1. OLCO: În preajma Pământului

05. Studiu: Universul nu este gol

Sigur că acesta este un subiect foarte amplu, care nu trebuie discutat numai din acest punct de vedere, pe care îl dezbat acum, aici. Dar tocmai punctarea unor elemente din mai multe direcţii cred că formează o înţelegere complexă a realităţii în care trăim.
Începutul înţelegerii acestui lucru îl putem face reflectând asupra următoarelor teme: Câmpuri universice și Matrice (element matriceal) .

Universul nostru nu este constituit doar din structuri materiale pe care noi le putem percepe cu ajutorul structurilor noastre oculare: senzori vizuali ai trupului nostru… Dar sunt perioade în care trebuie să ne concentrăm asupra lor, iar faptul că – pentru puţin timp – putem s-o facem în acest fel, este un ajutor deosebit pentru evoluţiile noastre. În restul timpului nostru evolutiv ne concentrăm în egală măsură pe percepţiile, studiul şi folosirea tuturor elementelor, de orice fel de vibraţii, de pe planetă, din jurul ei, din galaxia noastră şi galaxiile vecine, din mediul cosmic intergalactic – o lume de o complexitate, bogăţie uluitoare pentru modul de a privi universul acum… Şi astfel înţelegem că nici macro-cosmosul, nici micro-cosmosul nu sunt în nici un fel goale…

