07. Călătorii astrale

02. Evoluțiile astrale – căi de legătură între evoluțiile spiritelor în diverse universuri

NOTĂ: Discuţiile, atenţionările din acest studiu au loc datorită faptului că am întâlnit, rar ce-i drept, idei conform cărora, când facem călătorii astrale, mergem în alt univers din care privim cele care se petrec în universul în care se află trupul lăsat în somn: Universul Fizic. Este necesar de discutat acest aspect, căci în anii ’90 tot aşa au început discuţii despre dimensiuni paralele, care au degenerat: din lipsa precizărilor, prin lipsuri în cercetare, prin lipsa de înţelegere a detaliilor, în confuzii privind dimensiunile:
– dimensiunile spaţiului: la care se referă de fapt matematicienii (le învăţăm şi noi la şcoală), dar pe care nu le acceptăm extinse din cauza limitărilor la care au, şi am rămas cu toţii astfel, prin obligaţiile oficiale;
– dimensionalitatea spaţiului universic în perspectiva timpului: care cuprinde modificări realizate de creatorii universurilor, pe măsura apariţiilor unor noi necesităţi de evoluţie; modificări ale mişcărilor spaţiale ale universurilor, subspaţiale în cuplurile de universuri şi inter (hiperspaţiale) între straturile energiilor fundamentale ar trebui să nu le discutăm încă în aceste studii;
– dimensiuni emoţionale sau de trăire interioară ale monadelor: le putem considera la nivele pe care omul le-a înţeles în viaţa pământeană: a planetei (se spune: a pietrei, dar lucrurile sunt mult mai complexe decât piatra pe care o cunoaştem cu toţii), a vegetalelor, a animalelor, a oamenilor, a îngerilor. Dar ele sunt de fapt o infinitate de „dimensiuni” emoţionale, după cum curg evoluţiile printr-o infinitate practic de corporalităţi, pe care le schimbăm în eternitatea vieţii noastre monadice. A crede că evoluţiile noastre încep şi se finalizează cu Pământul (cu orice planetă) este doar o etapă în simţirile şi trăirile spiritelor, depăşită formal, dar înţeleasă apoi ca o treaptă de mare ajutor în evoluţii;
– dimensiuni-straturi structurale ale universului, paralele dacă le privim din perspectiva cunoaşterii pământene – dar având o fiinţare pe care o putem asocia mai curând curbei lui Moebius sau, pentru mai puţin cunoscători: un fel de spaţiu aproximativ melcat (formă de cochilie de melc) care cuprinde toate zonele universului şi în acelaşi timp le pătrunde: şi permanent, şi punctual, la nevoie. Asemenea spaţii, straturi sunt constituite tot din materiale, dar de vibraţii diferite, bazate pe existenţa puţin înţeleasă a straturilor dimensionale ale energiei fundamentale: care au facilitat realizarea universurilor, dimensiunilor structurale, legăturilor sub-spaţiale, sub-universice şi meta-universice (şi cu siguranţă vom percepe şi altele pe măsura creşterii vibraţiilor planetare).
Necunoaşterea legăturilor reale dintre astfel de noţiuni, dintre înţelegerile acestor stratificări a condus la toate consecinţele neînţelegerilor înfricoşătoare sau uimitoare trăite de mulţi oameni în anul 2012; şi care se pot oricând re-trăi, tot din aceleaşi cauze, ale respingerii învăţăturilor, orientărilor care apar în înţelegerile unora, dar marginalizate într-un orizont momentan limitat al altora.

I. IDEI PRINCIPALE
Ceea ce este specific etapei pe care o trăim azi este trecerea treptată de la visul din somnul de odihnă (care presupune majoritar autostabilizare vibraţională personală) – la călătoria astrală conştientă de cunoaştere a universului înconjurător, precum şi a axei spaţio-temporale:
– înfăşurările spaţiale ale straturilor universice (zone, dimensiuni structurale paralele, universuri, spaţii inter-universice, precum şi alte structuri pe care le vom descoperi şi înţelege pe măsura creşterii vibraţiei planetare;
– desfăşurări temporale ale căror particularităţi necunoscute temeinic pot conduce la confuzii cu repercusiuni importante asupra încredinţărilor noastre din viaţa curentă.
De aceea avem nevoie de cunoaşteri mai detaliate, pentru a nu confunda toate astfel de straturi între ele.

Astfel trăirile pe care le avem prin intermediul corpului nostru astral au o mare varietate de necesităţi de evoluţie:
– echilibrare emoţională şi, chiar dacă în această perioadă de vibraţie planetară joasă nu conştientizăm prea bine, corpul astral ne ajută la echilibrare spaţio-temporală; ajută de asemenea în timpul percepţiilor, acţiunilor, deplasărilor noastre şi, în perioadele de vibraţie planetară înaltă: în activitatea de creaţie materială avansată, de tip mental;
– autostabilizare vibraţională periodică, în structurile matriceale ale planetei, pentru recuperarea vibraţiei sistemului corporal;
– prin intermediul corpului astral au loc de asemenea activităţi astrale (le numim călătorii astrale) efectuate în orice condiţii de vibraţie planetară pentru cercetarea, cunoaşterea macro- şi micro-universului. În perioada de vibraţie planetară joasă, călătoriile astrale sunt folosite şi pentru reamintiri ale celor trăite în perioade anterioare pe aceeaşi planetă şi ale celor trăite anterior ciclului de vieţi pe planetă; de asemenea, pentru reamintirea liniilor generale de planificare a evoluţiilor viitoare pe planetă şi după plecarea de pe planetă.

