asemenea călătorii astrale conştiente după odihnă, după ce am trecut de starea de aţipire, dorind în acelaşi timp să rămânem în formă de conştienţă, de cercetare.
Vom reveni cu detalii şi asupra acestui subiect.
De asemenea, cunoaşterea activităţii generale, desfăşurată prin corpul astral, are o deosebită importanţă şi prin faptul că simţim la un moment dat că avem nevoie de ajutor – de primit, şi de asemenea că şi alţii au nevoie de ajutor de primit din partea noastră, în timp ce noi ne dorim să facem propriile noastre activităţi: plimbare, cercetare în alte direcţii, ajungând să refuzăm sau să rămânem frustraţi. Să acceptăm cu dragă inimă, renunţând momentan la plăcerile şi curiozităţile noastre şi să ajutăm, căci este una dintre sarcinile noastre cele mai importante de făcut aici, pe Pământ.
Este iarăşi bine să fim mereu împăcaţi în sinea noastră cu oamenii şi evenimentele sociale care ne marchează starea de trezie, chiar dacă suntem în relaţii conflictuale cu alte persoane. Să înţelegem situaţia care a condus la conflicte, căci în corp astral, departe de vibraţiile joase ale corpului fizic, toate spiritele umane înţeleg profunzimile din această galaxie şi pot ajunge lesne să se înţeleagă dincolo de viaţa fizică: treptat însă, prin influenţe emoţionale echilibrate, înţelegerea, bunăvoinţa, toleranţa se vor instala chiar şi în starea noastră de trezie.

Să ne oprim deocamdată aici şi cu călătoriile spirituale interzonale, şi cu călătoriile locale astrale, căci fiecărui fel de călătorie de acest fel îi vom oferi spaţii largi, expuneri dezvoltate pe multiple planuri.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security

Dictionar