3. YUKA: Lemuria, după retragerea transcedentalilo

05. Viața lui Yuka (2): Câteva studii în plus despre timpul începuturilor

Iată, aşadar, că ne aflăm în faţa unei societăţi deosebit de dezvoltate, ale cărei elemente existenţiale trebuiesc studiate profund, pentru a fi bine înţelese: şi pentru a înţelege funcţionarea ei însăşi, şi pentru a înţelege funcţionările care au derivat ulterior din existenţa şi funcţionarea unor asemenea oraşe-societăţi. Particularităţile acestui fel de societate trebuiesc studiate pe parcursul a numeroase vizionări, adâncite prin reveniri, pe măsura studierii întregii societăţi umane. Este necesară descrierea acestei lumi, proces după proces, cu completări ulterioare privind profunzimea înţelegerilor, cu reveniri pe parcursul înţelegerilor ulterioare.
Orice element nou perceput în viaţa unei asemenea societăţi este diferit de ceea ce cunoaştem azi, chiar dacă recunoaştem în mod generic anumite activităţi. Pe altele în van le-am căuta, chiar dacă credem că ele se subînţeleg. Dacă le credem subînţelese şi totuşi le căutăm – nu le vom regăsi, oricât le-am căuta. Tocmai faptul că nu trebuie să ne sprijinim pe acest “subînţeles” ne conduce la observaţii privind diferenţele mari între ceea ce credem a fi şi ceea ce de fapt este de cu totul altă factură. Vom intra în multe amănunte astfel, şi vom înţelege fiecare element în parte.
Să vedem câteva elemente privind deplasarea oamenilor în societatea lor şi în jurul oraşului în care locuiau. Pentru deplasare pe distanţe scurte, oamenii societăţii lui Yuka se deplasau pe jos: în oraş pe acele şosele care se formau din construcţia clădirilor, la fel ca şi în imediata apropiere a oraşului, pe locurile vastelor câmpii vălurite din jurul lui.
Pentru deplasare între locuri necesare activităţilor lor deosebit de complexe, oamenii aveau la dispoziţie nave proprii: diferite ca formă şi mărime, specializate după tipul de activitate desfăşurată – dar toate erau acţionate mental. Orice fel de interior era realizat conform aceluiaşi principiu ca şi construcţiile pe care le cunoaştem deja: totul construit dintr-o bucată, fără să fie sesizate îmbinările, din acelaşi material care în întuneric pare de culoare grej, iar în lumină – alb-strălucitor. Nimic nu era deplasabil în interioare, totul era monobloc, fără să existe obiecte pe care cineva să le mute dintr-un loc în altul. Simplitatea vieţii era uluitoare, comparativ cu ceea ce suntem obişnuiţi azi. O astfel de viaţă nici nu poate crea măcar necesitatea de a avea ceva de mutat dintr-un loc în altul. Nu exista “plictiseală”, sau dorinţă de schimbare, în virtutea căreia să fie mutat patul, sau o masă, numai pentru că omul doreşte să fie ceva altfel decât ceea ce este la vecinul său sau decât a avut anterior, pentru o lungă perioadă de timp. Alte obiecte chiar nu erau necesare:
– datorită faptului că omul îşi putea crea şi remodela mental orice necesita, deşi deocamdată nu avea nevoie de ele;
– datorită faptului că nu avea nevoie de nici un obiect care să-i ajute la stocat altele, ori la preparea hranei, ori la păstrarea îmbrăcămintei sau încălţămintei, ori la păstrarea curăţeniei corporale sau a clădirii, a interiorului sau exteriorului ei deopotrivă.
Forţa mentală era folosită la orice fel de activităţi, folosită pretutindeni, indiferent dacă era vorba de creaţie, de deplasare, de locuire cu toate dependenţele legate de astfel de activităţi – aşa cum suntem azi obişnuiţi. Nu exista o oboseală propriu zisă în derularea unei asemenea munci, deşi erau oameni cu puteri diferite – chiar dacă nu chiar foarte diferite la unii faţă de alţii, într-o manifestare care nu le solicitau forţele foarte mult. Ceea ce era însă particular desfăşurărilor de lucrări era experienţa diferită pe care o aveau, fiecare om în parte, în funcţie de evoluţia fiecăruia. În virtutea experienţei lor, oamenii se ajutau şi învăţau totodată unii de la alţii.
Înainte de a continua cu descrierea unei astfel de societăţi, trebuiesc subliniate acum câteva aspecte privind creaţia materială mentală, pe care o vom descrie pe larg în capitolele următoare. Trebuie să credem că asemenea fel de creaţie umană nu este o povestire fantastică. Oricum, scriitorii de literatură SF sunt ajutători veniţi în mod cu totul special pentru a face evoluţia lor normală aici, în destine îndreptate efectiv în direcţia relatărilor din vieţile lor de evoluţie şi pe Pământ, şi pe alte planete, în alte “colţuri” ale universului. Intuiţiile lor puternice readuc în sufletul semenilor lor crâmpeie din vieţile anterioare. Este un procedeu spiritual creat pentru ca mulţi ajutători să nu se alieneze în timpul lungii perioade – deşi totuşi foarte scurtă – de pierdere a capacităţilor lor de amintire a locurilor de unde au venit, şi către care se vor îndrepta din nou, la sfârşitul acestui ciclu de vieţi.
Pe Pământ, toate vin şi trec în valuri: când crescătoare, când coborând lin spre a avea de unde creşte mereu din nou. Acele vremuri pe care le discutăm acum dădeau oamenilor puteri, şi posibilităţi de a le folosi în moduri care azi ne par incredibile. Dacă ne vom obişnui cu a le cunoaşte şi studia, a le înţelege şi a le găsi firele logice şi normale ale vremurilor şi oamenilor, vom înţelege că viitorul ne va arăta în continuare tot felul de noi pătrunderi în lumea înţelegerilor care le sunt proprii oamenilor. Nimic nu este mister de nepătruns, şi vom înţelege bine acest lucru, treptat, fiecare dintre noi. Oamenii vremurilor lui Yuka ştiau bine că vibraţia planetară este mereu în coborâre, şi că activitatea mentală se va diminua cu încetul, fiind înlocuită cândva de munca fizică sau de tehnologii din ce în ce mai înaintate.
În câteva cuvinte se poate creiona spirala dezvoltării felurilor de creaţie de la o formă de evoluţie la alta.
Activitatea de creaţie materială mentală – şi nu creaţia fizică, prin intermediul corpului fizic – este prima formă de creaţie a spiritului în învăţăturile pe care le derulează mai întâi prin corpul astral, în întrupări cu sistem corporal în care ultimul corp de manifestare este cel astral.
De fapt, aşa cum se va specifica cât mai des posibil, forţele mentale sunt parte ale forţelor spirituale, ale radiaţiei spirituale, care pe Pământ se canalizează prin corpul pe care îl numim mental; al cărui segment de vibraţii se încadrează între cele ale corpului pe care îl numim astral şi ale corpului pe care îl numim cauzal.
După experienţa din întrupările de tip astral (cu corp de manifestare astral) spiritul va încerca – şi va reuşi să creeze în continuare, în întrupările cu corp fizic, având de data aceasta conştienţa corpului fizic: cu care face hrănire şi mişcare în mediul său de trai. Va folosi ceea ce găseşte la îndemână în jurul său: pământ, lemn, piatră, os, pielea animalelor. Aceasta va fi o creaţie fizică, realizată cu corpul fizic. Îşi va concentra toată atenţia la corpul său fizic, la ceea ce percepe cu senzorii corpului fizic, la ceea ce poate face cu mâinile sale şi la modul în care se poate deplasa cu ajutorul picioarelor sale; şi poate deplasa creaţia sa folosindu-se de întregul său corp.
Următoarea manifestare va fi din nou astrală, iar spiritul astfel întrupat astral, obişnuit să se concentreze foarte puternic prin corpul fizic, se va concentra foarte puternic prin corpul astral, cu putere crescută astfel.