În parcursul înţelegerilor noastre va trebui să ţinem cont de anumite aspecte care formează fundamentul vieţii omeneşti viitoare: ale cărei repere începem deja să le clădim azi.
Astfel, ar trebui să ţinem cont încă de pe acum de câteva aspecte deosebit de importante:
– să ne asigurăm că am înţeles faptul că percepem şi descriem universul, alte universuri şi toate cele conexe ale lor, precum şi desfăşurarea vieţii înconjurătoare NUMAI DIN PERSPECTIVA PĂMÂNTEANULUI. Treptat vom completa cunoaşterile noastre privind întreaga lume înconjurătoare din perspectiva altor locuri din univers, a altor straturi din univers, a altor universuri;
– să înţelegem că toate trăirile noastre din acest univers sunt consolidări ale unor învăţături pe care le derulăm în alte universuri, în principal pentru majoritatea oamenilor şi totalitatea celorlalte vieţuitoare planetare: în Universul Astral, pentru care corpul astral din Universul Fizic este un mediator, un pregătitor care face trecerea mai uşoară între aceste două universuri: cel de învăţătură şi cel de consolidare. De aceea rămânem la denumirea corpului nostre corespondent în Universul Fizic: tot corpul astral, pentru înţelegerea şi reamintirea curentă a legăturii pe care el ne-o face: între trăirile noastre în cele două universuri;
– studiul acestei legături, acestei particularităţi de mlădiere a greutăţii de a face faţă la trecerea dintre două universuri, trebuie privit dintr-un dublu unghi de vedere: ca trecere de la Universul Astral către Universul Fizic (de la o vibraţie foarte înaltă la o vibraţie foarte joasă), dar şi invers: cu toate aspectele legate de organizarea ciclului de vieţi fizice în funcţie de experienţa spiritelor;
– dar să ţinem cont întotdeauna că Universul Astral este locul de odihnă şi de învăţătură pentru toate spiritele primare aflate în evoluţii în toate zonele universului. Nu sunt nici un fel de deosebiri din punctul de vedere al învăţăturilor şi consolidărilor: toate spiritele trec prin aceleaşi faze de evoluţie, prin aceste universuri;
– singurele deosebiri care apar în activităţile spiritelor sunt cele complexe ale creatorilor conştienţi avansaţi ajutători ale altor grupuri spirituale: care au sarcini de ajutători la nivelul grupului spiritual în care se întrupează şi în plus sarcini planetare, stelare, galactice. Însă toate căile de trăire şi de învăţătură sunt comune tuturor spiritelor, indiferent de treapta de evoluţie pe care o au. Toate spiritele urmează acelaşi traseu inter-universic general:
a.) în interiorul unui ciclu de vieţi fizice: după fiecare destin cu manifestări fizice are loc continuarea lui cu manifestări prin corpul nostru astral, în acelaşi spaţiu universic. Este o fază de pregătire a spiritelor pentru reîntoarcerea spre odihnă în Universul Astral. După oboseala resimţită aici, în vibraţiile joase ale Universului Fizic, are loc retragerea în Universul Astral, pentru odihnă. Este o odihnă activă, cu recapitulări minime de învăţături generale, pe care spiritele le-au primit deja înainte de pornirea ciclului cu vieţi fizice;
b.) între ciclurile de vieţi fizice: trăirea are loc în Universul Astral, cu odihna necesară, aşa cum spuneam, împreună cu primirea învăţăturilor următoare, corespunzătoare înaintărilor: cu toate forţele spirituale care s-au întărit şi învăţături de folosire a forţelor spirituale noi, care s-au înfiripat prin creşterea energiilor interioare a monadelor, de-a lungul ultimelor evoluţii parcurse.

O altă atenţionare se referă la faptul că avem tendinţa de a discuta despre ciclurile noastre de vieţi în universul în care suntem acum – Universul Fizic – ca fiind cele din perspectiva cărora percepem alte vieţi, în alte universuri.
Însă de fapt este normal, din punctul de vedere al înaintărilor în evoluţii, să discutăm despre evoluţiile noastre în universurile de bază, unde au loc învăţăturile noastre.
Universul Astral este astfel universul de bază, optim pentru derularea învăţăturilor spiritelor primare, aflate în faza de conştientizare a forţelor lor spirituale şi de învăţătură de folosire a forţelor radiante, aflate în permanentă dezvoltare. Universul Fizic este un univers de consolidare a învăţăturilor pentru primite astfel. Ar trebui să privim lucrurile şi din acest unghi de vedere.
Pentru îngeri, universul Fizic este folositor pentru consolidarea învăţăturilor lor universale de oferit/primit ajutor: primit din partea celor mai evoluaţi decât ei, oferit celor care le păşesc pe urme, în treptele evoluţiilor. Universul de bază pentru învăţăturile lor este însă Universul Secundar, unde ele pot să se manifeste individual – nu în grup de monade pe care îl numim spirit.
Pentru monadele centrale – atotcunoscătoare a tuturor celor care se petrec în întreaga Casă a evoluţiilor noastre, în întreg Centrul de evoluţie, coordonând şi ajutând toate evoluţiile în modurile totale de manifestare a monadelor, fii de Dumnezeu cum le numim acum, pe Pământ: universul lor de bază este Universul Central.

II. DETALII ŞI DISCUŢII ASUPRA TEMEI
Dacă nu înţelegem diferenţa dintre vibraţiile locurilor pe care le cercetăm sau pe care ni le amintim, mai ales de către cei care încep să efectueze călătorii astrale, vom face confuzii mari şi vom crede că în călătorii astrale mergem „într-un alt univers” – când de fapt rămânem cu corpul nostru astral în acest univers şi cercetăm ceea ce se află în el, înţelegând cel puţin două lucruri generale principale:
– putem cerceta şi înţelege tot ceea ce ţine de cele care ne înconjoară, fără a fi legaţi de aparatură bazată pe tehnologii: deosebit de bune şi ele aceste tehnologii, aceste creaţii de natură industrială, pentru a înţelege legile funcţionării universului la nivelul de vibraţie specific materiilor şi energiilor fizice, aşadar cele care au vibraţia cea mai joasă în acest punct al universului;
– înţelegând esenţa şi rolul călătoriilor astrale, ne regăsim şi ne păstrăm conştienţa şi obişnuinţa pentru sarcinile pe care le vom desfăşura imediat după finalizarea destinului manifest prin corpul fizic. Căci după ceea ce numim “deces” (părăsirea corpului fizic de manifestare până atunci curentă), are loc invariabil, pentru orice vieţuitoare pământeană, trecerea în manifestare curentă cu corp astral: chiar aici, în acest univers, fără să-l părăsim imediat după aşanumitul „deces”. Rămânem să învăţăm multe lucruri pe care nu le-am cunoscut şi/sau aprofundat la reala lor valoare în consistenţa fizică, ajutată de corpurile: eteric, astral, mental şi cauzal – adică în câmpurile corpurilor noastre de aici, din acest univers. Pe lângă asemenea cercetări, aprofundări, consolidări de trăire fizică, rămânem să-i ajutăm pe cei rămaşi în manifestare cu corp fizic, îndrumându-i, orientându-i discret, fără să le reducem liberul arbitru în manifestările curente.

Cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu cu toţii ne conştientizăm asemenea elemente de manifestare spirituală.
De fapt avem o viaţă eternă, manifestă în spaţii infinite, iar spaţiile relativ finite în care evoluăm momentan sunt modelate şi ordonate prin experienţa înaintată a monadelor coordonatoare ale evoluţiilor noastre, monade care au descoperit în trăirile lor avansate nu numai modul în care viaţa poate fi protejată, dar şi închinată cunoaşterilor nelimitate, apoi ajutorului etern oferit şi altor monade, pentru a merge pe aceeaşi cale, pe aceeaşi linie a creşterilor la care au ajuns şi ele, mergând toate mereu mai departe.
Aşadar este necesar să învăţăm: mai întâi ca informare, apoi prin cercetare proprie, cum să înţelegem asemenea deosebiri între universuri.
Prin călătorie astrală efectuată din întrupare fizică nu putem ajunge în alt univers, dar putem să ne amintim mult mai rapid şi uşor din corpul astral diferenţele dintre acest univers şi un alt univers (pentru început): în care percepţiile şi manifestările spiritului sunt de aceeaşi natură cu cele trăite prin corp astral în Universul Fizic – dar vibraţia este mult mai mare. De aceea numim acest univers care are vibraţia mult mai mare: Universul Astral. Şi dacă dorim să cunoaştem diferenţa dintre cele două universuri – vom reuşi cu puţin exerciţiu pe timpul călătoriilor noastre astrale: vom vedea în primul rând că Universul Astral are o luminozitate mult mai puternică şi astfel vom înţelege, prin comparaţie, nu numai diferenţa între Universul Fizic şi Universul Astral – dar diferenţele existente între universul nostru şi orice univers din care noi, oamenii, avem amintiri, apoi între alte universuri între ele. Mai mult, prin comparaţie şi asociere, putem avea foarte multe înţelegeri privind:
– luminozitatea universurilor, luminozitatea dimensiunilor structurale paralele ale universului nostru, a zonelor universului nostru, a diferitelor regiuni, subzone, galaxii, părţi ale galaxiilor;
– sunetul fundamental al structurilor universice enumerate mai sus;
– vibraţiile diferitelor locuri: percepute ca o simţire personală – aşa cum la pipăit simţim diferenţa între diferite materiale.

Unii dintre noi reuşesc să înţeleagă astfel de lucruri şi prin mentalizare directă: adică prin vizualizare din conştienţa corpului fizic, iar faptul că reuşim acest lucru de regulă doar de la nivel de înţelegere (sunt destul de mulţi călători nemulţumiţi astfel) tot este un lucru bun, căci ne este necesar numai şi pentru a înţelege corect o asemenea călătorie astrală, toate elementele pe care ea ni le relevă.
Mai mult, să înţelegem că prin călătorie astrală ne putem cerceta pe noi înşine, privindu-ne şi înţelegându-ne sistemul corporal, funcţionarea lui, relaţiile care se desfăşoară energetic şi comportamental între noi oamenii, între noi şi restul biosistemului natural al planetei, cu planeta însăşi, cu steaua şi cu galaxia în totalitatea sa.

DEOSEBIT DE IMPORTANT PENTRU O ASTFEL DE TEMĂ: să avem grijă întotdeauna să ne asigurăm că am înţeles faptul că percepem şi descriem universul, alte universuri şi toate cele conexe ale lor, precum şi desfăşurarea vieţii înconjurătoare NUMAI DIN PERSPECTIVA PĂMÂNTEANULUI.
Iar acesta este o percepţie deosebit de complexă, care trebuie consolidată în esenţa ei. Iar un asemenea fel de consolidare are loc printr-un set cuprinzător de întrupări pe aceeaşi planetă, la nivele de vibraţie diferite în variaţia vibraţiei planetare: numim o asemenea desfăşurare linie temporală, linie de trăire în curgerea armonioasă a schimbărilor planetare.
Pe măsură ce conştientizările noastre se dezvoltă fundamental, la tot mai multe frecvenţe de vibraţie ale universului nostru, dar şi ale celorlalte universuri, creşte puterea noastră interioară de a conştientiza aceleaşi elemente universice din perspectiva altor întrupări, altor planete, altor galaxii, altor subzone şi zone universice. Se formează o percepţie sferică – iar aceasta este cea mai complexă formă actuală de exprimare pământeană – o înţelegere şi o gândire cu exprimare de acelaşi fel, îmbogăţită permanent şi formând în acelaşi timp baza conştientizărilor următoare în evoluţiile noastre.

Călătoriile astrale sunt departe de a fi înţelese azi, chiar dacă devin din ce în ce mai populare: mai curând însă ca ceva exotic, decât ceva normal şi util. Sunt dorite de către unii dintre noi, sunt considerate ceva minunat, extraordinar… Erau cândva considerate minuni dumnezeieşti, de care aveau parte doar sfinţii…
La antipod, se cred a fi ceva legat de o imaginaţie prea bogată sau un fel de mecanism care s-ar putea învăţa la şcoală: aşa de simplu – chiar dacă nu a fost trăit, încât nu interesează, fiind confundate cu visele din care de cele mai multe ori nu înţelegem mai nimic sau cu ameţeala provenită din droguri: din care iarăşi nu este de câştigat decât plăcerea de a uita toate greutăţile lumii în care trăim.
De fapt, da! călătoria astrală este un mecanism natural, pe care omul îl are nu pentru a călători astral în mod special, ca un fel de relaxare – ci pentru o autostabilizare vibraţională pe Pământ: adică pentru toate vieţuitoarele întrupate cu corp fizic. Şi trebuie reţinut acest lucru, întrucât corpul astral este de fapt corpul cel mai apropiat de obişnuinţele de manifestare a spiritului – şi nicidecum corpul fizic; iar acest lucru nu trebuie legat de faptul că el zboară, efectiv, prin spaţiul cosmic, ci pentru că spiritul simte pe de o parte cu sufletul, cu radiaţia sa, ceea ce cu trupul, cu corpul fizic nu poate: radiaţiile sufletelor altor întrupaţi. Între radiaţia proprie şi radiaţiile celor din jur, fiecare spirit se echilibrează în spaţiul planetar: ori ştie că se află în mijlocul spiritelor cu care s-a obişnuit (grup spiritual, popor spiritual), ori ştie că nu poate să fie acceptat şi nu poate accepta alte spirite în convieţuire. Despre toate învaţă treptat. Cele mai mici spirite întrupate pe Pământ nu au învăţat încă să se ferească de altele mai mari, cele evoluate au experienţa de a nu putea face orice cu cele mai mici, iar din acest ultim punct de vedere unele nu au învăţat bine să ajute şi să determine în acelaşi timp pe cele mai mici să aibă încredere în ele; altele au învăţat să se apere, altele să se ferească, altele să capete încrederea celorlalte: mai întâi prin manifestare cu corpul lor astral – ca entităţi, vieţuitoare astrale, apoi direct din corpul lor fizic.

