1. OLCO: În preajma Pământului

03. Viața lui Olco (2): Entități spirituale și entități astrale

ENTITĂŢI SPIRITUALE
În atmosfera Pământului, grupurile aveau să se împrăştie, fiecare formaţiune spirituală de acest fel începându-şi pe loc sarcinile. Se poate crede că această formaţiune spirituală, mai precis corpul ei de manifestare, de călătorie, are un fel de putere de transformare, de cameleonism – luând o formă asemănătoare cu unele vieţuitoare ale locului. Pământul era populat în mod majoritar cu vieţuitoare uriaşe, pe care azi le numim saurieni. Iar formaţiunea spirituală urmărită de noi luase o formă locală, care aducea cu un fel de broască ţestoasă fără carapace, de culoare aurie cu irizaţii verzui.
Se poate trage o primă concluzie: călătorii, care se îndreptau către grupuri de saurieni, erau ajutători pentru aceste vieţuitoare, şi nu pentru oameni. Căci dacă ar fi fost pentru oameni, ei ar fi luat o înfăţişare umană.
La o observare mai atentă, studiind mai profund acest fenomen, se înţelege şi esenţa acestei transformări. Pentru care avem însă nevoie de câteva idei preliminare.
Toate spiritele efectuează evoluţii, pe parcursul cărora schimbă corpurile lor în mod gradat, în funcţie de necesităţile momentului lor evolutiv. Dar şi entităţile evoluate folosesc gradat diferite feluri de corpuri, de tipul celor care vor fi folosite şi de către cei în mijlocul cărora vor trăi, ajutându-i după cunoaşterile şi necesităţile lor. În călătorii prin univers, spiritele care au ajuns, în evoluţia lor, să poată efectua astfel de drumuri, călătoresc în corpuri de mare sensibilitate, care le ajute să înţeleagă fenomenele pe care le pot percepe, prin prisma experienţei lor. Raportat la cunoaşterile legate de locul din Universul Fizic în care se află şi Pământul, corpul de manifestare a spiritelor aflate în călătorii universice este ceea ce numim corp spiritual (sau budhic – în literatura de specialitate). Este un corp de călătorie, despre care însă trebuie să precizăm că nu este funcţional decât într-un sistem mai complex, în care corpul de bază (de manifestare: corpul spiritual în acest caz) este ajutat de alte corpuri, de vibraţie superioară. Entităţile nou sosite pe planetă trăiesc în continuare manifestându-se prin corpul spiritual, cu ajutorul căruia ele se acomodează cu locul în care vor trăi.
Obişnuim să numim entităţile printr-un nume generic, oferit de corpul de manifestare curentă a spiritului. Fiecare sistem planetar al stelei locale are specificul său corporal pentru întrupaţi cu corpuri fluidice şi pentru întrupaţi cu corpuri fluidice + corp fizic de manifestare. Pe Pământ sunt entităţi spirituale: care folosesc corp spiritual (sau budhic) pentru manifestare şi entităţi astrale: care folosesc corp astral de manifestare curentă. Oamenii (folosim numirea de indivizi) au sisteme corporale cu corp fizic de manifestare.
O astfel de trăire, de acomodare, este o continuare a celor cunoscute pe parcursul drumului lor până în punctul terminus al călătoriei lor (Pământul, în cele povestite aici). Sunt cunoscute astfel, cu continuitate, desfăşurările fluxurilor de energii şi materii locale, aşa cum sunt ele peste tot, în circulaţia lor prin univers, apoi cum sunt atrase de stele şi repartizate apoi planetelor pe care stelele le guvernează. La nivel planetar, se observă apoi modurile de folosire a fluxurilor de către toate grupurile de spirite evoluante pe planetă, după particularităţile de trăire specifice treptelor lor de evoluţie. Toţi noii sosiţi pe planetă, în orice timpuri, evoluează astfel în corpuri de tip spiritual, până când simt că şi-au finalizat acomodările cu planeta, cu întreg biosistemul planetar – dar şi simţind că şi vieţuitoarele planetare s-au acomodat cu ei, noii veniţi.
