3. YUKA: Lemuria, după retragerea transcedentalilo

02. Yuka: Studii preliminare (2): Crearea omului prin transcendență spirituală

Având în vedere aceste ultime precizări privind generalităţi ale evoluţiilor spirituale, să ne ocupăm în continuare de evoluţiile noastre pământene.

În acest ciclu de vieţi pe Pământ, omul a fost aşadar doar atât: numai om, nimic altceva. Nici măcar maimuţă, aşa cum ne-am obişnuit să credem. Maimuţa a fost adusă spre asemănare la trup cu omul, pe aceeaşi cale dimensional-transcendentală, în grupuri rezidente sau ajutătoare, la fel ca orice fel de mamifere. Iar speciile pierdute ale celor pe care I-am crezut a fi oameni de tip antropoid, care au ajuns la evoluţii foarte apropiate de om (mers biped, degetul gros opozabil, capacitate craniană mai mare) erau grupuri de ajutători ai maimuţelor, în acele timpuri, care aveau menirea de a accentua asemănarea cu oamenii (ceea ce azi numim “omul de Neanderthal sau omul de Cro-Magnon”), trăsături care să obişnuiască spiritele întrupate în corpurile maimuţelor antropoide cu mediile mental-emoţionale de tip umanoid. Cu astfel de condiţii planetare şi social-spirituale se vor întâlni ele în viitorul evoluţiilor lor, pe o altă planetă, a unei alte stele, din acest sistem stelar sau poate din altul, după cum vor hotărî coordonatorii poporului lor spiritual: în funcţie de felul înaintărilor lor în evoluţiile personale.

Să rămânem acum însă, definitiv, în domeniul evoluţiilor umane, pentru a sistematiza câteva elemente ce ţin numai de profilul evoluţiilor umane. Înţelegerea lor ne va deschide orizontul înţelegerilor altor specii pământene, altor evoluţii spirituale.

Pornim în discuţiile prezente de la desfăşurarea sarcinilor acelor entităţi din dimensiunile paralele planetare, participante la derularea procesului de transcendenţă. În cadrul acestui proces s-au desfăşurat astfel mai multe faze – preliminare şi propriu zise, pe care pe vom studia pe rând. Deocamdată, o sinteză bună de urmărit pe parcurs mi se pare necesară, după care vom relua fazele, pe rând.

ETAPELE PROCESULUI DE TRANSCENDENŢĂ:

1. Creaţia corpurilor umane arhetipale:

a. Pregătirea procesului de transcendenţă de către grupuri de entităţi dimensionale, prin obişnuirea biosistemului planetar în locurile viitoarelor societăţi umane, prin:

– acomodarea vieţuitoarelor locale cu blocul energiilor şi materiilor cerute de funcţionarea sistemului corporal uman;

– acomodarea biosistemului planetar cu vibraţiile înalte, specifice trăirii spiritelor umane;

– acomodarea biosistemului cu aglomeraţia şi cu activitatea umană conştientă, continuă şi coerentă.

Simultan cu aceste acomodări au rulat în mod curent şi sarcinile lor dimensionale: crearea şi întreţinerea condiţiilor de trai pentru întregul biosistem planetar, pentru planetă şi pentru steaua locală.

În această fază, corpurile entităţilor nu şi-au pierdut proprietăţile dimensionale.

b. Delimitarea grupurilor transcedentale din populaţiile entităţilor dimensionale, prin prelungirea timpului afectat activităţilor terestre de pregătire a locurilor precis delimitate pentru viitoarele societăţi umane. Doar o parte a populaţiilor dimensionale, care au avut sarcini de pregătire din timp a biosistemului planetar au continuat, aşadar, procesul de transcendenţă; restul au rămas în continuare ajutători ai transcedentalilor – şi în acelaşi timp ai restului întrupaţilor locali. Entităţile pe care le vom numi în continuare transcedentale au sporit frecvenţa venirilor lor pe Pământ, aşa cum vom numi dimensiunea noastră planetară.

c. Derularea procesului de transcendenţă a cuprins, în continuare, alte faze:

– pendularea periodică, la intervale scurte de timp, între cele două dimensiuni (originară, dimensiunea de ajutor din care au pornit procesele, şi dimensiunea terestră) pentru acomodări diverse (proprii, ale transcedentalilor, şi ale biosistemului planetar); mărirea progresivă a timpului de staţionare pe Pământ, în formatul frecvenţelor anterioare de revenire aici;

– stabilirea definitivă a transcedentalilor în dimensiunea terestră, pe Pământ;

– începutul transformărilor ireversibile ale sistemelor corporale transcedentale, adică întărirea corpurilor prin respirarea aerului terestru şi prin procesul de osmoză: adică prin schimb permanent de gaze, vapori de apă, materii minerale din aer, prin pielea foarte permeabilă.

d. Concomitent cu cele de mai sus, s-au desfăşurat sarcinile pentru crearea societăţilor umane, care le vor fi deopotrivă spiritelor umane rezidente:

– sprijin în procesul acomodării lor cu condiţiile locale de evoluţie;

– exemplu concret de derulare a tuturor activităţilor specific umane: de creator conştient universal.

Astfel de sarcini au fost.

– energizarea spaţiilor largi de desfăşurare a activităţilor umane, pentru toate timpurile epocii mentale: o lucrare de mari proporţii, care a susţinut activităţile umane timp de milioane de ani;

– energizări puternic compactizate, speciale pentru terenurilor viitoarelor oraşe-societăţi ale oamenilor;

– formatarea câmpurilor corpurilor fluidice (de vibraţiile tuturor corpurilor din sistemul corporal uman, care formează co-spaţial şi simultan câmpul universal în care trăim) cu informaţii specifice manifestărilor umane, în domeniile: creaţiei materiale, deplasărilor, comunicărilor şi întreţinerii de relaţii între semeni şi ale tuturor oamenilor cu biosistemul înconjurător, precum şi cu entităţile ajutătoare astrale ale fiecărui individ în parte; se realizează astfel o amprentare puternică a spaţiului, chiar din această etapă, când corpurile transcedentale au o vibraţie mai apropiată de aceea a dimensiunii din care provin, foarte înaltă, fapt pentru care s-a estompat treptat de-a lungul timpului, de la o glaciaţiune la alta – până ce ultima glaciaţiune a creat condiţii pentru ştergerea tuturor amprentărilor anterioare;

– continuarea şi dezvoltarea activităţii de amprentare în câmpurile emoţional-mental-cauzal, pentru acomodarea biosistemului cu activităţile umane şi pentru formarea unei baze puternice de învăţături umane: creaţie materială conştientă, comunicare şi relaţionare (interacţiune emoţional-cauzală între indivizi şi grupuri de indivizi);

– începuturile creaţiei infrastructurii materiale a oraşelor (construcţii);

– pe măsura întăririi corpurilor umane, se dezvoltă şi se îmbogăţeşte gama activităţilor umane, în registrul sarcinilor sociale (şi în oraşe, şi înafara oraşelor);

– modificarea sensibilă a tuturor structurilor corporale: fizice şi fluidice deopotrivă. Formarea şi întărirea primelor percepţii specific terestre şi primele funcţionări ale aparatelor: respirator, digestiv şi circulator. Începe folosirea hranei fizice solide (ca stare de agregare a materiilor fizice), la intervale lungi de timp (în funcţie de ritmurile stelar-planetare locale), pentru acomodarea organismelor cu sintetizarea materiilor solide alimentare;

– se definitivează formarea corpurilor umane de vibraţie şi densitate specific-umană (formarea umbrei corpului fizic pe sol), formatarea pământurilor prin energizare puternică, precum şi formatarea câmpurilor corpurilor fluidice cu vibraţii de tip uman.

Iată, aşadar cum corpurile umane se formează astfel şi rămân în lumea pământeană sub forma lor transcedentală şi arhetipală: având în formă latentă sau dezvoltată absolut toate structurile necesare evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

Să detaliem acum.

Procesul de transcendenţă începe prin crearea de condiţii pentru obişnuirea biosistemului pământean cu vibraţii, cu energii şi cu materii de vibraţie specific-umană, în cantităţi şi cu viteze specifice vehiculărilor corpurilor umane: pe scurt, începe cu formatarea câmpurilor planetare după specificul corpurilor de manifestare umane.

Necesitatea unor astfel de formatări deriva din faptul că omenirea urma să se răspândească pe întreaga planetă în curând, influenţând toate câmpurile planetare, pe toate segmentele de vibraţie specifică acestei dimensiuni planetare. Deşi nu pare, această treaptă este chiar o etapă a desfăşurării formării transcedentale a corpurilor umane, căci orice specie are nevoie de un anumit fel de câmpuri, specifice felului său de evoluţie în mediul planetar-local.

Nu neapărat entităţile transcedentale au avut nevoie de o astfel de formatare, ca să-şi creeze un mediu asemănător celui din care veneau. Căci evoluţia, experienţa lor bogată le ajută întotdeauna să trăiască şi să desfăşoare activităţi în orice dimensiune locală. Dar astfel de etape se desfăşurau sub percepţiile (văz, auz, simţiri de vibraţii, emoţii, înţelegeri ale derulărilor) spiritelor umane (rezidenţi şi ajutători ai lor), aflate în evoluţii în corp astral, în mediul planetar terestru înconjurător. Deja influenţau în mod vibraţional şi energo-material populaţiile planetare, aşa cum am văzut în capitolele anterioare. Astfel de influenţe nu trebuiau să meargă mai departe, dezorientând vieţuitoarele planetare, împrăştiindu-le înafara, şi departe de societăţile umane. Ele aveau nevoie să trăiască liniştite, pământurile din jurul societăţilor umane aveau nevoie de viaţa care îi întreţine în mod curent ritmul normal. Toate activităţile transcedentalilor exact acest lucru urmăreau, de fapt: obişnuirea tuturor vieţuitoarelor cu câmpurile care vor cuprinde elemente specific-umane, în proporţiile necesare oamenilor: energii, materii, vibraţii (caracterizate prin emisii de lumină şi sunete) specifice fiecărui câmp al corpurilor lor. Obişnuirea vieţuitoarelor terestre cu toate acestea (aparţinând şi regnului vegetal, şi regnului animal) însemna astfel continuitatea vieţii normale a tuturor, pe pământurile, în aerul şi în solul planetei.

