3. YUKA: Lemuria, după retragerea transcedentalilo

01. Yuka: Studii preliminare (1): Generalități privind evoluțiile

Orice specie planetară este de fapt reprezentarea unei forme de evoluţie pentru un grup de spirite care se manifestă prin puterea radiaţiei lor, canalizată printr-un sistem corporal complex. 

Corpurile de întrupare ale spiritelor sunt create iniţial de coordonatorii-ajutători ai evoluţiilor spiritelor întrupate; ele se perpetuează apoi prin funcţionarea structurilor lor interioare, dar numai prin puterea forţelor radiante ale spiritelor care le folosesc în continuare. Învăţăturile privind folosirea forţelor spirituale prin intermediul corpurilor, dezvoltarea lor conştientă, concentrată, conduc la creşterea permanentă a acestor forţe, formând treptat o experienţă de folosire a lor din ce în ce mai bogată, mai variată, mai profundă şi subtilă, apoi conştientă de necesitatea susţinerii oricărei forme de viaţă, de protecţie a vieţii, de ajutor – şi de perpetuare a formelor de ajutor de la o generaţie de evoluanţi la alta.

Toate speciile planetare care au în sistemul lor corporal corpuri fizice, la fel ca şi specia umană, sunt formate, create, în această zonă a universului, prin transcendenţă spirituală. Procesul de creare prin transcendenţă a corpurilor umane a cuprins două trepte:

1. Constituirea corpurilor într-un strat paralel al universului, cu vibrație foarte înaltă comparativ cu stratul, dimensiunea noastră structurală: este un strat sau o dimensiune structurală de ajutor, oferit permanent celor din dimensiunea noastră - a evoluanţilor primari şi ajutătorilor întrupaţi alături de ei (se va studia articolul Dimensiuni structurale paralele ale Universului Fizic). Astfel de corpuri au fost de la bun început corpuri materiale, stabile în timp şi structurate complex, având toate elementele arhetipale necesare dezvoltărilor lor, pentru toate etapele planetare pe care specia le poate trăi pe planetă;

2. Venirea entităților transcedentale, cu corpurile astfel create, în dimensiunea noastră și desfășurarea trăirilor lor în acest mediu planetar. Aici, prin respiraţie, osmoză, hrănire cu un fruct şi un tuberculul, corpurile şi-au schimbat compoziţia materială, înlocuind materiile de vibraţie foarte înaltă, corespunzătoare dimensiunii structurale de constituire, cu elemente materiale corespunzătoare dimensiunii noastre. Astfel şi-au diminuat vibraţia proprie până la instaurarea unei vibraţii normale pentru toate vieţuitoarele acestei dimensiuni – doar că ea a fost raportată la vibraţia necesară evoluţiilor umane, oferită de corpurile spirituale umane în acel moment. Momentul de oprire, corespunzător consistenţei căutate a corpurilor umane, s-a considerat atunci când corpul fizic a lăsat o umbră pe partea pământoasă a planetei, lucru consemnat în legendele locale şi ajuns la noi astfel, pentru a ne ajuta să ne întărim în căutarea şi cercetarea, înţelegerea derulărilor unor astfel de formări corporale. 

Iată aşadar că această corporalitate nu s-a realizat prin creşterea/constituirea altor corpuri, pe lângă un corp format altundeva, de vibraţie din ce în ce mai mică până la corpul fizic actual, ci prin crearea iniţială completă a unui sistem corporal şi apoi modificarea vibraţională a tuturor structurilor lui: prin înlocuirea filamentelor cu vibraţie înaltă a structurilor iniţiale, pentru toate nivelele corpurilor din sistem, cu filamente de vibraţie corespunzătoare câmpurilor din această dimensiune, din acest strat universic în care spiritele primare au puterea optimă de evoluţie prin învăţături şi consolidări ale învăţăturilor lor. 

Şi iată încă de ce toate legendele populare terestre menţionează faptul că „zeii” sau Dumnezeu (expresia sintetică a zeilor) au creat omul – ceea ce noi confundăm astăzi cu extratereştrii veniţi din alte părţi ale universului, întrupaţi cu corp fizic care ar fi creat omenirea din primatele întâlnite aici, prin inginerie genetică. 

