1. OLCO: În preajma Pământului

04. Viața lui Olco (3): Printre saurieni

Sentimentul general pe care îl simţeau grupurile de ajutători nou-veniţi pentru saurieni era o milă nesfârşită: saurienii erau în plină epocă de declin al evoluţiei lor pe Pământ, materializată prin dispariţia treptată a rasei. Saurienii percepeau entităţile lor ajutătoare, într-un fel de conştientizare a prezenţei lor, fără să fie vorba despre percepţii directe (văz, auz). Se poate spune că simţurile lor erau obişnuite cu percepţii de tot felul, printre care şi percepţia entităţilor fluidice care desfăşurau diverse activităţi în jurul lor, înconjurându-le cu multă dragoste şi blândeţe. Saurienii aveau o inteligenţă proprie, şi mai ales aveau, într-un fel, conştiinţa tristă a pieirii lor, deşi nicidecum atât de înaintată cum am fi simţit-o noi, oamenii, dacă am fi fost în locul lor. Entităţile erau în jurul lor pentru a-i susţine spiritual, în ajunul morţii lor şi astfel îi ajutau să treacă mai repede acest moment greu.
Nu mureau mulţi deodată, dar exista o legătură genetică între cei care plecau din destin în acelaşi timp. Nu mureau în chinuri, doar viaţa li se scurta comparativ cu cele anterioare. De multe ori nu ajungeau la maturitate, neavând timp pentru perpetuarea speciei. Părea a fi ceva foarte natural, nedureros, doar că animale şi entităţile simţeau că nu era ceva foarte natural în acest fel de extincţie. Însă toate vieţuitoarele din univers trec prin astfel de clipe, la un moment dat al evoluţiilor lor.
Este foarte dificil pentru un cercetător sensibil să simtă un astfel de moment. Mai ales în condiţiile în care se ajunge la înţelegerea situaţiei care a generat o astfel de extincţie: şi nu numai pentru saurieni, ci şi pentru alte specii întregi de vieţuitoare planetare. Întâi erau afectaţi speciile cu corpuri foarte mari, apoi cei mai mici şi mai iuţi. Saurienii mureau din cauza aerului – bogat într-un anumit fel de componente care păreau a veni din cosmos; ele erau de fapt energii care circulă în această zonă a universului, atrase odată cu alte fluxuri, necesare consumului (hrănirii) corpurilor fluidice ale vieţuitoarelor de pe planetă. Dar şi până în acest moment existaseră astfel de energii, în cantităţi scăzute însă, aducând un aport constant mic chiar saurienilor, necesar pentru întreţinerea vieţii lor. Ceea ce înainte le întreţinea viaţa – în acest moment contribuia la extincţia rasei lor.
Aşa a fost destinul saurienilor pe această planetă, care se încheia acum. Sub forma saurienilor, au evoluat mai multe popoare de spirite, de evoluţii apropiate, care aveau să plece mai departe, lăsând să se dezvolte alte populaţii pe Pământ.
Procesul începuse de mult timp. Pe parcursul evoluţiei terestre a saurienilor, începuseră să vină tot aici, pe Pământ, grupuri mari de spirite, care acum efectuează evoluţia sub forma de oameni; ele erau (şi sunt) grupate într-un alt fel de popor, cu alte particularităţi evolutive decât spiritele saurienilor. Practic saurienii s-au stins sub privirile oamenilor, aflaţi atunci în preajma Pământului, în corpuri astrale. Valuri după valuri de spirite întrupate în corpuri spirituale, apoi şi astrale – după cum ştim acum – veneau la întâlnirea cu Pământul, pentru a-şi continua evoluţiile.
Este necesar de precizat însă că nu toţi saurienii s-au retras în acele îndepărtate timpuri. Numim retragere un asemenea eveniment întrucât rasa saurienilor s-a stins datorită faptului că nu s-au mai reîntrupat decât în grupuri restrânse, în continuare. O parte dintre ei au continuat să evolueze încă o perioadă, susţinând individual grupurile cu sarcini de evoluţie îndreptate către binele poporului lor. După finalizarea sarcinilor tuturor, s-au retras treptat – până la plecarea tuturor grupurilor de acest fel de pe Pământ.