În acelaşi timp, intrarea masivă la întrupare a spiritelor umane necesita un anumit format pentru desfăşurarea vieţii lor pe Pământ, deosebit de complexă după cum vom vedea. Chiar dinainte de a intra în întrupări cu corp fizic, pentru perceperea detaliilor celor pe care le desfăşurau transcedentalii, era nevoie de susţinerea vibraţiilor de înaltă frecvenţă.

În concluzie: astfel de formatări au fost realizate de grupuri de entităţi întrupate în dimensiunile paralele planetare, ale căror sarcini cuprindeau şi asemenea elemente: activităţi preliminare în felul lor, pentru procesul propriu zis de transcendenţă, de transformare. Grupuri de entităţi dimensionale cu asemenea sarcini de formatare a câmpurilor planetare au fost restrânse, iar staţionarea lor a fost la început în perioade de timp scurte, pentru obişnuirea treptată a biosistemului cu activităţi de alte vibraţii decât cele obişnuite.

Astfel de perioade scurte de activitate dimensională erau urmate de retrageri lungi în dimensiunea lor de origine, din care continuau să deruleze sarcinile normale de ajutor oferit întregii planete, celorlalte planete şi stelei care le guvernează: steaua pe care azi o numim Soare.

Astfel de entităţi dimensionale au o vibraţie deosebit de înaltă. Prin venirea lor în planul terestru, a început formarea şi răspândirea în câmpurile fluidice planetare a vibraţiilor de nivel mult mai înalt decât cele anterioare: vibraţii din segmentele de frecvenţe proprii spiritelor umane. Chiar dacă ele erau mult mai înalte decât cele pe care le vor avea chiar spiritele umane, varietatea şi proporţiile dintre ele au avut cea mai mare însemnătate pentru întreaga planetă. Puterea lor avea să dăinuiască, aşa cum am mai specificat, o perioadă extrem de lungă de timp – practic până la ultima glaciaţiune, dar se va estompa treptat, cu fiecare glaciaţiune pe care planeta o va trece din acel moment până acum. Vom vedea în ce fel a fost necesară o astfel de vibraţie pentru pământuri, în special pentru acele regiuni care vor fi folosite intens în perioadele următoare finalizării procesului de transcendenţă.

Procesul de transcendenţă nu începe propriu zis cu această etapă, în care dimensionalii nu creaseră încă structuri materiale (urbane) pentru desfăşurarea procesului de transcendenţă. Societatea lor de trăire colectivă a rămas cea natală, în dimensiunea lor de reşedinţă, pentru care aveau corpuri specifice vieţii lor de acasă.

Cu toate acestea, astfel de evoluţii nu erau cu totul noi pe planetă, elemente apropiate (dar nu identice – nici ca formă, nici ca profil spiritual, nici ca forţă a manifestărilor) fiinţând de mult timp pe Pământ, nefiind chiar întrutotul străine biosistemului planetar. În timpul ultimelor evoluţii ale saurienilor, corpurile mamiferelor, precum şi corpurile amfibii ale semenilor lui Madrit (înaintaşii poporului saurian, aflaţi în consolidări ale evoluţiilor preliminare petrecute pe o altă planetă) s-au format prin acelaşi procedeu de transcendenţă: cu etape mai mult sau mai puţin asemănătoare, în funcţie de evoluţia spiritelor, de complexitatea activităţilor lor. Câmpurile corpurilor fluidice aveau deja amprentări de nivele vibratorii mai înalte, provenite de la entităţile care creaseră transcendenţa pentru evoluţiile saurienilor înaintaşi. Saurienii înaintaşi aveau corpuri spirituale foarte subţiri şi puţin structurate, folosind astfel puţine energii superioare, spirituale. Corpurile lor erau în schimb foarte voluminoase, din raţiuni legate de potenţarea vitezelor de deplasare în mediile de trai: dar sarcinile lor nu erau foarte variate, de aceea procesele nu au fost foarte bogat nuanţate.

Câmpurile relativ sărace în energii superioare – spiritual-superioare – aveau puterea de a le menţine tuturor vieţuitoarelor mai vechi viaţa, totuşi nu aveau şi puterea de a întreţine viaţa oamenilor şi de a susţine evoluţia lor: deosebit de complexă. Era necesar mai întâi ca vibraţia câmpurilor să fie ridicată de către entităţile dimensionale, iar odată crescută vibraţia lor, câmpurile să fie îmbogăţite cu energii şi materii atrase în cantităţi sporite, de către spiritele pentru care se pregăteau astfel de condiţii. S-au perindat mai multe grupuri de entităţi dimensionale decât cele care au rămas în procesul propriu-zis de transcendenţă. Acest lucru era necesar pentru a suplini timpul redus de staţionare pe Pământ, necesar acomodării treptate a biosistemului planetar cu bogăţia de varietăţi vibraţionale ale oamenilor.

Procesul a fost lung, acoperind mare parte din destinele acestor entităţi, care derulau, aşa cum am mai spus, toate celelalte sarcini dimensionale proprii, în perioadele când nu staţionau pe Pământ. Sarcina lor aici era şi această pregătire a câmpurilor planetare pentru transcendenţă, şi în acelaşi timp – continuarea sarcinilor lor curente de acasă, sarcini care sunt întotdeauna îndreptate tot spre oferire de ajutor dimensiunii terestre. În cazul lor, continuau procesele pământene, dar din perspectiva dimensiunilor de ajutor. Pe lângă celelalte sarcini, aşa cum am descris, pentru întregul sistem planetar al stelei noastre.

Atunci când dimensionalii care se ocupaseră cu formatarea câmpurilor planetare au simţit bine că lucrările lor erau aproape de finalizare, au intrat în componenţa lor grupuri de entităţi care aveau chiar corpuri specifice procesului de transcendenţă umană.

Sarcinile lor de destin urmau să fie în mod unic începerea şi derularea acestui proces deosebit de important pentru ceea ce avea să se petreacă pe planetă în următoarele milioane de ani: procesul de transcendenţă umană.

Abia aceste entităţi pot fi denumite cu adevărat transcedentale; ele au rămas în întrupare mult timp, până ce acest proces şi-a încheiat toate fazele de existenţă. Au făcut parte din acest grup de transcendenţă spirite evoluate, puternice, îndelung pregătite de-a lungul evoluţiei lor, a căror singură odihnă a avut loc, pentru scurt timp, doar la începutul procesului – atunci când reveneau în dimensiunea natală. Timpul lor de retragere temporară în dimensiunea de origine s-a redus treptat, până la dispariţie, pe parcursul transformărilor umane.

Derularea procesului propriu zis de transcendenţă umană a fost un proces de o complexitate deosebită, atât din punct de vedere corporal, cât şi din punctul de vedere al programului de activităţi ale spiritelor participante. Însă numai o astfel de complexitate putea să susţină derularea destinelor oamenilor şi a societăţilor lor, de-a lungul timpului.

Pe scurt – deoarece vom relua câteva aspecte după o prezentare generală – se poate urmări derularea etapelor sau treptelor procesului de transcendenţă umană în ordinea următoare:

1. Delimitarea grupurilor de transcendenţă şi pendularea lor între dimensiunea ajutată şi dimensiunea de origine a transcedentalilor; începutul formatării locurilor hotărâte pentru crearea societăţilor umane: omogenizarea câmpurilor aferente spaţiilor destinate aşezărilor, crearea matricei eterice a acestora (infrastructura urbană), derularea de activităţi astrale, emoţionale, mentale şi cauzale;

2. Stabilirea definitivă a transcedentalilor în dimensiunea noastră, terestră. Începutul transformărilor ireversibile ale corpurilor lor: de la materiile şi energiile specifice vieţii în dimensiunea de origine, la specificul celei terestre. În acelaşi timp, continuă formatarea spaţiilor, pe măsura schimbării vibraţiei sistemelor corporale, precum şi întărirea elementelor matriceale ale infrastructurii aşezărilor umane;

3. Întărirea corpurilor şi începutul funcţionării primelor sisteme organice în corpul fizic. Întărirea concomitentă a tuturor structurilor materiale din aşezări, adică a construcţiilor executate anterior în societăţile umane: mai întâi structurile eterice ale construcţiilor – din materii eterice, apoi părţile materiale fizice ale întregii infrastructuri necesare aşezărilor umane;

4. Încheierea transformării corpurilor transcedentale în corpuri umane, în acelaşi timp cu finalizarea construcţiilor fizice orăşeneşti. Începuturile fiinţării societăţilor omeneşti: populaţii complexe, cu activităţi complexe – locuitori ai unor oraşe cu o funcţionalitate la rândul ei deosebit de complexă;

5. Departajarea sexelor şi naşterea primilor oameni: fiind la rândul lor creatori conştienţi avansaţi, cu învăţături avansate, aflaţi pe calea unor universalizări complexe.

Prima treaptă de transcendenţă:

S-a derulat începând cu perioada retragerii complete a saurienilor de pe planetă; ea a cuprins, în principal, continuarea pendulării periodice între cele două dimensiuni – natală şi terestră – a transcedentalilor – de data aceasta – având scopuri asemănătoare cu cele din prima etapă, a activităţilor entităţilor dimensionale:

– Acomodarea transcedentalilor (de această dată) cu mediile vibraţionale şi energo-materiale ale dimensiunii pământene, prin trăirea lor locală efectivă, permanentă;

– Acomodarea treptată a biosistemului planetar cu vibraţiile umane, cu prezenţa şi manifestările specific-umane de mare complexitate mentală – ceea ce este o premieră absolută la nivelul existenţei pe Pământ;

– Formarea şi îmbogăţirea treptată a câmpurilor terestre cu vibraţii specifice trăirilor în aglomeraţii omeneşti, pregătindu-le astfel pentru intrarea spiritelor umane rezidente şi a ajutătorilor lor la întrupare în corpuri fizice. Prin activităţile pe care transcedentalii au început să le desfăşoare pe Pământ, câmpurile: cauzal, mental, emoţional şi vital au început treptat să-şi modifice vibraţia în profunzime. Pe acest fond existenţial, componenţa energiilor şi materiilor specifice s-a restructurat substanţial în perioadele următoare, înglobând toate elementele de evoluţie specific umană.