În următoarea întrupare cu corp fizic, va putea dezvolta o formă superioară de creaţie de tip astral: creaţie mentală din întruparea cu corp fizic. Apoi va conştientiza că poate să dezvolte o altă formă de creaţie, superioară calitativ şi diversificată, mult mai aproape de necesităţile sale care se dezvoltă şi ele, se rafinează corespunzător posibilităţilor. Şi va continua dezvoltarea, diversificarea şi ridicarea calităţii muncii când fizică, când astrală, când fizică, când mentală, în funcţie de corpurile cu care se naşte şi abilităţile pe care vede că le are societatea sa de întrupare. Întrupările în corp astral sunt mult mai lungi decât cele în corp fizic şi se consolidează dorinţa de a face ceva de calitatea mereu superioară. Se consolidează astfel folosirea corpurilor astrale superioare – cele pe care azi le numim corpuri mentale, căci în vremurile noastre lucrarea lor a rămas aceea de gândire creativă: o numim mintea noastră. Folosirea corpurilor mentale (căci fiecare dintre corpurile: astral, mental şi cauzal au cel puţin două diviziuni) a condus la formarea abilităţii de a utiliza fluxuri de vibraţie foarte înaltă chiar din întrupările cu corp fizic, ajungând astfel la calităţi deosebite ale creaţiei.
Activitatea de creaţie materială este împărţită între aceste diviziuni ale corpului astral – corpul astral propriu zis şi corpul mental, fiecare participând cu cel puţin două subdiviziuni ale sale: corpul astral – inferior şi superior (după segmentele de vibraţie crescute între corpul eteric şi corpul mental) şi corpul mental – inferior şi superior (între corpul astral şi corpul cauzal).
Prin corpul mental inferior spiritul poate atrage şi stoca pe termen scurt fluxuri de energii şi materii de vibraţii corespunzătoare segmentelor eteric şi astral. Corpul mental superior nu face atrageri de fluxuri – dar permite întregului sistem corporal să manevreze fluxuri de vibraţii foarte ridicate.
În timpul acestui proces de creaţie, corpul astral inferior ajută la stabilizarea spaţio-temporală a corpului eteric şi a corpului fizic – în continuarea celui eteric.
Corpul mental superior ajută, după atragerea fluxurilor materiale, la compactizarea lor în forma dorită, necesitată. Folosind energii şi materii de vibraţii mai înalte decât corpul mental inferior, cu corpul mental superior se poate modela convolutul strâns de către corpul mental inferior, prin compactizări succesive, după necesităţi. În continuare se efectuează inserări de energii în masa compactă, dând astfel diferite forme, cu profiluri exterioare şi interioare, după necesităţile pentru care are loc creaţia.
Aceasta este o creaţie preliminară, în felul ei – o creaţie matriceală, din materii eterice şi astrale. Mai departe, prin forţele reunite ale corpurilor: mental, astral şi eteric, se inserează fluxuri de materii fizice preluate din mediul ambiant: tot sub formă de filamente, dintre cele circulante în mediul planetar.
Introducerea se face prin latura exterioară a matricei. Materiile introduse sunt filamente sub formă strânsă, ghemuită: de bile fizice – nu filamente de formă desfăşurată: aţe, corzi – cum sunt cele din matricea eteric-astrală. Ele sunt împinse până la o distanţă minimă de marginea interioară a matricei. Materialul astfel obţinut are o compactizare mai mare spre marginile interioară şi exterioară, iar la mijloc se lasă o porţiune mai lejeră, ceea ce conferă peretelui o elasticitate suficientă în mediul în care se creează. Vom vedea cum această elasticitate are o importanţă deosebită în viaţa oamenilor care folosesc acest fel de execuţie.
Iată de ce apare acel aspect colorat diferit al clădirilor executate mental, dacă ele sunt privite pe timp de zi şi pe timp de noapte. La lumina stelelor, materialul eteric-astral predominant nu-şi arată toată strălucirea percepută în timpul zilei, dar oraşul pare luminat de la sine, cu o lumină blândă, fără existenţa unui sistem de iluminare artificială. În timpul zilei, strălucirea puternică a clădirilor vine de la luminozitatea puternică a matricei eteric-astrale, sub lumina soarelui: de culoare alb-strălucitor, cu aspect argintiu-eteric luminos, în care se pot percepe intarsii de energii aurii, necesare menţinerii vibraţiei ridicate a construcţiilor.
Creaţia materială mentală era metoda exclusivă de creaţie în acele timpuri, aşa cum s-a mai menţionat. Şi avea să rămână în acest fel până după ultima glaciaţiune. Cu ajutorul ei erau create clădirile, precum şi navele de deplasare în spaţiul planetar. Dar nu numai creaţia navelor era rodul activităţii mentale, ci şi folosirea lor: ridicarea de la pământ şi manipularea în deplasare aeriană sau subacvatică. De reţinut este faptul că astfel de nave, fără propulsie tehnologică – ci doar cu manipulare mentală, erau simple carcase de protecţie în deplasarea prin mediile planetare. Rezidenţii nu aveau încă putere spirituală să efectueze pe cont propriu călătorii înafara planetei, din întrupări cu corp fizic. Pentru cercetarea spaţiului galactic local ei foloseau (şi folosesc, în evoluţiile lor curente) călătoriile astrale, însoţiţi, pe distanţe mai mari decât sistemul stelar local, de către entităţile astrale ajutătoare proprii şi de grup spiritual propriu.
Vom discuta în continuare despre diverse grupuri de ajutători ai rezidenţilor, veniţi din diverse locuri, zone de evoluţie din univers, ajutători despre care putem cunoaşte multe lucruri. Toţi însă, în orice timpuri, se pliază regulii universale de a se adapta necesităţilor rezidenţilor, modurilor lor de trăire pe planetă: pentru că alte procedee decât cele cunoscute de rezidenţi îi pot dezorienta, ducând la oboseli şi astfel la ieşiri forţate din întrupări, cu recuperări greoaie şi consumuri energetice greu de îndurat – şi de ei, şi de planeta care le sprijină drumul evoluţiilor locale. Toţi vor folosi navele în deplasarea lor în jurul planetei şi vor folosi călătoria astrală pentru cercetare galactică, fiind chiar ei unii dintre ajutătorii rezidenţilor în călătoriile lor astrale.
Să revenim la societatea lui Yuka.
Aparent vom observa în societatea lui Yuka – şi, în general, în societăţile rezidenţilor din acele timpuri – un segment destul de redus de activităţi vizibile din perspectiva omului de azi. Pe de altă parte, în interiorul unor asemenea societăţi vom vedea un segment redus de activitate, comparativ cu alte locuri de pe planetă. Căci înafară de aceste societăţi largi, care se vor lărgi şi mai mult pe parcursul timpurilor, existau în alte locuri, retrase – enclave ale unor ajutători de mare putere mentală, care vor derula activităţi prin procedee de lucru mai complexe decât cele derulate în societăţile rezidenţilor.
Dar nici în aceste enclave nu se vor folosi alte procedee mentale, decât acelea care puteau fi înţelese, şi astfel chiar folosite în viitor de către rezidenţi. Câmpurile corpurilor fluidice erau – şi sunt întotdeauna – comune pentru întreaga viaţă de pe planetă, iar oamenii, prin subconştientul lor extrem de sensibil, ar simţi imediat că ceva străin de cunoaşterea lor se instalează pe planetă. Se poate astfel simţi o frică care se universalizează treptat, prin subconştientul colectiv, căci ceea ce simt rezidenţii se transmite imediat şi ajutătorilor lor, tot prin câmpurile corpurilor fluidice. Astfel încât se poate ajunge la un grad înaintat de stres subconştient, de multe ori inexplicabil în zona conştientului activ, care poate conduce la diminuarea forţelor vitale şi, mai târziu, imunitare ale organismelor, la slăbirea progresivă a sănătăţii şi instalarea unor epidemii în masă. Vom studia şi acest fenomen, care a afectat omenirea în contemporaneitate, de-a lungul timpului, în fel şi chip.
Coordonatorii evoluţiilor noastre lasă uneori ca lucrurile să curgă, pentru ca spiritele să înveţe să se ferească singure, să-şi ia măsuri de precauţie, să evite singure evenimentele care le pot dezorienta şi astfel le pot obosi. Dar la începuturile evoluţiilor, şi mai ales când este vorba despre evoluţiile rezidenţilor – nu ale ajutătorilor lor, mult mai puternici şi rezistenţi – se oferă multă grijă, deosebită atenţie evoluţiilor tuturor, ajutor mult şi crearea unor condiţii optime pentru că toată lumea – rezidenţi şi ajutători – să-şi poată desfăşura activităţile, aşa cum vom vedea pe parcursul acestor studii.

