1. Poveștile geților

09. Schimbările vremurilor (1)

ÎNCREDINŢĂRILE NOASTRE…
Societatea omenească a fost permanent într-o schimbare pe care fiecare om în parte a simţit-o, dar numai în limitele vieţii sale curente. Trăirile sale şi consecinţele în planul adaptărilor au dat naştere la modificări pe care omul le-a înţeles treptat, dar pe care le-a luat în considerare separat, fără să fie îndrumat să le ia ca pe schimbări trăite de spiritul mereu călător prin vremuri. Fiecare om a crezut – şi crede azi – că îşi trăieşte o viaţă la care a ajuns datorită luptei generaţiilor anterioare, din care el nu a făcut parte, la care nu a participat efectiv: cu gândul, cu faptele sale, cu munca şi cu lupta sa în fiecare dintre vremurile pe care le cunoaşte.
Atât cât, şi cum le cunoaşte.
Neînţelegerea acestui fenomen – pe care în mod curent îl numim reincarnare sau, mai corect cred: reîntrupare – este de fapt generat de teama multor segmente ale populaţiilor umane cu privire la răspunderea pe care ar trebui să şi-o asume, acceptând că a contribuit la crearea trecutului. De aceea nu poate participa activ la crearea timpurilor, la schimbarea lor, fără conştiinţa că a făcut-o, că o face efectiv acum şi că o va face în orice moment al viitorului. Atunci când fiecare om care crede în reîntrupare va gândi şi va simţi efectiv că a trăit fiecare dintre momentele istoriei pe care o cunoaşte + multe altele pe care încă nu le cunoaşte, fiecare va simţi cum timpurile se creează şi prin el, şi prin fiecare spirit care se întrupează asemenea lui. Fiecare cu participarea sa personală, şi fiecare astfel de participare va fi bine înţeleasă la timpul oportun.
Ceea ce va crea deschidere pentru a primi în continuare noi cunoaşteri. Fiecare spirit poate constata că are o responsabilitate concretă, dar pe care nu trebuie să şi-o asume pe toată acum, într-un singur moment: tot ceea ce s-a petrecut în trecutul de care crede acum că nu a fost conştient. Că nu ar exista decât acum o conștiență activă, în acest moment. Mai mult: că altul nu are conştienţa sa în fiecare moment al vieţii sale, indiferent dacă îşi asumă sau nu un anumit fel de responsabilitate, acel fel pe care cineva îl studiază în acest moment şi prin care împinge lumea la a judeca totul prin prisma momentului LUI. Ceea ce din start nu este normal. Dar face parte din realitatea timpului pe care îl trăim azi şi trebuie să fie luat în consideraţie.
Pentru a ne înţelege pe noi şi tot ceea ce a constituit timpul istoric trecut.
De fapt, fiecare spirit întrupat şi-a asumat responsabilitatea deja, atunci când a trăit un destin, fiecare destin al său în parte. Dacă va gândi că doar acum poate să şi-o asume, că doar acum trebuie să-şi asume toată responsabilitatea celor din trecut, nu va putea face faţă panicii de necunoscut şi durerii de a fi greşit cândva. Dacă societatea nu a funcţionat corect, moral, spiritual, iar noi conştientizăm azi tot ceea ce s-a petrecut de-a lungul tuturor timpurilor cunoscute, acest cumul rămâne doar de cunoaştere, nu şi de responsabilizare.

