2. MADRIT: În mijlocul saurienilor

05. Studiu: Nu suntem descendenți ai oamenilor-morsă

Inserarea unor explicaţii detaliate în interiorul capitolelor doreşte a crea şi a susţine înţelegerile privind faptul că nimic nu este o poveste, o ficţiune, o pagină de literatură creată pe baza altor poveşti similare. Fiecare capitol în parte se doreşte a fi un moment de înţelegere a unei istorii vii, reale, concrete, petrecută deja sau în curs de desfăşurare – aşa cum vor fi derulate explicaţiile până în epoca contemporană.

Am prezentat mai sus prima formă pământeană care aminteşte oarecum de oameni, aşa cum suntem azi. O formă care, de multe ori, a fost confundată chiar cu prima formă de evoluţie a spiritelor umane, numai pentru că aceste vieţuitoare semănau foarte mult cu felul oamenilor de azi. Şi eu am făcut aceeaşi confuzie la început, însă studiile extinse ale societăţii umane de mai târziu m-au determinat să înţeleg această confuzie. De aici, de la aceste începuturi, am înţeles şi felul în care omul contemporan şi-a confundat originile nu numai cu omul-morsă al trecuturilor străvechi ci şi, mai apropiat vremurilor pe care le trăim, cu maimuţele antropoide. Ne place să ne îndepărtăm de miturile şi legendele omenirii, de orice cărţi, oricât de sfinte le credem a fi: păstrăm din ele zburdălnicia gândurilor, pe cai înaripaţi sau alături de eroi tot atât de fantastici, păstrăm credinţa în existenţa unui Dumnezeu atotputernic, pe care îl rugăm să ne ierte, să ne vegheze şi să ne ajute; dar credem că restul moştenirilor vechi-testamentare vin de la percepţii deformate ale unei realităţi care nu are nimic miraculos, ci este numai neînţeleasă de către omul coborât din raiul copacilor planetari.
Însă vremurile se schimbă şi fiecare om va înţelege treptat că are în bagajul evoluţiilor sale o memorie prodigioasă, de spirit viu, iscoditor şi mereu creator, plasat la întretăieri de drumuri cosmice şi planetare: pentru a le cunoaşte şi a le dezvolta după puterile şi cunoaşterea sa creativă. Iar acest lucru va schimba toate datele tematicii originii şi evoluţiei omului pe Pământ.
Până să ajungem la a iscodi şi a înţelege această adevărată origine a omului pe Pământ, să ne întoarcem la saurieni şi la ceea ce a însemnat, pentru om şi saurian, forma hibridă prin care s-au manifestat la un moment dat spirite sauriene şi umane deopotrivă pe Pământ.
Studiile de faţă vor exemplifica teme de evoluţie, o evoluţie a spiritelor care se folosesc de corpuri pentru a căpăta o experienţă variată, în diverse condiţii de trai, de-a lungul şi de-a latul Universului Fizic. Următorul element de sprijin privind înţelegerea evoluţiilor este acela conform căruia spiritele care evoluează în acelaşi fel de corpuri (pe care le numim, în ansamblul lor, specii) nu sunt toate de aceeaşi evoluţie: unele se află pentru prima dată în evoluţie pe o planetă, în timp ce alte spirite vin să trăiască alături de ele, folosind acelaşi tip de corpuri, dar având mai multă experienţă de trăire în acest punct al Universului Fizic.
Am numit astfel de spirite: rezidente şi ajutătoare ale celor rezidente. Pe parcursul acestor studii vor fi descrise multe feluri de ajutători, precum şi sarcinile proprii, pe măsura intrării lor în viaţa oamenilor – în viaţa întregii planete.
Unii ajutători vin doar pentru a ajuta spiritele unei singure specii, alţii vin pentru ajutor oferit mai multor specii sau întregului biosistem planetar, chiar dacă se întrupează ca membrii ai unei specii anume din multitudinea biosistemului local.
Nu este cea mai veche formă de ajutor oferit spiritelor rezidente de către spirite mai bătrâne, care se oferă să le ajute, cât mai repede şi cu riscuri de oboseli spirituale cât mai reduse, să le conducă cât mai departe, pe căile evoluţiilor de pretutindeni. Ajutători de felul lui Madrit şi a fraţilor săi spirituali au fost ajutători ai saurienilor dar, mai mult decât atât, au fost mai târziu şi ajutători ai spiritelor umane, într-un fel în care ne vom obişnui să-l studiem pe parcursul multor povestiri de acum încolo.