Plecarea saurienilor nu trebuie privită ca un fenomen de sine stătător. Oamenii acelor timpuri (fie ei astrali sau mai târziu, întrupaţi fizic) au înţeles acest lucru şi au suportat în echilibru emoţional întreaga perioadă numai privind global toate evenimentele planetare. Căci retragerea poporului saurian a făcut loc, în continuare, evoluţiei extinse a altor popoare de spirite, cu puteri mult mai reduse şi aflate în evoluţii pe o treaptă inferioară saurienilor: este vorba despre tipul de popoare spirituale care evoluează sub formă de reptile, cu sistem corporal inferior celor cu care au evoluat cândva saurienii. Reptilele existau dinainte de saurieni, dispariţia saurienilor le-a făcut mai mult loc de proliferare pe planetă. Totalitatea condiţiilor existente pe planetă au determinat necesitatea ieşirii saurienilor din întrupările pământene. Rămânerea lor în continuare – dacă ar fi fost independentă de sosirea spiritelor umane – ar fi suportat greutăţi înfiorătoare odată cu diminuarea vibraţiei medii planetare, căci corpurile lor, deosebit de sensibile, nu suportau nici vibraţii foarte înalte, dar nici vibraţiile joase care aveau să vină. Însă un astfel de sistem corporal, la fel ca şi evenimentele planetare care condus la retragerea lor, le-au adus mari beneficii în planul creşterii sensibilităţii personale, necesare în etapa de evoluţie pe care o străbăteau (pe care o trăiesc şi acum, în alte părţi din univers): o etapă premergătoare conştientizărilor multiple pe linia creaţiei materiale, pe linia devenirii spirituale de creatori conştienţi.
Este o direcţie de evoluţie pe care spiritele umane merg de mult, şi din a căror tangenţă cu ele, aici, pe Pământ, saurienii au avut enorm de învăţat.
Dar tot astfel de condiţii au oferit impuls dezvoltării multor alte specii de vieţuitoare terestre, existente pe planetă deja, dar fără să aibă condiţiile de dezvoltare pe care le cunoaştem astăzi. Reptilele, păsările şi mamiferele au fost vieţuitoarele ale căror populaţii au cucerit Pământul, ajutate în special de vibraţia planetară propice derulării evoluţiilor lor pe Pământ.
Să ne întoarcem însă deocamdată către epoca pe care o trăiau în momentul lor astral, ajutătorii planetari sosiţi pentru a ajuta în momentul declinului rasei sauriene pe Pământ.
…Aerul, aşa cum îl percepeau entităţile astrale, avea o strălucire deosebită: erau energii în aer cu o strălucire albă, puternică – conţinând ceva care le făceau dăunătoare saurienilor. Aerul acesta grăbea arderile interne din corpurile lor fizice, care nu erau adaptate unor arderi interne puternice aşa cum aveau, spre exemplu, mamiferele: existente şi ele atunci pe planetă, deşi sub altă formă decât cea pe care o cunoaştem acum. Mamiferele nu erau afectate de componentele aerului, datorită unor seturi de adaptări ale corpurilor lor la arderi interne puternice, ale căror desfăşurări au loc sub influenţa glandelor endocrine. Pentru ele aerul cel nou era favorizant, nicidecum distrugător. Mici, iuţi şi agresive, comparativ cu saurienii, ele au devenit ulterior adevăraţii stăpâni ai planetei, conducând la actuala desfăşurare a vieţii pe Pământ, aşa cum o cunoaştem acum.
Saurienii erau fiinţe inteligente, însă inteligenţa lor nu mergea până la a conştientiza evoluţia ca atare, în întrupări diferite: în corpuri fizice şi în corpuri astrale. Era un tip de inteligenţă doar sub forma conştientizării vieţii de familie, a ataşamentului şi înţelegerii între membrii familiei, deşi lupta pentru existenţă era dură şi agresivă chiar în sânul unei astfel de familii, ca – de altfel – a tuturor animalelor de pe planetă.