În cercetările de început pentru fiecare domeniu în parte, percepţiile sunt noi pentru orice cercetător – indiferent dacă are sau nu experienţă, mai cu seamă în cercetarea multisenzorială. Diferenţele dintre cele pe care le ştim acum şi bogăţia deosebită de noutăţi care aşteaptă să fie descoperită, chiar din perspectiva pământeanului obişnuit, sunt estompate rând pe rând de creşterea exponenţială a percepţiilor umane de la o perioadă scurtă de timp la alta, sub puterea creşterii vibraţiei medii planetare.
… Şi astfel, la începutul înţelegerilor noastre, totul pare simplu, chiar sărăcăcios reprezentat în preajma noastră, pentru ca ulterior să descoperim că totul pare a se dezvolta vertiginos, noutăţile apar şi îşi fac loc în înţelegerile noastre, înseşi percepţiile noastre prind forme multiple, volum, o perspectivă din ce în ce mai bogată… Nebănuită de majoritatea oamenilor, azi, căci ne agăţăm la început doar de perspectivele pe care le ştim, singurele care ni se par plauzibile…
La începutul studiilor privind călătoriile grupurilor spirituale spre Pământ, am făcut multe confuzii, influenţată şi de anumite scrieri – palid reprezentate totuşi atunci, prin anii ’90, care însă s-au întărit cu timpul, explodând azi sub diferite forme. Una dintre aceste confuzii se referea la faptul că universul ar fi în cea mai mare măsură gol. La primele viziuni ale călătoriei spre Pământ, priveam din perspectiva cercetătorului – şi nu a călătorului, diferenţa fiind uriaşă: o astfel de diferenţă am sesizat-o abia în ultimul timp – şi este o confuzie pe care o facem toţi, neavând experienţă multă în acest domeniu, neştiind, neacceptând altceva decât o părere formată din perspectiva aparatelor noastre de cercetare a cosmosului: aparate create ca prelungire a percepţiilor prin senzorii trupului nostru – corpului fizic – şi doar câteva radiaţii conexe: raze “X”, radiaţii infraroşii (de frecvenţă ceva mai mică decât cele roşii) , ultraviolet (frecvenţe ceva mai mari decât cele violete), ceva câmpuri electromagnetice şi cam atât – repet: înafara celor prceptibile cu senzorii (organele de simţ) trupeşti. Restul este decretat a fi “materie neagră”: de fapt structurile noastre oculare (trupeşti) sunt setate pe negru – şi dincolo de domeniul infraroşu şi dincolo de domeniul ultraviolet, căci este necesar în această perioadă de vibraţii joase să ne preocupăm de un domeniu mai restrâns, trupesc. Însă variaţiile în interiorul acestui domeniu vizibil cu structurile oculare sunt extrem de bogate, cu efecte de asemenea de o bogăţie deosebită în interiorul segmentului. Aşa cum, de altfel, ştim bine în acest moment al existenţei noastre.
Dar nu: universul nu este nicidecum gol… Dar are un altfel de “goluri” despre care este bine să discutăm acum.
În textul capitolului am scris că, după intrarea în acest univers, ceea ce percepeam la început era un spaţiu gol şi întunecat – comparativ cu universul din care venea Olco, entitatea spirituală care trecea din Universul Secundar în Universul Fizic. Undeva la marginea câmpului vizual vedeam luminiţele stelelor, galaxiilor îndepărtate. Pe măsura obişnuirii cu percepţia drumului, au început să se accentueze, şi să se articuleze din ce în ce mai multe percepţii. Stelele, galaxiile apropiate – nu sunt totuşi foarte apropiate de drum, aşa cum am crezut la a doua cercetare: am crezut că începeau să se accentueze – prin cunoaştere – percepţiile mele de cercetător, iar prima viziune am crezut-o plină de confuzii. Dar prinzând încă şi mai multă experienţă, şi mai multă cunoaştere, cercetătorul sincer cu sine însuşi nu se necăjeşte de pendularea între diferite forme de percepţie, ci adânceşte cercetarea şi înţelege modurile de percepţie, explicând cele percepute, în detaliu, pentru cercetări ulterioare ale altora.
Astfel, el îşi poate da seama la un moment dat că rămâne oarecum valabil faptul că trecerea dintr-un univers în alt univers se face în locuri special alese, mai depărtate de unele galaxii, de rutele altor grupuri de spirite – primare în principal – precum şi în apropierea unora dintre barierele din fiecare zonă a universului: nu are loc în apropierea barierelor inter-zonale, care sunt locuri de trecere pentru alte feluri de circulaţii ale grupurilor de spirite, din interiorul universului.
