1. Poveștile geților

10. Schimbările vremurilor (2)

Schimbările vremurilor au în ele ceva „uimitor” şi „înfricoşător”??…
Termenii pe care îi folosim au înţelesuri diferite pentru oameni diferiţi.
Modulul de referinţă este altul de la o populaţie la alta, de la un timp la altul şi, în cazul în care ele sunt transmise de la un popor la altul, traducerile nu găsesc întotdeauna calea cea mai exactă pentru a exprima ceva. Nici înţelegerea propriilor viziuni ale cercetătorilor mentali nu este întotdeauna clară de la bun început. Căci suntem la începutul autocunoaşterii noastre – oameni: ca spirite întrupate, având valenţe şi puteri spirituale pe care ni le re-descoperim acum, în condiţii foarte complexe de trai cotidian. Mulţi dintre noi ştim acest lucru, alţii păşesc de abia acum pe această cale: suntem cu toţii însă azi deschizători de drumuri, avem sarcini grele şi complexe de urmat. De cele mai multe ori nu ne înţelegem unii pe alţii, chiar dacă suntem iar şi iar îndrumaţi, din nevăzut, să ne tolerăm, să ne înţelegem unii pe alţii, să ne îndrumăm reciproc către iubire, nu de puţine ori către sacrificiu personal.
Toată lumea ştie acest lucru, în principiu, doar puţini oameni se echilibrează pe loc, privind lucrurile astfel, în loc să se impacienteze, să se îngrijoreze, să se dezorienteze.
Ceea ce este uimitor şi înfricoşător pentru unii, poate reprezenta pentru alţii doar un punct de vedere pentru a porni în cercetare. Raportat la vremurile pe care le trăim, asemenea termeni nu au totuşi acum un mare impact asupra noastră, întrucât ne întâlnim curent cu lucruri care ne uimesc cu adevărat: dau aici drept exemplu teoriile subcuantice – ca să nu ne depărtăm prea mult de subiect şi să n-o luăm pe calea politic-socială! Şi mai sunt lucruri care ne înfricoşează: dezastre, cataclisme, războaie de tot felul. Apocalipsa este un eveniment detaliat, descris de oameni care vedeau sau percepeau în mod lărgit lucruri de neînţeles însă pentru ei sau pe care creierul, şi subconştientul lor le decodificau prin prisma cunoaşterilor, temerilor, fricilor lor. Din perspectiva trecutului spre viitor este greu de înţeles cum stăteau lucrurile – dar şi din perspectiva contemporană către trecut este tot atât de greu, când vremurile nu cuprind lucruri cunoscute, acceptate de noi – accesibile într-un cuvânt. Foarte puţine adevăruri circulă în lume cu privire la istoria omenirii. Chiar dacă ele au ajuns în zilele noastre, sunt de multe ori distorsionate în funcție de interesele social-politice ale diverselor grupuri.
Când privim lucrurile în perspectivă, către trecut şi către viitor deopotrivă, necunoaşterea îşi pune o amprentă puternică asupra înţelegerilor noastre. Chiar pentru un clarvăzător care nu a făcut cercetări şi nu ştie cum decodifică propriul său sistem cerebral elementele pe care i le aduce acesta în faţă, este dificil chiar faptul că vede – dar interpretează pe loc: interpretarea poate fi greşită sau nu, dar important pentru cercetător este faptul că el nu-şi dă seama de la bun început că o viziune poate fi abstractă sau concretă.
Dacă este abstractă, ea poate fi decodificată. Abstractul este de fapt o sinteză, de aceea se poate intra, cu experienţa care se formează în timp, pe firul abstractizărilor şi se pot vedea evenimentele care compun şirul astfel sintetizat. Însă cercetările pot fi îndelungate şi omul ar trebui să aibă răbdare, să nu dea repede tuturor ceea ce cunoaşte în fiecare moment. Motivaţia repezelii poate fi orgoliu sau poate fi dorinţă de a contribui la informarea lumii; dar nu se ştie niciodată ce poate naşte în timp o banală informaţie sau numai părere. De multe ori frică, panică, de multe ori neîncredere chiar în semenii noştri.
Vom urmări astfel, în multe dintre articolele următoare, seturi de previziuni care au marcat lumea de-a lungul timpului, privind schimbările în societatea umană. Majoritatea arată astfel de lucruri uimitoare şi înfricoşătoare, acolo unde, de fapt, sunt doar lucruri necunoscute, care însă se petrec (sau sunt de petrecut) în mod treptat, deşi rapid, într-o umanitate care este pregătită pentru a străbate timpurile, chiar fără să-şi dea seama că este pregătită în multe privinţe, că este puternică în latura ei pozitivă, tolerantă, înţelegătoare – de multe ori chiar sacrificială.
Aşadar, pentru a înţelege viitorul, este necesară cunoaşterea trecutului creativ al omenirii, înţelegerea felului în care societatea contemporană nouă ne formează o adaptare treptată pentru înţelegerea în detaliu a celor petrecute în trecut şi felul în care revenirea parţială la cele petrecute în străvechimi va marca concret, rapid şi mai ales benefic societatea viitorului uman.