Mai sunt de amintit câteva generalităţi privind particularităţile vieţii în societatea lui Yuka: în ceea ce priveşte longevitatea, se remarcau deosebiri între societari. Cei mai puternici trăiau mai mult timp, în vederea efectuării acelor lucrări de mare complexitate care se desfăşurau pe termen mai lung. Coordonarea şi continuitatea în lucru aveau rolul cel mai mare în stabilirea vieţii coordonatorilor de lucrări. Lucrările se efectuau pe echipe, realizându-se în acest fel, cu timpul, o stratificarea societăţii după durata lucrărilor, socotită după experienţa oamenilor în funcţie de care se stabileau sarcinile lor. Cu timpul vom întâlni zone orăşeneşti de coordonare şi altele de lucrare în oraşele-societăţi, în care caracteristicile somatice vor juca un rol important în viaţa societăţii, dar pentru că astfel de caracteristici oferă o energetică specială celor care efectuează cele mai complexe lucrări – şi nu pentru că ar fi nişte privilegiaţi ai societăţilor.
Vârsta, în interiorul destinului uman, nu era, de asemenea, un factor departajant, căci caracteristicile somatice şi puterea oamenilor nu se modificau în funcţie de vârstă: oricât de mult ar fi trăit un om, trăsăturile, calitatea materialului corpurilor sale şi puterea lor nu se modificau. Singurele modificări vizibile corporale rămâneau cele derulate de la naştere şi până la maturitatea complexului corporal.
Necesitatea retragerii din viaţă, din destin (şi nu întreruperea vieţii, destinului) era o realitate cu care trebuie să ne obişnuim de acum încolo, noi – cercetătorii, în studiul societăţilor străvechi: era un tip de lucrare care se realiza în mod conştient, constând în dematerializarea corpului ca acţiune învăţată de spiritele umane înainte de venirea lor pe Pământ. Prin puterea corpului astral avea loc desprinderea definitivă a acestuia de corpul eteric şi fizic la un loc – acţiune care azi se desfăşoară în acelaşi fel, dar nu prin acţiunea de voinţă a spiritului, ci prin epuizarea forţelor vitale ca urmare a activităţii susţinute de-a lungul vieţii sau prin deteriorarea unuia dintre cele două corpuri (vital şi fizic). După desprinderea corpului astral, prin puterea acestuia (cu cele două straturi despre care ştim acum: corpul astral şi corpul mental) avea loc dematerializarea corpurilor eteric (vital) şi fizic. Cele două corpuri erau dezmembrate în cele mai mici particule materiale, pe care apoi le împământa – adică le trimitea adânc în interiorul pământului, spre a fi recirculate prin puterea planetei. Corpul era astfel dematerializat – sau, mai corect: destructurat, însă vom folosi noţiunea de “dematerializare” în loc de “destructurare”, pentru că ea ne este mult mai familiară. În această acţiune, particulele rezultate din dematerializare nu erau amestecate propriu zis cu pământul, ci erau lăsate să se descompună în continuare prin forţele telurice.
O muncă în plus, pentru descompunerea totală a materiilor, ar fi putut afecta spiritul retras din întrupare – o întrupare deosebit de complexă, după cum vom vedea. Şi încă mai avea de lucru în continuare, chiar dacă era eliberat în corp astral, mult mai uşor de folosit: avea multe de învăţat mai departe, prin corpul astral, şi pentru derularea activităţilor de ajutor oferit altora, şi pentru pregătirea pentru destinul următor.
Într-o epocă de atâta sensibilitate la orice modificări şi influenţe exterioare, este important de înţeles aceste aspecte de mare subtilitate ale puterii spiritelor. Mai ales pentru că se construiau nu numai elemente specifice infrastructurii societăţii, ci chiar se puneau bazele obişnuinţelor generale ale oamenilor care vor trăi în viitor aici.
Să ne îndreptăm privirea puţin către oraşul ArGo şi vecinătăţile sale.
ArGo era un oraş creat pentru a se dezvolta în continuare, pe măsura intrării rezidenţilor la întrupare. Asemenea lui erau multe alte oraşe-societăţi, însă nu toate erau asemenea oraşului lui Yuka, destinat dezvoltării, pe măsura intrării la întrupare a grupurilor de rezidenţi. Alte oraşe, situate departe de cele asemănătoare lui ArGo, aveau să rămână la un nivel populaţional redus, de aceea aceste generaţii de lucrători se preocupau de alte probleme, după finalizarea construcţiilor – a infrastructurii orăşeneşti. Fiecare tip de societate în parte va fi studiată în detaliu în capitolele următoare, astfel încât şi populaţiile care le-au creat, şi cele care le-au locuit, şi dezvoltările lor materiale şi spirituale vor forma astfel o sferă a înţelegerilor care să ne ajute să ne înţelegem rădăcinile: în evoluţiile noastre universale şi în rădăcinile noastre actual-pământene.
Amplasarea oraşelor s-a realizat, de la bun început – şi continuând cu pregătirea altor terenuri pentru cele care se vor crea în continuare – pe tot teritoriul continentului pe care deocamdată îl vom numi Lemuria: pentru ca cititorii să înţeleagă clar ce era Lemuria în accepţiunea populaţiilor străvechi – comparativ cu ceea ce credem în zilele noastre.
Continentele erau deja separate, din marele continent Gondwana când a început procesul de transformare transcedentală pentru oameni. Vibraţia medie planetară era cam 2800 – 3000% faţă de cea din ziua de azi, pe care trebuie s-o considerăm 100%. Este de remarcat faptul că această vibraţie era deja în scădere în momentul în care îşi desfăşura Yuka viaţa. Populaţiile locale ştiau bine că vibraţia generală a acestor locuri era foarte asemănătoare, căci insula-continent aflată în mijlocul Oceanului Pacific se desprinsese din partea de răsărit a actualului ţărm asiatic. Este bine să numim Lemuria întreaga regiune, în care vom discuta despre Lemuria continentală (numită după sunetul interior al pământurilor: Cian) şi Lemuria insulară (Mî – un sunet între Mî şi Mu, ca un murmur al pământurilor de aici, din mijlocul apelor, un sunet al pământului şi al apelor în acelaşi timp).
ArGo se afla situat în sud-estul insulei-continent Lemuria, iar în acel moment se clădea o altă enclavă în nord-vest, oraşul Şin. Fiecare enclavă avea specificul său, şi în funcţie de acest specific se clădea societatea în interiorul ei. Spre exemplu: în ArGo, populaţia era formată din încarnări de spirite eterogene, venite din toate părţile universului şi din universuri paralele, în timp ce în Şin populaţia era formată mai ales din ajutători veniţi din evoluţii în acest univers – Universul Fizic. Structura populaţiei era hotărâtă după o gândire superioară, dinainte planificată, conform căreia era necesară crearea unei anumite coeziuni, particulară fiecărei societăţi în parte, dată de obişnuinţa de trăire a întrupaţilor, de manifestare generală şi particulară a spiritelor. În anumite condiţii populaţionale şi lucrative, mai apropiate de sarcinile pe care le aveau de derulat aici, vor dezvolta în timp o anumită linie de trăire pe teritoriul oraşului.
Populaţia din Şin, spre exemplu, urma să aibă nevoie de un anumit tip de coeziune – a unor spirite în majoritatea lor rezidente, care vor trebui să înveţe cum să trăiască în condiţii de adaptare mai lente la schimbări, pe durate mai lungi de timp. Pentru asemenea populaţii ajutătorii lor vor fi spirite de evoluţie majoritar primară – dar cele mai evoluate spirite primare din univers.
Populaţia din ArGo, deşi va primi şi ea rezidenţi în interiorul său, se va delimita între oraşele lemuriene prin adaptări mai rapide la schimbări – deşi nu foarte rapide, căci rezidenţii nu pot suporta asemenea schimbări fără să nu obosească. Existau locuri pe planetă unde era nevoie de grupuri de ajutători de toate felurile, cu experienţă în diverse domenii de activitate, care să aducă un aport de energii superioare vehiculate de corpurile lor cu diferite niveluri vibraţionale. Asemenea energii variate se vor constitui în impulsuri de trăire mai complexă, cu forme de cunoaştere deosebit de complexe, abordând relaţii complexe între membrii comunităţii. Rezidenţii de aici se vor constitui în ajutători de nădejde pentru întregul lor popor spiritual. Tot ele vor fi şi impuls de creaţie materială diversificată, care să aducă un aport semnificativ de experienţă în domeniu. După finalizarea adaptării rezidenţilor la realităţile planetare, pământene, absolut necesare în începuturile evoluţiilor lor pe Pământ, toţi rezidenţii vor trece în activităţi deosebit de complexe. Astfel de activităţi miră cercetătorul de azi al acelor timpuri, căci cunoaşterile noastre actuale sunt superficiale – dar facem judecăţi rapide şi sigure asupra celor pe care nu le cunoaştem despre propriul nostru trecut. Este necesar să înţelegem bine acest lucru, căci de multe ori se vehiculează informaţii despre lemurienii nepricepuţi, fără nici un fel de experienţă umană, cu oarece înclinaţii bune sufleteşti – dar fără priceperi mentale sau cauzale complexe.
Vom demonstra prin aceste studii că tot ceea ce putea face un rezident atunci, tot ceea ce putea simţi orice rezident lemurian era mult superior celor pe care le putem face noi azi, spre exemplu. Diferenţele între ei şi ajutătorii lor, într-adevăr, erau pe anumite direcţii foarte mari, dar acest lucru este asemănător unor comparaţii pe care azi le-am putea face între noi şi entităţile noastre ajutătoare dimensionale. Ceea ce nu suportă de loc comparaţii, din nici o perspectivă de gândire: nici ca ajutători, nici ca domenii de lucru. Căci doar sunt alte domenii de manifestare, şi de multe ori nu trebuie să facem comparaţii de acest fel, pentru a înţelege evoluţiile noastre momentane. Suntem în faţa altor lumi, cu alte posibilităţi, iar faptul că judecăm astfel trecutul, fără să cunoaştem multe amănunte, denotă că noi înşine mai avem multe de învăţat. După care nu vom mai discuta în veci astfel de lucruri, concentrându-ne pe activităţile de ajutători – şi nicidecum de judecători.
Peste tot însă oamenii trăiau în armonie, în activităţile lor, în lucrul armonic în grup. Toate activităţile se făceau în condiţii mai grele comparativ cu ceea ce constituiau obişnuinţe curente pentru aceste spirite în alte zone ale universului sau în alte universuri. Este drept că unor astfel de ajutători nimic pe Pământ nu li se pare greu propriu zis: adaptarea lor este rapidă şi intră repede în sarcinile pe care le pot realiza atenţi, concentraţi, fără să le fie nimic greu cu adevărat. Diferenţele sunt însă reale, trebuie să le avem în vedere, ca şi modul de derulare al lucrărilor, specifice necesităţilor şi puterilor rezidenţilor. Oricât de uşoară ne-ar părea nouă viaţa în Lemuria acum, fiecare societate s-a confruntat cu propriile sale dificultăţi. Şi pentru ajutătorii lemurieni greutatea rămâne evidentă: zona de evoluţie unde se află Pământul este supusă unor vibraţii destul de joase, care joacă, cum vom vedea, un rol foarte important în viaţa întrupaţilor.
Deocamdată este important de menţionat faptul că, în străvechimile pe care le studiem, asemenea vibraţii aveau influenţe mult reduse asupra manifestărilor spiritelor umane, datorită fondului vibraţional înalt al Pământului. De asemenea, corpurile oamenilor aveau densitatea destul de redusă, astfel încât vibraţiile din segmentele de frecvenţe joase nu le influenţau semnificativ activitatea. Ele se vor diminua în continuare, însă populaţiile umane vor urma programe complexe de adaptare permanentă la astfel de modificări substanţiale ale mediului pământean de evoluţie curentă. Astfel încât trecerea de la o epocă de vibraţie la alta va fi înţeleasă şi acceptată perfect, de către fiecare grup spiritual în parte, ajutaţi şi de modificări substanţiale ale vibraţiei sistemelor corporale. Oamenii se vor ajuta între ei, vor ajuta întreaga planetă în astfel de vremuri care vor veni – din perspectiva societăţii lui Yuka către timpurile pe care le trăim azi.
Diferenţierea societăţilor, prezentată astfel, va conduce în viitor la deosebiri majore între societăţile ulterioare, care vor mări gama de manifestări ale întrupaţilor, îmbogăţind fondul general de trăire a tuturor spiritelor întrupate pe planetă, nu numai a rezidenţilor. Acest lucru se referă nu numai la manifestările întrupaţilor între ei şi cu toţii în mediul planetar, dar şi la existenţa unor relaţii între societăţi, căci fiecare va avea înclinaţii particulare de creaţie materială, de trăire, de armonizare între ele. În interiorul societăţilor, structurile iniţiale au dat ulterior naştere unor structurări şi restructurări cu particularităţi deosebite, care au stat la baza atitudinilor generale de comportament ale membrilor întregii societăţi, precum şi al unei societăţi faţă de altele vecine.