Această treaptă nu presupune crearea unei infrastructuri necesare derulării vieţii transcedentalilor pe planetă; ea este astfel întrucâtva asemănătoare cu primele faze descrise, în care entităţile dimensionale nu necesitau nici ele asemenea structuri (structuri orăşeneşti, mai precis) pentru derularea activităţilor lor. Dacă discutăm de transcedentali, ei erau încă tot entităţi dimensionale, făceau parte din marele grup al entităţilor dimensionale; ele veneau, comunicau între ele, la diferite nivele ale complexului lor corporal de tip arhetipal: prin emoţii, prin activitate mentală şi cauzală, ale căror complexităţi au fost crescute gradat.

Periodic, transcedentalii se retrăgeau în dimensiunea natală. În faza anterioară, predecesorii lor stăteau aici un timp mult mai scurt, astfel încât aerul respirat, ca şi vehicularea energiilor să nu le afecteze circuitul energo-material până la modificarea structurilor corporale. Însă pe parcursul etapei lor, transcedentalii stăteau un timp suficient de lung pentru ca procesul de transformare să înainteze substanţial. În cele din urmă, din ce în ce mai rar erau inserate perioade scurte de revenire în dimensiunile superioare. Sarcina lor fundamentală în acest moment era adaptarea treptată a corpurilor lor, constituite în altă dimensiune, la subtilităţile trăirilor în dimensiunea terestră. Studiau, înţelegeau şi recalibrau – dacă era necesar – dozarea energiilor în corpurile lor, prin realizarea unor activităţi de complexităţi diferite, în diverse faze ale ritmurilor lor existenţiale, coroborate cu ritmurile planetare, prin percepţia înaintată a diferenţelor de trăire în condiţiile locale.

Astfel de recalibrări (corecţii) urmau să fie din ce în ce mai puţine, pe măsura perfecţionării treptate a corpurilor. Căci pe măsura trăirilor lor în condiţiile corporale care se creau, acolo unde era necesar aveau loc şi corecţii corporale, de mare subtilitate. Astfel de corecţii au loc întotdeauna, prin comparaţii, în dimensiunea paralelă de ajutor, acolo unde se creează şi remodelarea. Astfel de remodelări trupeşti necesită o vibraţie locală mult mai înaltă a materiilor şi energiilor decât în dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare, cu vibraţie relativ mică – chiar dacă ea era, în acele timpuri, mult mai înaltă decât azi. Apoi sistemele corporale recalibrate, corectate se consolidează prin trăire efectivă în dimensiunea noastră.

Trăirile transcedentalilor în sistemul vibraţional terestru aduceau acel plus de frecvenţă a vibraţiilor care facilita în continuare şi adaptarea treptată a biosistemului planetar. Şi acesta era un motiv pentru ca şederile acestor entităţi în plan terestru să fie mai rare la început, apoi din ce în ce mai dese, pentru ca acomodările să se realizeze treptat. Numai în acest fel a avut loc o obişnuire lină a biosistemului cu răspândirea în câmpurile planetare a vibraţiilor de nivel mult mai înalt decât cele ale vieţuitoarelor locale vechi. Erau vibraţii proprii spiritelor umane nu numai ca frecvenţă, ci şi ca volum al vehiculărilor, mult mai mare şi mai variat decât orice fel de activitate cunoscută de vieţuitoare pe Pământ, până în acel moment.

Pauza de odihnă şi lucru a începuturilor – adică retragerea în dimensiunea paralelă natală – era suficient de scurtă pentru a nu modifica procesul de transformare. Fără aceste pauze, corpurile lor ar fi fost agresiv atacate de materiile şi energiile specific terestre, de joasă vibraţie comparativ cu aceea a dimensiunii natale, al căror efect se putea manifesta prin destructurări ale corpurilor: în special ale acelor părţi componente care vin în contact direct cu aerul terestru. fluxul transformărilor ar fi fost mult mai îndelungat, prin necesitatea reparaţiilor şi reluărilor greoaie de procese. Imaginaţi-vă un asemenea proces prin care ni s-ar turna nisip pe gât, apă pe nări, am simţi o greutate permanentă în toate vasele sanguine, o apăsare în toate organele interioare; pe de-asupra, senzorii de percepţie a mediului ar detecta orice mişcare, orice sunet, orice miros, în timp ce mentalul ultrasensibil ar oferi permanent un vuiet format de toate sunetele planetare şi cosmice percepute simultan. Grea sarcină, dar pe care părinţii omenirii au dus-o până la capăt, în condiţiile în care câmpurile fluidice nu trebuiau să fie infestate cu vibraţii provenite din durere, lamentări, dorinţe de fugă din sarcină, ratări sau chiar mărunte deviaţii. Respiraţia aerului terestru a început în această perioadă să creeze o primă transformare – măruntă, e drept, dar perceptibilă – a corpurilor lor.

A doua treaptă de transcendenţă:

S-a derulat prin stabilirea definitivă a transcedentalilor în dimensiunea terestră. Respirând constant aerul terestru, corpurile lor au suferit transformarea minimă ireversibilă de la materiile specifice dimensiunii natale spre materia pământeană normală: mult mai densă, cu o structură filamentar-materială diferită, specifică vibraţiilor acceptate de puterea momentană a spiritelor umane rezident. Şi, în general, normală pentru evoluţiile celorlalte spirite planetare primare: adică celorlalte vieţuitoare planetare.

Stabilirea transcedentalilor pe Pământ a fost un proces care s-a derulat aşadar între dimensiunile aceluiaşi punct universic: de la o dimensiune vibraţională la alta, ale aceleiaşi planete – ale aceluiaşi punct universic. Mai precis, în dimensiunea de cea mai joasă vibraţie – pornind de la o dimensiune de vibraţie superioară. Participanţi nu au fost populaţii cosmice venite cu nave construite în alte puncte ale universului, călătoare la nimereală sau rătăciţi prin univers, căutând diverse lucruri minerale sau chiar astrale. Sau căutând să formeze populaţii de sclavi prin clonare, sau chiar şi numai modificare genetică, cu adaos de material genetic propriu. Nu au fost populaţii astrale care au ocupat – spiritual vorbind – şi împărţit acelaşi sistem corporal (uman): reptilieni (după forma sau manifestările corporale) sau alte forme astrale (numiţi în mod diferit: draconieni, vulturieni, şerpilieni). Vom mai discuta despre aceste aspecte, pe care eu le numesc confuzii clare, dar care pornesc de la anumite percepţii interpretate după cele cu care suntem azi obişnuiţi. Sau după interese restrânse, despre care însă nu vom discuta aici. Deocamdată ne vom ocupa nu de evidenţierea confuziilor, ci de procese de formare ale oamenilor, de activităţile lor de-a lungul timpului, de transformările normale în perioade de vibraţie planetară, diferite de cele ale începuturilor, şi multe altele. În final ne vom gândi cu toţii la cele constatate şi vom trage concluziile de rigoare.

Procesul a presupus, concomitent cu întărirea corpurilor lor, şi activităţi din registrul sarcinilor pe care spiritele umanele rezidente le necesitau, în vederea intrării lor în evoluţii: crearea de condiţii pentru desfăşurarea vieţii lor, la început de drum pe Pământ, care s-au constituit în exemplu concret de creaţie materială mentală, pe care o vor desfăşura ei înşişi, în viitor. Era necesară construirea de către aceşti ajutători transcedentali a unei societăţi complexe, pornind de la o infrastructură obişnuită, comodă spiritelor rezidente. Vom discuta astfel despre crearea unor construcţii necesare protecţiei şi derulării de activităţi cunoscute deja de rezidenţi, dar şi de noi activităţi, după profilul energo-material al acestei planete. Vom discuta şi despre structuri sociale, necesare desfăşurării învăţăturilor, consolidării lor prin aplicaţii, transformate apoi în sarcini de destin ale tuturor grupurilor de rezidenţi şi de ajutători ai lor.

O astfel de desfăşurare amplă a sarcinilor transcedentalilor a pornit printr-o serie de activităţi pe care ne vom obişnui de acum încolo să le urmărim ca făcând parte din activităţile curente de creaţie ale omenirii. Şi vom înţelege astfel importanţa deosebită a fiecărei etape de activitate a transcedentalilor.

Prin activitatea de formatare a câmpurilor încet, blând vieţuitoarele mari şi medii au fost îndepărtate din teritoriile pe care urmau să fie amplasate viitoarele construcţii: infrastructura materială a viitoarelor societăţi omeneşti. Însă prin trăirile lor, orice vieţuitoare lasă o amprentă energetică în fostele lor locurile de trai, amprentă care poate rămâne timp îndelungat în spaţii, dacă vibraţii mult diferite de cele ale amprentelor nu schimbă vibraţia câmpului local.

De aceea, următoarea lucrare de mare subtilitate a transcedentalilor (puţin percepută, şi puţin înţeleasă fără studiu sistematic al fazelor, din perspectiva unui cercetător actual al acelor timpuri) a fost realizarea unei energizări puternice şi uniforme, o omogenizare a spaţiilor destinate viitoarelor infrastructuri urbane.

O astfel de omogenizare se realiza mental, prin concentrarea energiilor vitale din mediul planetar – în pământurile spaţiilor (locurilor) desemnate viitoarelor construcţii. Era realizată simultan cu continuarea activităţii emoţional-mental-cauzală de până atunci: ceea ce însemna o trăire individuală şi de grup puternic, şi profund conştientizată pentru fiecare lucru pe care îl realizau, pentru fiecare tangenţă care avea loc între ei sau între ei şi mediul înconjurător. Pe spaţiul astfel omogenizat se lăsa astfel o amprentă de vibraţie puternică, de trăire într-un mediu social compact, de grup intens lucrativ, în care fiecare om trebuia să aibă:

– o activitate creativă bine cunoscută personal, structurată în funcţie de puterile şi de experienţa sa;

– de trăire lucrativă şi emoţională alături de familia sa;

– de trăire în cadrul unei societăţi cu particularităţi distincte între altele, cu activitate creativă mentală variată, în continuă diversificare şi consolidare a cunoaşterilor în planul curent creativ.