Cel mai important lucru în gândirea despre o societate este creaţia ei materială. În funcţie de disponibilităţile corporale ale omului, ca spirit întrupat, el a avut de-a lungul timpului posibilitatea de a crea şi a comunica prin intermediul corpului său mental sau prin intermediul corpului său fizic. În linii mari cunoaştem acest lucru acum, am făcut şi eu deseori referiri la el în secţiunile postate aici.
Să trecem rapid în revistă elementele cele mai semnificative ale acestor moduri de creaţie materială umană, urmând să fie prezentată detaliat în secţiunea „Alte Studii” o expunere a modului de creaţie materială a omenirii, de-a lungul timpului:
- creaţia materială prin materializare, dematerializare şi remodelare; la rândul său a avut şi ea mai multe etape, pe care le vom detalia în studiile viitoare;
- creaţia materială manual-tehnologică: presupune în acelaşi timp creaţie şi stocare, acumulare. Este felul pe care îl cunoaştem azi, despre care avem impresia mulţi dintre noi că este singurul fel de creaţia posibilă pentru omenire, până în acest moment.
În prima fază – aceea a creaţiei materiale prin materializare şi remodelare, instrumentul de lucru era forţa spirituală manifestată prin corpul mental, cu ajutorul căruia avea loc materializarea, remodelarea şi dematerializarea obiectelor create. Omul putea să materializeze, din fluxurile de filamente materiale, circulante în aerul planetar, obiectele necesare traiului său – un trai foarte simplu însă întotdeauna. Bogăţia de învăţături şi de feluri de creaţie era principalul obiectiv al omului, în condiţiile în care nu era nevoie de trafic de produse, căci fiecare om putea să-şi creeze singur tot ceea ce necesita pentru derularea vieţii sale.
În condiţiile în care vibraţia planetară a scăzut drastic după ultima glaciaţiune, omul a renunţat de bună voie la creaţia sa materială de tip mental, pentru ca fluxurile filamentare materiale să fie folosite integral de către planetă pentru creşterea masei vegetale şi a corpurilor vieţuitoarelor care formează biosistemul planetar. În acest fel, omul mental, conştient de importanţa hotărârii sale, şi-a planificat o viaţă în care să creeze tot ceea ce îi era necesar din ceea ce îi punea planeta la dispoziţie: materiale direct structurate – din componenţa planetei (pământuri, metale, cristale) sau a biosistemului planetar (lemn, os, piele, blană, secreţii ale organismelor vii).
De asemenea, dacă omul ar fi folosit în continuare creaţia materială mentală, care foloseşte materii şi energii de înaltă vibraţie, circulaţia lor prea rapidă (specifică acestui fel de creaţie) ar fi destabilizat circulaţia aeriană ajunsă şi ea la un grad înaintat de turbulenţă, datorită diferenţelor din ce în ce mai mari de vibraţie între polii planetei şi ecuator. Circulaţia accentuată de forţa mentalului uman creator ar fi devenit astfel distrugătoare – mai întâi pentru vegetaţie, apoi pentru microfaună şi în cele din urmă, ireversibil, pentru toate vieţuitoarele planetare, inclusiv pentru oameni.
Astfel încât omenirea, pentru evitarea unui asemenea cataclism planetar, s-a angajat atunci, în mod conştient – să reţinem – să lucreze manual, cu structurile corpului fizic-solid şi apoi prin modalităţi tehnologice, pe măsura adaptărilor la realitatea vieţii sale curente.
Iată deci că omului nu-i era străină o astfel de situaţie căci, ca spirit întrupat, el se află pe Pământ cu un bagaj mare de experienţă anterioară, în toate domeniile sale de manifestare. Ceea ce este nou cu adevărat, este experienţa de acest fel în condiţiile pământene, cu particularităţile de vibraţie stelară şi planetară, cu particularităţile circulaţiei fluxurilor de energii şi materii pe care le cunoaşte la nivelul distribuţiilor planetare, apoi la nivelul creaţiei sale şi în sfârşit în relaţiile pe care le leagă cu alţi întrupaţi: în trăirea sa generală, locală şi în particular – de creaţie materială. Spiritul aflat în evoluţii pământene se foloseşte, aşadar, de specificul local pentru dezvoltarea experienţei sale, pentru diversificarea ei, în condiţiile unei populaţii planetare foarte voluminoase: formată din grupuri spirituale numeroase, pe care nu le-a mai cunoscut sau de care îşi aduce aminte cu foarte mare greutate.
Creaţia manuală şi tehnologică este un tip de creaţie prin care forţele spiritului se manifestă prin intermediul corpului fizic-solid şi, treptat, prin intermediul uneltelor din ce în ce mai rafinate pe care omul le creează pentru uşurarea muncii sale. O ştim deja, o folosim, iar de roadele ei de bucurăm permanent.
Folosirea ei este însă un proces care, în evoluţia eternă a spiritelor, are un caracter trecător, momentan în felul său – şi anume:
– atunci când se învaţă creaţia manuală şi apoi tehnologică, pe parcursul multor trepte de evoluţie primară. Iar astfel de învăţături, aplicaţiile şi consolidarea lor cuprind trepte care se întind pe cuprinsul evoluţiilor în toate subzonele zonei I, fiind parte permanentă din seturile de creaţii pe fiecare planetă, din fiecare moment al evoluţiilor specifice fiecărui popor spiritual. În continuare, în celelalte zone în care continuă evoluţiile primare, studiile materiilor specifice galaxiilor cuprind folosiri temporare ale creaţie manuale, care se pierd şi se reiau periodic, în funcţie de învăţăturile de folosire a corpurilor celor mai dense ale locurilor de evoluţie: pe lângă care corpurile pământene sunt extrem de dense. Dar în acest fel se consolidează puternic dorinţa de a nu mai subestima nici un fel de creaţie, oriunde s-ar desfăşura, în orice fel de condiţii, precum şi dorinţa de a progresa în cunoaşterea tuturor posibilităţilor de a folosi ceea ce oferă spre creaţie orice loc din univers: fie de vibraţie foarte mare, fie medie, fie foarte mică;
– în acest fel, orice revenire, ca ajutători, în locurile de vibraţie foarte joasă a universului, va crea spiritelor condiţii de conştientizare a înaintării personale în desfăşurarea unei astfel de creaţii, pe care a dispreţuit-o la un moment dat al evoluţiei, găsind superioară calea mentală de creaţie. Adică aceea care se foloseşte la nivele foarte înalte de vibraţie, rapidă, eficientă, de precizie şi calitate net superioară celei manuale. Dar fără de care nici un spirit nu ar putea înţelege structurile intime ale creaţiei, particularităţile materiilor şi energiilor, care stau la baza tuturor creaţiilor din toate universurile. Pe care astfel se va sprijini şi calitatea de creator, şi aceea de ajutător al celor care necesită ajutor în învăţătură, prin care fiecare spirit va trăi eternitatea vieţii sale. Şi spiritele învaţă că o astfel de eternitate a evoluţiilor lor vor fi trăiri ca ajutător, că generaţiile de spirite care vin în urma lor, şi învaţă exact ceea ce au învăţat şi ele în trecutul lor, au nevoie de ajutători: puternici, înţelegători, la fel cum au avut şi ele parte, la rândul lor, cândva, în creşterea experienţei lor.
Căci pe Pământ omul-spirit învaţă să fie un ajutător de o calitate din ce în ce mai înaltă şi, în eternitatea vieţii sale, revine de multe ori – deşi la intervale lungi de timp – pentru a fi învăţător generaţiilor spirituale care fac evoluţiile lor în acest punct al universului. Vom vedea şi cu ce prilejuri, în ce tangenţe de grupuri spirituale şi în ce constă rolul său de învăţător: aici, sau pe alte meleaguri ale universului.
Astfel încât, chiar dacă momentele de folosire a creaţiei materiale manuale sunt rare, atunci când revin în zonele joase ale universului, ca ajutători înaintaţi, ei devin treptat maeştri ai unei astfel de creaţii, oferind măiestria lor tuturor celor care au nevoie de ea.