Trebuie să înţelegem faptul că extincţia lor nu a avut o linie de deces în masă, aşa cum se sugerează azi de multe ori, ci doar înmulţirea lor s-a rărit, iar mulţi dintre cei care se năşteau în această perioadă nu mai ajungeau la maturitate. Saurienii nu aveau conştiinţa fenomenului pe care îl trăiau. Nu era o zbatere, ca atunci când se luptau pentru viaţa lor, atacaţi de prădători, ci un fel de acceptare cu tristeţe, ca atunci când vieţuitoarele se confruntă cu o molimă. Tristeţea fenomenului era greu de dus de către ajutătorii astrali înaintaţi, conştienţi de fenomenul care se petrecea; însă erau echilibraţi, aşa cum spuneam, de cunoaşterile complexe pe care spiritele umane le aveau, şi le aprofundau în acea perioadă de mare răspundere pentru ele.
Revederea unui asemenea moment – o mamă cu puiul său aflat în preajma morţii, în timp ce entităţi umane se află în preajma lor – este cu adevărat zguduitoare: cercetătorul se află în faţa unei vieţi a puiului fără suficientă vlagă, dar şi a mamei care se resimte în urma celor trăite. Aerul strălucitor este greu de liniştea apăsătoare a animalelor din jur şi cu compasiunea entităţilor ajutătoare. Printre entităţile astrale aflate în jurul lor erau chiar fraţi ai lor, care se decorporalizaseră deja, trăind în continuare în corpuri astrale, ajutându-i emoţional pe cei care nu-şi încheiaseră încă destinele.
În aer mai plutea un fel de trăire aparte, de emoţie transmisă involuntar de aceştia, care echilibra apăsarea resimţită la adresa celor întrupaţi: era bucuria terminării greului, a perspectivei plecării lor pe alte meleaguri universice, departe de durerea prin care trecuseră aici, dar cu folos. La plecarea tuturor, după mult timp, entităţile umane au simţit clar în sufletele lor mulţumirea că saurienii şi-au încheiat cu bine evoluţia lor pe Pământ.
Au supravieţuit aşadar acelor vremuri mamiferele, care au suferit şi ele, în timp, modificări corporale substanţiale. La început erau toate mici, iuţi şi agresive: agresivitatea a fost caracteristică tuturor, în această perioadă, favorizată şi de componentele energetice din aer. Indiferent dacă erau ierbivore sau carnivore, iuţeala şi agresivitatea au fost, în acele timpuri, caracteristica de bază a manifestării lor. Corpurile lor s-au modificat în timp, devenind corespunzătoare necesităţilor evoluţiei lor personale: corpuri noi, nicidecum cele ale saurienilor sau a unor derivate din acestea. Evenimente catastrofale au măturat din când în când Pământul: impacturi puternice cu meteoriţi, existenţa glaciaţiunilor şi revenirea la normal – un „normal” marcat de revărsări puternice de ape. Dar asemenea evenimente nu au condus niciodată la alterarea definitivă a biosistemului planetar. Condiţiile evolutive au creat drum păstrării speciilor, atunci când s-a dovedit necesar, dar tot condiţii speciale de evoluţie au condus la dispariţia multor specii de vieţuitoare planetare, corpurile lor nemaifiind necesare altor popoare spirituale. Spiritele şi-au urmat evoluţiile în alte locuri din univers. Cele care au rămas în continuare pe Pământ, de-a lungul timpului, au fost grupuri spirituale din aceleaşi popoare sau popoare spirituale foarte asemănătoare, care evoluează în acelaşi timp şi în acelaşi fel pe planetă, chiar prin ajutorul de un anumit fel al planetei. Un ajutor despre care vom discuta detaliat, în viitor.