Volumul de trăire cuprindea cauzalităţi care să stea la baza dezvoltării dorinţelor de a intra în relaţii cu semenii, de a susţine, dezvolta sau stinge diverse feluri de conflicte pe care experienţa – sau lipsa de experienţă – le-o putea aduce în viaţă. Toate acestea se realizau în mijlocul societăţilor cărora transcedentalii le pregăteau chiar atunci temelia de fiinţare. O fiinţare, o existenţă care pornea de la asemenea începuturi şi continua în mod nuanţat până la capătul evoluţiilor spiritelor umane pe planetă.

Se puneau astfel bazele unei trăiri complexe, în care totul era organizat, planificat riguros, fără absolut nimic făcut la întâmplare: o muncă concentrată, de o mare forţă şi totuşi extrem de subtilă, comparativ cu tot ceea ce cunoaştem azi ca activitate umană. Totul comporta o responsabilitate uriaşă, pe care însă nimeni nu o percepea ca pe o lecţie prezentată în faţa unui Dumnezeu – profesorul absolut, ci ca pe o pregătire minuţioasă, puternică, şi delicată totodată, pentru fiinţele care aveau să se bazeze pe această ţesătură atât de fină – dar solidă, pentru a trăi, a învăţa, a experimenta şi a duce mai departe toată învăţătura lor celor care le călcau pe urme.

A treia treaptă a lucrărilor transcedentale:

A dus mai departe modificarea materiilor structurilor corporale proprii, întărindu-le astfel: şi în plan fizic, şi în planul corpurilor fluidice. Au apărut şi s-au consolidat astfel condiţiile de funcţionare, şi chiar primele funcţionări ale structurilor corpului fizic: aparatul respirator şi circulator, care aveau să conducă la primele funcţionări ale aparatului digestiv. Oamenii-transcedentali începeau astfel să se contureze, în finalul acestei trepte. Au început, în asemenea condiţii, să se hrănească – deşi nu aveau neapărat nevoie de o astfel de hrănire pentru activităţile curente: dar în acest fel transcedentalii au grăbit procesul de întărire a restului structurilor corporale. La început hrănirea avea loc la intervale mari de timp, care s-au redus treptat, fără însă ca hrănirea să rămână un proces zilnic, aşa cum este el azi. Materiile corpurilor – care erau în acel moment mixte – aveau nevoie de un anumit timp pentru a incorpora alimentele (fruct – într-o primă fază, ulterior – fruct+tubercul) şi a folosi materia alimentară pentru introducerea elementelor ei componente (materii şi energii deopotrivă) în circuitul organismului.

Astfel se schimba treptat proporţia dintre materia veche şi cea nouă, în favoarea celei noi, ceea ce avea să conducă la întărirea corpurilor, determinând, la rândul său, modificări în domeniul activităţilor desfăşurate cu noul sistem corporal. S-au creat condiţii astfel pentru introducerea unor elemente noi în activitatea curentă, după cum corpurile puteau să vehiculeze materii şi energii noi, specific pământene.

Lucrările realizate de ei anterior, cu energii şi materii de vibraţie înaltă, trebuiau acum să intre într-o nouă fază. Întărirea corpurilor le cerea întărirea treptată a construcţiilor lor, prin inserţii cu elemente solide, pământoase, aducându-le la nivelul de folosire ca oameni în devenire, apoi şi de urmaşii lor, atunci când vor veni.

Într-o primă etapă, aceste lucrări au cuprins construirea unor matrici eterice ale construcţiilor, executate din materii de tip eteric (vital) – şi nu energii, aşa cum se crede de multe ori, când este vorba despre altceva decât material vizibil cu ochiul liber. Trebuie bine înţeleasă diferenţa dintre materii şi energii, diferenţa dintre un corp de materie şi energia care se vehiculează prin astfel de corpuri, pentru întreţinerea vitalităţii lor. În acest context, discutăm aşadar despre două faze diferite de lucru:

– energizarea terenurilor pe care se vor amplasa viitoarele construcţii;

– construirea – pe asemenea terenuri energizate – a unor matrici din material eteric compactizat, cu rol de susţinere a lucrărilor ulterioare: inserţii de material fizic în interiorul structurilor eterice create anterior.

Toate aceste lucrări au fost, de la bun început, realizate mental, printr-o serie de lucrări pe care le vom studia după înţelegerea generalităţilor privind astfel de evenimente planetare.

Materiile circulă în spaţiul planetar, la fel ca şi energiile, sub formă de fluxuri sau fuioare, formate din filamente sau corzi care se atrag reciproc, după vibraţia lor. Ele pot fi preluate de creatorii conştienţi mentali, prin activitate mentală, şi compactizate sub orice formă care le poate fi folositoare. Spiritele învaţă treptat să efectueze mental diverse compactizări ale fluxurilor pe care corpul mental le poate atrage prin voinţa spiritului, care susţine corpul în activitate. Poate da forme diverse acestor compactizări, apoi le foloseşte după diferite necesităţi proprii. Învăţătura de acest fel se bazează pe conştientizarea spiritelor cu privire la modul de constituire a sistemului corporal de manifestare în întrupările lor, în mediile planetare.

Acestea erau forme matriceale ale creaţiilor mentale ale oamenilor, care

cuprindeau în amănunt toate elementele constitutive ale construcţiei: în interiorul şi în exteriorul ei, cu tot ceea ce îi era necesar omului în viaţa sa curentă.

O astfel de lucrare, asemenea celor care vor forma întregul segment de activitate umană legată de ceea ce numim azi creaţie materială, s-a executat integral mental. Ceea ce presupunea folosirea unor forţe şi priceperi pe care spiritele umane: fie ele ajutătoare înaintate sau în evoluţie primară, ca rezidenţi care veneau pentru prima oară în acest punct al universului – le cunoşteau foarte bine. Este necesar de adăugat faptul că, la acel nivel al vibraţiei planetare, activitatea mentală era posibilă ca unică formă de creaţie pe care oamenii puteau s-o facă, prin intermediul corpurilor lor special adaptate, oricât de ciudat ni s-ar părea nouă azi acest lucru.

Este necesar, de asemenea, să acceptăm că acele spirite despre care vom discuta pe parcursul tuturor acestor expuneri suntem tot noi, cele care trăim azi întrupate pe aceeaşi planetă numită Pământ. Discutăm despre întrupări diferite, în timpuri diferite, în condiţii diferite de vibraţie planetară, care ni se oferă pentru cunoaşteri şi experimentări, pentru consolidări şi perfecţionări la toate nivelele de vibraţie pe care le poate suporta planeta, în drumul ei prin univers.

Treptat, pe măsura întăririi corpurilor umane şi a înaintării în lucrările despre care discutăm, construcţiile realizate astfel s-au constituit în infrastructură pentru însăşi desfăşurarea vieţii lucrătorilor.

Vieţile lor se desfăşurau neîntrerupt, parcurgând cu atenţie desfăşurările complexe de autocreare pământeană şi de creaţie pe măsura întăririlor corporale. Complexitatea unor asemenea trăiri neîntrerupte a condus la necesitatea introducerii unui nou element în viaţa transcedentalilor, alături de hrana cu care deja se obişnuiseră: somnul.

În acel moment al desfăşurărilor evolutive, somnul nu intra în viaţa transcedentalilor ca un element de odihnă, ca un element necesar spiritului de a se despărţi temporar de hainele grele ale corpului fizic, continuând o activitate temporară prin intermediul corpului astral.

Sistemul corporal dimensional, prin particularităţile materiilor lor de vibraţie foarte înaltă, avea (şi are, în general) atât particularitatea de a fi mult mai uşor de folosit şi de întreţinut, cât şi abilitatea de a percepe simultan întreaga realitate a lumilor de frecvenţă mai joasă. Este ceva asemănător (deşi nu identic) felului în care noi percepem întreaga complexitate a vieţii planetare, până la nivel celular, fără ca cea mai mare parte din acest biosistem să fie conştient de existenţa şi de conştienţa noastră asupra sa. De aceea transcedentalii nu aveau neapărată nevoie de somn ca odihnă în cursul activităţilor lor, însă era momentul introducerii în viaţa curentă a unei alte activităţi, şi ea cunoscută de către rezidenţi dinainte de venirea lor în preajma Pământului: călătoria astrală.

O astfel de activitate – călătoria astrală – este pentru spiritele întrupate cu corp fizic posibilitatea cea mai uşoară şi pătrunzătoare de cercetare locală: prin „local” înţelegând întreaga galaxie, pe care rezidenţii nu au parcurs-o încă în evoluţiile lor, dar pe care o pot cerceta din perspectiva fiecărui nivel de vibraţie, de pe fiecare planetă pe care efectuează evoluţii prin corp fizic. Este o formă de cercetare pe care rezidenţii o pot face în general singuri, iar acolo unde este nevoie de însoţire, entităţile astrale ajutătoare ale fiecărui întrupat cu corp fizic îi asigură protecţia şi învăţăturile necesare unei astfel de cercetări personale.

Călătoriile astrale se desfăşoară în cadrul acelei stări pe care azi o numim „somn” şi astfel devine necesar să înţelegem ce înseamnă în detaliu somnul nostru cel de toate nopţile:

– în starea de liniştire pe care o găsim prin dorinţa de relaxare şi odihnă, are loc desprinderea corpului nostru astral de restul sistemului corporal propriu, de care rămâne totuşi legat prin intermediul unei prelungiri a corpului astral aflat astfel în activitate: ceea ce numim cordon (obişnuit: cordon de argint – metaforic însă, căci el nu este de argint, ci doar apare vederii astral-mentale ca fiind de culoare bleu-argintie cu o nuanţă proprie vagă de translucid). Este de fapt o prelungire a unui plex – plexul central sau solar, prin intermediul căruia corpul astral rămâne în contact permanent cu restul sistemului de care aparţine. În acest fel, corpul astral primeşte în continuare energii şi materii în flux neîntrerupt de la corpurile superioare, precum şi vibraţii selectate de structurile corpului cauzal, după necesităţile proprii de destin ale spiritului. Tot prin intermediul acestui cordon de la corpul astral către restul sistemului corporal se transmit toate vibraţiile pe care le traversează corpul în călătoria sa;

– corpul astral este corpul care pierde cel mai repede vibraţia sa normală, datorită activităţii emoţionale omeneşti foarte complexe şi nu de puţine ori obositoare. Aceasta se datorează variaţiei stărilor emoţionale comparativ cu o linie (stare) de echilibru, ca urmare a impulsurilor primite din mediul de trai. În momentul în care vibraţia corpului astral se depărtează de la media necesităţilor sale de destin, apare ceea ce numim oboseală şi necesitatea de somn, prin care întreg sistemul corporal îşi recuperează vibraţia pierdută. Echilibrarea unei astfel de situaţii – adică recuperarea vibraţiei diminuate – are loc prin ceea ce numim autostabilizare vibraţională a corpului astral.