Pentru fiecare specie în parte, creatorii-coordonatori transcedentali realizează concomitent folosiri le corpurilor prin care oferă spiritelor utilizatoare toate cele necesare manifestărilor lor. În cazul nostru, dată cu formarea corporalităţii umane, entitățile transcedentale au desfăşurat simultan mai multe acţiuni, alături de continuarea activităţilor care puteau fi desfăşurate cu corporalitatea lor de până atunci: 

– consolidarea cunoaşterilor anterioare ale rezidenţilor şi desfăşurarea unor învăţături complexe privind utilizarea corpurilor în condiţiile specifice ale Pământului; spiritele umane aveau experienţa folosirii unor astfel de corpuri, iar ceea ce au învăţat ele aici, la început, a fost adaptarea experienţei lor anterioare şi trăirea prin intermediul lor în mediul pământean;

– folosirea forţelor radiante proprii şi a energeticii planetare pentru dezvoltarea tuturor formelor de activităţi locale: întreţinerea corpurilor, percepţii, moduri de deplasare, de comunicare, creaţie materială cu participarea întregului sistem corporal;

– folosirea corporalităţii pentru acomodări rapide la schimbările cosmice şi planetare locale, de la o perioadă la alta a schimbării vibraţiei medii planetare, în funcţie de curgerea percepţiilor umane: vibraţii, luminiscenţe, sunete fundamentale şi de mişcare, păstrarea echilibrului natural planetar şi protecţia biosistemului, păstrarea ritmurilor de derulare a fenomenologiei planetare în totalitatea lor. 

Aşadar să reţinem faptul că omul nu a evoluat din structurile corporale anterioare, considerate inferioare, ale regnurilor: mineral, vegetal şi animal. Specia umană nu a fost creată nici prin inginerie genetică asupra altor specii planetare, ci a fost creată prin contribuţia directă a entităţilor coordonatoare ale evoluţiei spiritelor. În această zonă a universului (se va studia articolul Zonele Universului Fizic) , toate speciile de pe toate planetele sunt astfel create, căci spiritele care evoluează aici nu au puterea şi nici priceperea de a-şi realiza sisteme corporale de o asemenea complexitate – chiar dacă au priceperea de a le folosi. Nu au nici puterea de a aştepta schimbări semnificative în corporalităţi specifice planetei pentru a învăţa cele specifice puterilor lor spirituale – lucru pe care evoluţiile ulterioare îl vor avea în vedere şi vor reveni asupra multor aspecte lăsate în aşteptare pe parcursul trăirilor în această zonă a universului. 

Ar trebui să înţelegem bine acest mesaj: primit şi accentuat prin toate învăţăturile care ni s-au transmis, prin voinţa coordonatorilor noştri de evoluţie: viaţa pe Pământ, aşa cum o cunoaştem acum, sub formă de structuri corporale, provine din diverse forme de creaţie inteligentă şi iubitoare a corpurilor, şi nu din evoluţia lor dintr-o specie în alta. Iar creaţia de acest tip, pe care o numim dumnezeiască, se referă însă nu numai la specia umană, ci la toate speciile de vieţuitoare pământene. Pentru a oferi spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor sisteme corporale viabile în orice condiţii de trai, care să le ofere condiţii de manifestare conform forţelor lor spirituale – numai o forţă cunoscătoare, şi profund înţelegătoare poate face acest lucru: iar această forţă este aceea a entităţilor superioare, care planifică, coordonează şi ajută direct, nemijlocit, evoluţiile spiritelor cărora le dedică întreaga lor viaţă şi activitate. 

Iar condiţiile de creare a omului, aşa cum a fost el de la începutul existenţei sale pe Pământ, cum vom vedea, au fost în mod cu totul special optime pentru astfel de desfăşurări: ele au fost realizate numai prin munca inteligentă şi iubitoare a coordonatorilor evoluţiilor noastre, cuprinzătoare mult dincolo de aşteptările noastre de azi, coordonată de marii Creatori ai tuturor celor existente în universuri şi universurilor înseşi. 