De fapt, societatea chiar funcţionează corect în felul ei, pentru oameni-spirite care vin la întrupare să înveţe. Să înveţe – nu să trăiască un anume fel de fericire rezultată din nemişcare, care ţine doar de a face lucruri obişnuite, de a căuta un anumit fel de linişte: cu orice preţ, chiar cu preţul ocolirii moralităţii, demnităţii, onoarei de a fi om.
Spiritele vin la întrupare ca să înveţe din cele care se derulează permanent, cu legături multiple între indivizi sau grupuri, între ei şi mediul planetar înconjurător, şi tot ceea ce se desfăşoară în universul de care azi suntem conştienţi. Liniştea interioară vine din realizarea lucrului bine făcut, traversarea evenimentelor cu maximum de moralitate, respect faţă de orice este viu în jur, demnitate: adică spiritualitate de înaltă măsură, după puterile şi încredinţările fiecăruia. Pentru că, oricum, dacă s-ar proceda în acest fel, nu s-ar depăşi o măsură medie pentru societate, care ar conduce la lipsa oricăror manifestări extremiste, ar conduce la dorinţa de conlucrare pentru desfăşurarea experienţei tuturor oamenilor la un loc.
Viaţa pe care o trăim nu înseamnă altceva decât că fiecare spirit învaţă să facă faţă la orice schimbare: de la lipsa totală de experienţă – la consolidarea experienţei prin trăirea multor evenimente de aceeaşi natură.
Dar pentru că ni se pare că este prea dureros că lucrurile se petrec astfel, suntem tentaţi să credem că nimic nu merge corect pe Pământ. Suntem tentaţi să credem că venirea noastră ar trebui să se desfăşoare în cu totul în alt mod şi, dacă lucrurile nu se petrec aşa, există un păcat, o vină, un Dumnezeu supărat pe oameni, o pedeapsă pentru nesupunere. Că însăşi viaţa noastră este o pedeapsă, în curs de ispăşire într-o închisoare universică pe această planetă a răului exclusiv.
Însă când mulţi oamenii vor înţelege că lucrurile nu sunt aşa cum par, lumea nu se va schimba imediat. Cei care deja au înţeles îşi vor schimba modul de a privi lumea şi de a nu se mai implica în lupta celor care încă nu şi-au terminat înţelegerile. Această realitate trebuie bine înţeleasă acum.