Autostabilizarea vibraţională este aşadar o activitate subconştientă automată, care se desfăşoară numai prin intermediul acestui corp: prin desprinderea sa şi deplasarea prin atragere către o structură planetară specială, aflată la o distanţă relativ redusă faţă de Pământ. Este o componentă a elementelor matriceale stelar-planetare, cu substructuri constituite pe nivele diferite de vibraţie, cu o valoare vibraţională optimă pentru fiecare grup spiritual care desfăşoară evoluţii pe planetă. În preajma planetei această structură are o lăţime considerabilă – căci şi biosistemul planetar este foarte bogat cuprinzând, pe lângă o varietate largă de vieţuitoare planetare care nu sunt creatoare conştiente, şi creatori conştienţi în grupuri foarte diferite. De aceea întreaga structură poate fi denumită Zonă planetară de autostabilizare vibraţională, însă în interiorul său se pot deosebi tot felul de sub-structuri, specifice necesităţilor grupurilor spirituale întrupate: benzi, suprafeţe mai mult sau mai puţin restrânse, pete, puncte, situate la depărtări mai mari sau mai mici de solul planetar. Prin staţionarea (relativ scurtă) a corpului astral în aceasta zona de autostabilizare vibraţională proprie, corpul astral ajunge la o vibraţie optimă pentru individualitatea sa, după care se întoarce în sistemul corporal. Acesta deja primeşte vibraţiile prin intermediul cordonului de legătură, pregătindu-se astfel de primirea corpului astral în locaţia sa. Procesul este mult mai complex, implicând şi funcţionarea altor structuri, dar deocamdată să rămânem la acest punct de detaliere.

– procesul aşa cum a fost descris, este un proces obişnuit al oricărui întrupat pe planetă. În cazul creatorilor conştienţi, aşa cum sunt oamenii pe Pământ, între finalizarea autostabilizării vibraţionale şi momentul reîntoarcerii corpului astral în locaţia sa din sistemul corporal, spiritele umane se pot manifesta complex prin corpul astral, care devine astfel un instrument uşor de folosit, de manifestare a spiritului în spaţiile galactice. Astfel au loc acele activităţi de cercetare despre care discutam, de cunoaştere aprofundată din corp astral: un corp care poate percepe, prin sistemul individual de senzori, o gamă mult mai variată de structuri planetare, corporale: ale semenilor şi ale diferitelor segmente ale biosistemului planetar, fenomene ale macro-universului şi micro-universului – în egală măsură. Tot din corp astral, dată fiind uşurinţa de folosire a acestuia, se pot accesa mult mai rapid şi detaliat, cu înţelegeri profunde, file temporare ale activităţilor spiritului, pe care le numim vieţi anterioare;

– înafară de efectuarea unor călătorii astrale pentru cunoaşterea personală profundă în primul rând a realităţii galactice locale, spiritele învaţă să desfăşoare activităţi curente legate de viaţa stelar-planetară: echilibrări vibraţionale planetare, de construcţii materiale mentale pe eşantioane de lucru, în diferite condiţii stelare mai mult sau mai puţin apropiate de planeta de întrupare; învaţă, de asemenea, să desfăşoare activităţi de ajutor oferit altor grupuri care evoluează în paralel pe aceeaşi planetă sau pe planete mai mult sau mai puţin apropiate ca vibraţie şi condiţii energo-materiale locale. Acestea sunt şi ele diverse tipuri de cunoaşteri, de învăţături, de aplicaţii de natură astrală, în mijlocul tuturor desfăşurărilor de viaţă galactică, desfăşurată din perspectiva corpului astral, aşa cum sunt toate celelalte activităţi omeneşti, desfăşurate din perspectiva corpului fizic.

În pofida tuturor modificărilor substanţiale, a vieţii lungi şi plină de lucrări de o amploare cu totul deosebită, transcedentalii îşi păstraseră toată puterea cu care erau în stare, în continuare, să finalizeze tot ceea ce începuseră, fără necesităţi de energii sau de odihnă suplimentară. Percepţiile lor nu erau de loc limitate, capacităţile de cunoaştere simultană în cele două lumi nu aveau nici o formă de alterare, pentru ca procedeele de acest fel să le trebuiască lor în mod special. Rezidenţii ştiau acest lucru, şi ştiau bine că tot ceea ce fac este doar spre binele, spre învăţătura lor personală.

Pentru transcedentali tot ceea ce făceau erau programe de învăţătură oferită rezidenţilor: pentru cunoașterea planetei lor, pentru adaptarea lor viitoare la realităţile lucrărilor pe care urmau să le înceapă imediat, încă din prima lor întrupare pământeană.

Însă chiar din corp astral, aşa cum evoluau rezidenţii în timpul derulării tuturor acestor lucrări transcedentale, ei desfăşurau deja consolidări ale unor cunoaşteri mai vechi, care aveau să le uşureze mult începerea primelor trăiri pământene. Deja rezidenţii studiau de mult timp energiile şi materiile specifice Pământului: deocamdată din postura de entităţi astrale, urmând să continue astfel de cercetări şi consolidări ulterior, din postura de oameni. Chiar în cazul în care corpul de manifestare curent este cel fizic, cercetările din corpul astral desprins din corp fizic are alte valenţe decât cel de entitate astrală prin întrupare directă. Cercetările entităţii astrale sunt precursoare ale cercetărilor omului cu sistem corporal din care se poate detaşa corpul astral: în vederea cercetărilor proprii în universul înconjurător – pe lângă echilibrarea vibraţională de care are nevoie constant.

De aceea activităţile astrale, care se desfăşoară pe fundalul acelei stări pe care o numim somn, aveau foarte mare importanţă pentru spiritele umane: le pregăteau astfel intens să acorde atenţie acestui fel de cercetare, pe lângă ceea ce va numi în mod curent cercetare mentală.

La fel ca şi hrănirea, somnul ca atare s-a desfăşurat rar la început, ca element de necesitate vitală, de echilibrare (stabilizare) vibraţională: datorită corpurilor foarte echilibrate, foarte puternic energizate prin însăşi creaţia şi funcţionarea lor. Dezvoltarea unor activităţi creative, în plus faţă de gama curentă, a condus la necesitatea folosirii somnului pentru echilibrare vibraţională din ce în ce mai des, fără să rămână însă, deocamdată, un element al vieţii cotidiene a spiritelor. Somnul apare astfel ca în special ca element de învăţătură pentru rezidenţi, şi unul folosit rar, doar la absolută necesitate pentru rezidenţi: rar, dar totuşi periodic.

Cu toate acestea, starea de călătorie astrală fără echilibrare (stabilizare) vibraţională va fi în mod special pentru rezidenţi – şi ajutătorii care vor veni pe Pământ special pentru ei, pentru a-i ajuta chiar din interiorul societăţilor lor, din familiile lor, născându-se în mijlocul lor – va fi o formă deosebită de cercetare a mediului planetar şi cosmic deopotrivă.

A patra treaptă de transcendenţă:

După o perioadă destul de lungă a manifestărilor de acest fel, se conturează treptat a patra treaptă de transcendenţă, ultima de acest fel, în mod deosebit necesară în planul intrării spiritelor umane la întrupare. Pe fundalul desfăşurărilor în continuare a transformărilor de mai sus, are loc întărirea corpurilor cu materiale fizice, terestre. Momentul în care corpurile transcedentalilor s-au întărit complet, ajungând la o consistenţă normal-materială, este acela al apariţiei umbrei corpului uman pe pământuri (pe sol). Această etapă este, de altfel, consemnată în mitologia popoarelor, ca unirea omului cu umbra sa, om care, anterior, nu avea o umbră. Toată perioada anterioară este înţeleasă în mod confuz ca fiind aceea a atlanţilor cu corp de lumină, fără consistenţa umană actuală. Vom discuta pe parcursul acestor studii despre diferenţele dintre „atlanţi”, dar şi alte populaţii terestre umane, cu evoluţiile lor şi sarcinile desfăşurate până în zilele noastre.

Deşi ne este foarte clară acum o astfel de finalizare, şi astfel se poate descrie totul în câteva cuvinte, această fază a fost, la fel ca şi cele anterioare, destul de lungă: urmărită de asemenea cu multă atenţie de către transcedentalii înşişi, perfecţionând fiecare element de întărire în parte, folosind fiecare parte a corpului fizic, dar şi a celorlalte corpuri, fluidice, din sistem. Însă, chiar dacă ne referim la corpul fizic, acela care prin întărirea lui la maximul optim pentru acea perioadă, a demonstrat finalizarea procesului, acesta nu ar fi putut să se deruleze şi să se finalizeze astfel decât prin finalizarea anterioară, rând pe rând, a celorlalte corpuri – ajutătoare şi în acelaşi timp, matriceală în cascadă: de la corpul fluidic de vibraţie cea mai mare – la corpul fluidic de vibraţia cea mai mică. Adică, în această ordine: supra-enesic, enesic, dumnezeiesc (sau atmic), spiritual (sau budhic), cauzal, mental, astral (sau emoţional), eteric (sau dublu eteric – căci spre deosebire de celelalte corpuri fluidice el este singurul corp care se suprapune perfect, şi depăşeşte puţin, corpul fizic: numit şi corpul vital, căci el vitalizează corpul fizic, aducându-i energiile proprii din mediul de trai şi energii de la fiecare dintre celelalte corpuri din sistem).

Totuşi procesul de transcendenţă nu s-a finalizat propriu zis chiar aici. Pentru a înţelege acest lucru complet, este necesar să reamintim că transcedentalii au trăit în tot acest timp fără întrerupere, o viaţă lungă, lucrativă prin excelenţă, care avea să continue până dincolo de finalizarea acestei etape a IV-a de formare propriu-zisă a sistemelor corporale.