Aşa cum am mai spus, saurienii nu erau obişnuiţi cu anumite tipuri de energii planetare, în cantităţi mari. Corpurile lor – solid + fluidice laolaltă, formând ceea ce putem numi sistemul corporal de evoluţie – cuprindeau în structurile lor asemenea energii, dar ele nu avuseseră niciodată vibraţii atât de înalte, aşa cum erau ele acum, şi în volum mare, în aerul pe care îl respirau. Acest fenomen poate fi asemănat cu o compoziţie a aerului care, aşa cum se prezintă ea acum, întreţine viaţa corpurilor noastre şi aceea a biosistemului planetar. Aflat într-o proporţie mai mare, oxigenul – parte a compoziţiei aerului planetar (ca şi oricare altă componentă a formulei optime pe care o cunoaştem azi) – poate arde, distruge aceleaşi ţesuturi pe care în formula actuală le vitalizează doar, întreţinând-le starea de funcţionare. La fel ca şi componentele materiale (fie ele şi gazoase), cele energetice, pe care din nefericire le cunoaştem atât de puţin azi, ne sunt oferite de planetă şi de cosmosul înconjurător într-o proporţie optimă desfăşurării vieţii noastre.
Dacă proporţia lor se schimbă, aceleaşi energii circulante prin corpurile noastre pot crea condiţii de schimbare importantă a compunerii spirituale a biosistemului planetar. Vieţuitoarele nu apar şi nu dispar la întâmplare sau după cum pot/nu pot să se adapteze la mediul înconjurător. Nu apar din neant şi nu dispar pentru totdeauna din univers. În funcţie de evoluţiile spiritelor, care se manifestă prin corpuri, ele se pot întrupa în alte tipuri de corpuri chiar pe aceeaşi planetă sau pot călători pe altă planetă, unde sunt condiţii energetice şi materiale pentru o evoluţie superioară.
Proporţia energiilor circulante în aerul planetar este determinată de puterea de atragere şi, mai departe, de vehiculare a fluxurilor de către structurile galaxiei: stelele şi planetele ei, împreună cu biosistemul susţinut în interiorul galaxiei. Prin nucleul ei fluidic, galaxia atrage fluxuri de energii şi materii atât cât sunt necesare stelelor şi planetelor sale. Mai departe, fiecare stea împreună cu planetele ei atrag împreună cantităţile de fluxuri necesare susţinerii întrupărilor popoarelor spirituale care vor evolua în câmpurile lor. Iar schimbările care se petrec la venirea unui popor spiritual pe o planetă şi la plecarea lui pe o altă planetă, a unei alte stele din galaxie, influenţează numai biosistemul stelar local. Dacă un popor necesită pentru desfăşurarea evoluţiilor sale anumite proporţii de energii şi materii locale pentru corpurile sale, venirea sau plecarea altui popor spiritual poate crea schimbări în ritmurile vitale ale altor popoare. Întotdeauna astfel de evenimente se petrec în cascadă: cele mai sensibile popoare spirituale – adică cele care se află la începutul evoluţiilor lor, ies imediat din întrupările lor cu corp fizic, rămânând în continuare în corp astral. Acest lucru le este necesar, căci obosesc repede şi, dacă ar sta în continuare, oboseala ar întârzia mult învăţăturile lor viitoare. Evoluţiile în corp astral sunt mult mai uşoare, iar trăirile lor sunt însă mult mai profunde. Astfel încât ele au de învăţat şi din evoluţiile cu corp fizic, şi cele de tip astral.
De aceea evoluţiile, cu circulaţiile pe care le necesită ele prin univers, sunt coordonate având la bază în primul rând armonizarea lor, potrivindu-se în primul rând condiţiile de trai ale monadelor celor mai tinere, mai neexperimentate, pe planeta de referinţă: Pământul – în cazul nostru.
Este şi cazul schimbărilor care s-au petrecut odată cu venirea spiritelor umane pe Pământ. La începutul studiilor se poate crede că venirea spiritelor umane a cauzat un şir întreg de dispariţii de specii, începând chiar cu saurienii. Adică, în timpul şi după extincţia lor, în cascadă au dispărut – mai dur spus: au murit, au fost distruse, alte multe specii de viaţă terestră. La prima vedere, raporturile de cauzalitate par a fi provenit de la intrarea spiritelor umane la întrupare.
Studii mai aprofundate însă arată că nici un popor spiritual nu este vinovat de decăderea şi apoi extincţia altuia – altora. Dimpotrivă, finalizarea evoluţiilor unor spirite mai tinere a condus la necesitatea ieşirii treptelor superioare lor, în timpi diferiţi, cu viteze diferite. Discutăm despre timpi diferiţi pentru etape diferite, şi viteze diferite de modificare de la o perioadă la alta, căci popoarele care trebuiau să rămână în continuare nu trebuiau să fie nicidecum afectate, ci să se adapteze (conform puterii lor spirituale mai mari) la condiţiile de mediu care se schimbau.