Entităţile spirituale se pot percepe pe ele înseşi ca formaţiuni sferice, albe, mişcându-se liber în preajma Pământului. Un Pământ care apare ca un bulgăre de lumină albă, cu porţiuni difuze de culori diferite, pierzându-se în lumina albă cu nuanţe estompate, în continuă mişcare. Soarele apare în percepţiile corpului spiritual ca o sferă de lumină albă mult mai compactă decât Pământul. Se poate crede că soarele – steaua pe care o vedem ca soarele nostru auriu – să fie văzută şi din restul corpurilor de manifestare tot ca şi un glob auriu, dar el apare în realitate de un alb compact, dens, cel mai dens element sesizabil la acest nivel fluidic. Densitatea se simte în vibraţia puternică, dar nicidecum obositoare. Nu se simte o radiaţie de căldură sau de alt fel venind de la stea, ci doar vibraţiile puternice pe care le împrăştie în mediul apropiat: sistemul său planetar este însă mult mai extins decât cel pe care îl cunoaştem azi, şi aceasta înseamnă o anume structură formată din corzi pe care se adună planetele pe care le guvernează. Dar de la acest nivel, corzile matriceale nu se percep, pierzându-se în mijlocul oceanului de energii şi materii în continuă mişcare, ce nu lasă nici un milimetru de spaţiu liber în imensitatea universului. Acolo unde, de-a lungul călătoriei, impresia generală pare că pierde din percepţii vălătucii zburători prin cosmos, de fapt vederea cercetătorului, care îşi priveşte de fapt amintirile din corpul său de carne, nu prinde de la bun început toate particularităţile locurilor parcurse. Numai odată cu acomodarea şi cercetarea sistematică a unor astfel de medii, încep să se contureze percepţiile pe care şi le aminteşte astfel.
De asemenea, în largul universului, ordonarea fluxurilor este mult mai mare, iar mişcarea lor este relativ lentă, comparativ cu viteza de deplasare a roiului. Şi nu pentru că în preajma planetelor dezordinea ar fi mai mare, ci pentru că mişcarea fluxurilor, fuioarelor, este mai strânsă, mai variată, cu viteze diferite, în funcţie de felul în care fiecare tip de corpuri (reprezentând vieţuitoarele vegetale şi animale, în corpuri de diferite forme şi mai ales diferite materii) atrage fluxuri de energii şi materii care hrănesc, întreţin corpurile din sistemul corporal propriu. De aceea împletirea fluxurilor cuprinde de fapt „despletirea” fluxurilor mari în componente mai subţiri, şi vehicularea lor pe direcţii diferite, cu viteze diferite, schimbând vibraţiile în funcţie de corpurile pe care le străbat. Apoi sunt eliberate în spaţii din corpuri, reunindu-se din nou, plecând mai departe, atrase de alte formaţiuni stelare şi planetare din galaxie.
Revenind la steaua noastră, la Soare, să reţinem că în această zonă a Universului Fizic, obiectele cosmice nu sintetizează energii şi materii de vibraţie atât de înaltă cum sunt energiile şi materiile aurii, dar existenţa acestora aici se datorează atragerii lor, în cantităţi relativ mici, de către stea şi planetă. Galaxia este ordonată în grupuri de stele care formează sisteme stelare, fiecare în parte având particularităţi existenţiale proprii. Fiecare sistem stelar sintetizează diferite feluri de filamente de energii şi materii, iar sistemul din care face parte şi Soarele doar vehiculează, însă nu sintetizează energii şi materii de felul celor aurii. Vehicularea lor însă se datorează necesităţii menţinerii unei vibraţii constante în sistemul planetar al stelei, căci vibraţia din sistem, din întreaga galaxie, prezintă dese fluctuaţii, care pot obosi mult spiritele care se află la începutul evoluţiilor lor. Energiile şi materiile de tip auriu şi de tip argintiu sunt folosite în special de ajutătorii secundari, în anumite situaţii chiar în mod conştient, pentru lucrări de mare subtilitate în domeniul stabilizării vibraţionale a întregii planetei. Restul populaţiilor vehiculează astfel de filamente, prin corpurile lor, doar pentru stabilizarea vibraţională a acestora: în cantităţi mici şi pe termen scurt, ele având viteza cea mai mare de circulaţie şi părăsind cel mai repede corpurile pământene, indiferent de felul acestora: de la corpurile fizice – până la corpurile supraenesice – adică până la corpurile care au vibraţia cea mai înaltă din sistemul corporal omenesc.
Se poate observa faptul că entităţile spirituale pot să aibă un aspect argintiu sau auriu, datorat cantităţii mai mari sau mai mici de energii care le străbat structurile, de la un moment la altul. De aceea culoarea unei entităţi spirituale poate vira momentan doar către auriu sau argintiu, dar culoarea ei obişnuită este albă, niciodată de altă culoare din spectrul pe care îl cunoaştem azi. Asemenea culori sunt specifice doar entităţilor astrale, despre care vom discuta în continuare, de vibraţie mai scăzută decât entităţile spirituale. Dar acest lucru nu trebuie perceput ca fiind o entitate astrală de evoluţie mai puţină decât entităţile spirituală, căci diferenţa constă în corpuri, iar astfel de corpuri (cele astrale) se apropie din ce în ce mai mult de perceperea vieţii în amănuntele sale semnificative, la nivele de cunoaştere a vieţii de la spiritual în jos – până la nivelul astral, iar pentru vieţuitoarele în corp fizic, de la nivelul astral în jos, până la nivelul corpului fizic.