Corpul astral nu este numai un corp de echilibrare între cele cunoscute şi cele necunoscute, cele acceptate şi cele neacceptate (plăcut-neplăcut, şi toate acele aspecte care ţin de dualitate). Emoţiile şi sentimentele noastre sunt echilibrante în lumea pe care o folosim, înţelegându-i acestei lumi particularităţile mai mult sau mai puţin cunoscute – în funcţie de experienţa noastră în mijlocul variaţiilor vibraţiei locale. Evoluţiile, trăirile noastre cu corpul astral, chiar în acest univers, în câmpul universal al planetei noastre, au o importanţă mult mai mare decât aceea pe care o cunoaştem azi: de “plimbare” mai mult sau mai puţin conştientă printre aştri.
Descoperim că există şi alte funcţiuni ale corpului astral şi ale călătoriilor astrale desfăşurate în timpul pe care îl numim “somn”: autostabilizarea vibraţională proprie este noutatea pe care avem datoria să o cunoaştem şi s-o înţelegem azi, din care vor decurge multe alte înţelegeri.
Şi încă nu este numai atât.
Deşi nu putem folosi decât orientativ azi o asemenea informaţie, este necesar să ştim că nu facem evoluţie numai în acest univers material, ci şi în alte două universuri materiale: Universul Astral şi Universul Cauzal.
Corpul nostru astral pe care îl avem aici, în Universul Fizic este de fapt un corp de legătură, o punte existenţială între manifestările noastre curente din Universul Astral şi şi cele de aici, din Universul Fizic – de aceea este bine să folosim deocamdată aceeaşi numire generală: în care corpul optim de derulare a trăirilor din Universul Astral este folosit pentru toate învăţăturile pe care le primeşte orice monadă pentru prima dată în viaţa ei. Este un corp tot de natură echilibrantă, emoţională. Prin prisma emoţiilor pe care le simţim atunci când primim cele dintâi învăţături ale treptei de evoluţie în Universul Astral, învăţăm ce atitudine să adoptăm faţă de ceva sau cineva şi cum să ne comportăm, pe măsura experienţei spirituale pe care o avem. Apoi ce să facem cu noutatea pe care o trăim, cum s-o folosim pentru dezvoltarea experienţei noastre.
Particularităţile Universului Astral, în special marea rapiditate cu care materiile pot fi modelate, remodelate şi uşurinţa lor de a reveni la forma lor iniţială când spiritul nu se mai concentrează asupra ei, determină uşurinţa de învăţătură în Universul astral.
În Universul Fizic, când ne manifestăm prin corpul fizic, pe care ni-l cunoaştem acum, ştim bine că totul se desfăşoară lent, totul revine la forma iniţială după mult timp planetar – depăşind în general vremea destinului propriu; totul se petrece fără ca spiritele să poată controla total lumea fizică. Pentru asemenea trăiri, fiecare spirit are nevoie de un anumit spaţiu şi de timp mai mult sau mai puţin îndelungat, ceea ce face ca manifestările sale să se întipărească bine în memoriile sale spirituale. Tot ceea ce s-a derulat rapid spre a face cunoştinţă cu noutăţile în Universul Astral, se va consolida prin derulare lentă în Universul Fizic.
În schimb, corpul nostru astral, de acum, din Universul Fizic, se poate manifesta în condiţii mult mai apropiate de universul învăţăturilor noastre. De aceea multe evoluţii ale noastre se desfăşoară de fapt chiar aici ca entităţi astrale, unde corpul astral este corp de bază pentru manifestarea spiritelor. Practic este o derulare identică cu cele ale învăţăturilor de bază, doar că totuşi materiile sunt doar proporţionale între ele – şi nu se află la acelaşi nivel de vibraţie ca şi celelalte, din Universul Astral. De aceea manifestările sunt asemănătoare, dar sunt tot lente, tot consolidante în felul lor, făcând legătura între învăţături şi consolidări.

Aşadar, trăirile noatre pământene, prezente, nu sunt trăite de spirite pentru prima dată, ci suntem aici pentru consolidarea învăţăturilor pe care le luăm pentru prima dată în Universul Astral.
De aici, din perspectiva Universului Fizic, corpul nostru astral face astfel o trecere şi o mlădiere a trăirilor noastre în Universul Fizic – care este, din constituirea lui, de vibraţie joasă: aşadar Universul Fizic nu are o vibraţie joasă din cauza spiritelor care evoluează aici, ci el este creat în mod special cu o astfel de vibraţie, comparativ cu alte universuri, adică CREAT AŞA ÎN MOD SPECIAL PENTRU spiritele care au, la începutul evoluţiilor lor, o vibraţie mică şi experienţă puţină de manifestare la orice nivel. Dar o asemenea vibraţie ajută astfel la consolidarea învăţăturilor spiritelor care încep evoluţiile lor, care se află în prima fază a evoluţiilor lor: de aceea numim astfel de evoluţii: evoluţii “primare”.
Pentru că evoluţiile ţin cont de toate greutăţile spiritelor mici la început, învăţăturile şi toate stările echilibrante pentru spiritele primare au loc în Universul Astral. Dar o trecere bruscă de la Universul Astral la trăiri în Universul Fizic, cu corpul fizic, ar fi obositor pentru spiritele aflate la începutul evoluţiilor lor. De aceea fiecare ciclu de vieţi fizice (în Universul Fizic) începe invariabil cu vieţi care se desfăşoară prin corpul astral: la începutul evoluţiilor astfel de vieţi astrale au o lungime mai mare, o pondere mai mare în totalul vieţilor dintr-un ciclu întreg, iar pe măsura înaintărilor în evoluţii ponderea lor se diminuează, până la a nu mai folosi un astfel de corp intermediar (dar apar alte cerinţe de evoluţie, care introduc alte feluri de manifestări ce au nevoie de un ajutor pe măsură).