Astfel încât, să reţinem că saurienii nu au fost daţi afară din schema evoluţiilor pământene de către oameni, care nu au constituit cauza extincţiei lor – ci ocazia de a se crea condiţii pentru ieşirea din evoluţie a multor popoare spirituale. Toate popoarele ieşite în această perioadă au avut o relaţie de evoluţie cu saurienii, nu cu oamenii. Oamenii au venit pe Pământ şi au pornit, în sens invers, realizarea condiţiilor planetare pentru ieşirea din evoluţii a multor popoare spirituale, evoluţii proprii care erau pe cale să devină obositoare pentru multe popoare spirituale evoluante pe Pământ.
Asemenea confuzii pot să continue destul de multă vreme, iar cercetătorul să nu aibă vină pentru ele. Treptat, pe măsura adâncirii studiilor paralele (privind sistemele corporale, formarea şi întreţinerea vieţii în galaxie, studiul treptelor primare de evoluţie) se poate înţelege modul în care împletirea necesităţilor de evoluţie au impus o modificare sau alta, şi din ce direcţie s-au format ele şi care au fost căile lor de stingere.
Astfel ar trebui să privim extincţia saurienilor: cu corpurile lor greoaie – dar bune pentru a le pondera repezirile anterioare, pentru ca şi ele să poată obţine răbdarea de a se concentra pe actul de creaţie materială pe care noi, oamenii, îl ştim bine acum.
Extincţia saurienilor a fost astfel rezultatul unui cuplu de condiţii specifice acelui moment:
– începutul oboselii lor spirituale, lăsată un timp scurt să fie simţită bine de către saurieni, pentru ca spiritele să-şi înţeleagă evoluţiile cu rosturile lor. Să aibă încredere în modul în care ajutătorii lor îi ajută să-şi conştientizeze toate subtilităţile trăirilor lor, după care moment sunt imediat ajutate cu evoluţii mult mai uşoare. Ajutor în sine, pe care, în acest stadiu al evoluţiei lor, trebuie să înceapă să-l conştientizeze, ca şi necesităţile care l-au creat, care se va ivi în continuare, în calea lor. Căci evoluţiile sunt ajutate şi mai mult în continuare, iar spiritele care conştientizează ajutorul primit astfel vor învăţa treptat, la rândul lor, să ofere ajutor altor spirite care îl necesită;
– retragerea saurienilor (este mai corect să o numim retragere – decât extincţie) s-a sprijinit pe o condiţie creată de sosirea spiritelor umane la întrupare pe Pământ: este vorba despre un aport de energii şi materii în fluxuri mult mai bogate în aerul planetar, atrase prin funcţionarea sistemelor corporale umane mult mai complexe, precum şi de radiaţia lor spirituală puternică şi complexă. Iar acest lucru a început să se deruleze cu mult înaintea intrării spiritelor umane la întrupare cu manifestare prin corp fizic: adică încă din timpul întrupării spiritelor umane în corpuri astrale. Astfel de energii şi materii atrase în mediul de trăire pământean au ajutat retragerea saurienilor, prin reducerea treptată a condiţiilor de reproducere, de perpetuare a speciei lor, dublată de intensificarea arderilor interne ale corpurilor proprii. Este un ajutor reducerea drastică a reproducerii speciei, chiar dacă momentul, datorită obişnuinţelor normale, este foarte delicat. Un ajutor care constă, printre altele, în reducerea treptată a efortului de concepţie, creştere şi supraveghere a puilor de către părinţi, câmpuri cu amprentări specifice mai reduse şi astfel mai lejere, mai puţin impulsionante, aglomeraţie planetară redusă simţitor (în specie şi în totalitatea biosistemului). Adică uşurarea trăirilor, mai ales pentru spiritele întârziate, fără nici o vină, care sunt nevoite întotdeauna, indiferent de treapta de evoluţie, să efectueze 1 sau 2 vieţi în plus, pentru consolidări ale unor manifestări mai subtile, pe subtreapta proprie.
Fiecare specie trece însă prin momentele sale de greutate, rezultate din neînţelegerea de moment. Dar numai aşa învăţăm de cele mai multe ori să conştientizăm viaţa, corpurile noastre şi apoi chiar mediul în care trăim: pentru noi înşine şi pentru toate spiritele întrupate, asemenea nouă.