Asemenea energii şi materii (de tip auriu şi de tip argintiu) sunt particulare numai întrupaţilor din zonele extrem de îndepărtate de pământ, de concentrări masive de galaxii, în care însăşi galaxia devine formă de întrupare. În regiunea universului în care se află Pământul, nici corpurile planetare, şi nici cele stelare nu se pot constitui cu aportul acestor energii şi materii. Nu se pot constitui nici un fel de structuri materiale de acest tip, energizate de fluxurile de acelaşi fel.
Pământul, văzut în acest fel, este înconjurat – ca şi nucleul atomic cu electronii săi – de o mulţime de pete albe aflate în mişcare; senzaţia este de ploaie sau de ninsoare, dar fiecare “fulg” are o voinţă proprie, independentă. Se pot simţi clar – entităţi întrupate în corpuri spirituale, care vin şi pleacă, aşa cum sunt avioanele pe cerul nostru de acum! Pământul întreg este lumină în lumină, şi nu este nici un strop de întuneric nicăieri. Peste el lumina cade franjuri de toate culorile, care îl înconjoară, îl luminează. Este un tablou ameţitor pentru orice cercetător de acum, în care de-asupra cad perdele grele de toate nuanţele de violet, dedesubt vin pale largi verzi, iar ecuatorul este încins de toate nuanţele de bleu, ici-colo cu portocaliu care radiază în tonuri de galben. Totul este ca o auroră boreală, peste care sclipeşte o ploaie de entităţi albe şi aurii.
Dintre toate felurile de întrupaţi pe o planetă ca Pământul, numai entităţile spirituale pot să surprindă totalitatea acestor desfăşurări energetice în toată măreţia şi complexitatea lor, căci în călătoriile astrale aspectul este mult mai monoton, percepţia de acest fel este considerabil redusă. Însă bogăţia de structuri planetare, stelare şi de vieţuire efectivă a spiritelor compensează mult acele elemente care nu mai pot fi percepute cu corpul astral.
Totul este lumină în lumină, în percepţiile spirituale, aşa cum spuneam. Ceea ce pare interesant este faptul că nu se vede nicăieri roşu aprins aici, dar în schimb cosmosul, care apare luminat în lumină aproape albă, este o lume de lumini şi stele albe sau de toate culorile, dar în care apare şi negrul.
Este necesar să se înţeleagă că negrul, ca percepţie în univers, este de fapt o informaţie extrem de complexă. La nivelul corpului fizic, negrul nu reprezintă decât faptul că retina din structura oculară nu este încărcată cu elemente care să preia informaţii complete din mediul de trai şi să le transmită creierului, spre decodificare. Subiectele obturate momentan cunoaşterii umane sunt tratate în acest fel, de către coordonatorii de evoluţii, care sunt şi Marii Creatori ai Universurilor şi ai tuturor formelor de manifestare ale spiritelor, pentru a crea condiţii de dezvoltare a curiozităţii întrupatului, apoi de învăţătură, de aplicaţie şi dezvoltare în continuare a cunoaşterilor. În acest fel cresc puterile interioare ale spiritelor, după cum se implică în aplicarea cunoaşterilor pe care le acumulează.
Să luăm ca exemplu întunericul. Acolo unde percepţiile corpului spiritual arată puncte sau pete de culoare neagră (popular numit „întuneric”), spiritul este atenţionat chiar de la acest nivel înalt de existenţa unor elemente constitutive ale universului, de a căror cunoaştere detaliată nu are momentan nevoie. Aşadar, negrul ca atare nu este nimic rău, iar spiritul descoperă şi se obişnuieşte, în timp, să nu se mai zbată – dar şi bată – pentru ceea ce încă nu i se dă a cunoaşte direct, rămânând undeva la marginea conştienţei sale. Şi să aştepte cu răbdare să se construiască în viaţa sa condiţii pentru cunoaşterea unor detalii care vor urma în evoluţii. Atunci când oamenii sunt puternici, la sfârşitul acelei etape de evoluţie pe care o numim intuitivă (adică evoluţie prin intuirea universului, nu prin cunoaşterea lui directă: adică aşa cum se desfăşoară viaţa noastră, azi), ei sunt în stare să desfăşoare o viaţă în care să folosească negrul în viaţa lor curentă, fără a se teme de nimic. Şi astfel, se vor obişnui mai departe să înţeleagă cu calm că astfel de forme de prezentare rămân numai o atenţionare spirituală, nicidecum un pericol existenţial.