Cele discutate în acest studiu se referă mai mult la ajutătorii veniţi pe Pământ cu sarcini prioritare pentru oameni. Dar ei au avut în vedere, de asemenea, o serie amplă de sarcini legate de întreaga planetă, de întregul biosistem. Sarcinile unor asemenea ajutători pornesc în primul rând de la exemplul oferit de ei spiritelor umane rezidente. Astfel de sarcini vor face în viitor parte integrantă din învăţăturile de ajutor oferit de spiritele umane şi altor generații de evoluanţi, care vor veni în urma lor. Ajutând în acelaşi timp şi saurienii, şi oamenii, astfel de ajutători îşi extind ei înşişi, treptat, sfera de sarcini simultane: pentru mai multe specii de vieţuitoare planetare, pentru mai multe populaţii spirituale pe care le vor ajuta în acelaşi timp.
Ajutătorii planetari, asemenea grupului Olco şi însoţitorilor lui, au fost, şi sunt încă, ajutători veniţi la graniţa temporală dintre două evoluţii de popoare pe aceeaşi planetă: pentru ajutor oferit celor două popoare spirituale – în principal: de saurieni şi de oameni. Colateral, manifestările lor – ale tuturor celor implicaţi (ajutaţi şi ajutători deopotrivă) au oferit, şi oferă sprijin în evoluţii şi altor popoare spirituale, care au evoluat în paralel pe Pământ.
Ajutătorii planetari – aşa cum îi putem numi – sunt ajutaţi, la rândul lor, de ajutătorii speciali ai fiecărui popor evoluant pe planetă. Astfel de ajutători de popor spiritual, secundari şi centrali (coordonatori), au sarcina de a ajuta poporul principal pentru care lucrează, întrupându-se alături de cei ajutaţi în acelaşi fel de corpuri, dar şi sarcina de a oferi diferite feluri de ajutor şi altor popoare – altor feluri de vieţuitoare care trăiesc în acelaşi timp pe planetă. Treptat, ajutătorii planetari oferă învăţături de diferite tipuri de ajutor poporului principal pe care îl ajută. Este mai ales cazul spiritelor care conştientizează evoluţiile proprii: mai cu seamă în corp astral, când conştiinţa este deosebit de clară. Poporul ajuns într-un stadiu înaintat de conştiinţă (cum sunt spiritele umane, pe Pământ) vor folosi învăţăturile legate de poporul pe care învaţă să-l ajute (spiritele sauriene) nu numai din corpuri astrale, aşa cum s-au derulat astfel de învăţături la început, ci chiar în vieţile lor următoare, imediat ce vor începe întrupările lor cu corp fizic.
Dintre ajutătorii planetari, mulţi se vor întrupa chiar în mijlocul ultimilor saurieni, în tipuri de corpuri folosite de spiritele sauriene, în mijlocul societăţilor lor. Urmărind astfel de evenimente planetare, spiritele umane rezidente se vor folosi, de asemenea, de multe aspecte ale percepţiilor saurienilor, de multe simţiri ale ajutătorilor lor, pe lângă cele resimţite de ei prin compasiune faţă de trăirile saurienilor, în perioada extincţiei lor, când simţeau cu corpul astral (emoţional) toate trăirile lor. Împletirea simţirilor lor va conduce în perioada următoare la cunoaşterea profundă a sensibilităților ultimilor saurieni, care au trăit pe planetă în acelaşi timp cu primele societăţi umane. Vor putea ţine cont de toate aceste sensibilităţi şi le vor proteja ultimele lor zile pământene.
Aşadar, să înţelegem ceea ce putem numi verticala spirituală ajutătoare a fiecărui popor spiritual aflat în evoluţie: saurienii au avut şi ei parte de proprii lor ajutători, ca orice astfel de popor spiritual, alături de care au evoluat alte feluri de ajutători: ajutători consacraţi şi ajutători în devenire. Tot aşa vom studia complexitatea şi subtilitatea deosebită a verticalei spirituale ajutătoare a spiritelor umane.
Iar deasupra tuturor, pe această verticală, s-au aflat – şi se află întotdeauna – entităţile dimensionale, apoi entităţile angelice şi marii coordonatori ai evoluţiilor tuturor, inclusiv ai celor din însăşi această verticală spirituală ajutătoare.