Speciile care au supravieţuit acestui val de schimbări planetare au fost:
– cea mai mare parte dintre speciile care evoluau în sistem corporal cu funcţiuni legate strict de manifestarea în spaţiul fizic planetar – fapt pentru care se pot numi corpuri planetare. Nu au supravieţuit însă chiar toate speciile de acest fel – deşi ar fi fost posibil să supravieţuiască fizic toate pe Pământ, în acel moment. Dar o parte dintre popoarele ajutate direct de planetă (le-am numit intra-planetare) pot obosi chiar şi fără schimbări planetare majore, numai prin existenţa ritmurilor normale planetar-stelare, cu diferenţe substanţiale de vibraţie de la un maxim la un minim. Spiritele de acest fel nu pleacă însă pe altă planetă ci, după un timp de trăire în corp astral, intră din nou, pe rând, la întrupări cu corp fizic: în alte specii, cu corpuri mai mult sau mai puţin asemănătoare cu ultimele folosite. De aceea majoritatea speciilor asemănătoare între ele (după corpuri) pot să folosească evoluţiilor mai multor popoare spirituale pe aceeaşi planetă, dar acest aspect este valabil numai la nivele evolutive începătoare. Corpurile fluidice sunt oarecum asemănătoare, chiar dacă corpurile fizice (de manifestare) prezintă diferenţe structurale considerabile. Corpurile de acest fel, pe care le-am numit planetare, sunt: corpul fizic, eteric (vital), astral (emoţional), mental şi cauzal – ultimele două de obicei fiind abia dezvoltate (la speciile puţin înaintate: vieţuitoarele mărunte): o coajă de corp, care nu are nevoie decât de o cantitate infimă de energii şi materii specifice. Dar celelalte corpuri sunt bine, şi complex dezvoltate, conform puterilor spiritelor şi abilităţii în folosirea lor.
– au supravieţuit, de asemenea, speciile care aveau în compunerea sistemelor lor corporale structuri care vehiculau deja atunci întreaga gamă a energiilor şi materiilor folosite şi de spiritele umane: acestea au fost mamiferele. Care, spre deosebire de celelalte vieţuitoare planetare, veniseră la evoluţii pe Pământ de puţin timp evolutiv, tocmai finalizaseră acomodările lor cu mediul pământean şi se aştepta momentul optim pentru dezvoltarea lor: atât sub forma numărului de specii, cât şi ca masă corporală. Până în acel moment, corpurile lor fizice de manifestare fuseseră mici, creând posibilităţi multiple de mişcare rapidă în mediul înconjurător, pentru o supravieţuire bună şi o orientare rapidă în mediul planetar. Epoca următoare s-a caracterizat pentru mamifere prin mărirea masei lor corporale, susţinută, la toate nivelele corpurilor lor (fizic + fluidice) de energizări puternice, de câmpuri energetice largi şi stări vibraţionale ridicate – adică exact ceea ce le trebuia, pe măsura forţelor lor spirituale.
Iată, aşadar, în baza căror necesităţi a fost potenţată existenţa şi trăirea saurienilor pe Pământ. Ceea ce mai putem studia acum, referitor la unele aspecte ale trăirilor lor pământene, este forma în care funcţiona sistemul corpurilor lor fluidice şi cum se crea aprovizionarea corpului fizic cu energii. Apoi: cum forma o asemenea circulaţie energetică impulsuri cerebrale, oferind la rândul lor o compunere sanguină specifică.
Adică modul în care astfel de structuri corporale au contribuit foarte activ la crearea unor obişnuinţe de echilibrare a mişcărilor, de ridicare a nivelului lor de concentrare – adică pregătiri pentru continuarea evoluţiilor lor: în special în domeniile creaţiei materiale şi a relaţiilor lor cu mediul spiritual înconjurător. Ceea ce înseamnă nu numai schimbări relaţiile lor cu mediul vegetal-animal (biosistem fără cunoaşteri creaţioniste deosebite) ci şi, mai departe:
– pentru schimbarea principiilor active ale relaţiilor dintre membrii aceluiaşi grup de evoluţie, adică: consolidarea termenilor de trăire superioară în familie, consolidând astfel trecerea de la atitudini indiferente în cârd, turmă, haită – la atitudini de protecţie şi conlucrare în familie);
– pentru schimbarea relaţiilor lor cu ajutătorii spirituali: cu care trebuiau să se obişnuiască treptat – dar repede – să-i primească în primul rând prin naştere, în mijlocul grupurilor lor.