Peste tot o entitate spirituală percepe o lumină extrem de densă, o lumină care pare a avea volum, consistenţă, în care se percep clar diverse feluri de energii, sub formă de fuioare, de diferite vibraţii, care dau imaginea de lumină sidefie, ori alb-gri-perle, ori uneori translucid. Aşa cum am mai spus, imaginea de spaţiu relativ întunecat poate apare numai la început, atunci când s-a făcut trecerea dintr-un univers în altul, ca o stare comparativă şi de acomodare. Pe drum, până aici, este drept că totul era văzut exact ca într-o călătorie în corp astral: cerul violet închis, cu stelele de diferite culori; orizonturile erau pline de lumini depărtate – atmosfere planetare, aşa cum se pot vedea aici, în jurul Pământului. Dar o asemenea percepţie avea loc numai datorită faptului că senzorii corpului spiritual se adaptează în timp – deşi un timp relativ scurt – la percepţiile realităţilor de vibraţie foarte înaltă din univers, urmând ca treptat entitatea călătoare să descopere tot spaţiul cosmic în întreaga splendoare a existenţei sale.
Entităţile spirituale pot să-şi realizeze acomodările în mod individual sau în formaţiune comună pentru mai mulţi fraţi spirituali. Fraţii spirituali sunt spirite cu evoluţii comune, care au efectuat evoluţiile împreună, nedespărţiţi în spirit, pentru a învăţa unul de la altul cum să ofere şi cum să primească ajutor. Chiar dacă începând cu secundariatul, fraţii se despart, fiecare monadă evoluând pe cont propriu, foştii fraţi de spirit se vor ajuta în eternitate, căci complexitatea lucrărilor lor se sprijină întotdeauna pe acest fel de simţire şi experienţă comună.
Entitatea pe care cei trei o configurau avea un cod de vibraţie comun de intrare la întrupare în zona Pământului: OLCO. Este singura dată, imediat după sosirea pe planetă, când aveau să evolueze toţi trei nedespărţiţi, pentru acomodare, cu un singur cod de vibraţie, după care fiecare îşi va desfăşura, separat, vieţile care le aveau planificate. Pentru fiecare entitate, fiecare viaţă are un cod de vibraţie specific. Acest cod reprezintă puterea entităţii de a dezvolta un element principal de evoluţie, din mulţimea de elemente care se dezvăluie treptat, ieşind dintr-o memorie formată din acumulări de experienţă în evoluţii străvechi. Căci venim din eternitate şi mergem în eternitate, şi toată experienţa acumulată se păstrează intactă, fără să se piardă absolut nimic.
Se precizează faptul că entităţile nu se cheamă între ele pe nume şi, de altfel, comunicarea nu se face prin gând, aşa cum am fi tentaţi să credem. Comunicarea între entităţile spirituale se face prin sunete, iar pentru entităţile astrale se face prin sunete şi imagini, cu precizarea că aceste elemente de comunicare sunt în registrul lor cel mai înalt de vibraţie. Ele sunt percepute de oameni, ca spirite întrupate în corp fizic, doar la nivel de subconştient – pe diferite trepte de profunzime ale acestuia. Corpurile fluidice ale indivizilor (ca monade întrupate în corp fizic) preiau informaţia de la entităţile fluidice (monade întrupate în corp fluidic: spiritual sau astral) şi o transmit către corpul fizic, sub formă de vibraţii. Este o informaţie care se decodifică la nivel cerebral, printr-o funcţie specială a creierului. Fiecare cod de vibraţie (sau nume) de care aflăm în întrupările noastre este, de fapt, o adaptare pe care corpul cauzal, cu corpurile din subordinea sa (mental, astral, vital) şi cu informaţiile de la corpurile superioare lui (cele spirituale) o realizează la un nivel cât mai apropiat de sunetul original general, emis de întreg complexul corporal. Pentru entităţile de tip spiritual şi astral – despre care vom vorbi în continuare, codul de vibraţie este necesar să fie folosit numai în cazurile în care ele prezintă devieri, iar coordonatorii lor consideră ca este necesar să le atenţioneze. Când entităţile se ştiu în îndreptări de neputinţe, îşi folosesc singure propriul cod pentru a-şi stabiliza vibraţia, pentru a se aduna din deviere. Numai dacă nu se folosesc ele însele de propriul lor cod, în felul de mai sus, atunci intervin coordonatorii lor.
Studiind codul personal al entităţilor spirituale – adică numele lor – se poate ajunge la concluzia că acest cod – OLCO, al formaţiunii spirituale pe care o studiem acum – era valabil numai pentru formaţiunea spirituală formată din cei 3 fraţi spirituali. Dacă se cercetează codul entităţii sub formă de broască ţestoasă aurie, situaţia se schimbă imediat: vibraţia devine mai simplă, cu intensitate diminuată, cu variaţii mai multe şi mai strânse de la o perioadă scurtă de timp la alta.