Privirea cercetătorului se obişnuieşte treptat, în timp, cu spaţiile pe care entităţile spirituale cercetate (şi chiar pe sine însuşi, ca amintire) aflate în călătorie de acest fel, le cunosc bine, le pot percepe repede cu senzorii corpurilor lor spirituale, speciale pentru călătorii de acest fel: corpuri de vibraţie foarte ridicată şi complexitate pe măsura necesităţilor celor mai profunde de percepţie a mediului străbătut. În perioada de vibraţie foarte înaltă a Pământului, orice spirit venit de oriunde pentru întrupare pe Pământ, îşi poate aminti perfect detaliile unei asemenea călătorii: în orice clipă a oricărei vieţi personale la vibraţie înaltă. Şi se poate sprijini pe asemenea amintire (se poate lua orice fel de moment al unor astfel de evenimente, al oricărui fel de evenimente memorate) pentru a cerceta mental, direct în spaţii, în temporalitatea lui proprie de cercetător, cele care se petrec acolo permanent: în cazul nostru – evenimente de acelaşi fel sau de aceeaşi natură, a parcurgerii spaţiilor inter-galactice. Acest lucru este foarte important de ştiut.
Dacă a venit vremea să-şi amintească şi în perioade de vibraţie planetară joasă sau în perioade de creştere rapidă a vibraţiei planetare aşa cum este perioada în care trăim acum (ceea ce presupune variaţie mare de înălţime şi forţă penetrantă deosebită de la o perioadă scurtă de timp la alta), va fi atras să o facă sau se va confrunta cu o întreagă fenomenologie care îl va atrage până la urmă pe acest drum al cercetărilor. Îşi va concentra şi valorifica la început intuiţia, apoi treptat va trece la acceptarea şi dezvoltarea clar-simţurilor. În acest fel el va ajuta şi pe acei semeni ai săi aflaţi în aceeaşi perioadă a dezvoltărilor lor, cu toţii ajungând să se sprijine reciproc pe drumul evoluţiilor lor.
Dar să ţinem seama de faptul că intuiţiile oamenilor şi dezvoltarea unui anume fel de ultra-simţiri, adică simţiri extrem de dezvoltate, nu converg întotdeauna doar spre latura morală, echilibrată, modestă a vieţii omeneşti pământene actuale, dar nici spre latura de multisenzorial. Ci mai degrabă către aspectele cantitative şi strălucitoare, scumpe şi de influenţă asupra semenilor, o influenţă care poate exclude moralitatea, echilibrul şi modestia în manifestările curente. Subtilităţile unor asemenea atitudini faţă de societate nu sunt numai cele înălţate – ci orice fel de aspecte ascunse, parţial invizibile, ale manifestărilor umane. Aspectele distructive, dispreţuitoare, acaparatoare de o asemenea formă de subtilitate le numim perverse, căci ele sunt la graniţa dintre creativ şi distructiv, indiferent dacă material sau ideatic: cu dorinţă interioară de distrugere dar cu manifestare exterioară frumoasă, plăcută, morală – atrăgătoare.
Orice fel de amintire şi de folosire a unor cercetări pot urma cursul dezvoltărilor spre cunoaştere cu aplicare calitativă, morală, echilibrată, modestă, care să valorifice treptele superioare, plasând astfel omul în înaintările sale viitoare.
Cercetarea universului de la orice nivel de întrupare urmăreşte obţinerea unui rezultat cât mai apropiat de realitate. Iar acest aspect arată din ce în ce mai clar faptul că universul în sine nu este gol, dar poate avea locuri aparent goale: goale de structuri de un anume fel, general-cunoscute de noi: galaxii, alte elemente matriceale care pot fi mai rare în anumite locuri. Adică elemente materiale perceptibile pentru orice entitate care călătoreşte către destinaţii necesare evoluţiilor sale.
Însă astfel de locuri – aşa cum sunt locurile de trecere a entităţilor ajutătoare dintr-un univers spiritual în altul – sunt locuri create în aşa fel încât să poată cuprinde alte structuri: ori create din materii de vibraţii foarte ridicate, ori creaţii nemateriale. Creaţiile nemateriale sunt creaţii energetice pure, fără materii, căci universurile superioare ca vibraţie Universului Fizic sunt constituite integral din compactizări energetice fără materii. Structurile de legătură între universuri trebuie să conţină elemente din ambele universuri între care se realizează legătura. Creatorii unor asemenea construcţii universice sunt numai ajutătorii centrali, în timp ce ajutătorii secundari învaţă de la ei, şi sub îndrumarea lor directă, cum să participe şi apoi să realizeze singuri astfel de creaţii.
Înseşi creaţiile noastre materiale nu sunt decât învăţături pentru realizarea ulterioară a creaţiilor din energii pure, pe care numai monadele centrale (numite şi Fii de Dumnezeu) le pot realiza integral în universurile materiale.