Fiziologia corpurilor se pliază, de fapt, circulaţiei energiilor în corpurile fiecărui spirit întrupat. Sistemul corpurilor fluidice sauriene – ca, de altfel, al tuturor vieţuitoarelor de acelaşi fel – funcţionau optim cu cantităţi reduse de energii necesare fiecărui corp în parte. O cantitate mai mare de asemenea energii putea să întreţină corpurile fluidice până la corpul vital, nu însă şi corpul vital, şi structurile corpului fizic. Saurienii erau animale cu sânge puţin mai rece decât cel al mamiferelor: structurile lor funcţionau în acest fel, pentru ca asemenea spirite să se obişnuiască cu nemişcarea. Nu-şi puteau folosi corpurile în mişcare prea multă, în deplasare, în acţiune foarte rapidă, ca şi mamiferele: cu răspuns rapid la fiecare impuls primit din mediu. Fiind de felul lor spirite impulsive, iuţi – aşa cum dezvăluie şi indivizii societăţii lui Madrit – aceasta era cea mai bună cale prin care spiritele sauriene puteau să fie oprite din acţiuni pripite, înainte ca primul impuls să le propulseze în acţiune, în timp ce restul impulsurilor să fie pierdute din conştient. Pentru a li se asigura percepţia tuturor stimulilor din mediul de trai, începuturile evoluţiilor lor de creator conştient s-au desfăşurat prin manifestări cu ajutorul corpurilor masive, după care – alături de masivitatea corpurilor, li s-au oferit şi aspectul funcţional pe care îl denumim “sânge rece”. Nu se puteau introduce concomitent amândouă asemenea elemente, căci numai după obişnuirea cu un element se introduc în evoluţii altele noi, altfel oboseala spiritului poate conduce la evoluţii deviate, care, la rândul lor, pot devia în cascadă nu numai evoluţiile proprii, ci şi pe cele ale ajutătorilor lor, precum şi evoluţiile întregii zone de rezidenţă.
În acest caz, adiacent acestor structuri voluminoase, s-au folosit în evoluţiile pământene structuri genetice care conferă sângelui particularitatea de a acumula din exterior căldură, arderile interioare nefiind suficient de puternice pentru a întreţine căldura corpurilor constantă.
Dacă necesarul complet de energie ar fi venit de la corpurile fluidice – aşa cum se petrec energizările la mamifere şi la oameni, pe Pământ – totalitatea energiilor primite astfel de corpul fizic, care să fi avut structuri adecvate de procesare, ar fi condus la activarea manifestărilor de creator conştient. În astfel de situaţie, saurienii ar fi fost dezorientaţi, la fel ca şi azi, în cazul unor oameni cu handicapuri. Corpurile fizice nu ar fi oferit condiţii pe măsura cunoaşterilor spiritelor, adică: mers biped cu coloana vertebrală flexibilă, picioare care să ofere stabilitate în mişcare şi staţionare, mâini adaptate activităţii de apucare.
Condiţiile lor corporale ofereau însă pe Pământ exact ceea ce necesitau astfel de spirite aici. Saurienilor nu le trebuia momentan creaţie materială, decât ca pregătire radiantă pentru evoluţiile următoare. Ceea ce făceau înaintaşii lor, chiar dacă inconştient. Şi nu au primit de la ale fiinţe de pe planetă, dar au primit aşadar, în finalul timpului lor de evoluţie pământeană, de la înaintaşii lor.
Nici înaintaşii lor nu au necesitat reactivarea, reamintirea posturii lor de creatori conştienţi, aici, pe Pământ, decât pentru a învăţa cum să reorienteze o parte din agresivitatea lor, din moştenirea lor animalică, către acţiuni de apărare mai paşnică, necesare derulării în paralel a activităţii de creatori conştienţi. Totul fiind, de fapt, o redistribuire a energiilor de la lupta împotriva prădătorilor către creaţie materială, conştientizând că prin ea puteau supravieţui într-un mod complex, comparativ cu cele trăite anterior.
Pentru aceasta, cosocietarii lui Madrit primeau într-adevăr energii complexe de la corpurile lor fluidice către corpul fizic de manifestare, de acţiune. Pentru ei, energiile cele noi erau activante, optime vieţii lor. Corpurile lor fizice aveau pregătite structuri pentru procesarea lor rapidă: glande endocrine, structuri cerebrale adaptate unor astfel de funcţionări complexe. Dar nu şi restul saurienilor, care au rămas la nivelul cunoscut, necesar cerinţelor evoluţiilor lor.
Doar restul poporului saurian a trăit procesul de extincţie, spiritele retrăgându-se pe rând, complet, din întrupările pământene, atunci când a avut loc creşterea volumului energiilor de înaltă vibraţie în aerul planetar. A fost un proces mai simplu decât cel pe care l-au trăit înaintaşii lor: făcând un drum pe altă planetă, venind şi trăind în paralel cu fraţii lor, dar departe de ei, o viaţă complexă, de creator conştient şi de fiinţe fără apărare naturală prin corpurile lor.