Deosebirile între astfel de societăţi şi cele ale timpurilor noastre sunt reale, sunt foarte normale pentru societatea spiritual-umană, pe Pământ. Asemenea societăţi sunt, chiar în formele ei adaptate mereu schimbărilor vibraţionale în mijlocul cărora se află Pământul, pregătitoare mereu pentru alte noi grupuri spirituale care vin la întrupare aici. În timpurile de vibraţie foarte înaltă, coordonarea activităţilor societăţilor umane se realiza de către spirite experimentate, obişnuite cu astfel de vibraţii şi cu toate felurile de activităţi specifice fiecărui segment de vibraţie în parte.
Cu timpul poziţiile ocupate de aceste spirite cu experienţă multă vor fi preluate de spirite mai slabe, cu puţină experienţă, care însă trebuie să înveţe şi ele să conducă: şi o pot face doar în asemenea postură, de conducători, învăţând mereu din propriile lor greşeli. Foştii conducători – lucrători-coordonatori din străvechimi – vor intra în rândurile popoarelor, de unde vor oferi exemplu de lucru concentrat, susţinut, ajutând creaţional şi emoţional în toate locurile unde va fi nevoie de ei. Şi se va dovedi că va fi nevoie de astfel de susţineri, în istoria zbuciumată pe care o cunoaştem, cât de cât, în societatea contemporană. În momente tensionate ale evenimentelor lumii, vor irumpe la suprafaţă comportamente agresive, izvorâte tocmai din această deosebire generată de lipsa de înţelegere a necesităţii coeziunii între oameni, între grupuri umane. Toate – apărute din sarcini fundamentale diferite ale grupurilor de spirite de evoluţii diferite şi din lipsa de experienţă în armonizarea lor, chiar şi în astfel de situaţii.
Acolo unde vor evolua spirite primare aflate pe diferite trepte de evoluţie primară, sarcinile pe care le vor avea unii dintre ajutătorii lor le vor naşte probleme mai dificile de rezolvat, dar care nu depăşesc puterea lor de manifestare în condiţiile de pe Pământ. Toată lumea va trebui să-şi unească forţele şi să înveţe să lucreze împreună pentru depăşirea greutăţilor. Şi numai în acest fel vor reuşi să ajungă la un moment dat al istoriei să învingă situaţii care altă dată i-ar fi făcut să tremure de frică numai la ideea existenţei lor.
Astfel încât să înţelegem că la început toate deosebirile între societarii din acele timpuri erau mici, datorită vibraţiei planetare mari, care favoriza în mod optim desfăşurarea tuturor forţelor spirituale ale fiecărui spirit întrupat. Un alt element favorizant era şi obişnuinţa rezidenţilor de a lucra cu ajutătorii puternici, cu care evoluează oriunde trăiesc, cu care şi-au desfăşurat cea mai mare parte a învăţăturilor lor. Astfel de ajutători (secundari şi primari galactici) sunt călătorii tuturor căilor stelare, ai tuturor zonelor Universului Fizic, fără deosebire de vibraţie, de linie de evoluţie sau putere fundamentală a spiritelor. Însă, pe măsura trecerii timpului, odată cu scăderea vibraţiei medii planetare, deosebirile dintre diferiţi evoluanţi pe Pământ devin din ce în ce mai mari, la fel ca şi greutăţile pe care vibraţia în continuă schimbare le generează, la nivel individual şi de grup deopotrivă. Experienţa fiecărui întrupat îşi spune astfel cuvântul, iar sarcina principală a celor mai experimentaţi devine ajutor oferit tuturor celor din jurul său.
Dar mai sunt şi alte repere pe care trebuie să le discutăm acum pe larg, căci ele vor avea o importanţă din ce în ce mai mare pe parcursul timpului. Să ne întoarcem puţin la acele rânduri în care se discuta despre munca principală pe care o făceau Yuka şi soţia sa, alături de alţi cosocietari: atrageri de fluxuri de energii şi materii necesare formatării pământurilor şi realizării construcţiilor din oraş.
Cercetătorul de azi, neobişnuit cu gama diferitelor activităţi mentale desfăşurate în străvechimi, se poate lesne îndoi de necesitatea unei asemenea lucrări, în condiţiile în care toţi oamenii aveau puteri mentale deosebite. Cu atât mai mult şi puterea de a se aproviziona singuri cu fluxuri din mediul planetar, folosind cu experienţă proprie sistemul corporal local: cu fluxuri de energii şi materii necesare derulării vieţii şi oricăror activităţi din sarcinile lor, oricât de complexe ar fi fost ele.
Prin aprofundarea studiului societăţilor străvechi, se formează şi se consolidează înţelegerea complexităţii unor asemenea lucrări – mai ales cele legate de supra-energizarea puternică a solului pe care se va construi ulterior. Într-adevăr, fiecare om în parte putea să se aprovizioneze din mediul planetar cu fluxuri necesare lucrărilor lor, dar ceea ce este mereu de atenţionat privind conştiinţa spiritelor umane la nivele foarte înalte de vibraţie planetară este faptul că prima sarcină a întrupaţilor era protejarea mediului lor de trai, a planetei care îi găzduia momentan. Erau cu toţii, rezidenţi şi ajutători ai lor, buni cunoscători ai derulării tuturor aspectelor vieţii planetare, în condiţiile unui biosistem deosebit de bogat. Era necesar să nu se consume din fluxurile vitale pentru viaţa planetei, în lucrările necesare oamenilor: din mediul planetar imediat, din apropierea solurilor care creează şi întreţine viaţa planetară. De aceea cei mai puternici ajutători aduceau fluxuri de vibraţie înaltă de la mari depărtări cosmice, cu care ceilalţi societari puteau să execute lucrări de o calitate superioară. Lucrările derulate la începuturile creării extensiilor orăşeneşti trebuiau să fie lucrări de o calitate superioară, căci ele erau îndreptate către îndepărtarea oricărei forme de entropie preexistentă în solurile, terenurile stabilite pentru lucrările societăţii. Căci pot exista în soluri atât goluri, cât şi acumulări de energii de vibraţii diferite, în proporţii diferite, în funcţie de derulări anterioare de trăiri ale diverselor vieţuitoare pe aceleaşi terenuri, care ar fi influenţat în mod negativ desfăşurarea vieţii celor prezenţi şi a celor ce vor trăi aici, în viitor. Vom vedea precizia şi subtilitatea deosebit de profundă a lucrărilor executate de oameni şi abia atunci vom înţelege până la capăt necesitatea unor astfel de lucrări de o calitate înaintată.
Pe de altă parte, materia prelucrată are tendinţe de destructurare în timp, mai cu seamă în condiţii de diminuare a vibraţiei planetare, dar şi a variaţiilor trăirilor, manifestărilor umane în general. Iată de ce era nevoie de a energizare de înaltă calitate a locurilor destinate construcţiilor societăţilor mentale străvechi: trăirile subtile şi procedeele înaintate de lucru necesitau condiţii special de fine pentru derularea unor astfel de manifestări umane.
Orice modificare de vibraţie apărută în planul existenţial induce modificări în structurile materiale: persistente, chiar dacă dispar condiţiile care au generat modificarea. Se pot menţine în continuare cele existente la momentul revenirilor din modificare, ceea ce înseamnă oricum o vibraţie diminuată comparativ cu nivelul de la care a pornit evenimentul.
Societatea umană străveche necesita modificări planetare pentru susţinerea evoluţiilor sale, de aceea nimeni nu modifica evenimentele planetare, deşi oricine ar fi putut. În acele timpuri atitudini de înaltă înţelegere, spiritualitate, erau unanim folosite, nimănui nici nu-i trecea prin minte să procedeze altfel. Azi nu acceptăm faptul că mulţi oameni cu puteri spirituale deosebite nici nu încearcă măcar să modifice cursul unor evenimente, fie ele naturale (vânt, ploaie, grindină) sau sociale (inducere de liniştire fără conştientizarea oamenilor, creştere de agresivitate pentru devansarea unor evenimente). Înainte de a face aşa ceva, ne trebuie învăţătură spirituală multă pentru a şti când, şi în ce condiţii putem face ceva în astfel de direcţii. Şi apoi abia să intervenim, astfel încât să nu modificăm evenimente naturale care fac un bine imens: şi biosistemului planetar, şi oamenilor care se bucură de existenţa lui. Până atunci, ar trebui să acceptăm totul şi să căutăm valoarea fiecărui eveniment planetar, să căutăm să ne adaptăm şi să învăţăm din fiecare moment în parte ceea ce ne poate aduce bun.
Modificările de vibraţie induse de astfel de energizări erau concordante cu necesităţile de început ale adaptărilor spiritelor umane la realităţile pământene. Acest lucru însemna că ele aveau nevoie doar nevoie de un ajutor local să le susţină: un ajutor de acest fel, realizat prin asemenea energizări. Ele nu afectau planeta, nu schimbau nici vibraţia solurilor, nici nu afectau viaţa biosistemului înconjurător, aşa cum vom vedea.