De asemenea, să nu uităm că aceste corpuri întărite aveau particularitatea de a fi arhetipale, tot aşa cum au fost şi cele de la originea sistemelor pământene. Să amintim că arhetipal înseamnă sistem corporal care are în stare latentă toate disponibilităţile organice (fizice şi fluidice) de modelare corporală necesitate de schimbările planetare. Pe de o parte, să reţinem că nu orice corp transcendental este şi arhetipal – dacă evoluţia spiritelor care le vor folosi nu presupune decât o perioadă scurtă de timp, în care nu vor avea nevoie de adaptări ulterioare ale corpurilor, pentru a întâmpina o modificare substanţială a vibraţiei medii planetare.

Mai mult, orice corp transcendental-arhetipal îşi păstrează proprietatea de a fi arhetipal şi după finalizarea procesului de transcendenţă, indiferent de schimbările sale. Este posibil de remodelat şi reversibil între diferite etape cu variaţii mari de vibraţie planetară. Nu orice corp transcedental poate fi şi arhetipal: corpurile de manifestare ale saurienilor înaintaşi (se urmăreşte capitolul 2: Madrit) nu au fost arhetipale, ci unicate, folosite în mod particular şi momentan pentru o evoluţie preliminară doar pentru poporul lor, al înaintaşilor saurieni, în raport cu desfăşurarea evoluţiei tuturor saurienilor sau a altor vieţuitoare pământene. Nu s-au perpetuat ca specie pe Pământ; grosul poporului saurian avea să se întâlnească chiar el doar cu unele elemente ale corpurilor de acest fel în punctul următor (o planetă următoare) al evoluţiei lor. Dar toate cele trăite de înaintaşi aveau să fie folosite cu multă atenţie în evoluţiile lor imediat viitoare. Corpurile lor s-au pierdut, treptat, pe măsură ce spiritele au plecat de pe Pământ; nici un fel de alte spirite nu s-au mai folosit de astfel de sisteme corporale. Orice asemănare cu alte vieţuitoare marine sau terestre care au trăit – şi mai trăiesc şi în prezent – pe Pământ este produs al derivaţiilor altor linii genetice, iar acest lucru se poate urmări la nivelul construcţiei corpurilor lor fluidice. Saurianul cu aspect uman nu a ieşit din mare pe uscat, ci şi-a primit corpul tot prin transcendenţă, fără ca acest corp să fie însă arhetipal, fără ca el să aibă posibilităţi de derivaţii pentru a folosi evoluţiilor aceloraşi spirite, în continuare, sau a semenilor lor. Asemenea corpuri, precum şi spiritele care le-au animat, au ieşit complet de pe scena pământeană, de-a lungul acelor timpuri străvechi. Învăţăturile pe care le-au derulat înaintaşii saurienilor aici, pe Pământ, au fost folositoare întregului lor popor în continuarea evoluţiilor tuturor, fără să mai deruleze cu toţii, însă, evoluţii în continuare pe Pământ.

Aşadar să reţinem că nu orice corpuri transcedentale sunt şi arhetipale. Arhetipalitatea sistemelor corporale apare doar în cazurile în care poporul spiritual evoluează în diferite moduri, în diferite etape, pe aceeaşi planetă. Corpurile înaintaşilor saurieni nu au fost arhetipale, dar corpurile saurienilor – ca popor evoluant pe Pământ – au fost şi ele create prin transcendenţă, fiind însă arhetipale: prin intermediul acestor corpuri, care s-au modificat de la o etapă la alta a evoluţiilor lor, saurienii au putut să-şi parcurgă evoluţiile complexe, de-a lungul unor perioade mari de timp planetar, cu modificări substanţiale, ca majoritatea popoarelor spirituale care evoluează pe Pământ.

Corpurile arhetipale dau naştere, după încheierea transcendenţei lor, unei multitudini de forme de corpuri, adaptate la toate mediile pământene şi mai ales la toate formele de necesităţi de evoluţie ale spiritelor pentru care au fost create. La fel s-au derulat lucrurile şi cu corpurile de transcendenţă umană. Prima formă de derivaţie umană s-a petrecut după ce corpurile astfel finalizate au fost perfect echilibrate în marea de energii şi materii terestre, consolidate în toată gama de funcţii organice ale corpurilor. Corpuri care, fiecare în parte, erau solide: fixe, structurate şi funcţionale pe fiecare segment de vibraţie specifică necesităţilor lor din acel moment.

Să mai specificăm un element, cu care ne vom întâlni pe parcursul acestor studii: chiar dacă entităţile dimensionale nu au nevoie de sisteme corporale structurate atât de complex, cu funcţiuni diferite de la un corp la altul – aşa cum s-au creat corpurile omeneşti – vom întâlni deseori entităţi dimensionale lucrătoare în dimensiunea noastră planetară, cu acelaşi aspect uman, însă numai exterior. Sunt corpuri de aparenţă umană, prin care ele se manifestă în tangenţele pe care le au cu oamenii, în procesul de ajutor permanent pe care îl oferă acestora.

Corpurile entităţilor astrale şi ale celor dimensionale sunt altfel structurate, au o altfel de structură interioară decât corpurile de transcendenţă, care poate fi adaptată cerinţelor de tangenţă. Şi totuşi ele sunt corpuri materiale – însă de vibraţii diferite, mult mai înalte, mai înalte decât orice fel de corpuri – oricât de evoluate, din această dimensiune a Universului Fizic. Corpurile dimensionale au structuri fixe – dar maleabile în limitele necesităţilor de tangenţă ale entităţilor. Doar corpurile entităţilor transcedentale – chiar dacă erau formate din materii cu un înalt grad de energizare şi vehiculau energii fundamentale specifice acestora – aveau toate structurile interioare şi exterioare umane, începând cu cele celulare, cu tot interiorul lor: de la elementele subatomice la cele atomice, moleculare, structuri genetice celulare, apoi cele specifice tuturor formelor de ţesuturi şi elemente circulante din interiorul lor, precum şi organele formate din acestea, până la constituenţii exteriori şi de legătură a interfeţei organism/mediu planetar şi cosmic. Adică o structură extrem de bogată, ajutătoare pentru spirite care învaţă acum să-şi folosească forţele, pe care uneori nici nu şi conştientizează total.

Elementele arhetipale, care au în ADN-ul celular toate componentele necesare transformărilor pe care le cere evoluţia spiritelor, nu sunt active de la bun început. Dar ele pot fi activate treptat prin voinţa spiritelor, conştient, atunci când nu numai corpurile – dar şi lucrările pe care planificările le cer spre realizare – îşi conturează necesităţile şi îşi încep astfel desfăşurările. Activarea prin voinţă (sau volitivă) nu înseamnă că acele entităţi au făcut să apară structuri absolut noi, prin puterile lor speciale. Căci entităţile transcedentale nu creează nimic în plus faţă de ceea ce ar putea face rezidenţii pe toată perioada evoluţiilor lor cu corpurile pe care ei le creează. Deocamdată, spiritele umane rezidente nu au putere să facă acest lucru, chiar şi la un nivel foarte înalt al vibraţiei planetare. Iar ajutătorii lor nu îşi permit să efectueze astfel de lucrări, pe care rezidenţii să nu le poată face, pentru a nu-i descuraja.

Ei au putut să efectueze însă, la modul general, lucrări de protecţie sau să creeze condiţii de derulare a activităţilor lor, dar fără să facă din ele un exemplu de lucrare apropiată. După crearea primelor societăţi omeneşti, aşa cum vom vedea, ajutători puternici, cu experienţă mare, au lucrat sub protecţie mult timp, departe de societăţile rezidenţilor. Odată cu creşterea experienţei lor, rezidenţii au putut cunoaşte, treptat, tot ceea ce au făcut ajutătorii lor, şi chiar au putut participa, prin lucrări parțiale, la desfăşurarea unor sarcini de interes planetar, înaintând astfel încet pe căile evoluţiilor lor. Responsabilitatea însă a rămas întotdeauna a ajutătorilor, care au încheiat lucrările cu retuşurile pe care rezidenţii le-au observat, din care au avut de învăţat, însă fără ca asemenea lucrări să cadă în sarcina lor.

Toate procesele s-au derulat conştient – de la prima până la ultima transformare, şi nu au fost opera unor transformări cauzate de natura înconjurătoare sau procese de inginerie genetică autoimpuse sau implementate de unii – altora, aşa cum se mai vehiculează în unele scrieri. Căci azi majoritatea oamenilor, chiar şi clarvăzători aflaţi la începuturile înţelegerilor lor, simt necesităţile, văd efectele unor procese şi îşi explică sub impresia cunoaşterilor societăţii proprii, contemporane lor, tot drumul de la cauză – la efect. Vorbim despre clarvăzători aflaţi la începutul înţelegerilor lor – şi nu la începutul vizualizărilor lor, însă: căci se pot observa multe lucruri cu experienţă, cu abilitatea intrării în viziune rapidă, sub încredinţare cu forţă totalitară că lucrurile odată înţelese – rămân imuabile: şi în formarea lor, aşa cum rămâne o casă într-un loc timp îndelungat, ca şi în înţelegerea faptului că cercetătorul a înţeles absolut tot ceea ce era de înţeles: fără îndoială şi fără încercare de revenire, în timp.

Tocmai înţelegerea faptului că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât ne putem imagina noi azi, cu o cultură obişnuită limitată, trebuie să conducă la reluarea permanentă a cercetărilor, la extinderea înţelegerilor dintr-un domeniu – la toate domeniile deja cercetate. Căci nici o formă de cercetare, de cunoaştere nu este forma finală de înţelegere a complexităţii vieţii şi universurilor.

Procesele s-au derulat însă conştient, cu conştiinţa fiecărei faze derulate în parte, condusă, urmărită cu atenţie şi studiate modificările corporale. Toate modificările s-au petrecut în măsura în care transcedentalii au iniţiat şi au alternat activităţi şi trăiri diferite, în volum şi complexităţi diferite, potenţând acumulări energetice în diferite ţesuturi. În acest fel unele structuri s-au atrofiat, altele s-au supradimensionat, altele au creat condiţii pentru dezvoltarea altora, aflate în stare latentă.