La nivel planetar, în speţă – pământean, creaţia şi comunicarea de tip manual-tehnologic se diminuează şi dispare odată cu ridicarea, din nou, a vibraţiei medii planetare. În asemenea situaţie, ceea ce azi ni se pare ceva fantastic, abracadabrant, uluitor, copleşitor – creaţia materială mentală – va reveni în conştienţa omului de zi cu zi. La rândul ei, planeta îşi întăreşte puternic structurile ei de protecţie şi astfel nu mai este influenţată negativ de mişcările puternice ale mentalului uman. Nici omul nu va mai resimţi teama subconştientă provocată de vibraţiile joase, şi liniştea sa sufletească se va reîntoarce, aşa cum era ea înainte de ultima glaciaţiune. Va rămâne puternic în toate planurile sale de trăire pe Pământ, căci tot ceea ce i se putea întâmpla mai rău aici a trăit deja şi a trecut, l-a întărit şi nu se va mai petrece ceva asemănător în viitor. Liniştea va contura din nou activitatea umană. Fiecare om va putea să trăiască de sine stătător, conştient de puterile sale, folosindu-le cu grijă şi, chiar cu grija şi priceperea lui va putea să restabilească pe Pământ ordinea, curăţenia şi vitalitatea planetară.
Mulţimea covârşitoare de întrupaţi în structurile omenirii, aşa cum o ştim azi, se va risipi în fel şi chip, plecând în toate părţile universului sau în alte universuri. Spiritele umane s-au întrupat masiv pe Pământ pentru că au dorit să se întărească pe două direcţii: trăirea în aglomeraţie şi chiar trăirea însingurată în mijlocul aglomeraţiei planetare.