Nu numai solurile erau astfel energizate, chiar suplimentar faţă de ceea ce realizaseră generaţiile anterioare, ci şi construcţiile se energizau permanent, pentru ca vibraţia locurilor să se păstreze la un nivel optim pentru toate spiritele întrupate pe planetă. Viaţa desfăşurată în societăţile astfel create avea condiţii optime de trăire pentru spiritele umane, dar se va constitui şi în exemplu de lucrare pe care cu toţii vor trebui să înveţe s-o realizeze, în timp.
Dacă discutăm despre realităţile începuturilor societăţii umane pe Pământ, şi adaptările ei la condiţiile terestre, va trebui să deschidem o nouă filă a acesteia, ale cărei repere se desfăşurau chiar în vecinătatea oraşului. Oraşul ArGo se afla amplasat într-o regiune de şes, dar în vecinătatea codrilor milenari ai Pământului: în mijlocul, şi prin protecţiile cărora se desfăşura viaţa unor alte segmente de populaţie terestră, tot atât de umană ca şi aceea care se desfăşura în oraşele transcedentale. Aici îşi duceau o viaţă paralelă grupuri de spirite întrupate tot pe aceeaşi cale ca şi aceea a orăşenilor, aşadar tot de origine transcedentală. Căci nici un om pe Pământ nu îşi trage altfel originile, oricât de greu de crezut poate pare unora acest lucru, acum. Deosebirea consta în faptul că, în mijlocul transcedentalilor, imediat după prima generaţie de oameni născuţi (nu făcuţi, terra-formaţi), au intrat la întrupare spirite de evoluţii diferite de cele ale ajutătorilor din oraşele dinafara pădurilor.
În oraşe, componenţa spirituală a populaţiei a fost, timp de câteva generaţii, doar secundară în general – mai rar cu susţinere din partea unor entităţi centrale (se va consulta Anexa nr.1 „Desfăşurarea evoluţiilor monadelor în structurile centrului de evoluţie”): în situaţii grele sau numai de o subtilitate cu totul deosebită. Însă în păduri au intrat în continuare la întrupare, după doar 1-2 generaţii, şi secundari ajutaţi de centrali, dar şi ajutători veniţi din alte zone ale universului – în speţă: din zona a III-a galactică.
Erau spirite cu o evoluţie mai deosebită decât a secundarilor. Secundarii erau (şi sunt) întrupaţi care au puterea de a se adapta rapid oricăror configuraţii cosmice şi planetare, făcând cu uşurinţă treceri rapide chiar de la un univers la altul. Galacticii, pe care îi vom întâlni de acum încolo evoluând pe lângă secundari, ajutaţi de ei în toate timpurile, nu au puteri de acomodare foarte rapidă de la felul lor de evoluţie din zona a III-a galactică, într-un termen scurt, din primele secunde ale întrupărilor lor pe Pământ. În locuri din univers de vibraţie mai înaltă, ei se pot adapta relativ repede, însă la vibraţii foarte joase, aşa cum sunt cele din zona I, unde se află Pământul, lucrurile devin mult mai grele pentru ei. În puterea celor care se află în această situaţie nu stă, încă, o adaptare rapidă la munca şi trăirea pământeană – şi discutăm despre muncă mai întâi decât trăire, căci transcedentalii au muncit cu mult înainte de a se fi format ca oameni. Dar totuşi puterea galacticilor era suficient de mare pentru a intra la întrupări înainte de intrarea rezidenţilor în evoluţii prin corpuri fizice. Tocmai în vederea sprijinului pe care rezidenţii îl necesitau încă din primele lor întrupări, era nevoie în mijlocul lor de ajutători mai apropiaţi de evoluţia lor decât secundarii: adică ajutători care să-i coordoneze şi să-i ajute pe rezidenţi să se adapteze şi ei cât mai rapid, căci galacticii trecuseră prin astfel de adaptări, recent, şi cunoşteau astfel multe subtilităţi ale adaptărilor pământene.
Aşadar galacticii, care în acest moment treceau prin adaptările lor la viaţa specific pământeană, au intrat la întrupare înaintea rezidenţilor, pentru a-şi derula primele lor cunoaşteri, adaptări, la viaţa pământeană: în mijlocul pădurilor, sub protecţia lor, de unde nu puteau fi observaţi de către rezidenţii aflaţi în astral, pentru a nu le distrage atenţia de la cele care se derulau în oraşele de la şes. Rezidenţii aveau nevoie să urmărească în special elemente legate de creaţia materială, căci aceasta urma să fie activitatea lor când se vor întrupa în oraşe. Deocamdată nu aveau nevoie să urmărească activităţi de felul celor derulate de secundarii şi galacticii din păduri, adică lucrări al căror specific îl vor învăţa mult mai târziu şi le vor executa şi ei: dar numai în condiţiile în care experienţa lor pământeană va creşte mult, aşa cum necesitau galacticii cu experienţă mult mai mare decât ei în această zonă a universului.
Este foarte important să înţelegem specificul evoluţiilor primare galactice: şi al evoluţiilor lor progresive, şi al evoluţiilor lor regresive, în deplasare prin tot universul.
Pentru aceasta este necesar să înţelegem că spiritele vin la întrupare din multe părţi ale Universului Fizic, pe lângă evoluanţii care vin din alte universuri: secundarii şi centralii – ajutătorii tuturor primarilor.
Sunt multe grupuri spirituale care călătoresc în scopul efectuării unor evoluţii relativ scurte, prin întregul univers: în interiorul unei zone sau între zonele universului. Evoluanţii care vin în zona I – din zonele a II-a şi a III-a a universului, din evoluţiile lor curente progresive, sunt evoluanţi primari: adică evoluanţi care parcurg acum, pentru prima oară în evoluţiile lor, pas cu pas, evoluţiile de cunoaştere a celor trei zone ale universului. Din când în când necesitățile evoluţiilor lor, ale învăţăturilor lor, determină întoarcerea pentru scurt timp pe liniile proprii de evoluţie, pentru aprofundarea unor elemente de manifestare care nu au putut decât să fie atinse în evoluţiile lor anterioare. Aprofundarea lor a fost lăsată pentru vârste spirituale mai înaintate, atunci când şi puterile lor ajung să fie mult mai mari. Spiritele nu se întorc în timpul propriilor lor vieţi, ci în spaţiile prin care ei au trecut în evoluţiile lor anterioare, la fel cum noi ne putem întoarce pe locurile copilăriei noastre, dar fără să ne întoarcem chiar în timpul deja parcurs.
Întrucât vibraţiile personale ale spiritelor mult mai evoluate astfel sunt mult mai înalte, atunci când se întorc pe locurile în care au mai evoluat cândva – sau în locuri asemănătoare, de vibraţie asemănătoare – vibraţia lor este diminuată treptat prin intermediul corpurilor de manifestare. De aceea o astfel de călătorie se poate numi călătorie regresivă, însă nu evoluţia – ci vibraţia în manifestare a spiritelor călătoare este astfel diminuată până la o valoare suportabilă: şi pentru călătorii inter-zonali, şi pentru rezidenţii din locurile în care ajung, pentru care vor deveni astfel ajutători cu experienţă. Radiaţia, şi implicit puterea spirituală a călătorilor inter-zonali se poate recalibra lent din spirit, pe măsura trăirii variaţiilor mari de vibraţie pe care le întâlnesc în drumul lor. De aceea spiritele pornesc într-o călătorie realizată ca un zbor cu corpuri foarte uşoare – dar şi foarte puternice, foarte senzitive: este o călătorie pe care o vom studia sub multe aspecte, în viitor. Pentru ca acomodarea spiritelor să se facă rapid şi fără dezorientări, spiritele sunt ajutate pe mai multe căi, dintre care cele mai importante sunt:
– călătorii desfăşurate în bloc spiritual piramidal, bloc format din grupuri spirituale care necesită această călătorie, dar fiecare în parte având vibraţie diferită, şi de aceea înclinaţii diferite – dar care pot ajuta piramidal semenii lor aflaţi în acelaşi bloc spiritual: adică de la grupul de evoluţie mare, în trepte, până la grupul cu experienţa cea mai mică. Astfel se pot ajuta, se pot întări prin exemplu personal, se pot susţine prin acordare de ajutor unul altuia – de la un grup întreg pe altul, la fiecare călător din orice grup;
– opriri în fiecare subzonă traversată în călătorie, unde au loc reîntrupări, adică schimbarea corpurilor de călătorie folosite până în acel loc – cu corpuri din locul de oprire. Spiritele se obişnuiesc să le folosească şi să se folosească de ele în continuare, corespunzător recalibrării de vibraţie care se realizează în timpul acomodării cu noile corpuri. Astfel de noi corpuri sunt însă şi ele obişnuite pentru spirite, căci călătoriile parcurg în sens invers locurile în care spiritele au evoluat în evoluţiile lor progresive, pas cu pas, de la o valoare a vibraţiei locale – la alta superioară. Ajunşi în punctul terminus al călătoriei lor, valoarea vibraţiei corporale nu depăşeşte cu mult valoarea vibraţiei poporului spiritual în mijlocul căruia se vor întrupa, ca ajutători, pentru a lungă perioadă de timp.

