06. Energetică stelar-planetară

02. Necesitatea formării structurilor matriceale de întrupare

Se va studia Schema generală a universurilor din Centrul de evoluţie ; elementul de dicționar “Ciclu de vieţi (întrupări).

Cel dintâi element de constituire a corpurilor de întrupare a spiritelor, fie întrupare individuală (pentru un spirit întreg sau pentru o monadă – mai precis pentru fiecare monadă dintr-un spirit întreg), fie comună (pentru un popor spiritual sau pentru mai multe popoare spirituale) este o matrice spirituală: matricea după care se vor constitui structurile corporale, conform necesităţilor de întrupare şi de derulare a sarcinilor de destin. Este matricea după care radiaţia spirituală se aşează (se poziţionează) în spaţiul de întrupare, în locul în care va trăi şi se va manifesta, prin intermediul forţelor sale radiante.

Spiritul se întrupează în locul unde se află un corp, o structură deja realizată de către coordonatorii evoluţiilor sale. Primele evoluţii ale sale constituie învăţături pentru felul în care trebuie să să se cupleze cu asemenea structură corporală. Iar atunci când a învăţat acest lucru, şi el devine o obişnuinţă pentru sine, învaţă să-şi croiască singur un asemenea punct de sprijin pentru constituirea corpurilor sale de manifestare, indiferent în care univers spiritual de manifestare prin corpuri se va afla.
Pentru început, astfel de repere corporale sunt create pentru spiritele întregi şi monadele din spirite (pe parcursul evoluţiilor primare) care se întrupează separat – dar fără ca spiritul să se dezmembreze, urmându-şi evoluţiile prin într-ajutorare între monadele din spirit. Astfel de corpuri ale începuturilor sunt constituite chiar de către planeta în mediul căreia va trăi spiritul. Astfel de structuri corporale nu sunt însă conştient realizate de către planetă, căci spiritele care se întrupează în planetă sau în steaua care o guvernează nu desfăşoară nici o acţiune conştientă înafara celei de a percepe fluxurile energo-materiale şi radiaţiile din jurul lor. Dar „corpul” planetar este format – ca şi corpul fizic uman, după cum ştim – din tot felul de celule grupate în ţesuturi, organe, elemente de circulaţie interioară (lichide, gaze), care au funcţiuni complexe, atât în interiorul – cât şi în exteriorul corpului planetar, creând spiritelor astfel întrupate senzaţia unor trăiri complexe, interioare şi exterioare corpului său.
O parte dintre asemenea „celule” sau structuri corporale planetare devin corpuri complexe pentru unele spirite: spirite care, aflate la începuturile întrupărilor lor, nu au nici putere, nici pricepere (cunoaştere, experienţă) să-şi creeze singure corpuri de manifestare. Ele se crează automat prin atragerea de fluxuri energo-materiale din mediul universic înconjurător, care se adaugă diverselor structuri locale, înainte de a face masă comună cu corpul planetar. Există un sistem de atragere-respingere a fluxurilor materiale care se aglomerează la o interfaţă planetă-mediu înconjurător, creând şi întărind structuri care se pot desprinde de corpul planetar. O astfel de desprindere poate avea loc sub influenţa radiaţiilor provenite de la spirite de putere foarte mică (dar suficientă pentru a crea desprinderea) sau foarte mare – dar dozată după forţe şi feluri învăţate în cursul evoluţiilor, conform experienţei pe care o acumulează fiecare spirit, treptat. Aceleaşi spirite care coordonează evoluţiile micuţelor lor surori dau un impuls pentru crearea unor asemenea desprinderi, prin pulverizarea unei părţi a forţelor lor pentru grupurile de spirite care intră în evoluţii ajutate pe o planetă. Spiritele ajutate astfel, care evoluează de la bun început în formaţiunea proprie de popor spiritual, sunt cuprinse chiar în interiorul poporului spiritual întrupat în planetă: de aceea spiritele popoarelor astfel ajutate de poporul planetar le numim spirite intra-planetare (pe scurt: intraplanetari). Iar pe măsură ce creşte aglomerarea fluxurilor de materii atrase de planetă în „celulele” sale, aceiaşi coordonatori-creatori ai evoluţiilor tuturor primarilor din regiune permit eliberarea forţelor lor şi preluarea corpurilor în formare de către intraplanetari.
Sub influenţa forţelor interioare ale intraplanetarilor, corpurile lor cresc, ajutate şi de procesul de hrănire conştientă, căutată, a spiritelor, corpurile se dezvoltă, ating un apogeu în care forţele lor vitale sunt manifestate prin înmulţire, procreere. După care, efortul de înmulţire fiind puţin mai mare decât acela realizat în mod obişnuit pentru supravieţuire (hrănire şi autoprotecţie) spiritele pot ieşi automat din întrupare, lăsând doar urmaşi pentru perpetuarea speciei, pentru intrarea la întrupare a altor spirite asemănătoare sau chiar şi pentru ele, ulterior, după o pauză pentru odihnă.