Sunt multe lucruri care pot fi spuse despre lumea privită prin „ochii” astrali. Toate vor fi povestite, treptat. Ceea ce mai este însă necesar să fie discutat despre cele din „cerurile” entităţilor astrale se leagă de un fenomen abordat uneori de alţi cercetători, însă destul de puţin înţeles: modul de destructurare al corpurilor părăsite de vieţuitoarele astrale, la retragerea lor din acest univers.
Acestea nu zac, nu au aspect de corp în părăsire, fără viaţă, ci plutesc sub formă sferică, dizolvându-se când întâlnesc o undă, un fuior de materie de acelaşi fel cu componentele lor. Practic procesul este rapid – să nu ni-l imaginăm lent, căci întregul univers este străbătut de feluri infinite de fuioare de filamente de energii şi materii. Tot aşa cum filamentele de energii şi materii contribuie la formarea corpurilor spiritelor de pretutindeni, tot aşa ele contribuie la destructurarea corpurilor, după retragerea spiritelor din acest univers. Corpurile foarte mici se destructurează rapid, aproape simultan cu părăsirea lor, în timp ce corpurile mari şi complexe – în general cele ale mamiferelor mari, pe Pământ – urmează acest proces: un proces care poate rămâne vizibil un scurt timp după părăsirea corpului.
Există entităţi care vin pe planetă în avansul evoluţiilor lor (în evoluţii preliminare), pentru a se acomoda cu viitorul lor loc de trai. Ele nu sunt obişnuite cu totalitatea materiilor locale, cu distribuţiile lor în diverse structuri corporale (de orice fel, nu numai cele spirituale şi astrale), de aceea astfel de evoluţii nu au sarcini propriu-zise de destin. Nici ciclurile de vieţi ale unor astfel de evoluţii nu sunt lungi: 2 sau 3 vieţi sunt suficiente, în astfel de condiţii, pentru cunoaşteri preliminare.
Prin urmărirea acestui proces natural de destructurare al corpurilor părăsite, entităţile astrale aflate în evoluţii preliminare percep componentele acestor corpuri, făcând astfel şi primele lor înţelegeri aici. Fiecare fuior de materie care trece preia din corpul părăsit materia asemănătoare ca vibraţie, prin atracţie: prima undă ia ceva – rămân N-1 componente; vine un alt fuior, ia o altă parte de materie şi rămân N-2 componente şi aşa mai departe. Procesul se derulează însă rapid, până la degajarea tuturor componentelor, fără ca aceste corpuri să plutească mult timp în spaţiu. Urmărirea procesului, după această schemă, poate să determine înţelegeri mult mai complexe decât procesul de destructurare în sine, de aceea el este urmărit cu multă atenţie de către noii veniţi, la începutul acomodărilor lor.
Entităţile de tip uman, care se află aici în evoluţii de tot felul, au deja cunoaşteri care le pot ajuta să destructureze rapid, prin propria lor voinţă, prin puterea spiritului lor, corpurile lor fluidice de manifestare, atunci când părăsesc acest univers. De altfel, vom vedea că şi oamenii, ca spirite care se manifestă prin corpuri fizice, pot să facă asemenea lucrări, în condiţii speciale. Când evoluează în condiţii de vibraţie planetară foarte înaltă, cu ajutorul unor corpuri de o mare abilitate, ei pot realiza cu uşurinţă dematerializarea corpurilor lor fizice şi eterice, cu atât mai uşor corpurile lor astrale. Astfel de activităţi sunt uşor şi rapid de executat de către orice spirit uman care evoluează pe Pământ în astfel de condiţii.