Este bine să reţinem şi ideea conform căreia nu suntem dotaţi numai cu un singur corp, racordat numai la un singur câmp existenţial. Iar acesta este un amănunt deosebit de important nu numai pentru a înţelege faptul că nu avem un singur corp, aşa cum credem azi, ci un sistem complex care nu poate fi creat în această dimensiune structurală de către orice spirit rezident, nici de ajutătorii rezidenţilor: pentru ca aceştia din urmă să nu încerce în van să facă acelaşi lucru. 

În plus, acest fel de corporalitate complexă este ceva deosebit de important pentru înţelegerea proceselor trăite de oameni de Pământ, mai cu seamă în perioadele evoluţiilor lor în străvechimi, în epocile pe care încercăm să le descriem aici. Trăirile lor, activităţile lor, înţelegerile lor, creaţiile lor au avut un alt statut, diferit de cel pe care îl cunoaştem noi azi. Mai mult, numai prin astfel de trăiri anterioare, spiritele umane au putut să se adapteze rapid la epoca contemporană, după ultima glaciaţiune: chiar dacă nu total pentru unele dintre ele, dar în orice caz suficient pentru a putea susţine sarcinile de destin din această perioadă grea pentru întreaga omenire, ca şi pentru întregul biosistem planetar. 

Crearea omului nu a fost singurul ţel ale coordonatorilor de evoluţii. Ei au realizat condiţiile de creaţie, au creat omul, i-au creat condiţiile de trăire mai departe şi, treptat, au oferit învăţătură spiritelor întrupate ca urmaşi ai lor. O învăţătură deosebit de complexă, care să conducă la înţelegerea creaţiei prin care au putut veni în această lume, pe care să o înveţe şi omul treptat, chiar dacă nu de la bun început atât de extinsă şi de profundă ca munca unor astfel de înalţi ajutători. Dar o învăţătură prin care omul ajunge să înţeleagă modul în care se ţine seama de toate amănuntele necesare unei Creaţii deosebit de complexe, modul în care ordonează, susţin şi coordonează totul, pentru ca toate spiritele aflate în evoluţii să ajungă creatoare asemenea lor, prin experienţă proprie şi prin consolidarea acesteia.

Întreaga creaţie planetară este iniţiată, susţinută şi coordonată de marile spirite ale planetei, ale întregului sistem de planete ale stelei locale, după puterile fiecăreia în parte. Spiritele foarte tinere, fără prea mare putere energetică fundamentală care să le poată susţine creaţia unui corp oricât de mărunt poate fi el, primesc corpuri derivate din matricea eteric-materială a planetei pe care îşi fac rezidenţa proprie: Pământul, în cazul nostru. Este cazul organismelor monocelulare până la mamifere (exclusiv), plante şi animale deopotrivă, ale căror spirite le numim intra-planetare: corpurile lor în formare (sub formă de muguri, ori de lăstari, ori de ouă) sunt predate de planetă micuţului ajutat, moment pe care îl numim “naştere”; ele sunt mai departe vitalizate şi întreţinute tot de planetă, prin corpul vital (dublul eteric).
Fiecare specie cuprinde elemente determinante ale treptelor inferioare, fără ca vreun element, constituent genetic, să fie vreo mutaţie întâmplătoare ori supravieţuitoare a unei adaptări teritoriale, ori de schimbare a mediului. Legea complexă a evoluţiilor presupune o structură de reţea, adaptată special necesităţilor spiritelor care evoluează momentan pe, şi împreună cu planeta însăşi. În ochiurile acestei reţele se formează speciile de plante şi animale, iar continuitatea neîntreruptă a speciilor, cu întrepătrunderile lor genetice complexe, stă la baza reţelei trofice – şi nu numai – adică a ceea ce numim azi “lanţ trofic”. Dacă vieţuitoarele nu ar avea un fundament genetic comun, ele nu ar putea avea nici ţesuturi compatibile, pe care să se bazeze hrănirea – aşadar supravieţuirea – lor; dar nici nu ar avea relaţii de trăire comună dacă nu ar avea exact acelaşi gen de structuri fundamentale ale corpurilor lor fluidice (corpul fizic fiind o proiecţie a structurilor genetice ale corpurilor fluidice, şi nu invers). Numai în acest fel toate vieţuitoarele pot trăi împreună pe aceeaşi planetă – formând ceea ce numim “biosistem planetar” şi pot desfăşura comportamente care se întrepătrund – chiar dacă numai tangenţiale şi de multe ori conflictuale. Tot datorită unor asemenea structuri comune ale sistemului lor corporal, la toate nivelele, spiritele care le folosesc se pot adapta rapid mediului planetar, integrându-se biosistemului existent. Viaţa lor, în întrupare, se bazează fundamental pe legăturile genetice existente între corpurile lor şi cele ale altor vieţuitoare cu care convieţuiesc. Adaptările lor cu alte spirite venite la evoluţie pe planetă (spirite care evoluează fără ajutorul planetelor, spirite individuale) nu sunt decât obişnuire cu energiile vehiculate de corpurile lor, apoi cu comportamentul, şi cu modificările restului biosistemului, care apar de la o perioadă la alta, între o viaţă şi alta. Treptat, de-a lungul evoluţiilor, adaptările se vor raporta şi la indivizii di mediul de trai, şi la circulaţii cosmice – de la o planetă la alta, de la un sistem stelar la altul, de la o galaxie la alta.
Trebuie reţinut aşadar faptul că un asemenea fel de perpetuare a existenţei corpurilor unor vieţuitoare nu este derivat din specia anterioară. Fiecare specie în parte este o creaţie specială pentru grupuri de spirite care le necesită, care reuneşte structuri genetice ale speciei anterioare cu structuri genetice proprii şi structuri genetice ale speciei ce va urma – căreia i se pregăteşte deja intrarea pe planetă sau înaintarea în evoluţie (se urmăreşte schema de mai jos).