Asemenea proces – la fel ca şi altele despre care vom discuta în continuare – este mult mai complex şi subtil în realitate, desfăşurându-se după o experienţă vastă a coordonatorilor de evoluţii. Ei realizează permanent perfecţionări ale propriilor acţiuni, în vedere fluidizării proceselor de intrare-ieşire în/din evoluţii, pentru uşurarea trăirilor spiritelor cu forţe firave la începutul evoluţiilor lor.
Descrierea acestui proces este urmare a cercetării unei forme ideale, căci – aşa cum ştim acum din compunerea lanţurilor trofice, specifice derulării vieţii proprii biosistemului planetar pământean – multe vieţuitoare devin hrană pentru specii mai puternice sau mai abile în ceea ce priveşte folosirea corpului lor fizic. În momentul distrugerii acestuia, zbaterea pentru a scăpa din evenimentul necunoscut scutură şi rupe legăturile între corpul fizic şi corpul astral al micii creaturi, punând-o astfel în libertate ca entitate astrală. Va sta puţin într-un astfel de corp astral (din aceeaşi materie astrală ca orice corp astral din mediul planetar), după care aceiaşi coordonatori pot cupla radiaţia spiruală cu un alt sistem corporal, lăsând astfel să se manifeste micul spirit într-un alt corp, asemănător însă cu cel părăsit.
Puterea spiritului intraplanetar nu este mare, dar el este în puterea, în radiaţia spirituală a planetei, pe care – la rândul său – o învăluie puterea stelei de care apaţine. Dacă o astfel de mică creatură, dintre cele zburătoare de pe Pământ, ar dori sau s-ar pierde pur şi simplu în înaltul „cerului”, anumite structuri de o vibraţie foarte puternică îi crează tensiuni care îi sunt neplăcute, cunoscute de ea din experienţe anterioare. Căci în experienţa ei de la începuturi mai vechi, înainte de a trăi pe Pământ (în cazul vieţuitoarelor noastre, cunoscute azi de noi) astfel de experienţe au fost mortale, resimţite astfel, conştientizate prin tensiuni mari pe care le numim dureri. Astfel că apariţia simţirilor neplăcute ţine mica vietate la o distanţă apropiată de Pământ, de orice planetă pe care trăiesc. Se formează astfel tot felul de obişnuinţe ale spiritelor, pe care le vom studia de asemenea, treptat.
Pentru spiritele mai evoluate se schimbă puţin acest sistem. Coordonatorii de evoluţii nu ajută în bloc întreg poporul spiritelor intra-planetare la construirea corpurilor pentru care ei sunt doar utilizatori, ci pe grupuri din interiorul poporului spiritual. Pe Pământ, asemenea spirite intra-planetare sunt toate vieţuitoarele cuprinse între speciiile viruşilor şi cele ale mamiferelor (exclusiv mamiferele). Mamiferele – inclusiv oamenii – au corpurile formate prin matrice proprie, individuală, chiar dacă matricile corporale ale mamiferelor (exclusiv matricilor corpurilor oamenilor) sunt formate având elemente comune de grup: fără însă ca vreun element măcar să le fie comun, adică să fie folosit ca un corp sau o structură comună unui grup întreg de spirite, aşa cum este cazul planetelor sau stelelor. Sunt elemente individuale în sistemul corporal (fizic + corpuri fluidice ajutătoare pentru corpul fizic) care au aceeaşi formă şi structură interioară pentru un grup întreg de reprezentanţi ai speciei (nu pentru toată specia): un grup – o turmă, un stol sau un cârd – însă nu pentru o specie întreagă. Structurile sunt individuale, însă cuprind structuri identice în fiecare corp individual, ceea ce le determină să se simtă mult mai apropiate, trăind aproape identic din punctul de vedere urmărit prin structura corpului.
Pentru oameni, pe Pământ, fiecare structură matriceală este individuală, personală – în funcţie de destinul pe care şi-l poartă fiecare om în parte. Astfel de structuri matriceale sunt tot corpuri – corpuri pe care le numim spirituale (cunoscute şi sub denumirea de corpuri buddhice), căci ele sunt purtătoarele tuturor informaţiilor pe care spiritul le necesită pentru a-şi duce la bun sfârşit destinul, sarcinile pe care le are de îndeplinit de-a lungul vieţii.