PĂMÂNTUL, ÎN VREMURI DE MULT UITATE
Dacă am privit Pământul prin percepţiile unei entităţi spirituale, să privim acum Pământul şi prin percepţiile unei entităţi astrale – destul de asemănătoare cu acelea ale unei entităţi în corp fizic. Privind planeta aşa cum este ea acum, cunoaşterea noastră generală cuprinde o orientare de un anumit tip, conform căreia continentele au o anumită desfăşurare. Dacă un om ar fi trăit cu cunoaşterea actuală în acele timpuri, ar fi putut face deosebirea celor existente atunci, faţă de cele care se desfăşoară acum, căci polii planetei erau orientaţi invers. Dar acest lucru nu avea nici un impact vizibil asupra vieţuitoarelor în momentul desfăşurării vieţii. Problemele de desfăşurare apar atunci când polii se schimbă, deşi schimbarea lor nu presupune neapărat o întoarcere peste cap a planetei, ci modificarea poziţiei lor faţă de steaua care guvernează planetele de care este legată matriceal. Despre cele mai profunde simţiri legate de aceste aspecte probabil că vom avea prilejul în perioada următoare să le analizăm temeinic, să le înţelegem la dimensiunea lor reală.
În orice caz, planeta nu se poate schimba în acest fel, dacă poate fi lovită de un obiect cosmic rătăcitor, de mari proporţii. Chiar dacă ar avea o mişcare puternică de recul ca urmare a impactului, determinările energetice şi magnetice în planul câmpurilor sale ar aduce-o în poziţia iniţială, căci este ancorată puternic, în planuri materiale, energetice şi magnetice, în poziţia ei faţă de stea şi faţă de planetele surori. Ceea ce poate conduce însă la modificări structurale deosebite în acest plan este însă un cumul de forţe care acţionează asupra tuturor macro-structurilor cosmice: galaxii – cu întreaga lor pleiadă de stele şi planete componente. Astfel de schimbări se produc relativ lent, sunt sesizabile de către creatorii conştienţi în etapele planetare de vibraţie înaltă, dar lent şi chiar puţin perceptibile în perioadele de vibraţie foarte joasă: asemenea celei pe care o finalizăm chiar în vremurile actuale. De aceea, actualmente, astfel de modificări sunt mai greu de sesizat, dacă nu există o cunoaştere interioară precisă a structurilor sistemului corporal – fizic şi fluidic deopotrivă.
Ceea ce însă este foarte clar de sesizat şi de înţeles astfel, este legat de configuraţia continentelor. Entităţile nou sosite pe Pământ ştiau bine că modificarea configuraţiei continentelor fusese rodul modificării polarităţii planetei, modificare încheiată nu cu mult timp universic în urmă. Nici aceste modificări nu au loc deodată, prin zbucium uriaş al plăcilor tectonice, ci au loc treptat, de-a lungul unor perioade foarte mari de timp, odată cu modificările energetice care au loc la nivelul întregii galaxii. În momentul analizat, continentele erau deja despărţite, deşi multe dintre ele mai păstrau încă urma astrală a configuraţiei lor trecute.
O astfel de imagine poate să inducă în eroare cercetătorul mai puţin obişnuit cu separarea imaginilor oferite de amprentări şi de realitate. Doar de puţin timp continentele se despărţiseră complet unele de altele, dar aşa cum se prezentau doar faptul că le cunoaştem azi poziţia şi forma le putem recunoaşte contururile vag asemănătoare cu cele din zilele noastre. Cele două continente pe care azi le numim America de Nord şi America de Sud erau unite, împreună cu Europa şi Asia, formând un bloc compact. În largul Oceanului Pacific, ocupând aproape total partea de nord până dincolo de zona sud-tropicală, se afla o formaţiune continentală compactă, înconjurată de insule.
Structurile polare nu erau acoperite de gheţuri, nici la nord şi nici la sud, fiind propice dezvoltării unor forme de viaţă normale, despre care vom mai vorbi. Forma generală de relief era relativ plată, uşor colinară, mai joasă spre ţărmuri.
În largul oceanului planetar, apar insule, într-o distribuţie destul de uniformă, care transmit informaţia existenţei unor forme de viaţă diferite de cea care se desfăşoară în restul spaţiului planetar, populat de vieţuitoare necreative: sălbatice, aşa cum le numim azi.
Acest fel de viaţă de pe insulele aflate în largul oceanului, departe de simţurile animalelor de pretutindeni, era cunoscut de ajutătorii nou-veniţi, dinainte de a ajunge pe planetă. Şi a venit timpul să discutăm şi despre acest aspect.