Diminuarea ponderii vieţilor (destinelor) cu corp astral de întrupare în parcursul ciclului de vieţi în Universul Fizic

LEGENDĂ:
(1) = Parcursul unui ciclu de vieţi în Universul Fizic;
(2) = La începutul evoluţiilor în Universul Fizic întrupările au loc integral în corpuri astrale; ciclul de vieţi va fi integral astral;
(3…n) = Pe măsura înaintărilor în evoluţii şi astfel în obişnuirile spiritelor cu trecerile de la un univers la altul, ponderea vieţilor astrale în parcursul ciclului de vieţi se diminuează treptat, locul lor fiind luat de vieţile fizice; ciclul de vieţi va cuprinde astfel, cu ponderi diferite, vieţi astrale şi vieţi fizice. De asemenea, în situaţii speciale, în funcţie de evoluţie, vieţile fizice vor avea manifestări preponderent fizice, dar şi manifestări periodice prin corp astral;
(linia diagonală A – F) = diminuarea ponderii vieţilor (destinelor) cu corp astral de întrupare în parcursul ciclului de vieţi fizice; A reprezintă momentul evoluţiilor de început – cu ciclu integral de vieţi astrale; F reprezintă momentul în care, la finalul marilor trepte de evoluţie, vieţile astrale au ponderea cea mai mică (la evoluţiile cu experienţă puţină) sau dispar total (corpul astral nu mai este necesar, experienţa este completă): dar şi vibraţiile locurilor de întrupare sunt foarte mari, folosirea unui corp intermediar se termină – dar apar alte cerinţe de evoluţie, care vor introduce alte cerinţe, în funcţie de manifestările evoluate ale spiritelor, elemente de evoluţie care necesită a fi şi ele ajutate.

Aşadar să recapitulăm: trăirile noastre prin intermediul corpului astral au o mare varietate de necesităţi de evoluţie:
– echilibrare emoţională şi, chiar dacă în această perioadă de vibraţie planetară joasă nu conştientizăm prea bine, corpul astral ne ajută la echilibrare spaţio-temporală; apoi corpul astral are o activitate deosebit de importantă în timpul percepţiilor, activităţilor noastre, deplasărilor; şi, în perioadele de vibraţie planetară foarte înaltă: în activitatea de creaţie materială avansată, de tip mental;
– autostabilizare vibraţională periodică, pentru recuperarea vibraţiei sistemului corporal;
– călătorii astrale efectuate în orice condiţii de vibraţie planetară pentru cercetarea, cunoaşterea macro-, şi micro-universului. În perioada de vibraţie planetară joasă, călătoriile astrale sunt folosite pentru reamintiri ale celor trăite în perioade anterioare pe aceeaşi planetă, precum şi ale celor trăite anterior ciclului de vieţi pe planetă; de asemenea, în acelaşi fel ajută la reamintirea liniilor generale de planificare a evoluţiilor viitoare pe planetă, precum şi a celor care vor urma după plecarea de pe planetă. Asemenea cunoaşteri nu trebuie să excludă cercetările prin intermediul tehnologiilor, prin intermediul aparaturii obţinute pe cale tehnologică, căci avem nevoie în evoluţiile noastre de folosirea materiilor fizice pe care ni le pune la dispoziţie planeta de întrupare: pământuri, metale, cristale, lichide, gaze, structuri corporale rezultate din trăirea altor vieţuitoare (lemn, fibre, seminţe, alte părţi vegetative, os, piele etc). Spiritele trebuie să se obişnuiască în egală măsură cu creaţia mentală directă (prin compactizarea fluxurilor energo-materiale) ca şi cu creaţia manual-tehnologică, cu materii deja structurate prin întruparea altora: ale planetei şi ale biosistemului planetar.

Ajutătorii secundari şi centrali ai primarilor folosesc acelaşi tip de corpuri ca şi cei pe care îi ajută, pentru a le oferi ajutor şi îndrumare: şi la nivelul corpului fizic, şi la nivelul corpului astral. Ei devin şi învăţători, şi susţinători ai călătoriilor astrale, corectând atunci când este cazul diverse neînţelegeri ale semenilor lor.

Odată înţeles acest mecanism mediator al folosirii corpurilor astrale, al trăirilor prin corp astral, necesar pentru a diminua şi stopa oboseala spiritelor, nu mai avem de discutat despre Universul Astral – decât atunci când sunt necesare astfel de înţelegeri comparative între universuri. Cum spuneam la început, am întâlnit uneori confuzii între astfel de corpuri în universuri diferite, în care se spunea că corpul nostru astral ar “trăi” în altă dimensiune şi în alte scrieri – că ar “trăi” în alt univers. Din călătoriile astrale rezultă foarte clar că astfel de călătorii petrecute de regulă în timpul pe care îl numim “somn” se petrec în acelaşi univers cu trăirile noastre în corpul fizic. Se poate observa foarte clar cum vibraţia între universuri este foarte diferită, de aceea se poate înţelege clar că ceea ce se vede din corp astral este chiar universul nostru: cu restul corpurilor noastre, cu tot ceea ce cunoaştem – dar superficial deocamdată – din trăirile cu corpul fizic.

[Vor fi încă mult mai multe elemente de cunoaştere privind statutul corpurilor noastre în diverse universuri materiale, legăturile sub-spaţiale între ele, inter-influenţarea reciprocă. Pentru astfel de studii avansate, cele de acum sunt doar o deschidere. Lumea studiilor noastre începe să fie din ce în ce mai interesantă !!!…]

Să înţelegem faptul că în Universul Astral, vibraţia generală este mult mai mare: este vibraţia cea mai apropiată de formele naturale neîntrupate ale spiritelor primare. De aceea el este optim pentru derularea învăţăturilor din primele etape de evoluţie.
Formele de întrupare astrală sunt asemănătoare în cele două universuri, doar vibraţia generală a spaţiilor universice, oferită de vibraţia fluxurilor energo-materiale, este diferită: în Universul Astral ea este mult mai înaltă comparativ cu Universul Fizic. De aceea trările din Universul Fizic sunt de fapt consolidări în alte împrejurări, în alte condiţii de trai comparativ cu cele din Universul Astral.
Să înţelegem şi faptul că spiritele trăiesc, evoluează mult în Universul Astral, înainte de a acumula puterea energetică interioară pentru a începe întrupările în Universul Fizic de consolidare.

Aşadar, formele pământene cele mai apropiate de manifestarea din universul învăţăturilor noastre fundamentale sunt:
– întrupările cu corp de manifestare astral (ca entităţi astrale), cele mai odihnitoare şi, tocmai de aceea, cele mai profunde manifestări din Universul Fizic;
– călătoriile astrale: atunci când corpul de manifestare curentă este fizic şi mai avem posibilitatea de folosire periodică a altui corp – pe care îl putem numi astral, asemănător celui din Universul Astral al învăţăturilor noastre fundamentale.