De aceea ne oprim acum la această parte „înfricoşătoare” a existenţei umane.
Această parte se leagă de frica spiritului de a fi singur. De a nu se descurca, de a nu se confrunta cu situaţii în care singur nu s-ar putea orienta, pentru a le face faţă. Cei care au văzut viitorul (şi vom analiza în curând astfel de viziuni) au văzut teritorii imense goale de populaţii; oraşele falnice de azi – părăsite; nici un fel de circulaţii pe şosele, nici un fel de circulaţie aeriană. Nici multe alte lucruri care fac particularităţile societăţii umane planetare de azi.
O imagine cu adevărat înfricoşătoare… şi au crezut-o fiind urmări ale unei apocalipse de mult povestită… Teama de războaie nucleare, biologice, biotronice, de extratereştri bălţaţi în fel şi chip… se poate instala rapid, de la un moment la altul al oricărei vizionări de acest fel.
Dar la o privire mai atentă se descoperă o altă lume: şi ea uluitoare în felul ei. Oameni umblând singuri pe sub cetina de brad, pe sub lianele ecuatoriale… Nu se văd prea mulţi, e drept; dar tot atât de repede se poate observa un flux bogat energetic, colorat şi clopoţind cristalin în jurul omului mereu călător: este comunicarea mentală permanentă cu fraţii săi întrupaţi în corp astral, cu ajutorul cărora învaţă, aplică şi creează, prin forţele mentale proprii din nou restaurate prin vibraţia planetară înaltă, ceea ce au distrus generaţiile anterioare: esenţa vitalităţii planetei – pământuri, minereuri metalifere, cristale, lichide.
Lucrarea de restaurare de acest fel se va face prin împământarea lor: adică prin destructurarea lor din construcţiile vechi, şi reintegrarea lor, din nou, în pământurile şi apele planetare. Prin regenerarea acestei vitalităţi, în scurt timp deşerturile se populează din nou cu un bogat biosistem, făcând astfel să revină la viaţă orice palmă de pământ din această lume nouă. Se vede în acest context că omul este un trăitor singuratic – dar niciodată singur în lumea al cărei stăpân este, de care se îngrijeşte cu drag, iubit de animalele care cândva îl sfâşiau din cauza neîncrederii (fricii) pe care o inspira propria sa lume… Lucrător alături de fraţii săi astrali, de entităţile dimensionale care coordonează cu iubire infinită omul înalt-creator el însuşi.

Vi se mai pare acum ceva „înfricoşător”?! Cred că nu…
(Şi aş putea să mai scriu vreo 1000 de pagini cu frumuseţea activităţilor, trăirilor umane în lumea care se conturează treptat chiar din rădăcinile simţite azi – care pentru viitor sunt rădăcini ale trecutului şi ale prezentului spiritual etern…)

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
21. Scurtă sinteză a activităţilor anuale din vechime ale moşilor popoarelor şi ale trimişilor lor

Din discuţiile avute pe baza lucrărilor prezentate până în acest moment, rezultă necesitatea unei asemenea prezentări. O scurtă recapitulare a activităţilor anuale, şi chiar pentru perioade mai lungi de timp, privind îndrumările…

20. Educaţia getică străveche de om şi ajutător (2)

Geţii înţelegeau bine complexitatea noţiunii de om ajutător. Dar şi de înger-ajutător…Azi, noi am pierdut mare parte din sfera cuprinzătoare a acestei noţiuni. Confundăm de multe ori noţiunea de interes cu noţiunea de ajutor:…

Dictionar