1. Poveștile geților

06. Istoria văzută prin ochii moşilor

Trecutul este minunat din perspectiva omului contemporan. Nu degeaba a fost numit el „rai” şi nu degeaba suspinau de multe mii de ani popoarele care încă mai simţeau urmele acestui trecut în viaţa lor. Astăzi mulţi oameni intuiesc că totul poate fi adevărat, deşi nu merg până acolo încât să şi ştie ce însemna acest lucru. Astfel, omul contemporan îşi imaginează că acel rai era exact opusul a ceea ce i se pare nespus de greu şi de neplăcut azi: fără muncă forţată impusă de societăţile contemporane, fără stăpâni şi cu un minimum de reguli impuse. Atmosferei pline de necaz de pe urma sărăciei, mizeriei, bolilor şi bătrâneţii i s-ar fi opus o viaţă simplă, curată, fără boli, fără îmbătrânire – fără uzura dureroasă de azi. Oamenii ar fi trăit o inconştienţă natural-„animalică”, unde animalicul din om se referea la lipsa cunoaşterilor de orice fel, la hrană simplă neprelucrată şi dormit sub cerul liber. Natura umană ar fi fost aceea legată de încredinţarea că omul avea un singur stăpân – Dumnezeu, sau oricum un zeu suprem – bun, milostiv şi permisiv, care le impunea un minimum de reguli: însă încălcarea lor ar fi atras indiscutabil moartea.
Încălcarea regulilor, care fapt până la urma s-ar fi petrecut, ar fi condus – după mintea cercetătorului-urmaş al celor astfel trăitori – la alungarea lor din acest rai: căderea în păcat, pentru urmaşul neştiutor, nu era decât unica logică după care omul să fi atras toate nenorocirile de mai târziu. Un singur pas, o singură şi simplă curiozitate satisfăcută şi el ar fi deschis cutia nevrednicei Pandore. Fără nici o putinţă de întoarcere.
Îmi permit să spun că aceasta a fost varianta oficială a unor conducători setoşi de putere în vremurile în care numai ei aveau dreptul la scriere, în poporul lor. Scriau, lăsând totul moştenire în lumea cunoscută de ei, doar celor ce aveau să le urmeze la putere, obligând popoarele aflate sub conducerea lor să accepte ritualuri repetate pe parcursul vieţii omului în mod constant, neschimbat. În acest fel se consolida teoria impusă de ei, sub motivaţia conservării vieţii pe planetă (ca să răsară Soarele, ca să se reverse fluviul care aducea aluviuni bogate şi hrănitoare, etc.). Prin bunăvoinţa zeului suprem, mituit astfel prin rugăciunile şi sacrificiile umane, societatea umană locală supravieţuia încă o perioadă.