Blocurile piramidale de călătorie regresivă se formează din zona a II-a sau din zona a III-a a universului, iar diferenţa dintre ele constă în faptul că cele din zona a II-a se vor forma din grupuri de evoluţie şi experienţă foarte mică în astfel de călătorii, în timp ce blocurile din zona a III-a sunt formate din grupuri spirituale ieşite din evoluţii care oferă spiritelor foarte multă experienţă în orice fel de evoluţii pe care le vor efectua în zona I a universului.
Rezidenţii nu efectuează astfel de călătorii regresive până ce nu parcurg toată zona I în evoluţii progresive, plus o mică parte din zona a II-a, pentru a se obişnui cu specificul evoluţiilor de acolo, înainte de a pleca în prima lor călătorie regresivă.
Odată cu dezvoltarea puterii şi experienţei lor, rezidenţii vor avea şi ei parte de acelaşi mod de evoluţie ca şi ajutătorii lor de acum, şi vor fi ajutători de acelaşi fel cu cei care în ziua de azi se sacrifică pentru a-i ajuta de la nivelul lor mai mare. Vor fi ajutători pentru alte generaţii de rezidenţi care se vor folosi de aceleaşi locuri din univers pentru a-şi efectua şi ei, la rândul lor învăţăturile şi aplicaţiile.
Când vom discuta despre galactici în aceste studii ale populaţiilor spirituale de pe Pământ vom înţelege: primarii galactici – cei mai înaintaţi evoluanţi primari din acest univers. Există şi secundari galactici, şi când vom discuta despre ei, vom specifica clar acest lucru.
În cadrul acestor studii vom detalia multe lucruri despre rezidenţi şi ajutătorii lor cei mai apropiaţi: galacticii.
Galacticii se întrupau deja în aceste timpuri prin naştere exclusiv în familiile secundarilor pădureni – secundarii care se întrupau înafara oraşelor, în păduri. Secundarii erau şi vor fi în continuare, în vremurile ulterioare, cei mai răspândiţi şi apropiaţi ajutători ai evoluţiilor de tip uman. În preajma lor, şi ajutaţi de ei, toate celelalte grupuri umane realizau destine de mare precizie, de puternică pregătire, în vederea adaptărilor lor la folosirea corpurilor fizice în acest punct al universului. Întotdeauna, oriunde s-ar întrupa în universurile materiale de manifestare ale spiritelor primare, secundarii au multă experienţă în toate felurile de lucrări care se pot desfăşura, în orice punct din orice univers. Şi oferă oricând ajutor celor din jurul lor, în orice condiţii, în orice situaţii este necesar ajutorul lor.
Pentru galactici, evoluţiile în corp astral, pe care le fac orice nou-veniţi în preajma unei planete, nu prezentau nici o problemă, nici o greutate. Deşi, dacă era vorba despre probleme – atunci ele se refereau la faptul că galacticii sunt întotdeauna obişnuiţi cu lucrări astrale de mare amploare, pe care le execută cu o rapiditate foarte mare, şi nu sunt încă obişnuiţi pe deplin să se adapteze rapid la puterea de lucru şi de înţelegere a rezidenţilor din această zonă a universului. De aceea, ei vin în preajma pământului şi, după un minimum de adaptare astrală, intră imediat în întrupări cu corp fizic, mult mai repede chiar decât mulţi secundari: nu pentru că le-ar fi superiori acestora, ci pentru că secundarii îşi pot potrivi pasul după acela al necesităţilor primarilor de orice fel pe lângă care evoluează. De aceea, secundarii fac întrupări şi alături de diferite alte vieţuitoare, chiar grele pentru orice alţi evoluanţi, aşteptând ca coordonatorii de evoluţii să aducă galacticii pe planetă, în ritmurile evoluţiilor lor, chiar şi întârziate, atunci când este cazul. Aşa cum am discutat în capitolul Madrit, în care secundari înaintaţi au ajutat grupurile de evoluanţi saurieni în consolidarea evoluţiilor lor preliminare.
Despre evoluţiile tuturor împreună vom mai discuta în continuare. Ceea ce este necesar să se înţeleagă deocamdată este faptul că ei rămân puţin timp în corp astral, după care intră în corpuri fizice, alături de secundari – părinţii lor din începuturi şi învăţătorii lor de-a lungul tuturor vieţilor din ciclul de desfăşurat aici, pe Pământ. Dacă în corpurile astrale nu sunt obligaţi să evolueze prea mult timp, pentru a nu dezorienta rezidenţii care evoluează încet în corp astral, în preajma oraşelor construite treptat, galacticii nu evoluează mult timp nici în corpuri fizice în familiile secundarilor pădureni, însă pentru alt motiv decât cel de mai sus. Iar cercetătorul mental din timpurile noastre poate să înţeleagă destul de greu cele care se petrec cu ei în această perioadă destul de grea pentru galactici.
În corp astral ei pot realiza lucrări de mare precizie, cu mare viteză, dar în corp fizic, puterea lor de orientare este la început foarte mică. Ei vin din evoluţii diferite decât ceea ce ştim despre spirite, în general: din acele evoluţii pe care trebuie să le numim “comune”: planetă, stea, galaxie. Evoluţiile comune se remarcă prin faptul că oferă corpuri comune pentru toţi membrii unui popor spiritual la un loc (planetă) sau pentru membrii mai multor popoare spirituale (stea, galaxie). În parcursul acestor evoluţii, nu folosirea trupului, ci activitatea minţii (mentală) este cea mai abilă forţă spirituală folosită.
Spiritele primare care fac evoluţii pe planetele din zonele I şi II ale universului – ca întrupaţi individuali pe planete – învaţă să-şi poarte şi să-şi folosească corpul prin voinţa şi susţinerea minţii lor. Odată învăţat acest lucru, ceea ce le este necesar spiritelor este crearea unei puteri, unei concentrări pentru nu reacţiona prin corpurile de manifestare (spiritual, sau astral, sau fizic) odată cu mişcarea minţii. O astfel de concentrare estompează mult impulsivitatea întrupaţilor individuali, care se obişnuiesc în evoluţiile anterioare să reacţioneze la mişcare, la orice fel de mişcare din jurul lor. Pentru primele faze de manifestare – plante, animale – o asemenea reactivitate este bună pentru formarea impulsurilor de supravieţuire şi totodată de dezvoltare a atenţiei în mediul de trai. În situaţia creatorului conştient avansat, apoi universalizat, concentrarea asupra diferitelor feluri de activităţi este deosebit de importantă. Complexitatea activităţilor pe care spiritele creatoare le desfăşoară simultan şi secvenţial conduce la necesitatea obişnuirii cu activităţi desfăşurate prin conducerea prin voinţă a forţelor spirituale exact acolo unde spiritul are nevoie, fără a fi perturbat de alte manifestări din jurul său.
De aceea, evoluţiile comune (planetă, stea, galaxie) oferă un minimum de mişcare spiritelor, dar şi o mişcare în grup, fără posibilitatea de părăsi vreodată întruparea, până la finalizarea ei. După finalizarea unei întrupări de acest fel spiritele însă se dezobişnuiesc de mişcarea ca atare, liberă şi fluidă, prin trupurile mici, individuale, prin care se pot manifesta pe o planetă. De aceea, între două evoluţii de acest fel: planetă, sau stea, sau galaxie, popoarele spirituale efectuează evoluţii în felul lor regresive – însă această regresie este de la întrupare comună la întrupare individuală. Din cauza nefolosirii corpurilor individuale, revenirea este grea, dezorientantă. Însă drumurile pe care le parcurg, într-o călătorie în trepte, până la cea mai mică vibraţie pe care o pot suporta le ajută să se adapteze de la o valoare a vibraţiei planetare mare – către cele mici. Galacticii efectuează astfel cicluri de vieţi în fiecare punct stabilit de către coordonatorii evoluţiilor lor, ajutătorii lor apropiaţi, obişnuiţi, puncte pe care aceştia le consideră că pot fi de folos pentru revenirea la elasticitatea de trăire individuală proprie.
De aceea, întrupările pe care galacticii le fac alături de secundarii care îi ajută şi îi coordonează pentru reinstalarea lor în puterile individuale – de altfel destul de rapidă – au loc departe de rezidenţi, în păduri, căci au nevoie să folosească toate formele de comportamente, de moduri de creaţie, de manifestări din cele mai simple – până la cele complexe, orice îşi pot aminti din evoluţiile lor anterioare. Trăiesc singuri şi apelează numai din necesitate la ajutorul secundarilor care le-au fost părinţi ori fraţi în familie, sau oricare alţi secundari care se află în zona lor de trăire. Tocmai de aceea, o astfel de trăire este greoaie, obositoare, şi nu sunt lăsaţi prea mult timp să trăiască în asemenea condiţii, ci numai atâta timp cât pot să se adapteze la realităţile planetare. Trăiesc văzând ce pot face aici, cum se pot descurca cu ceea ce au la dispoziţie (energii, materii, structuri corporale specifice Pământului), şi cum se pot armoniza cu secundarii care deja ştiu bine cum se va desfăşura viaţa pe planetă. Aceştia le vor fi buni învăţători şi ajutători, pe tot parcursul acestei perioade, până ce îşi vor recăpăta puterile de orientare, şi le vor rămâne fideli până la sfârşitul evoluţiilor lor pe Pământ. Nu se urmăreşte în asemenea situaţii perfecţiunea, ci numai recăpătarea orientărilor prin copuri individuale, la nivelul vibraţiilor locale.
Secundarii din oraşe îi cunoşteau bine, la fel ca şi cei din păduri, care le erau ajutători direcţi. Se poate crede la început că astfel de oameni se puteau vedea de oriunde din oraşe, dar ea nu se înghesuia niciodată la marginea oraşelor lor, căci se simţeau bine numai sub protecţia pădurilor. Erau oameni care nu aveau o structură organizată de grup, trăind la început pe apucate, dar fiind conştienţi că trebuie să-şi concentreze atenţia pentru a-şi îmbunătăţi performanţele creative şi comportamentale.
Se poate crede la început, fără un studiu aprofundat, că împotriva unei asemenea populaţii sălbăticite, de neînţeles comparativ cu splendoarea oraşelor lemuriene, conducătorii oraşelor creau lumina destul de puternică din timpul nopţilor: pentru a o ţine la distanţă, aşa cum omul este obişnuit azi să ţină fiarele sălbatice la distanţă, prin lumina focului.
Dar cercetătorul poate simţi cum toţi orăşenii aveau o înţelegere blândă, cu totul specială, pentru toate greutăţile acestor oameni şi conlucrau deseori cu secundarii din păduri pentru susţinerea lor. Simţirea acestor sentimente puternice determină aprofundarea cercetărilor şi înţelegerea resorturilor mult mai adânci ale legăturilor dintre toate populaţiile spirituale lemuriene.
Iată aşadar diverse modalităţi de trăire în societatea umană a acelor începuturi, pe care trebuie să le vedem extinse în toate părţile Pământului, acolo unde se creau condiţii pentru intrarea la întrupare a rezidenţilor şi a multor grupuri de ajutători ai lor. Peste tot existau membri ai societăţilor care aveau o putere şi o experienţă mai mare decât a altora, prin prisma cărui fapt cei care erau mai puternici ajutau şi creau mai mult: într-o gamă de lucrări mult mai largă decât a celor care aveau o putere şi o experienţă mai mică.
De aceea, datorită unor obiceiuri moştenite din alte zone de evoluţie, poate apare cercetătorului simţământul existenţei unor conducători, dar o conducere propriu zisă a societăţii se va instala abia atunci când societatea va fi mult mai numeroasă, iar membrii săi vor avea mai multă nevoie de ajutor. Avantajul cunoaşterii, experienţei şi puterii înaintate era însă o desfăşurare de lucrare practic fără limite, fără odihnă, o viaţă lungă, întreruptă numai de apariţia necesităţii desfăşurării unei alte munci, în altă parte: pe Pământ, sau în astralul planetei, pentru pregătirea altor spirite pentru întrupare, sau pentru pregătirea altor condiţii de existenţă, care să presupună altă lucrare, în altă parte pe planetă.