DAR revin la formularea de la început: să avem grijă întotdeauna să ne asigurăm că am înţeles faptul că percepem şi descriem universul, alte universuri şi toate cele conexe ale lor, precum şi desfăşurarea vieţii înconjurătoare NUMAI DIN PERSPECTIVA PĂMÂNTEANULUI.
Pe măsură ce conştientizările noastre se dezvoltă fundamental, la tot mai multe frecvenţe de vibraţie ale universului nostru, ale celorlalte universuri, creşte puterea noastră interioară de a conştientiza aceleaşi elemente universice din perspectiva altor întrupări, altor planete, altor galaxii, altor subzone şi zone universice. Se formează o percepţie sferică – iar aceasta este cea mai complexă formă actuală de exprimare pământeană – o înţelegere şi o gândire cu exprimare de acelaşi fel, îmbogăţită permanent şi formând în acelaşi timp baza conşteintizărilor următoare în evoluţiile noastre.

În concluzie:
– corpul nostru astral este de fapt un corp de trecere în manifestarea monadelor între aceste două universuri de vibraţie diferită;
– el oferă posibilitate de stabilizare vibraţională întregului nostru sistem corporal şi constituie în plus cale mai uşoară de consolidare a învăţăturilor primite în Universul Astral.

Iar acest lucru este valabil pentru toate spiritele.
Spiritele necreatoare au şi ele învăţăturile lor, care ţin de toate manifestările pe care le cunoaştem: hrănire, autoprotecţie, creşterea puilor, deplasare, folosirea magnetismului planetar şi a tuturor felurilor de vibraţii din mediu, folosirea percepţiilor proprii privind relieful planetar, simţirea altor fenomene naturale, planetare şi cosmice.
Toate manifestările pe care le cunoşatem ca fiind proprii vieţuitoarelor planetare sunt de fapt şi ele etape de învăţătură în Universul Astral, care sunt „repetate” prin corpul astral de aici şi apoi prin corpul fizic. În acest fel au loc consolidările învăţăturilor primite în Universul Astral, în vibraţiile joase cu care trebuie să se obişnuiască treptat, chiar din „copilăria” lor spirituală.

Despre oameni putem – şi vom descrie o serie întreagă de manifestări în studiile următaore. Nu numai cercetările de felul celor pe care cu uimire vedem că le putem face acum, dar şi ample activităţi de ajutor de tip astral care se învaţă treptat de către spiritele creatoare şi ajutătoare pentru semenii lor, dar şi pentru toate vieţuitoarele planetare, pentru întreaga planetă, pentru multe grupuri de entităţi astrale care trăiesc şi lucrează pe celelalte planete din sistemul stelar.

Dar studiind toate acestea, cu un astfel de prilej înţelegem şi fenomenul invers: trecerea de la trăirea în Universul Fizic– la manifestarea, trăirea în Universul Astral.
Discutăm astfel despre revenirea în Universul Astral pentru odihnă între întrupările fizice: trebuie să cunoaştem astfel Universul Astral, chiar dacă nu vorbim prea des despre el şi funcţionarea lui să fie corect înţeleasă, în toată complexitatea lui, ca să nu mai facem confuzii. El este locul de odihnă după fiecare întrupare totală pământeană, cu felurile ei specifice – manifestare cu corp fizic, ieşirea din destin şi trăire ca entitate astrală, retragerea din toate manifestările fizice şi trecerea în Universul Astral. Trăirea astrală aici este de trecere lentă către o vibraţie mult mai ridicată, prilej cu care spiritele mai cunosc câte ceva, mai consolidează în plus câte ceva, iar în evoluţiile creatoare avansate se oferă ajutor din ce în ce mai complex, după cum am discutat.

Un alt lucru foarte important pe care trebuie să-l reţinem: numai în evoluţiile primare de început, specifice zonei I a Universului Fizic, au loc astfel de uşurări ale evoluţiilor, ale trăirilor, mlădieri de trăire.
În zonele II şi III ale universului nostru, spiritele au suficientă experienţă de trecere rapidă de la un univers la altul: vibraţia mare a acestor zone ajută ea însăşi la facilitarea acestei treceri, iar sistemele corporale sunt mult mai simple, cu corp de manifestare curentă mult mai apropriat de vibraţia corpului de manifestare curentă din Universul Astral.
Dar Universul Astral este locul de odihnă şi de învăţătură de asemenea şi pentru spiritele primare aflate în evoluţii în zonele II şi III ale universului.

Toate cele discutate sunt valabile pentru toate spiritele, aşa cum am discutat mai sus. Singurele deosebiri care apar în activităţile spiritelor sunt cele avansate ale creatorilor conştienţi avansaţi, care au sarcini de ajutători la nivelul grupului spiritual în care se întrupează şi în plus sarcini planetare, stelare, galactice. Însă toate căile de trăire şi de învăţătură sunt comune tuturor spiritelor, indiferent de treapta de evoluţie pe care o au. Toate spiritele urmează acelaşi traseu inter-universic general:
a.) în interiorul unui ciclu de vieţi fizice: după fiecare destin cu manifestări fizice are loc continuarea lui cu manifestări prin corpul nostru astral, în acelaşi spaţiu. După oboseala resimţită aici în vibraţiile joase ale Universului Fizic, are loc retragerea în Universul Astral, pentru odihnă. O odihnă activă, cu consolidări minime de învăţături generale, pe care spiritele le primesc înainte de pornirea ciclului cu vieţi fizice;
b.) între ciclurile de vieţi fizice: trăire în Universul Astral, cu odihna necesară, aşa cum spuneam, împreună cu primirea învăţăturilor următoare, corespunzătoare înaintărilor: cu toate forţele spirituale care s-au întărit şi altele noi care s-au înfiripat prin creşterea energiilor interioare a monadelor, de-a lungul ultimelor evoluţii parcurse.

O altă atenţionare se face acum necesară, tot din punctul de vedere al perspectivei de înţelegere a vieţilor noastre: noi avem tendinţa de a discuta despre ciclurile noastre de vieţi în universul în care suntem acum – Universul Fizic – ca fiind cele din perspectiva cărora percepem alte vieţi, în alte universuri.
Însă de fapt este normal, din punctul de vedere al înaintărilor în evoluţii, să discutăm despre evoluţiile noastre în universurile de bază, unde au loc învăţăturile noastre.
Iar acest lucru l-am înţeles mai profund din discuţia cu un preot, care era de acord cu ceea ce spuneam – eu, necititorul altor cărţi religioase decât Biblia (şi aceea pe sărite) – privind faptul că evoluţiile îngerilor nu au loc în acest univers.
Universul Astral este astfel universul de bază, optim pentru derularea învăţăturilor spiritelor primare, aflate în faza de conştientizare a forţelor lor spirituale şi de folosire a forţelor radiante, aflate în permanentă dezvoltare. Universul Fizic este un univers de consolidare a învăţăturilor pentru primite astfel. Ar trebui să privim lucrurile din acest unghi de vedere. Sau, mai corect, după conştientizarea faptului că nu trăim numai aici, să privim manifestările noastre din ambele perspective, să ne consolidăm şi o astfel de gândire.