O astfel de prezentare a lumii era o formă generală – şi foarte superficială – de cunoaştere a lumii, transformată în teorie impusă maselor: o teorie bazată pe ritmurile locale normale, naturale, ale desfăşurării vieţii întregului biosistem local, bazată pe existenţe a căror intuiţie poporul o avea, o purta în subconştient, şi tocmai de aceea era înclinat să o accepte, să trăiască mereu cu ea în mintea şi în inima sa.
Restul desfăşurărilor vieţii acestui fel de societăţi le cunoaştem destul de bine acum, după cum am învăţat istorie, fie ea chiar şi în linii mari. Egiptenii au fost marii artizani ai acestor teorii zeieşti, inspirate din cele furate din cunoaşterile generaţiilor anterioare. Astfel de cunoaşteri fuseseră lăsate în mod special, ca ajutor oferit omenirii, în perioadele care se anunţau dure şi lungi din perspectiva omului de după potop. Un ajutor care să susţină intuiţia oamenilor şi să-i ajute să nu-şi piardă nădejdea în cei pe care în trecut îi numiseră ajutătorii lor. Ele fuseseră lăsate peste tot, în fel şi chip: inscripţionate în piatră, explicate detaliat prin sculpturi lăsate moştenire în locuri ferite de intemperii. Pe toată suprafaţă planetei.
De aceea popoarele au în linii mari aceleaşi cunoaşteri străvechi, dar în multe locuri – multe cunoaşteri au fost uitate în mod natural, conjunctural: forţat de împrejurări sau chiar de proprii lor semeni. Motivaţiile sunt multiple, şi ceea ce trebuie să înţelegem noi este faptul că astfel de motivaţii trebuie considerate mai întâi separat, fiecare în parte, apoi global, observând efectul lor cumulat asupra socialului, politicului sau economicului, asupra culturii, artelor unui popor. Grupuri umane masive au fost strămutate din teritoriilor originare, ajungând să îmbrăţişeze vrând-nevrând alte încredinţări, religii, culturi ale altor popoare sau chiar şi numai împletiri ale încredinţărilor lor cu ale altora. Indiferent dacă era vorba de populaţiile cu care au convieţuit paşnic sau de cuceritori agresivi, care îşi impuneau cu brutalitate credinţele. Astfel de impuneri au avut rolul de a estompa sau chiar anula cunoaşterile popoarelor cucerite, chiar a sufoca intuiţiile naturale ale oamenilor, pentru ca astfel să fie mai uşor conduşi, pentru ca înşişi conducătorii altor popoare de cuceritori să poată face front comun în greutatea de a ţine piept revoltelor normale ale popoarelor subjugate.
Pe de altă parte, au existat până dincolo de jumătatea mileniului I (după Christos) populaţii organizate în micro-societăţi care au fiinţat în secret, continuând să fie conduse doar de ajutători înaintaţi ai tuturor evoluţiilor noastre pământene. În primul rând, astfel de aşezări aveau structuri sociale de coordonare, de conducere, care înţelegeau corect toate formele neputinţelor umane, chiar şi ale celor adâncite cu timpul: nu numai în propriile societăţi – unde oamenii învăţau să-şi înţeleagă neputinţele, să şi le accepte şi să lucreze personal pentru echilibrul lor spiritual, dar înţelegeau şi tolerau dezechilibrele spirituale care se manifestau de mult înafara societăţilor lor.
În al doilea rând, astfel de societăţi restrânse şi retrase au menţinut condiţiile de trai în interiorul lor la un nivel foarte înalt calitativ, făcând din spiritualitatea de înaltă factură ţelul suprem al vieţii lor, cu participarea integrală a poporului la dezvoltarea generală a societăţii. Mai mult, au încurajat şi sprijinit (în limita menţinerii lor în secret) toate populaţiile lumii. Aceasta a fost rânduiala convenită înainte de ultima glaciaţiune între populaţiile umane de pretutindeni:
- o parte din populaţiile atlante să se retragă momentan din întrupare, pentru a nu îngreuna sarcina planetei: de gestionare a resurselor energetice şi materiale, în condiţiile de vibraţie joasă pe care o traversa în acel moment întreaga galaxie;
- o altă parte să rămână în continuare, în enclave minuţios pregătite dinainte, pentru perpetuarea populaţiilor umane dincolo de momentul restabilirii stării de normalitate pe planetă, în galaxie. Tot aceştia aveau să creeze, cu cunoaşterea lor înaintată, o bază materială şi o bază de învăţătură pentru creaţia care avea să constituie infrastructura materială a societăţilor viitoare: o creaţie materială deosebită de aceea de până atunci – creaţia materială manuală – care avea să schimbe profund înseşi relaţiile interumane cunoscute până în acel moment.
- dintre cei care urmau să traverseze glaciaţiunea, aveau să facă parte o seamă de oameni deosebit de puternici – spirite întrupate care aveau o evoluţie foarte înaintată, având astfel putere să suporte rigorile materiale şi energetice ale schimbării vremurilor, putere de menţinere într-un echilibru avansat pentru coordonarea populaţiilor care aveau să se formeze în scurt timp. În funcţie de sarcinile de grup spiritual ale populaţiilor, aveau să se formeze popoare noi, cu înclinaţii diferite de lucru şi trăire individuală + de grup.