Şi, în acest fel, cercetătorul îşi poate da seama că nu este vorba despre acel cameleonism al corpului spiritual, al entităţii spirituale, despre care discutam la început. Sistemul corpurilor spirituale are posibilităţi restrânse de modificare, care îi sunt specifice – printre care şi acel mod de reunire a mai multor entităţi de vibraţii foarte asemănătoare. Dar el nu este un corp de călătorie – adică un corp de deplasare şi de cercetare: de percepţie şi de înţelegere a lumii înconjurătoare, prin prisma experienţei întregi a spiritului, în universul pe care îl studiază astfel.
Cea mai importantă abilitate a corpului spiritual, după percepţii înaintate, este aceea de a strânge materiale de vibraţii foarte diferite, dar cu puţin mai mici decât cele ale materiilor şi energiilor sale. Cu ajutorul lor, spiritul îşi constituie un sistem corporal mai complex, păstrând însă ca bază existenţială acelaşi corp spiritual lucrător.
Foarte important de înţeles privind orice fel de transformare a sistemelor corporale, în orice univers, este modul în care au loc asemenea transformări. Vom discuta îndelung asupra lor, de aceea este necesar să înţelegem acest fenomen. Să urmărim, în linii foarte largi, cum are loc un astfel de fenomen.
Cu ajutorul corpului său, spiritul are abilitatea de a realiza acţiuni pe care le vom numi manifestări: căci nu sunt numai acţiuni propriu zise – dintre care despre deplasare am discutat până acum. Mai sunt o serie nelimitată practic – decât de experienţa spiritului, şi ea în dezvoltare permanentă: de atitudini, de trăiri interioare (emoţii), de mentalizări, de înţelegeri, de manifestări privind crearea şi întreţinerea de relaţii între spirite. Şi încă multe altele, pe care le vom discuta pe parcurs.
Cercetarea mediilor, în vederea acomodării cu realitatea în mijlocul căreia călătorii universici au ajuns, este o activitate deosebit de complexă. Spiritele care, în evoluţia lor progresivă, au ajuns să efectueze călătorii universice, au deja o experienţa deosebit de bogată în cunoaşterea şi cercetarea universului. Vom vedea că nu toate spiritele au formată o astfel de experienţă – cu atât mai mult dacă ne referim la cele întrupate pe Pământ. De aceea activitatea lor de cercetare a elementelor specifice locale: stelare, planetare şi de biosistem atât de bogat reprezentat – cum este cel pământean – este o activitate care presupune un volum de energii consumate deosebit de bogat. Uneori o asemenea activitate presupune chiar deplasări în galaxia locală, în corp spiritual, pentru tangenţe diverse cu alte entităţi – mai ales pentru ajutătorii înaintaţi.
Aceasta nu este însă o activitate obositoare, pentru astfel de spirite evoluate. Dar pe măsură ce acomodările, cunoaşterile şi înţelegerile avansează, volumul energiilor consumate scade proporţional cu reducerea treptată (dar totuşi rapidă) a volumului de activităţi. Momentul finalizării acestui set de activităţi nu este un moment de retragere din întruparea de tip spiritual. Spiritele care se folosesc de o asemenea întrupare nu ies niciodată din ea pentru a se odihni ci, cu obişnuinţele de studiu şi cu curiozitatea de continuare a cunoaşterilor, ele sunt doritoare să meargă mai departe. Spiritele care ajung astfel pe Pământ au deja formată de mult timp, pe scara evoluţiilor lor, dorinţa de a intra direct în cunoaşteri mai avansate, pătrunzătoare, la diferite alte nivele de vibraţie locală. Şi atunci, ele au la dispoziţie continuări de care se servesc cu drag, mai departe.

ENTITĂŢI ASTRALE
Obişnuinţa corpului de a vehicula un volum sporit de energii şi materii de vibraţii foarte diferite este folosită imediat de spirit în momentul finalizării acomodărilor cu mediul local. Energiile în fluxuri bogate sunt canalizate către părţile sistemului corporal propriu cu vibraţia cea mai joasă (deşi tot din segmentul celor mai înalte valori de vibraţie planetară). La acest nivel vor fi atrase fluxuri de materii de vibraţii diferite, se vor compactiza şi vor forma noi corpuri de trăire ale spiritului.