Am pomenit despre faptul că spiritele care evoluează azi sub formă umană erau deja în preajma planetei, evoluând pe rând în corpuri spirituale şi astrale, în funcţie de momentul sosirii şi de necesitatea acomodării lor. Aşadar, toate spiritele călătoare ajung în corpuri spirituale aici, fac cunoştinţă cu planeta la nivelul energiilor şi materiilor planetare, prin corpurile lor spirituale, după care adâncesc cunoaşterea, intrând în activitate, pe măsură ce îşi constituie corpurile astrale.
Activitatea pe care au depus-o la început s-a legat de existenţa saurienilor, pe care i-au ajutat să depăşească greutatea finalizării evoluţiei lor pământene.
Astralii ştiau bine că vor desfăşura o altfel de activitate, tot în corp astral, după fiecare viaţă fizică finalizată, după fiecare întrupare în corp fizic. Ştiau bine că vor desfăşura o activitate legată de aprofundarea sarcinilor pe care aveau să le desfăşoare ca oameni. Deocamdată erau entităţi care nu se mai întrupaseră vreodată pe Pământ. Dar experienţa lor era vastă, obţinută în evoluţiile anterioare, iar aici doar o adaptau la modul de existenţă şi desfăşurare a energiilor şi materiilor, a structurilor, evenimentelor, vieţuitoarelor de pe Pământ.
Şi atunci, ca şi acum, şi în orice vremuri, activitatea entităţilor astrale a fost, şi este coordonată de entităţi superioare: unele tot astrale, altele sub alte forme. Toate însă coordonează şi ajută evoluţia spiritelor, după standardele pe care fiecare planetă trebuie să le ofere celor care fac evoluţii ajutate de ea: ca suport fizic sau ca orientare din mediul său înconjurător.
Discutăm despre entităţile de legătură cu întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor, care coordonează întreaga derulare a vieţii în univers, şi încadrează viaţa pe o planetă în desfăşurările generale din sistemul stelar, din galaxie şi din univers. Existenţa acestor entităţi nu se datorează faptului că ceea ce numim Dumnezeu (adică însăşi această verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor universice) nu ar putea singur să coordoneze toată activitatea din univers, ci faptului că El vrea să obişnuiască toate spiritele cu activităţi din ce în ce mai complexe de ajutor, pe măsura înaintării fiecărui spirit în evoluţie. Aceste entităţi ajutătoare superioare, de legătură cu marii coordonatori ai universurilor, sunt cele care urmăresc, din astralul planetei sau din dimensiunile ei paralele, desfăşurarea trăirilor tuturor formelor de viaţă aflate în evoluţie pe planetă, în toate timpurile. Iar când este necesar să se întrupeze pe planetă o populaţie de spirite a căror evoluţie presupune o civilizaţie de tip conştient creator, aceste entităţi creează primele nuclee de civilizaţie pe planetă, şi la propriu – material vorbind, şi social-comportamental. Se creează infrastructura de construcţii care vor forma oraşele, în care se vor întrupa spiritele umane creatoare, dar şi primele forme de distribuţie spirituală în spaţiul social, care vor sta la baza diferenţierilor de evoluţii, în funcţie de puterile fiecărui spirit în parte: rezidenţi şi ajutători deopotrivă. Căci pe de o parte nu se poate cere tuturor spiritelor aceleaşi lucrări, iar pe de altă parte, evoluţia se creează prin puterea exemplului. Pentru a fi oferit un astfel de exemplu, vin să evolueze pe planetă, în paralel cu rezidenţii, spirite ajutătoare de diverse puteri, aflate pe diverse trepte de evoluţie: din toate părţile universului sau chiar din universuri paralele.
Pentru derularea programelor de învăţături şi de ajutor oferit pentru introducerea, dezvoltarea învăţăturilor şi aplicaţiilor în fiecare etapă de evoluţie a creatorilor conştienţi, se creează nuclee spirituale de mate putere, care urmăresc şi îndrumă spre corectarea diferitelor forme de manifestare, ajutând populaţiile să înveţe tot ceea ce se poate face pe o planetă cum este Pământul, fără să devieze de la programele planetare şi universale.