Plexurile corpurilor fluidice sauriene nu s-au modificat (aşa cum se modifică ele acum, în corpurile noastre de azi, mărindu-şi capacitatea de procesare a energiilor din spaţii). Ele nu au procesat volume mai mari de energii decât înainte. Doar aerul planetar, procesat de corpul fizic a devenit mult mai bogat în filamente de energii şi materii de înaltă vibraţie. Corpurile fluidice preiau din acest aer atmosferic, fiecare în parte, filamentele necesare pentru întreţinere, numai după puterea plexurilor lor, în timp ce corpul fizic, prin respiraţie, trage aer cu toate energiile şi materiile din componenţa sa momentană. Procesarea aerului aducea saurienilor, de fapt, acel surplus care le-a oprit, la un moment dat, formarea descendenţei lor, ca specie.
La începutul cercetărilor acestor evenimente, se poate crede că astfel de corpuri fluidice sauriene procesau un volum sporit de energii de vibraţii înalte: după cum şi azi corpurile umane se transformă (şi ale majorităţii mamiferelor), mărindu-şi capacitatea de vehiculare a energiilor şi materiilor, sub influenţa creşterii vibraţiei planetare. Dar cercetând corpurile fluidice ale lui Madrit şi ale cosocietarilor săi, în paralel cu cele sauriene, se ajunge la înţelegeri înaintate ale particularităţilor tuturor corpurilor sauriene. Corpurile înaintaşilor nu îşi trăgeau originea din corpurile sauriene: fiecare tip de corpuri erau create individual şi aveau funcţionări separate. Nici unele, nici celelalte nu îşi puteau schimba structurile plexurilor: astfel de schimbări sunt oferite doar pentru cazurile când evoluţiile merg mai departe, urmând schimbările planetare. Corpurile fizice ale oamenilor sunt adaptate schimbărilor care au loc în corpurile fluidice, pentru că specia oamenilor merge mai departe. Corpurile saurienilor erau create pe alte principii, care urmau necesităţile de evoluţie ale spiritelor sauriene. Cele fluidice vehiculau acelaşi volum de energii, dar vibraţia lor era acum mai înaltă; corpurile fizice primeau în schimb pe calea aerului respirat, un volum sporit de energii de vibraţie de asemenea mai înaltă.
Existenţa unui sistem corporal complex, care presupunea pentru saurieni corpuri spirituale, aşa cum numai mamiferele mai aveau în acel moment pe Pământ, a presupus însă o serie întreagă de particularităţi de evoluţie. Una dintre caracteristicile oferite corpului fizic de către corpurile spirituale din propriul sistem este căldura sângelui sub influenţa vibraţiei înalte a energiilor vehiculate. S-a arătat deja faptul că saurienii aveau sânge destul de cald: dar nu atât de cald ca mamiferele – nici atât de rece, ca reptilele.
Nu numai modificarea mişcărilor sunt influenţate de căldura sângelui, sub influenţa corpurilor spirituale, ci şi antrenarea în diverse alte manifestări, activităţi.
Corpurile fluidice au cel mai mare impact asupra corpurilor fizice, oferind volumul cel mai puternic de impulsuri pentru derularea manifestărilor spiritelor astfel întrupate. Dacă şi saurienii ar fi avut corpuri fluidice care să vehiculeze un volum sporit de energii de vibraţie înaltă, corpurile lor fizice ar fi fost impulsionate la alte manifestări, pentru care nu existau structuri de realizare. Corpurile lor fizice erau create astfel încât să nu susţină creaţie, dar nici să nu se distrugă propriu zis pe interior, în lipsa unor activităţi bogate. Aşa cum este creaţia materială – o creaţie care presupune întotdeauna folosirea simultană unor volume mari de energii, la nivelul tuturor corpurilor: şi fizic, dar şi fluidice.
Astfel încât un sistem corporal pe măsura necesarului de evoluţie al spiritelor sauriene doar limitau timpul lor de trăire efectivă.
Ne trebuie să ştim astfel de lucruri, chiar dacă aflăm că nu avem nici o legătură corporală cu saurienii. Corpurile noastre de manifestare, umane, sunt arhetipale: adică poartă cu ele toate structurile care pot ajuta orice fel de manifestare umană, în orice fel de timpuri. În funcţie de vibraţia planetară şi de activităţile noastre, se dezvoltă sau intră în latenţă unele structuri sau altele, impulsionate de corpurile spirituale – corpuri-matrice pentru corpurile eterice, care se constituie la rândul lor matrice pentru corpurile noastre fizice.