Fig. nr. 1a: Întrepătrunderea sectoarelor genetice ale speciilor planetare în subzona de evoluţie:
PL este planeta locală (Pământul, în cazul nostru);
PL-1, PL-2,…-n: sunt planetele cu vibraţie mai mică (decât Pământul, unde spiritele fac evoluţii inferioare celor de pe Pământ);
PL+1,PL+2…+n: sunt planetele cu vibraţie superioară Pământului, unde spiritele vor face evoluţii superioare celei de pe Pământ.


Fig. nr. 1b: Segmente comune în lanţurile ADN-ului celular la speciile planetare: ale fiecărei specii cu cea de evoluţie anterioară şi cu cea de evoluţie ulterioară.

În continuarea expunerii privind speciile planetare, să luăm în considerare acum şi mamiferele, şi omul: creaţia se desfăşoară în acelaşi fel, doar creatorii sunt alţii. Evoluţia determină spiritelor creşterea puterii lor energetice, a experienţei lor de manifestare, a gestionării corpurilor lor, independentă de planetă. Spiritele pot suporta treptat în corpurile lor vehiculări de energii de vibraţie din ce în ce mai înaltă, astfel încât planetele sunt degrevate de sarcina de a le asigura şi lor corpuri speciale, pentru o evoluţie a conştientizărilor lor, a independenţei lor, a orientărilor lor în planuri din ce în ce mai largi. O planetă are puterea să asigure doar creaţia corpurilor şi coordonarea evoluţiilor vieţuitoarelor mărunte, prin matricea ei spirituală – prin corpurile ei spiritual (budhic) şi cel dumnezeiesc (atmic). Mamiferele şi oamenii au puterea de a-şi conştientiza singuri trăirile, şi sunt ajutaţi pe multe planuri să-şi dezvolte în continuare asemenea conştientizări. Atât mamiferele, cât şi oamenii au puterea să se folosească de un sistem corporal complex, care îi ajută în acest sens, dar nu-şi pot constitui singuri corpurile, prin materializare directă. Un asemenea întreg sistem corporal este deosebit de complex, necesitat de evoluţia lor, de acumulările bogate pe care un asemenea loc din univers cum este Pământul îl poate oferi spre conştientizare unor spirite înaintate în evoluţii. De aceea ele au alţi ajutători decât planeta însăşi, iar acesta este unul din numeroasele motive pentru care le denumim spirite extraplanetare: spirite care evoluează individual, fără ajutor direct planetar, doar cu ajutor orientativ şi exclusiv energetic din partea planetelor pe care trăiesc.
Creatorii direcţi ai sistemului optim de corpuri pentru spiritele de pe fiecare treaptă de evoluţie în parte sunt spirite puternice şi foarte pricepute, mult evoluate, întrupate în dimensiunile paralele ale planetei. Printre sarcinile lor se numără şi cele de transcendenţă corporală, pentru formarea corpurilor tuturor vieţuitoarelor cu corp fizic din dimensiunea noastră: de evoluţie a spiritelor primare şi a ajutătorilor lor direcţi, întrupaţi în rândurile lor. Entităţi transcedentale sau, mai simplu: transcedentali (să numim de acum încolo asemenea ajutători în acest fel) au venit în trecutul foarte îndepărtat al Pământului, în mod special pentru formarea corpurilor pământene ale spiritelor umane. Corpurile pe care le folosesc pentru manifestare, de foarte mare vibraţie, au fost create de ei înşişi prin materializare directă, în dimensiunea lor de reşedinţă. În mod obişnuit, astfel de entităţi, la vibraţia foarte înaltă a dimensiunii în care trăiesc, nu au nevoie de corpuri atât de selectiv structurate. Ele au însă structuri compatibile cu puterile interioare ale spiritelor care vor fi ajutate, pentru care se creează de la început, cărora le creează astfel drum de evoluţie, şi pe care tot ei le vor coordona şi ajuta în continuare, până la sfârşitul evoluţiilor lor pe planetă. Vom atrage atenţia asupra acestui fapt ori de câte ori va veni prilejul.