Corpurile formate astfel sunt, în ordinea diminuării vibraţiei lor medii: corpul cauzal, corpul mental şi corpul astral. Diminuarea vibraţiei urmează valorile vibraţionale ale câmpurilor cospaţiale şi simultane ale planetei – ale zonei în care se află şi Pământul, ca formaţiune componentă a galaxiei. Dar noul sistem corporal nu cuprinde toate structurile posibile ale acestui loc – care fac din noi, ca indivizi: oameni. Corpul spiritual nu poate crea matrici de generare a corpurilor decât până la corpul astral (numit de multe ori de noi: corp emoţional). Chiar dacă corpul spiritual este generator matriceal pentru corpul eteric – aşa cum vom vedea – corpul eteric nu se poate forma decât în prezenţa unor structuri astrale deja formate. Dar chiar şi corpul astral are o vibraţie prea mică pentru a genera pe această cale corpuri de vibraţie şi mai mică: corpul eteric (numit de noi şi corpul dublu-eteric, căci dublează în totalitate corpul nostru fizic) şi corpul fizic – corpuri care definesc vieţuitoarele planetare, aşa cum le cunoaştem şi noi, acum. Corpul fizic este numit de noi şi corp solid, denumire care însă nu ar fi chiar bine de folosit în astfel de studii, căci fiecare corp, dintre cele specificate până acum este solid pe segmentul său de vibraţie, cuprinzând în interiorul lor structuri cu alte stări de agregare.
Astfel încât, corpul astral, constituit din corpul de manifestare spiritual, devine corp de manifestare, iar noua entitate este corect denumită acum entitate astrală.
Corpul spiritual este un corp de manifestare numai pentru desfăşurarea unor călătorii universice, pentru cunoaşteri detaliate ale punctului terminus al călătoriei şi, după o evoluţie relativ scurtă, pentru întoarcerea din călătorie tot cu ajutorul său. Dar entităţile spirituale nu sunt percepute de majoritatea vieţuitoarelor de pe o planetă de talia Pământului, căci vieţuitoarele pământene, în majoritatea lor numerică, nu au ajuns la evoluţii spirituale de nivelul constituirii şi folosirii unor astfel de corpuri. De aceea, chiar din nivelul corpurilor spirituale, călătorii trec în corpuri astrale, pentru ca nu numai ei să se obişnuiască cu biosistemul planetar, ci şi acesta să se acomodeze treptat cu ei. Ca entităţi astrale, viaţa şi manifestarea lor va fi mai îndelungată şi activităţile în prezenţa vieţuitoarelor planetare – fie ele astrale sau întrupate în corp fizic – vor fi mult mai bogat reprezentate.
Aşadar, entităţile spirituale nu părăsesc acest loc de manifestare pentru a se reîntrupa direct într-un sistem corporal astral, devenind entităţi astrale. Devenirea lor, urmând şirul destinelor în acest loc din univers, urmează calea constituirii – şi nu a reîntrupării: a reîncarnării – dacă folosim expresia cea mai des folosită, dar aici nu este vorba despre vreun corp de carne. De altfel, orice spirit, al oricărei vieţuitoare, fie vegetale sau animale, se reîntrupează – aşadar este bine să folosim în mod regulat termenul de întrupare şi astfel să discutăm despre toate spiritele din jurul nostru, aflate în evoluţii.
Evoluţiile astrale nu au numai rolul de a obişnui biosistemul cu noii veniţi pe planetă, precum şi cu simţirea (chiar dacă subconştientă) a creşterii aglomeraţiei planetare chiar în timpul vieţii lor. Astfel de evoluţii continuă aprofundarea cunoaşterilor, ca parte a acomodărilor înaintate, specifice acestui nivel, astral. De la acest nivel – astral – senzorii corpului de manifestare astral percep şi distribuţiile materiilor fizice structurate, cu stabilitate înaintată. La nivelul corpului spiritual, percepţiile urmăresc circulaţiile fluxurilor de energii şi materii, vibraţiile marilor structuri şi modificările grupurilor spirituale în funcţie de ritmurile planetar-stelare. Experienţa de la nivelul întrupării în corp spiritual formează spiritului abilitatea de a cerceta, în funcţie de necesităţile momentului:
– distribuţiile materiale fizice, structurate sub diferite forme de corpuri şi funcţionarea lor în condiţiile interacţiunii vieţuitoarelor cu mediul de trai şi cu grupuri de alte vieţuitoare întrupate simultan; inclinaţiile, obişnuinţele – trăirile lor; modul în care celor care cercetează astfel viaţa de pretutindeni le va fi de folos cunoaşterea unor astfel de lucruri pentru propriile lor întrupări viitoare.
– numai atunci când este necesar şi îşi doresc, entităţile astrale cercetează fluxurile de materii, energii, modul lor de atragere şi de compactizare, formarea structurilor materiale şi distribuţiile lor interioare.
Dacă la nivelul întrupării în corp spiritual se studiază fluxurile şi vibraţiile generale, stelare şi planetare, la nivel astral se pot înţelege în detaliu structura fizico-astrală a corpurilor, apoi circulaţia fluxurilor – de fapt rădăcinile materiale şi energetice ale schimbărilor care au loc ritmic în corpurile vieţuitoarelor planetare.
Se urmăresc felurile de trăire emoţională şi mentală, înţelegerile care ţin de activitatea corpului cauzal, deplasările în teritorii, atitudinile, comportamentele individuale şi de grup. Şi nu în ultimul rând, creaţiile lor materiale, indiferent dacă este vorba despre creaţii de tip inconştient sau conştient.