Ca structură matriceală, corpul spiritual are trimiteri – ramificaţii – care străbat toate corpurile fluidice:
1. spre exterior – acolo unde mai sunt şi alte corpuri, de frecvenţă mai înaltă (în funcţie de destin – la rândul lui croit în funcţie de evoluţia spiritului). De regulă sistemul corporal uman mai cuprinde obligatoriu încă un corp – corpul dumnezeiesc (sau atmic). Cele două corpuri formează ceea ce se poate denumi structura spirituală a sistemului corporal: de fapt o suprastructură pentru restul corpurilor din sistem, care sunt în număr fix: 5 corpuri în suprastructura spirituală – şi pentru mamifere, şi pentru oameni, chiar dacă structurarea lor interioară este diferită de la o specie la alta şi de la un individ la altul, în cadrul speciei.
Suprastructura spirituală a oamenilor este diferită şi de la un individ la altul, în funcţie de evoluţia spiritului care o foloseşte, conform căreia se creează sarcinile de destin care vor folosi asemenea corpuri:
1.a. Pentru evoluanţii primari: încă un corp situat de-asupra celui spiritual, numit corp dumnezeiesc sau corp atmic;
1.b. Pentru evoluanţii secundari: ca ajutor pentru sarcinile pe care le desfăşoară în timpul susţinerii activităţii lor complexe – dar aflată în curs de formare şi consolidare. Pe lângă corpul dumnezeiesc (pe care îl are orice mamifer pământean) structura spirituală cuprinde şi un corp enesic (petru secundarii arhetipali ajutători şi învăţători) sau un sistem format din corp enesic şi corp supraenesic, niciodată corpul supraenesic fără corp enesic ( şi este cazul secundarilor arhetipali galactici). Toate aceste feluri de sisteme sunt specifice evoluţiilor secundare arhetipale, de ajutor pentru sarcinile în care monadele secundare se rup, pe rând, de obişnuinţele evoluţiilor alături de fraţii lor de spirit – evoluţii destul de grele, greu de finalizat fără aporturile energetice deosebit de puternice ale acestor corpuri.
Dar corpul matrice rămâne invariabil corpul spiritual, chiar dacă el nu este matrice pentru cele aflate de-asupra lui (pentru corpul dumnezeiesc şi pentru celelalte corpuri din structura spirituală – atunci când există). Corpul spiritual are însă ramificaţii către ele atunci când este nevoie de preluarea unor energii direct din corpurile superioare, un plus de “braţe” pentru culegerea de vibraţii de înaltă frecvenţă pe care nu le poate lua corpul spiritual decât de la cele aflate de-asupra sa;
2. Spre interiorul sistemului corporal: corpul spiritual trimite astfel de ramificaţii către corpul dublu eteric care devine la rândul lui corp-matrice pentru corpul fizic. Străbătând corpurile aflate între corpul spiritual şi corpul dublu eteric (pe scurt: corpul eteric sau corpul vital), aceste ramificaţii, ca nişte plexuri prelungite prin interiorul corpurilor, menţin vibraţia acestor corpuri la un nivel ridicat, căci orice corp superior, oricât de joasă i-ar fi vibraţia pe segmentul său de frecvenţe, este oricum mai înaltă cu mult faţă de vibraţia oricărui corp dintre cele aflate în subordine.
Conform unor astfel de structuri matriceale, corpurile care se formează ţin seama, în modelarea lor, de parametrii oferiţi de corpul spiritual. La rândul lor, recapitulând cele de mai sus, corpurile spirituale sunt baza sistemului fluidic spiritual al sistemului corporal, format din:
– corp spiritual + corp dumnezeiesc: pentru spiritele primare, indiferent de treapta lor evolutivă, căci sarcinile lor sunt de complexitate medie;
– corp spiritual + corp dumnezeiesc + corp enesic: pentru monadele secundare aflate pe primele trepte de evoluţie secundară arhetipală (arhetipuri ajutătoare şi arhetipuri învăţătoare);
– corp spiritual + corp dumnezeiesc + corp enesic + corp supraenesic: pentru arhetipuri galactice;
– îngerii (arhanghelii – ultima treaptă de evoluţie a secundarilor – nu evoluează în Universul Fizic decât în dimensiunile structurale de ajutor oferit dimensiunii în care trăim noi, oamenii, în prezent) au exact acelaşi set de corpuri ca şi primarii în mijlocul cărora se întrupează şi ale căror evoluţii le ajută; puterea lor spirituală este însă foarte mare;
– monadele centrale nu au nevoie de astfel de sisteme matriceale, de susţinere a formării şi a întreţinerii corpurilor de manifestare, căci ele nu coboară în Universul Spiritual Primar pentru a-şi face de acolo corpuri de manifestare decât foarte puţin timp al primelor lor evoluţii centrale, după care se întrupează direct din Universul Central.