Corpurile de acest fel, aduse de transcedentali din dimensiunea lor natală – în dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare (aici, unde trăim şi noi) sunt tot corpuri materiale, însă formate din materii de vibraţie mult mai înaltă decât vibraţia dimensiunii noastre, pentru care sunt ele pregătite. La venirea transcedentalilor aici, ele rămân în forma lor originară, stabilă, structurată complet pentru funcţionarea lor şi pentru dezvoltarea oricăror alte structuri pe care le vor cere toate evoluţiile spiritelor umane pe planetă. Trebuie bine înţeles şi reţinut că în momentul coborârii lor aici corpurile transcedentalilor erau formate din materii specifice dimensiunii planetare de origine.
De asemenea, este necesar să fie reţinut faptul că astfel de corpuri au fost sisteme corporale complexe, cu structuri adiacente care să poată crea condiţii de dezvoltare altor structuri, care nu au fost folosite chiar din primul moment, ci ulterior. Corpuri de acest fel au calitatea de matrice genetică şi, asemenea lor, au fost create toate sistemele corporale ale speciilor din lumea noastră.
Într-o şedere scurtă pe Pământ (să numim în continuare aşa această dimensiune a planetei), corpurile dimensionale nu se modifică; dar în situaţia în care şederea entităţilor se prelungeşte mult în această dimensiune, corpurile lor vor suporta un şir de transformări, prin care materiile corporale dimensionale sunt înlocuite treptat cu cele noi, de pe Pământ: prin respiraţie, prin hrană, prin vehicularea de energii şi materii fluidice specifice acestei dimensiuni planetare. Din structura lor genetică se pot dezvolta, prin derivaţie, sisteme corporale în funcţie de necesităţile de evoluţie ale diferitelor sub-grupuri de spirite.
Ulterior transformărilor din transcedenţă, spiritele înalte, ajutătoare, se retrag, iar în locul lor intră în întrupare spiritele primare, pentru care au fost create de fapt asemenea corpuri: în calitate de copii ai lor. În tot timpul desfăşurărilor creaţioniste de mai sus, care au avut loc pe Pământ în străvechimi, spiritele primare umane şi mare parte din ajutătorilor direcţi au asistat, evoluând în paralel, în corp astral, tot în dimensiunea noastră planetară, în jurul Pământului.
Corpurile arhetipale umane (la fel şi celelalte, dar acum să ne ocupăm doar de cele umane) cuprind în genomul lor grupele de gene reprezentative ale fiecărui fel de vieţuitoare de pe planetă cu care vor intra în contact. În plus ele posedă şi structurile specifice tuturor necesităţilor genetice de extensie pentru propria lor evoluţie, pe care o desfăşoară de-a lungul tuturor etapelor planetare, delimitate prin variaţii mari de vibraţie planetară. Genomul va cuprinde de la bun început necesităţile de dezvoltare a corpurilor, după nivelul tuturor evoluţiilor locale, pentru a putea avea permanent la purtător toate informaţiile nivelelor corpurilor din sistemul planetar. Se suportă astfel mult mai uşor acomodările, pe măsura schimbărilor survenite în evoluţie:
– de-a lungul modificărilor impuse de adaptări treptate: la începutul evoluţiei spiritelor pe planetă, apoi în faţa fiecărui fel de necesităţi ale noilor învăţături, impuse de puterea conştientizată de a derula noi sarcini şi de experienţa care se acumulează;