Ajutătorii născuţi înainte de potop înţelegeau bine, cu multă dragoste, toate vremurile care aveau să le trăiască noua lume. Ştiau bine distribuţiile spaţiale ale populaţiilor (în ce locuri se vor întrupa) şi temporale (în ce timpuri se vor succeda ) în funcţie de condiţiile teritoriale de pe Pământ şi a relaţiilor interumane în tangenţele dintre grupuri: în timp ele interacţionând diferit, după înclinaţiile lor de trăire în grup. Ştiau că anumite grupuri aveau puterea de a suporta vibraţiile mai joase ale teritoriilor situate dincolo de tropice – către poli; ele aveau puterea să accepte variaţii mari şi rapide de vibraţii teritoriale, specifice acestor regiuni, precum şi structuri de biosistem nu prea variate, dar care influenţau puternic contextul spiritual local. Erau grupuri de spirite în fiecare regn – vegetal şi animal – aflate pe treptele lor de evoluţie în poziţii de mare putere radiantă şi greu de schimbat în câmpurile mental-emoţional comune cu ale populaţiilor umane. Dar oamenii care urmau să se nască în asemenea condiţii aveau nevoie de ele, pentru a-şi cunoaşte comportamentul astfel influenţat şi a purcede la modificările necesitate de agresivităţile pe care le puteau manifesta sub influenţa unor astfel de condiţii.
Ştiau bine că alte regiuni, aflate între tropicele planetare, la nord şi la sud de ecuator, erau bune de locuit pentru cei care aveau putere de adaptare ca şi cei de mai sus, deşi puţin deosebiţi de ei. Acestor spirite consolidarea puterilor şi cunoaşterea disponibilităţilor personale pentru comportament de înaltă moralitate, spiritualitate, nu le era suficient de bine întipărită în memoriile spirituale: aveau experienţă de manifestare de acest fel – dar insuficientă trăire pentru a fi consolidată puternic. Asemenea experienţă se formează numai în condiţii de trai variate în termenii desfăşurărilor local-temporale, în condiţii de populaţie grupată strâns în aşezări şi de muncă în comun.
Trăirea în comun consolidează rapid formele de adaptare individuală ale fiecărui spirit în parte. Trăirea în condiţii relativ dure din punct de vedere social dezvoltă treptat dorinţa de folosire a iniţiativei personale. Dezorientarea în faţa unor conducători nepricepuţi, dar care impun cu toate forţele lor desfăşurări de societăţi după dorinţele lor personale, conduce la respingerea lor de către grupurile (popoarele) astfel conduse, înlăturarea conducătorilor şi instaurarea treptată a formelor de rafinare spirituală a societăţilor. Totul duce treptat la dispariţia suportării unor astfel de conduceri: nesiguranţă, lipsă de orientare şi de organizare proprie. Însă formele de revoltă se estompează treptat sub puterea rafinării complexităţii spirituale trăite astfel. Ceea ce numim înţelepciune linişteşte şi creează înţelegerea fiecărui spirit în parte privind puterea de a trăi fără conducere exterioară, ci numai prin forţa proprie spirituală, armonizată cu aceea a semenilor care descoperă acelaşi lucru.
Şi astfel toate formele de trăire individuală, care se instalează de la sine, fără impunere şi fără haos, instaurează cele mai libere şi creative forme de societate omenească, având la bază chiar exemplele pe care oamenii le-au avut în vechime, de la moşi.
Care au ştiut bine asemenea împletiri ale trăirilor umane şi le-au aşteptat cu încredere în lumea care avea să traverseze toate aceste timpuri.
Ciclul se închide astfel. Căci populaţiile spirituale umane au trăit în acest fel înainte de potop (de ultima glaciaţiune) şi chiar multă vreme după potop, în formele de populaţii pe care le studiem în prezent, cu trimitere directă la strămoşii noştri: geţii – dacii – din populaţiile locale tracice.
Despre daci vorbim aici; dar, aşa cum s-a detaliat şi în alte articole, este vorba despre o serie întreagă de populaţii de pe toate continentele lumii: în Europa şi Asia – celţii, geţii şi tibetanii; canarienii (populaţiile din insulele Canare), populaţiile toltece de pe teritoriile Americii Centrale şi de Sud; în Africa – unele populaţii est-africane şi mari grupuri ale populaţiilor din Africa de Sud; populaţiile maori din Australia, insularii din Polinezia, Malaezia, Micronezia – într-un cuvânt: insularii din Pacific.
Treptat, aceste populaţii puternice s-au supus însă şi ele schimbării vremurilor. Ajutătorii străvechi, care au trăit în număr mare în aceste teritorii, s-au retras din întrupare sau din mijlocul populaţiilor obişnuite, în mijlocul cărora au trăit până în prima parte a mileniului I d. Ch. Au lăsat populaţiile să-şi consolideze şi ele puterile, în condiţiile interacţiunii lor cu populaţiile mai puţin experimentate spiritual în condiţiile de vibraţie planetară joasă. Fiecare tip de populaţii continentale de înaltă elevare spirituală erau consolidate în acel moment pe manifestările lor, puternici din punctele de vedere urmărite de evoluţiile lor personale. În continuare le erau imperios necesare asemenea interacţiuni – pe care le ştim acum după istoria cunoscută – indiferent cum este acum descrisă oficial; derulările sunt reale în linii mari şi asta ne interesează deocamdată.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
21. Scurtă sinteză a activităţilor anuale din vechime ale moşilor popoarelor şi ale trimişilor lor

Din discuţiile avute pe baza lucrărilor prezentate până în acest moment, rezultă necesitatea unei asemenea prezentări. O scurtă recapitulare a activităţilor anuale, şi chiar pentru perioade mai lungi de timp, privind îndrumările…

20. Educaţia getică străveche de om şi ajutător (2)

Geţii înţelegeau bine complexitatea noţiunii de om ajutător. Dar şi de înger-ajutător…Azi, noi am pierdut mare parte din sfera cuprinzătoare a acestei noţiuni. Confundăm de multe ori noţiunea de interes cu noţiunea de ajutor:…

Dictionar