Pentru îngeri, acest univers în care suntem acum este folositor pentru consolidarea învăţăturilor lor universale de oferit/primit ajutor: primit din partea celor mai evoluaţi decât ei, oferit celor care le păşesc pe urme, în treptele evoluţiilor. Universul de bază pentru învăţăturile lor este Universul Secundar, unde ele pot să se manifeste individual – nu în grup de monade pe care îl numim spirit. Dar învăţăturile primite au loc şi individual, şi în grup monadic propriu (fostul grup spiritual din evoluţiile primare) – împreună cu fraţii lor de disc: împreună ei pot forma o entitate energetică puternică, ce poate fi comparată cu un disc; aşa ar apare, dacă îl comparăm cu o sferă – care este cazul entităţilor centrale: monadele care au ajuns în partea cea mai complexă a învăţăturilor totale.

Pentru monadele centrale – atotcunoscătoare a tuturor celor care se petrec în întreaga Casă a evoluţiilor noastre, în întreg Centrul de evoluţie, coordonând şi ajutând toate evoluţiile în modurile totale de manifestare a monadelor, fii de Dumnezeu cum le numim acum, pe Pământ: universul lor de bază este Universul Central.

Vom vedea însă că toate treptele de evoluţie cuprind şi învăţături specifice derulărilor în propriul univers de bază, dar în fazele finale de învăţătură toate au o perioadă de derulare în Universul Central. Dar să ne oprim deocamdată acum doar la cele pe care le trăim în universul nostru de manifestare actuală.

Simţirile de acest fel, cu corpurile astrale, sunt numite emoţii: de aceea putem numi corpul astral: corp emoţional, corp al emoţiilor. Corpurile noastre sunt însă foarte complexe, ajutându-ne în mult mai multe direcţii decât cele cu care suntem noi obişnuiţi azi să le percepem şi să le folosim; ele au straturi specializate care sunt folosite în multe alte trăiri şi activităţi, însă deocamdată să considerăm (dar vom dezvolta în aceste studii) corpul astral drept un corp al emoţiilor: ele find simţirea cea mai clară a noastră în acest moment al evoluţiilor noastre pământene.
Generalizarea, aprofundarea şi diversificarea emoţiilor pasagere de acelaşi fel este un cumul pe care îl numim sentiment în lumea noastră de aici; dar de fapt este o simţire mult mai puternică şi divers pronunţată a spiritului, prin raza sa spiritual-emoţională, care cuprinde o experienţă sentimentală extrem de dezvoltată, mult mai extinsă decât simţirea la nivelul corpului fizic: adică în trăirile noastre conştientizate faţă în faţă cu realitatea fizică cu care ne confruntăm.
Este valabil pentru fiecare corp în parte, inclusiv pentru cel fizic: experienţa noastră de manifestare fizică, prin corpul fizic, în societatea în care se întrupează spiritul, este susţinută de experienţa totală de întrupare a spiritului la nivelul vibraţiei pe care o găseşte la întrupare cu corp fizic.
Aşadar la fel de extins ar trebui să înţelegem emoţiile, sentimentele noastre, înţelegerile noastre, capacităţile de toate felurile pe care ni le conştientizăm, care sunt în curs de conştientizare şi pe care nu ni le conştientizăm încă, de fapt.

Totul face parte din radiaţia spirituală: nu conştientizăm decât vârfurile simţirilor, manifestărilor proprii şi ale celor din jur, pentru că spiritul nu este obişnuit să discearnă mult la nivelul de vibraţie joasă – mai ales a corpului fizic: treptat învaţă însă şi acest lucru. Cu pielea corpului fizic spiritele încă nu percep radiaţiile altor spirite întrupate, deşi omul crede că o poate face cu corpul fizic – neştiind de multe ori că are un întreg sistem corporal în posesie. Dar de fapt spiritul, radiaţia spiritului simte foarte multe elemente din mediul apropiat şi îndepărtat de trai, prin atenţia, concentrarea sa puternică: şi la nivelul corpului fizic, şi mult dincolo de el. Simte când atinge ceva cu corpul său fizic sau simte ceva, altceva, destul de aproximativ de la distanţă de corpul fizic: în funcţie de experienţa sa generală – cum spuneam mai sus – dar şi de necesităţile sale de învăţătură şi/sau consolidare în destinul în curs.
Iar acest lucru se petrece la nivelul corpului astral în aceeaşi măsură ca şi la nivelul corpului fizic. De aceea în călătorii astrale, trăirea este accentuată nu numai pe nivelul emoţional, ci şi în toate direcţiile de trăire pe care le cunoaşte din corpul fizic. Treptat învaţă să deceleze alte simţiri prin corpul astral, pe care nu le poate asocia încă cu cele trăite prin corpul fizic. Treptat însă învaţă să le exprime, să le descrie, făcând asociaţii cu trăirile fizice, apoi descoperind chiar trăiri prin corpul fizic, trăiri de care nu a fost conştient până atunci.
Iată aşadar cum ne ajută călătoriile astrale şi pentru dezvoltarea şi înţelegerea trăirilor fizice – nu numai prin dezvoltarea cunoaşterilor de orice fel (macro-, şi micro-cosmos), ci şi prin conştientizarea dezvoltării forţelor spiritului în segmentul de vibraţii ale corpului fizic: chiar dacă vibraţia aceasta este cea mai joasă din registrul complexului de vibraţii pe care le poate recunoaşte spiritul pe Pământ. Căci pentru a nu obosi spiritul mai mult decât poate duce în aceste vibraţii joase, corpurile au setări care ating trăiri dintr-o gamă suficient de redusă a trăirilor umane locale.