Entităţile astrale de acest fel – căci vom vedea imediat că mai sunt entităţi astrale şi de alte feluri – derulează activităţi de complexităţi diferite, în funcţie de experienţa lor totală şi de sarcinile pe care le au în programul destinului lor, pe care îl cunosc foarte clar. Ele pot să lucreze alături de alte grupuri de entităţi existente deja pe planetă în momentul sosirii lor, cu grupuri de entităţi din restul sistemului stelar sau chiar cu entităţi din alte dimensiuni paralele, care au sarcini directe legate de populaţiile planetare.
Grupurile de entităţi astrale nou sosite pe planetă conlucrează însă în primul rând cu grupurile de entităţi astrale existente dinaintea sosirii lor, aşa cum am spus mai sus.
Astfel de entităţi pot să fie tot dintre cele constituite din entităţi spirituale, sosite mai devreme pe planetă: căci entităţile vin pe rând, în valuri, pentru a nu tulbura populaţiile care au evoluţii mai puţin înaintate, de pe planetă, care nu au experienţă multă privind adaptarea rapidă la schimbări populaţional-spirituale, la modificări rapide ale aglomeraţiilor planetare.
Dar în general cele mai multe entităţi astrale sunt întrupate direct, în mijlocul ciclului lor de vieţi pe planetă, în corp astral:
– ca entităţi astrale cu destin astral din ciclul lor de vieţi planetare;
– spirite retrase din destine cu manifestare prin corp fizic: ca vieţuitoare planetare decedate, cum spunem noi azi. Odată destinul în corp fizic finalizat, părăsirea corpului fizic înseamnă automat, pentru orice fel de vieţuitoare pământeană, rămânerea în sistem corporal astral, în care corpul astral rămâne corp de manifestare pentru o perioadă de timp.
Însă astfel de trăiri post-deces, în corp astral, nu se continuă cu altele: adică invers, în corp spiritual, când părăseşte corpul astral, la încheierea destinului în corp astral. Corpurile spirituale sunt folosite pe post de corpuri de manifestare în mediile planetare doar la venirea din călătorie şi la sfârşitul ciclului de vieţi, la plecare în călătoria de întoarcere în locurile de unde vin spiritele. La finalul ciclului de vieţi pe o planetă, „naşterea” pentru călătoria de plecare se face din nou, direct, în corp spiritual, aşa cum s-a realizat şi atunci când au plecat în călătorie spiritele, de acasă. După destinul în corp fizic şi continuarea lui cu o scurtă evoluţie în corp astral (pentru conştientizarea şi consolidarea trăirilor după terminarea destinului în corp fizic), spiritul se retrage, spre odihnă, ajutat de către coordonatorii de evoluţii, direct din corp astral înafara Universului Fizic: în alte universuri de trăire, mai uşor de suportat. Căci Universul fizic este universul de vibraţia cea mai joasă dintre universurile primare de manifestare a spiritelor prin corpuri de materie. Este un univers de consolidare a manifestărilor învăţate în alte universuri, iar revenirea în acest univers se face periodic, după învăţături spirituale în locuri mult mai uşor de trăit.
În mijlocul unui ciclu de vieţi, revenirea la o altă întrupare se va face direct în corp solid – aşa cum ştim: prin naştere. Aşadar ciclul venirii pe planetă, din alte părţi ale universului, nu se repetă la fiecare întrupare, şi nici retragerea nu se efectuează prin parcurgerea inversă a sistemului de întrupări: cum ar fi din corp solid în corp astral, şi apoi în corp spiritual.
Entităţile spirituale şi entităţile astrale le putem numi într-un cuvânt entităţi fluidice – adică entităţi cu corpuri fluidice. Denumirea nu mi se pare decât parţial corectă: corpurile nu sunt câmpuri de energie care se pot destrăma, ci structuri materiale, unde materiile lor sunt structurate clar, dar sunt de vibraţie diferită, din ce în ce mai înaltă pe măsura depărtării de corpul fizic. Sunt stabile pe segmentul lor de vibraţie, tot atât de stabile ca şi corpul pe care îl numim în mod curent solid. Însă termenul de fluidic este corect datorită circulaţiei energo-materiale mult mai fluide decât în cazul circulaţiilor de diferite feluri din interiorul corpului fizic.