Asemenea conducători, ca şi cei de mai târziu, se aplecau în faţa greutăţilor de orice fel ale celor pe care îi conduceau, greutăţi care se pot crede că se autocreau din cauza neînţelegerii complete ale celor mai fine aspecte ale evoluţiei lor, dar de fapt ele erau rezultatul unei lipse de experienţă care se completa tocmai prin trăirile astfel ajutate. Din lipsa de experienţă au apărut treptat frustrările şi agresiunile pe Pământ, practic inexistente în epoca mentală, dar clar şi mai puternic manifestate în epoca intuitivă ulterioară, aşa cum cunoaştem bine lucrurile desfăşurate acum.

Cei ajutaţi se aflau într-o atitudine de respect în faţa ajutătorilor lor, căci ei ştiau bine că puterea ajutătorilor este mare şi că fără ei nimic nu se putea face la o dimensiune extinsă, de calitate înaintată. Însăşi munca aceasta non-stop, desfăşurată pe lungi perioade de timp, nu ar fi putut avea loc fără înţelegerea şi abnegaţia pe care ajutătorii experimentaţi o dăruiau, fără să ceară niciodată respect, dar pe care îl impuneau celorlalţi. Această atitudine de respect se va perpetua pe tot parcursul etapei mentale a omenirii, fără excepţie.