– de-a lungul schimbărilor celor mai semnificative ale vibraţiei medii planetare; astfel de modificări aduc după sine: schimbări planetare climatice (hidrologice, termice), geologice; de creaţie, care atrag schimbări de atitudine, sociale, etc.
Confuzia care se face în prezent privind evoluţia vieţii pe Pământ se referă în primul rând la faptul că spiritele – şi nu corpurile lor – fac evoluţie; vieţuitoarele nu intră în viaţă o singură dată şi nu ies definitiv dintr-un fel de defilare scurtă, într-un cosmos auto-construit prin jocul şansei la supravieţuire. Spiritele nu fac evoluţie completă pe Pământ, trecând prin fazele de: virus, bacterie, protozoar, algă, insectă, peşte, reptilă, pasăre, mamifer şi om, cu o buclă în plus pentru regnul vegetal, pe care îl poate parcurge sărind de la falnicul cedru (dar static, în felul lui, lipsit de autonomie de mişcare), într-un loc aflat între alge şi insecte (pe care le-ar fi părăsit, cândva, pentru a-şi realiza bucla evoluţionistă). Pământul pare că oferă condiţii de evoluţie tuturor, dar în profunzimea simţirilor fiecărei vieţuitoare în parte, se află o experienţă în plus, pe care numai mamiferele, atât de complexe în manifestări, şi numai omul gânditor şi complex creator o poate releva pe scara departajărilor dintre specii. Căci există o diferenţă de simţire, de trăire, de abordări structurale (să nu le spunem tuturor chiar “sociale”) foarte diferite de la o formă de prezentare la alta, care pot determina mari semne de întrebare privind felul în care fiecare încrengătură, fiecare specie în parte pare a nu prelua întreaga experienţă a formelor anterioare, deşi unele par a fi superioare din anumite puncte de vedere altora, ori inferioare din alte puncte de vedere: ca şi cum ar fi pierdut brusc o memorie ancestrală, pentru a şi-o regăsi tot atât de brusc undeva pe o treaptă îndepărtată.
Părăsind sistemul de cunoaştere bazat pe confuzie, subordonat materiei, şi angajându-ne pe terenul evoluţiei spirituale, avem de studiat multe elemente care compun ţesătura misterioasă – încă – de desfăşurări de forţe şi manifestări specific pământene. În interiorul fiecărei specii intră în întrupare, după acomodările astrale de rigoare, grupuri de rezidenţi şi de ajutători veniţi din evoluţii de pe alte planete din sistemul stelar local, după un mecanism riguros urmărit de către coordonatorii de evoluţii. Aceşti coordonatori sunt spirite înalte, cu multă experienţă, cu o cunoaştere detaliată şi profundă a derulărilor de evoluţii la toate nivelele, a tuturor vieţuitoarelor (global, dar şi a fiecăruia în parte), având sarcini complexe de armonizare a tuturor evoluţiilor galactice şi zonal-universice. Rezidenţii se acomodează cu atmosfera în care vor evolua pe tot parcursul unui ciclu de vieţi, ajutătorii lor consolidează evoluţii deja parcurse cel puţin o dată. Toate spiritele, indiferent de puterile lor, evoluează după aceleaşi legităţi despre care am discutat privitor la evoluţiile spiritelor umane. Alte vieţuitoare decât omul nu observă diferenţele spirituale ale semenilor lor. Omul însuşi, ca spirit trecut cândva prin toate fazele de evoluţie care le desfăşoară celelalte vieţuitoare de pe planetă, nu ar putea să conştientizeze prezenţa lor, în jurul său, dacă nu ar avea o experienţă îndelungată de trăire cu fraţii săi spirituali, din propriul lui popor spiritual, precum şi cu alţi fraţi, din alte popoare spirituale, mai evoluaţi sau mai puţin evoluaţi decât el. Sunt percepţii cu care toate vieţuitoarele trăiesc laolaltă, într-un câmp mental şi emoţional comun – nu numai călcând pe acelaşi pământ, hrănindu-se unul pe altul, prin ajutorul oferit de bucăţele de genom comun.