Dar nu toate speciile au astfel de corpuri şi, aşa cum s-a discutat mai sus, confuziile pot întuneca multe dintre cercetările noastre. Evoluţiile poartă cu ele subtilităţi uneori mai dificil de pătruns, dar toate sunt de înţeles pentru noi acum, sau în perioadele următoare. Vom mai discuta despre evoluţii preliminare şi vom vedea că nu întotdeauna corpurile fluidice ale înaintaşilor unui popor spiritual oferă aceleaşi particularităţi de înaintare în evoluţii.
Cosocietarii lui Madrit – în majoritatea lor spirite sauriene înaintaşe, aşa cum ştim acum – trăiseră deja o etapa de pregătire, de cunoaştere nouă (preliminară) pe planeta următoare de evoluţie, sub îndrumarea şi protecţia coordonatorilor lor de evoluţii. Întorcându-se de acolo pe Pământ, pentru a aduce saurienilor – semenilor, fraţilor lor rămaşi acasă – un exemplu de modalităţi în care aveau să evolueze ulterior cu toţii, ei au trăit un exemplu viu în apropierea semenilor lor, pentru început doar spre orientarea lor generală. Asemenea evoluţii, superioare formelor trăite de comunitate în evoluţia lor curentă, dacă s-ar desfăşura sub ochii tuturor, nu ar fi înţelese bine de către membrii ei. Însă, prin rezonanţă spirituală, prin vibraţiile emise de corpurile fluidice, spiritele cu aceeaşi evoluţie percep şi înmagazinează – chiar dacă inconştient – informaţii despre un alt fel de trăire, de activitate, desfăşurată de semenii lor veniţi din evoluţii preliminare. Separat de restul poporului lor, înaintaşii îşi împrospătează aşadar ei înşişi cunoaşterile la întoarcere, cunoaşteri acumulate în călătoria de evoluţie preliminară pe următoarea planetă, cu ajutorul cărora îşi vor ajuta fraţii să trăiască în felul în care înaintaşii au deja suficientă experienţă.
Astfel de cicluri sunt proprii numai creatorilor conştienţi şi se vor dezvolta în continuare, pe măsura creşterii experienţei lor totale.
Un moment al evoluţiei saurienilor se încheiase, saurienii aveau propria experienţă; mai aveau acum şi experienţa subconştientă a celor realizate de înaintaşii poporului lor. Toate acestea aveau să le fie de mare folos pe viitoarea planetă de evoluţie, unde aveau să trăiască un alt fel de rezidenţă proprie: unde se vor confrunta în special cu energiile şi materiile, cu vibraţiile care aici, pe Pământ, le limitaseră trăirile. În acest fel aveau să înveţe că astfel de energii care i-au exterminat pe Pământ – îi pot extermina oriunde, dar ele pot fi şi utile în alte condiţii, dacă se vor strădui să înveţe cum să le folosească. Astfel de conştientizări privitoare la existenţa energiilor dătătoare de viaţă pe orice planetă, le vor dezvolta puncte de discernământ din ce în ce mai utile în trăirile lor. Pentru că, pe de altă parte, ei aveau de învăţat din propria lor experienţă să nu distrugă în orice situaţii viaţa – orice vieţuitoare care nu evoluează la fel cu ei, aşa cum au făcut ca animale, până atunci. Iar aici conştientizările aveau să cuprindă şi învăţăturile privind înlocuirea omorului prădătorilor cu alungarea lor. Din experienţa cosocietarilor lui Madrit vor învăţa că nu orice duşman trebuie omorât, chiar dacă ar exista condiţii pentru aşa ceva, ci trebuie învăţată lecţia convieţuirii, ca şi aceea a alungării, a îndepărtării pe cale paşnică a duşmanilor, a conştientizării treptate că este vorba despre fiinţe asemenea lor, spirite care fac şi ele evoluţia lor.
Nu este de loc întâmplător nici faptul că înaintaşii saurienilor au evoluat în corpuri de tip uman, corpuri care erau însă apropiate şi de tipul celor al mamiferelor. Mai cu seamă privind sistemul corporal fluidic, ajutător pentru corpul fizic – corp de manifestare curentă. Pe planeta următoare, saurienii aveau să evolueze ca specie de vieţuitoare într-un fel de corpuri asemănător oamenilor de pe Pământ, dar şi ale celorlalte mamifere, adică al celor vieţuitoare cu care au convieţuit pe Pământ, chiar dacă i-au avut drept duşmani. Evoluţiile lor aveau astfel de cunoscut trăirile care să îmbine toate condiţiile care cauzaseră neplăceri speciei lor pe Pământ. Astfel de împletiri arată că aceleaşi elemente de evoluţie – întrupaţi şi condiţii atmosferice, energetice şi vibraţionale deopotrivă – pot fi şi impulsuri de limitare a evoluţiilor, când este cazul, dar şi de dezvoltare a lor, în alte cazuri: pe treptele următoare de evoluţie.