Mult mai târziu, chiar foarte târziu după ultima glaciaţiune (potopul numit de multe ori) cei care vor veni în rolul de conducători la un moment dat al evoluţiei societăţii nu vor mai avea nici puterea, nici înţelegerea, ci numai orgoliul de a fi acolo unde clasa socială îi vor plasa, prin naştere. Nu se poate face nici un fel de comparaţie între ceea ce azi obişnuim să numim respect, şi ceea ce simţeau ajutaţii acelor timpuri. Pe de altă parte, ajutătorii aveau faţă de ajutaţii lor ceea ce azi am putea asimila termenului de veneraţie: ei ştiau bine că fără cei pe care îi ajută nu există evoluţie pentru ei.

Căci evoluţia ajutătorilor se bazează întotdeauna pe evoluţia celor pe care ei îi ajută. Invers nu este şi necesar să fie adevărat, căci Creatorii pot face singuri evoluţia copiilor Lor. Însă procedând în acest fel, nu s-ar putea vorbi decât de o evoluţie a ascultării de Dumnezeu, nicidecum de o evoluţie a puterii spirituale, a smereniei în faţa celor mai neputincioşi, a răbdării, a toleranţei, precum şi a adevăratei libertăţii de expresie şi manifestare.

 

Alte aspecte ale vieţii şi trăirii lui Yuka şi a celor asemenea lui le vom putea aprofunda şi înţelege numai prin studiul societăţilor pentru care ei au lucrat de-a lungul întregii lor vieţi. Eliberarea lui Yuka din destinul său avea să se facă simultan cu aceea a soţiei sale, căci retragerile din destine în epoca mentală se fac de regulă în cuplu, la fel ca şi intrările. O astfel de ieşire din întruparea fizică se realiza prin dematerializarea corpurilor (fizic şi eteric – vital), percepută de cercetător pe pajiştea verde unde s-au retras cei doi, departe de oraş, pentru ca resturile corpurilor lor să nu influenţeze societatea sau creaţia ei atât de complexă.


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
01. SINTEZA Capitolului 3.YUKA

Aceasta nu este numai o sinteză a ideilor principale expuse în text, ci este o suită de idei principale privind caracteristicile vieţii umane în perioada supusă analizei: viaţa umană după retragerea ajutătorilor noştri transcedentali. …

04. Viața lui Yuka (1)

Yuka era un băieţel blond, de câţiva ani, într-un cârd de copii pentru care joaca principală era urmărirea entităţilor eterice pentru a învăţa tot ceea ce trebuia să sublinieze ele pe marginea sarcinilor de destin care…

Dictionar