Aşadar, punctele de graniţă de acest fel, şi cele care converg către ele, au structuri energetice pure, greu perceptibile de către întrupaţii în Universul Fizic. Rolul lor este acela de a croi momente de impuls sau/şi treceri energetice echilibrate, bine socotite, dintr-un univers în altul. Astfel de structuri se menţin în stabilitate prin aprovizionări cu necesar energetic de vibraţie înaltă şi pentru ele înseşi, şi pentru diferite alte lucrări locale ale marilor ajutători: întreţinerea universurilor, realizarea unor structuri universice sau consolidarea lor, toate bazându-se şi pe astfel de introduceri energetice periodice din timpul trecerii entităţilor secundare dintr-un univers în altul. Atunci când este cazul, trecerea de la Universul Central (universul fiilor de Dumnezeu) la universurile materiale se face în acelaşi fel, cu adaos de energii de vibraţie încă mult mai mare, necesar pentru lucrări de aceeaşi natură.
Pentru sprijinirea unor atari treceri, se pot percepe cu timpul structuri foarte fine, de mare amploare, care străbat asemenea locuri. Funcţionările lor se pot percepe, de asemenea, cu timpul, şi este necesară înţelegerea unor astfel de funcţionări – pe care le vom studia într-unul din capitolele următoare ale Studiilor Istorice.
Câmpul din jurul unor asemenea structuri foarte fine, abia perceptibile (spre deosebire de cele care cuprind materii, şi care sunt mult mai puternic marcate în spaţiile universice) sunt însă cele mai puternice câmpuri din Universul Fizic, şi influenţele lor sunt perceptibile la mari distanţe. De aceea galaxiile şi structurile lor matriceale (corzile matriceale care pornesc din barierele inter-zonale şi pe care se croiesc condiţiile de creare a galaxiilor) sunt situate departe de astfel de locuri. Care – după câte am încercat să creionez mai sus: nu sunt de fapt de loc goale…
În acest context, apropiindu-ne de propria galaxie şi propria planetă, să înţelegem că lucrurile stau exact la fel: există micro- şi macro-structuri grosiere până la cele de o subtilitate deosebită, marcată de vibraţia lor foarte înaltă. Radiaţiile emise de macro-structurile locale: elemente matriceale ale subzonei noastre, apoi galaxiile matriceale cu totul, adică cu planetele, cu stele lor, au o putere radiantă oarecum agresivă, comparativ cu alte zone ale universului. Şi discutăm aici şi despre radiaţiile unor structuri de înaltă vibraţie, pe care le-am putea crede superioare într-un anumit fel: pe care îl credem de regulă fără a cerceta prea mult ce este adevărat şi ce este confuzie în cele pe care le cunoaştem de la alţii. Puterea tuturor vibraţiilor în această subzonă a universului este în felul ei agresivă, fie ele înalte sau joase (aşa cum ne-am obişnuit să le catalogăm).
Iar această percepţie o pot avea numai oamenii, care pot face comparaţii cu vibraţiile înalte din alte zone ale universului.
Dar să nu uităm nicicând că nu suntem numai noi pe Pământ, oamenii pe Pământ – majoritatea vieţuitoarelor pământene sunt întrupări ale unor spirite care au în formare lentă simţiri multiple, conştientizări de foarte multe facturi, dar toate aflate în faze incipiente. Şi astfel ele au nevoie de impulsuri de vibraţii diferite şi de putere diferită dar la valori foarte mari, în toată gama lor de puteri radiante: de la cosmosul întreg, de la steaua care guvernează planeta, de la planeta însăşi, de la oamenii creatori conştienţi de înaltă calificare, de la proprii semeni (din specia proprie), de la alte specii mai mult sau mai puţin evoluate.
De aceea trebuie să înţelegem că lumea în care trăim este mult mai complexă decât putem să ne imaginăm fiecare dintre noi în parte, acum.
Tocmai de aceea revenirile la formele de conştientizare anterioare se fac treptat, în funcţie de o creştere treptată a vibraţiei medii planetare. În funcţie de această creştere de vibraţie ne amintim şi noi, prindem putere şi volum de percepţii de la toate corpurile din sistemul nostru corporal, putem astfel cerceta şi înţelege din ce în ce mai corect confuziile, neînţelegerile noastre anterioare.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
03. Viața lui Olco (2): Entități spirituale și entități astrale

ENTITĂŢI SPIRITUALEÎn atmosfera Pământului, grupurile aveau să se împrăştie, fiecare formaţiune spirituală de acest fel începându-şi pe loc sarcinile. Se poate crede că această formaţiune spirituală, mai precis…

04. Viața lui Olco (3): Printre saurieni

Sentimentul general pe care îl simţeau grupurile de ajutători nou-veniţi pentru saurieni era o milă nesfârşită: saurienii erau în plină epocă de declin al evoluţiei lor pe Pământ, materializată prin dispariţia treptată…

Dictionar