Entităţile astrale nu se întrupează prin naştere din părinţi, ci prin puterea spiritului de a strânge, rapid şi precis, materie fluidică din mediul de manifestare. Nu este o acţiune conştientă, ci radiaţia sa face posibilă o asemenea constituire, prin atragerea fluxurilor de materii şi energii în raza radiaţiei. Se realizează un sistem corporal de tip spiritual (aşa cum ştim acum, pentru a-şi realiza călătoria) sau de tip astral, pentru cercetare. Să înţelegem astfel că niciodată nu are loc, la sosirea pe o planetă, o întrupare directă în corp fizic (corpul nostru cu oase, carne şi sânge), pe nici o planetă, indiferent cât de puternic ar fi spiritul, oricâte lucruri extraordinare ar putea face el. Şi nu neapărat din cauză că nu ar putea s-o facă, ci pentru că este necesar ca toate spiritele aflate la evoluţie pe planetă să se obişnuiască între ele, să se cunoască la nivelele lor de manifestare cele mai profunde: să cunoască activitatea pe care fiecare spirit vine s-o desfăşoare pe planetă, precum şi condiţiile de desfăşurare a întregii vieţi planetare. Această cunoaştere se face mai întâi prin întreg complexul corpurilor fluidice pe care îl cunoaştem acum, înainte de întruparea în sistem cu corp fizic: adică mai întâi prin intermediul corpurilor ajutătoare pentru corpurile fizice de manifestare. Abia apoi, după ce acomodările de acest fel sunt finalizate, are loc naşterea şi manifestarea prin sistem corporal cu corp fizic. Adică sub forma vieţuitoarelor pământene, pe care le cunoaştem bine acum.
Să ne întoarcem la viaţa lui Olco.
Iată, aşadar, că formaţiunea spirituală pe care o urmăream de la sosirea sa pe Pământ s-a dezmembrat la un moment dat – acel moment al finalizării acomodărilor membrilor săi cu locul în care aveau să stea mult timp de acum încolo. Dezmembrarea s-a petrecut cu doar câteva momente înainte ca fiecare entitate independentă astfel să-şi lase forţele energetice libere să-şi constituie sistemul corporal astral. Pentru entităţile evoluate, aceste momente se petrec rapid, clar. Din acest moment, fiecare entitate din formaţiunea anterioară avea să intre în ciclul său propriu de vieţi pământene.
Momentele de trăire comună în corp astral au oferit însă un alt cod de vibraţie entităţii astrale care avea să se dezmembreze puţin mai târziu. Codul de vibraţie al entităţii astrale, reprezentând un grup de monade asemănătoare, era AINAT. Momentele de trăire de acest fel vor forma o experienţă astrală (emoţională) comună pentru fraţii care vor păstra sentimentul unităţii lor de simţire chiar şi în cele mai grele etape de trăire pământeană, de vibraţie foarte joasă. O etapă pe care o vom numi intuitivă, când cunoaşterile devin doar o părere, o intuiţie, o adiere din subconştientul bun cunoscător al întregii lumi în mijlocul căreia trăieşte şi învaţă. Iar acest lucru le va aduce celor trei un real folos în desfăşurarea sarcinilor lor de destin.
Separarea entităţilor din acest grup astral, în vederea continuării evoluţiilor personale, a condus la formarea unui sunet propriu pentru fiecare în parte, a unui cod de vibraţie propriu fiecărei entităţii astrale din grupul inițial al celor trei. În acest caz, codul Călătorului, povestitorului, a devenit EAT. Un cod format din sunetul radiaţiei sale personale – monadă împreună cu sistemul său corporal de manifestare astrală. Un cod care îl delimita ca entitate de fraţii săi, pentru prima dată de la sosirea sa pe Pământ.
Corpul său astral, formând vizibilitatea sa în manifestare în câmpul planetar, era cel care se asemăna cu o broască ţestoasă auriu-verzuie, fără carapace: corpul astral. Cu corpul astral, în general, se pot percepe simultan toate structurile planetare, având totodată şi putere de percepţie concentrată pe un singur element, o singură vieţuitoare. Este o formă de manifestare pe care o putem simţi şi noi, în corp fizic, în stare de conştiinţă lărgită – dar pentru porţiuni relativ reduse de spaţiu şi pe o durată scurtă de timp; nouă însă ni se poate părea un spaţiu imens, comparativ cu ceea ce suntem noi obişnuiţi să percepem în mod curent, cu privirea focalizată.
După câteva puncte de dezbatere a vieţii saurienilor pe Pământ, vom reveni la percepţiile astrale, prin prisma cărora vom privi Pământul acelor vremuri.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
05. Studiu: Universul nu este gol

Sigur că acesta este un subiect foarte amplu, care nu trebuie discutat numai din acest punct de vedere, pe care îl dezbat acum, aici. Dar tocmai punctarea unor elemente din mai multe direcţii cred că formează o înţelegere complexă a…

04. Viața lui Olco (3): Printre saurieni

Sentimentul general pe care îl simţeau grupurile de ajutători nou-veniţi pentru saurieni era o milă nesfârşită: saurienii erau în plină epocă de declin al evoluţiei lor pe Pământ, materializată prin dispariţia treptată…

Dictionar