În perioada despre care discutăm încă nu existau nuclee propriu zise de societate, care vor apare mai târziu, în insulele din largul oceanului sau chiar în locuri ferite din întinsul continentelor. Dar existau nuclee de populaţie care pregăteau lumea pământurilor şi apelor pentru întâlnirea cu civilizaţiile viitoare umane. O astfel de activitate, superioară comparativ cu orice fel de manifestare din rândul biosistemului planetar, poate fi înţeleasă foarte bine de către populaţiile astrale de tip uman. Orice asemenea entitate ştie bine desfăşurările care se derulează pe planeta pe care se vor întrupa, în curând. Experienţa tuturor, oricât de mare ar fi, se bazează pe cunoaşterea formelor de ajutor pe care le vor primi, în primul rând din partea entităţilor din dimensiunile paralele ale sistemului stelar. Pe de altă parte, chiar viaţa pentru care se pregăteau în acel moment se baza pe înţelegerea faptului că vor lucra alături de entităţile dimensionale, pentru a oferi experienţa lor altor grupuri de spirite umane care vor intra , rând pe rând, la întrupare.
Populaţiile insulare în special, aflate departe de continente, şi sub protecţia circulaţiilor puternice ale fluxurilor aeriene de de-asupra oceanelor, duceau o activitate bogată în direcţia unor astfel de pregătiri. Aşteptau să ajungă pe Pământ, treptat, toate grupurile rezidenţilor, pentru ca ei să urmărească, împreună cu ajutătorii lor deja sosiţi, toate pregătirile pe care aceştia din urmă le desfăşurau pentru intrarea lor la întrupare. Deocamdată, dimensionalii se aflau ei înşişi în faze înaintate de acomodare cu aerul, pământurile, circulaţiile fluxurilor de energii şi materii din această dimensiune a zonei – toate fiind de vibraţii mult mai joase decât cele din dimensiunea lor de reşedinţă. Este un proces lung şi greu de suportat, însă dimensionalii îl suportă ori de câte ori este nevoie, cu mult drag pentru spiritele pe care le ajută astfel.
Povestea lui Olco se termină aici, deşi în continuare vom vedea cum au mai trăit un timp totuşi pe aceeaşi planetă, alături, oameni şi saurieni. Pe măsură ce ne vom obişnui cu acest fel împletit al vieţii pe planetă, vom reveni cu noi amănunte privind fenomenul extrem de complex pe care l-a constituit extincţia saurienilor. El nu s-a limitat câtuşi de puţin la tot ceea ce am descris mai sus, dar mulţimea elementelor de cunoaştere care s-au desfăşurat pe parcursul acestui prim capitol face necesară totuşi limitarea celor scrise la cele de mai sus, şi reluarea lor în studiu mai aprofundat pe parcursul capitolelor ce vor urma.
Dacă cititorul se va întreba de ce titlul acestui capitol este OLCO, şi nu EAT, să precizăm de la bun început că acesta este singurul moment al discuțiilor noastre despre entităţile spirituale. Accentul studiilor se va pune în continuare pe întrupările cu corp fizic, iar entităţilor astrale li se va rezerva un spaţiu amplu în capitolele următoare.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
05. Studiu: Universul nu este gol

Sigur că acesta este un subiect foarte amplu, care nu trebuie discutat numai din acest punct de vedere, pe care îl dezbat acum, aici. Dar tocmai punctarea unor elemente din mai multe direcţii cred că formează o înţelegere complexă a…

03. Viața lui Olco (2): Entități spirituale și entități astrale

ENTITĂŢI SPIRITUALEÎn atmosfera Pământului, grupurile aveau să se împrăştie, fiecare formaţiune spirituală de acest fel începându-şi pe loc sarcinile. Se poate crede că această formaţiune spirituală, mai precis…

Dictionar