Prin asemenea înţelegeri treptate, orice spirite trec de la evoluţia animală – la obişnuinţe mai elevate, de tip omenesc: adică de creator conştient. Obişnuinţe omeneşti care vor conduce în final la obişnuinţe de tip dumnezeiesc: de ajutător şi de creator înălţat.
Să subliniem şi faptul că nu întâmplător ajutătorii lor în asemenea evoluţii finale au fost spirite pe care le vom întâlni ulterior ajutând rezidenţii umani, spiritele rezidente umane.
Astfel de ajutători au rămas purtători de amprente ale acestor timpuri, sensibilizând permanent omenirea, mai ales în vremurile de vibraţie joasă: pentru conservarea vieţii întregului biosistem pământean. Şi nu numai pentru spiritele umane care îşi vor efectua rezidenţa proprie în continuare pe Pământ. Spiritele umane rezidente au înţeles bine atunci, asistând plecarea saurienilor, condiţiile evoluţiilor popoarelor spirituale aici, pe Pământ. Dar pe Pământ aveau să vină mereu alte grupuri spirituale, pentru evoluţii de tip uman: grupuri de spirite care nu au trăit asemenea vremuri şi nici multă sensibilitate nu au, în vremuri planetare de joasă vibraţie mai ales. Ajutătorii comuni, ai saurienilor şi ai oamenilor au oferit mereu acelaşi tip de informaţie radiantă: de dragoste, de înţelegere a tuturor formelor de viaţă din mediul planetar. Au dovedit respect şi au ştiu să insufle mereu, mai devreme sau mai târziu, acelaşi respect pentru viaţa de pe Pământ tuturor celor din jurul lor.

Prezentarea vieţii lui Madrit, până la studiul detaliat al evoluanţilor preliminari ai altor popoare spirituale, în apropierea sau chiar în mijlocul oamenilor de azi, este prezentarea unor evoluţii necesare pentru a înţelege că oamenii nu puteau avea drept strămoşi aceşti oameni-morsă. De aceea am şi oferit atât de multe detalii. Există cercetători care au văzut în trecutul omenirii aceşti evoluanţi şi i-au crezut a fi strămoşii civilizaţiilor umane contemporane. În continuare însă, vom vedea alte civilizaţii de tip uman, prin care vom înţelege că acest lucru nu este adevărat.
Pe de altă parte, văzute de către aceiaşi – sau alţi – cercetători, fără o cunoaştere profundă a societăţilor, fără cunoaşterea sistemelor corporale umane, fără studiul evoluţiilor pe etape, cu multă uşurinţă se poate crede că suntem urmaşii unor civilizaţii extraterestre rătăcite prin univers, ori sosite pe Pământ urmând un drum clar, cu scopuri interesate bine definite. Fără înţelegerea evoluţiilor ajutătorilor direcţi, se poate crede că civilizaţiile care au urmat, în timp, au avut la bază ori fecundarea femelelor de om-morsă, ori de om-maimuţă, de către aceşti extratereştrii, ori auto-clonarea proprie, aducerea (aero-purtarea) lor până pe Pământ, în scopul de a crea populaţii de sclavi pentru diverse motive. Adică, mai concret: pentru că în viziuni apare aurul, folosit de atlanţi, la fel ca şi cristalele, concluzia logică – după dorinţele noastre de azi – a fost că extratereştrii aveau nevoie de aur, de cristale, de alte lucruri asemănătoare.
Lucrurile însă nu au stat de loc în acest fel. Pornind de la a demonstra că omul-morsă nu este strămoşul nostru, vom arăta în continuare cum au apărut şi cum s-au dezvoltat civilizaţiile umane străvechi, de fapt singurele formatoare ale omenirii pe care o cunoaştem astăzi.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
01. Sinteza Capitolului 2 – MADRIT

Madrit este ajutător planetar care se poate implica în evoluțiile tuturor speciilor de viețuitoare de pe Pământ. La începutul ciclului său de vieți pământene, primul său destin cu manifestare prin corp fizic a fost alături…

02. Viața lui Madrit (1): Despre rezidenți și ajutătorii lor

Una dintre metodele pe care le vom folosi în aceste studii va fi reluarea unor aspecte ale capitolelor anterioare, în care se face uneori doar o deschidere de studiu. Studiul este continuat astfel, având deja creată o bază de discuţie,…

Dictionar