Şi nici următoarele transformări nu s-au realizat în mod automat, adică din momentul în care corpurile au avut consistenţa şi funcţionalitatea cerută de manifestarea fluentă şi cotidiană a spiritelor – implicit să treacă la următoarea etapă. Erau multe lucruri de făcut până la prima funcţionare a caracterului arhetipal al corpurilor – acela de a permite dezvoltări de derivaţii din corpurile iniţiale. Pentru ca transcedentalii să păşească în etapa următoare aveau nevoie de finalizarea condiţiilor lor de trai. Era nevoie de finalizarea unor lucrări care ţineau de dezvoltarea infrastructurii materiale a societăţii, pentru populaţiile care aveau să se dezvolte în continuare: finalizarea construcţiilor realizate nu numai pentru un număr fix de oameni – transcedentalii – ci pentru populaţii umane extinse.

Transcedentalii au avut iniţial, ca sarcină minimă, după necesităţile lor momentan-pământene, un număr de construcţii (locuinţe) proporţional cu numărul populaţiei transcedentale.

Chiar dacă procesele au mers simultan: şi de întărire a corpurilor, şi de creare a infrastructurii societăţilor lor (aşezări, oraşe cum le numim azi) a fost necesară o perioadă de timp de consolidare a tuturor activităţilor umane desfăşurate în nucleele de societăţi astfel constituite. O astfel de consolidare a însemnat dezvoltarea infrastructurii nucleelor orăşeneşti, adică continuarea extinderii nucleului originar de locuinţe. Ceea ce făceau ei era să amenajeze un spaţiu locativ pentru intrarea la întrupare a grupurilor spiritelor umane – rezidenţii şi ajutătorii lor apropriaţi deopotrivă.

Nuclee de societate transcedentală au fost create pretutindeni în lume, dar cele mai dese şi mai dezvoltate s-au creat pe teritoriile lemuriene: ceea ce azi cunoaştem sub numele de continentul Asia, precum şi un continent vast, situat atunci în largul Oceanului Pacific de azi, pe care îl vom denumi deocamdată Lemuria insulară, Asia de azi rămânând sub denumirea de Lemuria continentală. Aceste două continente reuneau atunci toate condiţiile necesare evoluţiei oamenilor, socotite nu numai pentru evoluţiile din acele perioade de început, ci şi pentru tot ceea ce avea să urmeze până în zilele noastre.

Odată terminate construcţiile necesare unei viitoare creşteri de populaţii, supradimensionată astfel comparativ cu aceea a transcedentalilor, a avut loc pregătirea altor terenuri, în vederea extinderilor ulterioare şi creării altora noi. Abia în momentul finalizării tuturor acestor lucrări putem discuta despre începerea ultimei faze de transcendenţă umană: crearea primei derivaţii din corpurile arhetipale transcedentale – departajarea sexelor. Trebuie înţeles faptul că transcedentalii nu au avut corpuri bărbăteşti: ele nu au fost nici androgine – aşa cum se obişnuieşte uneori a se crede despre entităţile care ne ajută, căci androgine sunt acele corpuri care posedă structuri de ambele sexe – masculine şi feminine deopotrivă. Întruparea lor era diferită de orice fel de înmulţire pământeană, de aceea nu putem spune nici că ea este sexuală sau nu, ori asexuată – aşa cum sunt alte feluri de creaţie a corpurilor unor vieţuitoare terestre. În dimensiunile paralele, spiritele vin la întrupare nu prin naştere, ci prin autocreaţie: materializarea, constituirea, de către spirit, a sistemului corporal de manifestare în dimensiunea de lucru a entităţii.

Entităţile care au avut sarcini de transcendenţă şi-au creat de la bun început corpuri arhetipal-umane, cu care au venit pe Pământ şi şi-au desfăşurat sarcinile după felul celor descrise mai sus. Celelalte entităţi care populau (şi populează tot timpul) în mod normal dimensiunile paralele, în tot acest timp de transcendenţă umană şi-au efectuat evoluţiile în corpuri dimensionale specifice sarcinilor personale în dimensiunile lor de trai, de lucru, care nu necesitau neapărat corpuri arhetipal-umane. Numai când au sarcini de transcendenţă entităţile dimensionale poartă în corpurile lor astfel de structuri arhetipale, şi numai dacă transcendenţa creează corpuri ce necesită a fi arhetipale, motivate de evoluţii complexe ale spiritelor. Căci am văzut cum sunt şi cazuri în care corpurile unor grupuri spirituale nu necesită să fie arhetipale, fiind corpuri-unicat. Vom mai discuta în curând despre astfel de cazuri.

Din corpurile fără sex autocreate astfel, aduse pe Pământ şi transformate prin formele descrise, s-au desprins în această ultimă fază de creare a oamenilor cele două feluri de corpuri – cel bărbătesc şi cel femeiesc. Particularizarea lor a avut loc practic în acelaşi timp şi în mod egal la majoritatea membrilor micilor comunităţi transcedentale. După cum vom vedea în continuare, delimitările iniţiale ale femeii de bărbat nu se refereau decât strict la aparatul reproductiv, şi nu la deosebiri de statură sau musculatură, de textură corporală (epidermă, ţesuturi musculare, osoase, etc.), corpul fizic neavând deocamdată un rol principal în desfăşurarea vieţii umane după formele pe care le cunoaştem azi. Ceea ce se putea simţi mai curând era deosebirea dintre sexe prin prisma hormonilor produşi de glandele endocrine şi a felului în care ele alimentau organele interne, motorizându-le funcţiunile.

Ideea biblică conform căreia femeia s-a născut din coasta lui Adam – bărbatul, este însă particularizată într-un mod oarecum deviat, după vederi retro-cognoscibile ale cercetătorului contemporan (tot contemporan este, chiar la câteva mii de ani după ultima glaciaţiune): transcedentalul avea o înfăţişare neutră, ceea ce atrage ideea generală de masculinitate, căci nu era diafan, delicat, ceea ce numim azi frumuseţe feminină; “coasta” unui asemenea reprezentant uman se referă la structurile spiralate ale ADN-lui, legate între ele prin punţi cu aspect de treaptă, de terasă sau de coastă. Ştim asta deja acum. Însă nu este de loc drept să spunem că mai întâi a fost bărbatul sau femeia, şi suntem destul de înaintaţi acum să înţelegem acest lucru.

De asemenea trebuie discutată şi forma de exprimare a unor asemenea feluri de transformări, după cunoaşterile oamenilor din zilele noastre: aceea de creaţie prin “inginerie genetică”. Într-un fel, această transformare, precum şi toate celelalte care s-au succedat ulterior, poate fi considerată o formă de inginerie genetică, dacă privim lucrurile ca fiind realizate prin modificări aduse genelor corpului arhetipal. Dar să nu credem, totuşi, că o asemenea lucrare s-ar fi făcut în laborator, operând cu aparatură specializată de mare fineţe, de înaltă şi expertă tehnologie – aşa cum cunoaştem azi asemenea feluri de operaţiuni umane practicate la nivel celular. Modificările genetice actuale, pe care le considerăm o culme a realizărilor umane, trebuie să le disociem de asemenea lucrări genetice din străvechimi: unele operaţii se pot realiza, într-adevăr, prin infuzie de energie puternic compactizată – ca şi cu un laser, dar natural – prin puterea mentală umană, îndreptată cu precizie la nivelul unor structuri ale genelor pe care omul azi nu le poate accesa decât prin intermediul unor tehnologii, oricât de rafinată i-ar fi azi gândirea.

Însă în cadrul procesului pe care îl discutăm acum, operaţiile s-au realizat prin schimbarea conştientă a fluxurilor energetice la nivelul structurilor interioare şi exterioare ale corpurilor arhetipale. Procesul a fost social în felul său, la el participând majoritatea membrilor comunităţilor (nucleelor) transcedentale: însă acest fel de social nu a implicat acţiunile unor participanţi asupra altora. Acest lucru este mai greu de înţeles, atunci când se cercetează din zilele noastre astfel de istorii pământene străvechi, cu alte feluri de desfăşurări decât cele pe care le poate realiza un singur om, azi. Mai ales când se observă unele transformări doar în cazul unora dintre membrii societăţilor transcedentale, în condiţiile în care cei care nu le-au trăit au ajutat din exterior, prin împletirea experienţei proprii generale cu experienţa trăită în acel moment de cosocietarii lor. Au fost observatori şi participanţi la organizările unor activităţi din care ceilalţi s-au retras, tocmai pentru a folosi energiile în alte direcţii. Tocmai astfel de redirecţionări au condus, în acele timpuri, la dezvoltarea grupurilor de gene specializate în alte direcţii decât cele care fuseseră activate anterior.

Este vorba despre un proces pe care l-am putea asimila azi unor întăriri ale întregului sistem muscular, prin activitate normală proprie fiecărui om, după care o parte dintre oameni îşi dezvoltă muşchii pentru a face faţă unui grup mai restrâns de activităţi lucrative.

Aşadar, fiecare transcendental a acţionat asupra propriului său sistem corporal, prin activităţi de tip uman, prin folosirea unor forţe spirituale îndreptate către anumite sfere ale creaţiei, ale comunicării, ale deplasării şi ale creării de relaţii între ei, a întreţinerii şi diversificării lor.

Desfăşurarea acestor ultime etape de transformare nu a avut loc aşadar la toţi membrii comunităţilor transcedentale. În timpul transformărilor suferite de majoritatea transcedentalilor, toate lucrările societăţii trebuiau continuate, la un nivel tot atât de bogat reprezentat, de precis, comportând grade diverse de dificultate, ca şi până atunci. O parte dintre transcedentali au rămas în continuare în corpuri modificate doar până la acel nivel momentan, realizând cele mai dificile şi mai multe lucrări de interes comun, societare. Însă trebuie să reţinem faptul că, indiferent de segmentul de societate din care au făcut parte, în continuare fiecare membru al societăţii lor a continuat să efectueze chiar şi o mică parte din activităţile de la care s-au restrâns. Căci aşa este normal, în toate timpurile, pentru orice om pe Pământ: indiferent de sarcinile sale, fiecare om trebuie să participe, după puterile şi specializarea lui, la fiecare fel de activitate a societăţii din care face parte.