SUBLIMAREA ÎNŢELEGERILOR
Dar înţelegerile se sublimează. Cei care înţeleg azi multe lucruri cred din tot sufletul lor că le-au înţeles pe toate: pentru că ele se aranjează frumos în mintea lor. Pentru că toate sunt logice.
Dar societatea umană nu s-a desfăşurat în trecut după logica noastră de acum, şi nu se va desfăşura în viitor după logica pe care o avem azi. Lucrurile sunt mult mai complexe şi nimic nu pare să conducă deocamdată la înţelegerea faptului că putem căuta rădăcinile celor care se petrec azi – în cele care s-au petrecut în trecuturile omenirii (lemuriene şi atlante): ştim de ele, dar ele nu s-au desfăşurat după logica noastră de acum, ci după subtilităţi pe care abia de acum încolo se pare că avem puterea să le înţelegem ca atare.
Viziunile curente văd rădăcinile, cercetătorii care le au – le înţeleg, dar de multe ori nu înţeleg şi desfăşurarea evenimentelor conform particularităţilor ACELOR vremuri – nu celor de azi. Oamenii aveau alte trăiri, alte emoţii, alte mentalizări: alt fel de a percepe realitatea. După logica pe care o avem azi – pe care încercăm cu greu să o păstrăm mereu de-a lungul vieţii – ne coordonăm în viaţa de zi cu zi, credem că nu mai trebuie să ne punem întrebări, din moment ce am înţeles o anume complexitate într-un anume moment. Transpunem totul după logica care dă roade acum, în acest moment, pe care ni-l credem cel mai elevat.
Vedem efectele şi nu întotdeauna înţelegem desfăşurarea faptelor. Vedem faptele, evenimentele, şi credem că ştim la ce vor conduce ele: dar dacă nu ştim rădăcinile, desfăşurarea lor în alte vremuri, anterioare, în care ele erau estompate de creaţii şi emoţii de alt fel decât cele pe care azi, le considerăm normale – dar nu ajungem să înţelegem drept cum acţionează fondul evenimental asupra prezentului şi asupra viitorului.
Şi nici nu vedem cum acest fond de azi acţionează asupra fondului nostru emoţional: de azi, de mâine. Pentru că şi acela va fi cu totul altul decât ceea ce trăim azi, chiar dacă azi percepem, şi înţelegem o parte din rădăcinile celor care vor fi mâine. Putem înţelege astfel măcar şi o parte din aceste sublimări, tot ceea ce avem de făcut este să lăsăm ca aceste înţelegeri să ne determine să nu lăsăm munca şi lupta noastră de azi la o parte: să mergem mereu mai departe, să descoperim mereu, să înţelegem mereu. Să ne formăm mereu înţelegeri noi, pentru vremuri noi.
Ceea ce însă nu acceptăm azi ne va conduce mâine să înţelegem că cele în care vom trăi vor exista chiar dacă nu le acceptăm azi! Nu ar trebui să fie ceva greu de înţeles. De la potop încoace, puţini oameni au acceptat ceea ce au trăit. Cu toate acestea lumea, formată de fapt din spiritele întrupate, a evoluat mult, chiar dacă nu a luptat decât aparent pentru un ideal universal, pe care nu l-a avut în înţelegere în timpul vieţii şi al luptei lor: pentru că orice om care luptă are un ideal, măcar un scop, iar acest scop face parte din scopul colectiv al umanităţii. Fiecare om a luptat şi împotriva unui anumit tip de pericol de înlăturat, împotriva unui anumit tip de insuportabilitate de înlăturat.
De loc paradoxal din punct de vedere spiritual, tocmai de aceea societatea a evoluat, chiar dacă şi pericolele, şi insuportabilităţile au rămas. Societatea a evoluat în timp, pe multe căi, susţinută în acelaşi timp şi de carenţele care au rămas din trecut, şi de cuceririle omenirii în luptele pe care le-a dus.
Lumea nu a luptat pentru televizoare sau pentru computere, dar a ajuns la ele… Ţăranul din secolul XIX nu a luptat pentru a ajunge la maşina stăpânului – el a luptat pentru un foc în vatră, o bucată de pâine şi o haină mai călduroasă. Dar prin lupta sa a dat curs în acelaşi timp altor evenimente, altor lucruri să apară în viaţa omenească. Nu a fost conştient de viitorul lui, dar a creat acest viitor. Spiritul şi-a creat de fapt propriul viitor…
La fel se petrec lucrurile şi azi. Noi muncim, luptăm şi vorbim de încredinţările pe care le avem, dar timpul creează câmp de desfăşurare pentru alte evenimente, de care nu suntem conştienţi, căci lumea noastră „ne petrece” – cum spunea Mihai Eminescu. Şi nu este ceva rău… Ceva se petrece permanent în fundal şi acel lucru ne va lumina vremea de mâine. Cu siguranţă.
Această vreme de mâine se leagă de cele de ieri şi de cele de azi. Vom vedea că avem toate cărţile în mână, le putem citi şi putem să trăim fără teamă pentru viitor. Căci vom trăi, în mare, exact ceea ce ne uimeşte azi + (ceea ce este foarte important) ceea ce ne înfricoşează azi!
Este uimitor şi înfricoşător în acelaşi timp, nu?!

…Să vedem însă, în partea a doua a acestei expuneri, ce înţelesuri pot avea aceste două cuvinte: „uimitor” şi „înfricoşător”.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
21. Scurtă sinteză a activităţilor anuale din vechime ale moşilor popoarelor şi ale trimişilor lor

Din discuţiile avute pe baza lucrărilor prezentate până în acest moment, rezultă necesitatea unei asemenea prezentări. O scurtă recapitulare a activităţilor anuale, şi chiar pentru perioade mai lungi de timp, privind îndrumările…

20. Educaţia getică străveche de om şi ajutător (2)

Geţii înţelegeau bine complexitatea noţiunii de om ajutător. Dar şi de înger-ajutător…Azi, noi am pierdut mare parte din sfera cuprinzătoare a acestei noţiuni. Confundăm de multe ori noţiunea de interes cu noţiunea de ajutor:…

Dictionar