Planeta întreagă oferă condiţii materiale, dar oferă şi condiţii pentru ca vieţuitoarele să-şi construiască singure propria formă de conştientizare, ajutându-se unele pe altele chiar în mijlocul grupurilor lor. Totul are loc prin acel sistem de evoluţie progresivă/regresivă, de rezidenţi/ajutători, sistem pe care vor ajunge să-l aprecieze cu toţii treptat, participând altruist într-o multitudine de forme de într-ajutorare, oriunde ar evolua. Se formează treptat o obişnuinţă de a trăi într-un câmp de vibraţie medie prin care ele se recunosc, în care învaţă să-şi formeze simţiri, percepţii, fără de care s-ar simţi singure, într-un univers necunoscut, străin şi rece. Fiecare învaţă să se sprijine în egală măsură pe forţele proprii, dar şi pe forţele şi experienţa vecinilor lor, chiar dacă de multe ori relaţiile dintre toţi, tensionate de lupta pentru supravieţuire, conduc la agresiuni şi distrugeri până la moarte. Toate fac parte din trăirile tuturor – om şi animal deopotrivă.
Aşadar, sistemul corporal uman este astfel un sistem de tip arhetipal – adică un sistem care cuprinde seminţele tuturor structurilor de care omenirea are nevoie pentru evoluţiile sale complexe totale pe Pământ. Acest sistem corporal arhetipal arată omului că se poate folosi, în lunga lui evoluţie pe Pământ, de toate vieţuitoarele din jurul lui, având în genomul său tot ceea ce este constituent genetic pe planetă. Şi astfel numai omul – dintre vieţuitoarele Pământului – poate înţelege toate celelalte vieţuitoare, le poate iubi, le poate ajuta şi poate accepta ajutorul lor, legându-se afectiv, comportamental şi lucrativ de ele. De aceea, scrierile vechi au purtat ideea că omul a fost lăsat stăpânul vieţuitoarelor pământului, precum şi a pământurilor deopotrivă.
De asemenea, structurile corpurilor lui sunt concordante vibraţional cu cele ale planetei, ale Pământului, de aceea el poate prelua şi folosi orice elemente planetare ce-i pot fi necesare în orice domeniu: sunetele şi radiaţiile luminoase sunt preluate conştient de om şi folosite în vederea dezvoltării percepţiilor şi experienţei sale generale; toate materiile şi energiile îi devin ajutătoare directe, în vederea aceloraşi dezvoltări, care se amplifică şi se diversifică de la o etapă la alta de evoluţie.
Spiritele umane nu au făcut, aşadar, alt fel de evoluţie pe Pământ – decât numai ca oameni. Este uşor de tras astăzi concluzia eronată că acest lucru a fost posibil, căci memoria monadei – la care omul poate avea acces în anumite condiţii de concentrare – îi arată că putut fi orice pe o planetă cum este Pământul. Confuzia porneşte de la sistemul general de manifestări memorate şi de valori în care se încadrează evoluţia oricărui spirit. Ca spirite întrupate, am mai evoluat cu siguranţă în această zonă de vibraţii a Universului Fizic. Dar evoluţia noastră s-a desfăşurat în astfel de forme pre-umane pe alte planete, situate în alte timpuri în aceste locuri sau în zone de vibraţie asemănătoare din univers: am putea numi – într-un univers reprezentat ca un glob uriaş – la aceeaşi „latitudine” a universului. O latitudine după valoare vibraţiei locale. Pentru că evoluţia