S-a modificat, aşadar, structura şi cuantumul sarcinilor personale ale fiecărui societar în parte. Şi fiecare sarcină, oricât de diminuată ar fi fost ea astfel, a avut o importanţă cu totul deosebită în continuarea lucrărilor generale.

Încet-încet intrăm în sfera de studiu a departajării sexelor. Şi astfel ajungem la finalul creării omului: prin naştere.

Apariţia copiilor în societatea umană astfel creată a modificat şi structura, şi infrastructura societăţilor; comunităţile erau însă bine pregătite din timp pentru acest lucru. S-a schimbat treptat structura de organizare a comunităţilor devenite acum cu adevărat umane, odată cu apariţia primelor elemente de conducere a societăţilor, alături de o primă stratificare organizaţional-spirituală a membrilor lor. Se observă grija cu care nu am folosit expresia „structură socială” şi „stratificare socială”, căci o astfel de structură a societăţilor umane din acele timpuri nu avea nici una dintre particularităţile celor pe care azi le numim sociale. Dacă s-a format o structurare după munca depusă de fiecare societar în parte, după lucrările pe care fiecare putea să le deruleze în societatea sa, această structură nu a fost una după impunere, iar cei care au muncit cel mai mult, şi cel mai complex în cadrul fiecărei societăţi în parte, au fost în primul rând conducătorii ei – aşa după cum vom vedea.

S-au definit astfel structuri spirituale – căci este cea mai corectă expresie a celor care se formau astfel în toate societăţile umane – nu neapărat pentru transcedentali şi primele generaţii de urmaşi ai lor – care au fost tot spirite ajutătoare puternice, ca şi cele care au suportat întreg procesul de transcendenţă. Se poate spune că o astfel de structurare a început odată cu retragerea parţială din unele activităţi a unora dintre transcedentali, când a fost nevoie să îşi reorienteze manifestările în funcţie de perioada de procreare şi de creştere a copiilor născuţi. O astfel de structurare a fost necesar să fie creată pentru perioadă în care au început să intre la întrupare rezidenţii şi ajutătorii avansaţi, care vor evolua alături de ei pentru ajutor direct.

Transcedentalii şi primele lor generaţii de urmaşi au fost spirite puternice, care au putut suporta lunga cale a transformărilor corporale, precum şi a construirii unei societăţi generale puternice şi durabile. Au urmărit în continuare şi „probele de anduranţă” ale corpurilor disociate sexual: verificarea modului în care se desfăşurau procesele vitale ale noilor organisme, precum şi abilităţile pe care le puteau ele oferi în procesul complex al creaţiei materiale, al contactelor inter-umane şi biologice cu toată planeta. Spiritele evoluate care au creat toată această complexă ţesătură vitală pentru omenire aveau suficientă experienţă pentru a lucra şi trăi în orice fel de condiţii – corporale, planetare şi cosmice – pe care le oferă acest punct vibraţional din Universul Fizic (adică Pământul).

Aşadar, iată de ce nu tot ceea ce au creat transcedentalii a fost pentru ei personal – deşi mulţi dintre ei, ca spirite aflate într-o permanentă evoluţie, au intrat în continuare în societăţi, ca ajutători, în mijlocul populaţiilor care s-au dezvoltat ulterior. Totul a fost pentru rezidenţi în primul rând, pentru ca ei să evolueze, după micile lor puteri şi experienţa pe care o vor căpăta aici pentru prima dată: cu sarcini desfăşurate la standarde ridicate, în prezenţa şi cu ajutorul oferit de ajutători veniţi din toate zonele universului şi din alte universuri spirituale. Departajarea populaţiei în conducători şi conduşi a avut mai curând o orientare către lucrarea de creatori-organizatori pentru cei ce trebuiau să fie în primul rând ajutaţi – rezidenţii. Au devenit structuri organizate special pentru:

– întreaga societate, cu rol general de învăţători în procesul de creaţie materială;

– pentru ajutătorii întrupaţi în preajma rezidenţilor, care au desfăşurat mult mai multe feluri de activități decât cele care vizau sarcinile concrete ale rezidenţilor.

Pregătirile pentru crearea unei infrastructuri speciale, necesare populaţiilor care aveau să se mărească mult după departajarea sexelor, a intrat în sarcina transcedentalilor şi a primei generaţii de oameni născuţi. Iar această necesitate se datora faptului că rezidenţii aveau nevoie să se ocupe de la bun început de adaptările cunoaşterilor lor la realităţile planetare, trăind în mijlocul unui oraş cu tot ceea ce îi era necesar unei populaţii a timpului lor. Lucrările s-au derulat şi înainte, şi după departajarea sexelor, căci un număr mic de transcedentali nu ar fi fost bine să lucreze mult mai mult decât până în acel moment, pentru o dezvoltare orăşenească atât de mare, după o perioadă atât de încărcată cum a fost aceea traversată de ei.

Aşadar, departajarea sexelor, la fel ca şi crearea corpurilor umane, a fost un eveniment corporal condus prin voinţă, conștientă totală, creat – şi nu moştenit din ramuri genetice animale.

Structurile aparatului sexual au fost dezvoltate din elementele arhetipale ale corpurilor. Au fost realizate chiar într-un moment special ales al destinelor participanţilor, pentru ca ei să poată trece într-o formă corporală superioară, având ca bază de trăire o lejeritate necesară ducerii acestui eveniment, în deplină armonizare cu toate elementele de creaţie care îi înconjurau. Numai în acest fel spiritele s-au putut menţine în lucrare mai departe, realizând întreg procesul de departajare a sexelor şi suportând cu curaj şi abnegaţie, greutatea – chiar dacă nemărturisită – a unei îndelungate trăiri ulterioare acestui proces, pentru probarea noilor structuri corporale create.

O astfel de susţinere s-a realizat prin infuzii de energii de la corpurile spirituale (spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic şi supraenesic) către corpurile planetare (fizic, eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental şi cauzal). Corpurile spirituale sunt corpuri matriceale create pentru corpurile planetare, şi nu moştenite de urmaşi de la părinţii lor. Restrângerea unor activităţi ale transcedentalilor care au luat parte la departajarea sexelor a creat posibilitate orientării acestor energii spirituale de mare putere către alte părţi ale sistemului corporal: de la munca de creaţie mentală a clădirilor din societate către infuzie totală în sistemul plexurilor din fiecare corp fluidic – acele plexuri care conduc energiile în partea aparatului organic (fizic) sexual.

Activităţile de creaţie mentală a clădirilor au fost luate în primire de către cei care nu au intrat în procesul de departajare a sexelor. Ei au devenit creatorii-coordonatori ai acestor lucrări: creatorii principali şi coordonatorii din mers ai celorlalţi, care au continuat să lucreze în domeniu, dar cu activităţi restrânse – aşa cum am discutat.

Structurile corpurilor spirituale au fost astfel solicitate în continuare, fără abatere de la folosirile anterioare, fapt care a condus la dezvoltarea structurilor corporale care rămăseseră nedezvoltate până atunci: cele sexuale. Este de atenţionat, în aceeaşi ordine de idei, asupra faptului că sistemul corporal spiritual, creat de transcedentali de-asupra sistemului corporal planetar (cel pe care îl au toate spiritele întrupate pe planetă) nu a mai fost lăsat în grija totală a spiritelor posesoare a corpurilor. Construcţia lor s-a realizat, începând cu momentul departajării sexelor, de către ajutătorii astrali şi dimensionali specializaţi cu astfel de creaţii pentru fiecare individ în parte.

De aceea transcedentalii care au participat la departajarea sexelor au acţionat singuri, energetic, asupra corpurilor lor prin schimbarea registrului de activităţi şi redirecţionarea energiilor către aparatul sexual şi întreg traseul energetic de la corpurile spirituale – la corpul fizic. În acest fel, modificările s-au realizat rapid şi precis.

Însă ulterior modificărilor de acest fel, oamenii nu au mai putut să efectueze modificări asupra corpurilor lor, decât cu ajutor primit de la entităţile astrale ajutătoare. Chiar şi aşa, procese de acest fel au fost îndelungate, de-a lungul mai multor generaţii, aşa cum vom vedea.

Din momentul în care se generalizează sistemul naşterilor, transcedentalii care nasc copii se vor retrage treptat din lunga lor întrupare, spre o odihnă binemeritată. Rămân numai cei care şi-au păstrat corpurile nemodificate, pe care i-am numit lucrători-coordonatori: cei mai puternici lucrători ai timpurilor lor – care vor preda ştafeta experienţei lor, treptat, celor nou veniţi la întrupare. Ulterior se vor retrage şi ei din destinul lor transcedental, direct din corpurile lor cele vechi, nediferenţiate sexual, fără a lăsa urmaşi. Conducătorii care vor veni în locul lor vor fi tot spirite puternice şi experimentate, dar nu va exista un sistem de moştenire a rolului de lucrători-coordonatori = conducători, sau de alegere prin recunoaşterea valorii priceperilor personale sau vot al populaţiilor – aşa cum ne putem imagina azi. Ei se vor naşte în mijlocul sau înafara societăţii la conducerea cărora se vor îndrepta, cunoscând astfel bine, de la bun început, toate puterile populaţiilor, orientările directe ale lor, se vor percepe reciproc ca ajutaţi şi ajutători şi vor conlucra în continuare din perspectiva fiecăruia în parte. Vor fi recunoscuţi spiritual de către mentalii cei mai puternici ai societăţii lor şi vor continua de la sine, cu gradul cel mai înaintat de normalitate, tot ceea ce sarcinile lor de destin le vor alinia.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
SINTEZA Capitolului 3.YUKA

Aceasta nu este numai o sinteză a ideilor principale expuse în text, ci este o suită de idei principale privind caracteristicile vieţii umane în perioada supusă analizei: viaţa umană după retragerea ajutătorilor noştri transcedentali. …

03. Viața lui Yuka (1)

Yuka era un băieţel blond, de câţiva ani, într-un cârd de copii pentru care joaca principală era urmărirea entităţilor eterice pentru a învăţa tot ceea ce trebuia să sublinieze ele pe marginea sarcinilor de destin care…

Dictionar