Pe Pământ, în această etapă ce se desfăşoară încă în vibraţii joase şi în condiţiile în care abia începe să se formeze din nou un câmp informaţional, spiritele umane nu au încă obişnuinţa călătoriilor astrale. Acest câmp informaţional trebuie înţeles ca fiind un câmp general planetar plin cu amprente de activitate de un anumit fel: amprente care existau de mult în câmp, dar care s-au estompat treptat din cauza trăirilor umane de alte feluri. Iar acest fapt este lăsat să existe, pentru că, într-un astfel de moment de trăire pământeană, de vibraţie joasă, omul trebuie să se obişnuiască bine cu trăirea sa în corp fizic, cu activităţi pe care în alte părţi al universului nu le mai poate desfăşura. Dar în acelaşi timp, omul trebuie să se pregătească să-şi amintească şi de cele necesare felului următor de viaţă, din nou majoritar cu activităţi mental-astrale. De aceea călătoriile astrale sunt parte importantă a activităţilor umane în pregătire şi în derulare în viitorul imediat apropiat. Omul trebuie să-şi amintească treptat, pe măsura reformatării acestui câmp general planetar, de toate cele necesare felului de viaţă care se va derula în viitor. Un viitor care le va folosi din plin, indiferent unde se va petrece:
– în acest sfârşit de epocă fizică, intuitivă, manual-tehnologică: de ciclu de vieţi pământene pentru majoritatea spiritelor umane care s-au întrupat în ultimele milenii pe Pământ;
– prin plecare spiritelor înapoi, în locul de unde au venit, pe grupuri, pe blocuri spirituale: printr-o călătorie în trepte, de la nivelul vibraţiei pământene în vibraţii din ce în ce mai înalte, în care vor folosi în moduri treptat dezvoltate ale unor astfel de ustensile de percepţie şi manifestare concretă: şi le vor folosi pe fiecare planetă pe care vor face opriri, până la ajungerea lor “acasă”. Iar fiecare astfel de treaptă, de oprire, va fi de fapt o consolidare a celor realizate sau nerealizate pe Pământ, astfel încât la ajungerea acasă, toate blocurile spirituale au deja consolidate cele pe care nu le-au putut realiza aici, pe Pământ.

Aşadar: cum spune românul: de morţi să vorbim numai de bine. Este clar câtă dreptate este în astfel de cuvinte… Căci noi tot vorbim de neputinţele spiritelor plecate, în timp ce ele deja au recuperat cele “ronţăite” de noi, aici, în continuare.

Aşadar, ceea ce este specific etapei pe care o trăim azi este trecerea treptată de la visul din somnul de odihnă (care presupune majoritar autostabilizare vibraţională personală) – la călătoria astrală conştientă de cunoaştere a universului înconjurător, precum şi a axei spaţio-temporale: înfăşurările spaţiale ale straturilor universice (zone, dimensiuni structurale paralele, universuri, spaţii inter-universice (cunoscute sub denumirea de “subspaţiu” – dar nu este chiar corectă) – precum şi alte structuri pe care le vom descoperi şi înţelege pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare, întorcându-ne la cunoaşterile detaliate din străvechimi. Iată de ce este necesară cunoaşterea unor asemenea amănunte cum sunt cele de înţelegere a universurilor de manifestare a spiritelor.
Va fi astfel o cunoaştere integrală – nu numai prin informarea din aceste începuturi, ci chiar prin folosirea extinsă a puterilor astral-mentale prin călătorie astrală de către toată lumea şi reînceperea conlucrărilor cu entităţile ajutătoare şi cu Moşii pământurilor în vederea folosirii din nou a cunoaşterilor în domeniul creaţiei materiale mentale.
Revenirea la epoca mentală a omenirii nu va fi identică cu ceea ce a fost înainte de ultima glaciaţiune. La experienţa folosirii forţelor exclusive a corpului mental – aşa cum a fost în străvechimi, se va adăuga experienţa folosirii corpului fizic: iar împletirea lor va conduce la formarea omului complet al viitorului.
În această etapă de trecere vom mai trăi majoritar fizic, dar în condiţiile deschiderii şi înţelegerii propriilor noastre forţe spirituale. Starea de manifestare prin corp fizic trebuie de acum încolo să fie punctul de plecare către folosirea fluidă a corpurilor: fizic, dublu-eteric şi astral, cu acţiune de o complexitate din ce în ce mai mare, în orice moment al vieţii.

Totul se învaţă la diferite nivele de vibraţie: planeta trece în mod fluid de la un nivel de vibraţie la altul, iar spiritul uman învaţă să facă şi el acelaşi lucru: să aibă manifestări pe care să le poată face la fiecare nivel în parte, ţinând cont de corpurile pe care le are la dispoziţie şi de desfăşurarea vieţii planetare, împrejurul său. Căci numai în acest fel, ţinând cont şi de planetă, şi de corpurile sale proprii, omeneşti, spiritul poate să ajungă să ţină apoi cont şi de toate vieţuitoarele planetei. Mişcarea, manipularea conştientă a corpurilor este deosebit de importantă, iar conştiinţa din ce în ce mai înălţată are loc de cuprindere a unor noi experienţe, manifestări care cer a fi şi ele, mereu nou, înălţate. Iar pentru acest lucru, experienţa astrală este în primul rând învăţătură. La început, în orice călătorie astrală, sufletul merge exact acolo unde este obişnuit, în nevoia de stabilizare vibraţională, după care se poate îndrepta către abordări noi, ţeluri noi, sub îndrumarea entităţilor ajutătoare astrale. Mai întâi, ele vor îndruma către aprofundarea unor elemente de cunoaştere obişnuită a omului, din viaţa curentă după care canalizarea are loc spre noi abordări, spre noi orizonturi…

  • #1 diana 31.08.2014 13:04
    Super, mi a placut foarte mult, faptul ca suntem in perpetua evolutie, invatatura, si traim etern,cunoasterea e ceva manific, multumesc pentru o noua viziune a lucrurilor;;;;;
  • #2 Cristiana 22.11.2014 21:45
    Cu multă plăcere, Diana, sper să fac un lucru de calitate şi mai departe ...

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
03. Cercetări astrale în compania diverselor grupuri de entități astrale

1. IDEI PRINCIPALE:Corpul astral, precum şi totalitatea structurilor planetare (galactice, în fond) ajută şi creează condiţii pentru derularea şi susţinerea vieţii tuturor vieţuitoarelor din galaxie.Pe o anumită avansată de evoluţie,…

01. Introducere în tematica călătoriilor astrale

I. IDEI PRINCIPALE:Se va porni de la expunerea prezentată în secţiunea ALTE STUDII, Călătorii spirituale, pct.b: CĂLĂTORII ASTRALE.1. Discutăm despre experienţe înafara corpului fizic, vise lucide sau conştiente – fenomene…

Dictionar