noastră se desfăşoară în timpuri îndelungate, iar pe de altă parte planetele înseşi sunt întrupări ale unor grupuri mari de spirite – popoare spirituale întregi, la fel ca şi stelele, am evoluat în diverse puncte ale aceleiaşi latitudini, dar în compuneri diferite, chiar dacă asemănătoare. Astfel încât la revenirea noastră într-o regiune a universului, tot peisajul cosmic este asemănător cu ceea ce cunoaştem noi, dar are subtilităţi numeroase care deosebesc toate compunerile, întrupările, de la o perioadă lungă de timp la alta.
Astfel, suntem azi pe o planetă ce-şi desfăşoară propria sa întrupare – Pământul – în timp ce evoluţiile noastre anterioare s-au desfăşurat pe alte întrupări “planetă”, ale altor popoare stelare: este ceva asemănător felului în care parcurgem clasa I într-o şcoală, dar pe de o parte mai sunt şi alte locuri în lume în care există alte şcoli, cu alte clase I; iar pe de altă parte, materia clasei I am învăţat-o într-o sală de clasă, apoi am plecat în altă sală pentru a face clasa a II-a, ş.a.m.d.,dar în sălile respective au venit alte generaţii de elevi, care au învăţat şi ei acolo tot materia claselor I, II, etc..
Am fost astfel orice fel de vieţuitoare pe care o putem cunoaşte azi în jurul nostru şi experienţa de acest fel se află acumulată în memoriile noastre, ale spiritelor noastre, indiferent ce corpuri am purta spre manifestare. Dar mai sunt încă şi multe altele de care acum nu ne mai aducem aminte, specifice altor locuri din univers, de aceeaşi vibraţie – dar cu alte particularităţi locale, după necesităţile acelui moment, nu ale celor de acum.
De altfel, în orice punct al universului există forme-arhetip ale vieţii – chiar dacă ele vor avea particularităţi deosebite unele de altele, în funcţie de profilul spiritual al spiritelor întrupate local: stea, planetă, vieţuitoarele întregului biosistem local. Orice planetă s-ar afla în acelaşi loc, ca întrupare a unui popor spiritual în acel loc, ea nu va avea decât acelaşi program de susţinere a vieţii, specific vibraţiei locului: doar cu particularităţi, subtilităţi proprii popoarelor care se întrupează local, în acel moment universic. Întrupările grupate astfel vor forma linii de evoluţie, drumuri de evoluţie, după simţirile şi manifestările spiritelor care se întrupează pentru evoluţiile lor.
Puţin mai la stânga sau mai la dreapta se va forma o altă linie de evoluţie, care va fi mai mult sau mai puţin deosebită de altele – însă latitudinea vibraţională a universului va conferi unui spirit tipul de întrupare sub formă de vieţuitoare care se deplasează, de exemplu: prin mers, apucă cu mâna sau cu gura (botul), gândeşte cu un creier care gestionează şi funcţionarea întregului corp fizic. Poate va fi mai voluminos sau mai uşor, va avea mişcări mai lente sau mai iuţi, rapide, va fi mai blând sau mai agresiv – dar numai în aceste limite.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
SINTEZA Capitolului 3.YUKA

Aceasta nu este numai o sinteză a ideilor principale expuse în text, ci este o suită de idei principale privind caracteristicile vieţii umane în perioada supusă analizei: viaţa umană după retragerea ajutătorilor noştri transcedentali. …

03. Viața lui Yuka (1)

Yuka era un băieţel blond, de câţiva ani, într-un cârd de copii pentru care joaca principală era urmărirea entităţilor eterice pentru a învăţa tot ceea ce trebuia să sublinieze ele pe marginea sarcinilor de destin care…

Dictionar