Asemenea elemente matriceale – corpurile spirituale – sunt construite întotdeauna, indiferent de specia de mamifere (inclusiv la oameni) de către entităţile ajutătoare ale grupului de mamifere, iar la oameni – de către entităţile ajutătoare ale spiritelor care participă la întrupare (părinţii şi copilul lor) sau ale monadelor care se întrupează, la secundari, atunci când sarcinile se împart între ei.
În etapele de cea mai joasă vibraţie a planetei, entităţile centrale se întrupează în număr mare, necunoscute, printre oamenii de rând, lucrând cot la cot cu ei – cu primari şi cu secundari deopotrivă. Ei însă nu au în acelaşi timp sarcina dublă de coordonatori-lucrători în Universul Fizic + sarcinile unor întrupaţi cu vieţi normale, omeneşti; în asemenea cazuri au şi ei ajutători astrali personali, chiar dacă sunt împreună-lucrători în mijlocul lumii pe care o ajută. Dacă se întrupează prin coborâre efectivă în Universul Spiritual Primar, ei participă la sarcini împreună cu entităţile lor ajutătoare, pentru ca subconştientul celorlalţi oameni să nu surprindă anomalii de întrupare şi să nu se instaleze în sufletele lor frici nejustificate, în plus faţă de greutăţile cu care oamenii se confruntă în mod curent. Dacă se întrupează direct din Universul Central, protecţiile pe care şi le fac singuri creează intuitiv imaginea şi puterea unor corpuri spirituale. Iar forţele lor personale le dau putere multă, care creează câmpuri de mare forţă, asemănătoare celor ale corpurilor spirituale pe care le are specia în mod normal (omul, în cazul nostru), după posibilităţile pe care le oferă sistemul stelar local – pe Pământ: corpul cauzal, corpul mental, corpul astral (sau emoţional), corpul dublu eteric (sau vital) şi corpul solid; iar corpurile spirituale obişnuite ale spiritelor umane de evoluţie medie fiind: corpul spiritual (budhic) şi corpul dumnezeiesc (atmic). Întrupaţii locali, obişnuiţi cu elemente corporale generale ale ajutătorilor lor cu multă evoluţie, nu vor fi astfel dezorientaţi, şi vor putea fi ajutaţi, alături şi de ajutătorii lor obişnuiţi, care au nevoie în egală măsură de un ajutor din partea coordonatorilor, la fel ca şi cei pe care ei îi ajută.
Dezorientarea, descurajarea primarilor în astfel de situaţii rezultă din faptul că, până la evoluţiile umane, spiritele se obişnuiesc să înţeleagă că centralii – coordonatorii – nu se întrupează tot timpul în mijlocul lor, ci foarte rar. Adică numai atunci când au loc schimbări foarte mari în lumea pe care ei o ajută, pentru care toţi membrii societăţii locale – rezidenţi şi ajutătorii lor întrupaţi – au nevoie de sprijin şi coordonare, de cunoaştere şi explicaţii speciale, care să-i canalizeze pe drumul spiritual optim pentru rezidenţi, dar şi pentru toate grupurile de ajutători locali.
Vom discuta şi dezvolta asemenea cunoaşteri la capitolul special rezervat sistemelor corporale.
Ce este de reţinut acum, aici, este faptul că nici un fel de corpuri pe Pământ nu se construieşte în mod normal fără ajutorul entităţilor ajutătoare ale grupurilor spirituale întrupate astfel. Sistemele corporale ale monadelor care se întrupează individual (chiar dacă fac parte dintr-un spirit) au componente cu rol de elemente matriceale, conform cărora se defăşoară constituirea, creşterea şi întreţinerea corpurilor, în cascadă, până la corpul solid de manifestare curentă.
Planetele, stelele, precum şi galaxiile întrupate din zona a III-a a universului, se constituie la fel, după elemente matriceale care le fixează locul de întrupare într-un loc prestabilit, după reguli prestabilite. Hotărârea este luată de marii coordonatori de evoluţii, iar elementele luate în calcul la întruparea poporului (sau popoarelor) spritual(e) sunt profund cunoscute dinainte de întrupare, chiar dacă spiritele nu iau parte întotdeauna la hotărârile finale de întrupare. Iar acest lucru este foarte normal, întrucât spiritele din întruparea comună care se pregăteşte prin construcţiile matriceale create anterior întrupării, oricât de bine şi-ar cunoaşte necesităţile, nu cunosc integral necesităţile subtile ale popoarelor spirituale care se vor întrupa alături de ele, pe ele, în jurul lor: tot în corpuri comune (planetele, stelele, galaxiile vecine) sau individual: popoarele spirituale însoţitoare: adică cele care vor forma biosistemul planetar – vieţuitoarele cu spirite intra-planetare sau individuale.
Pentru planetele şi stelele din zonele I şi II ale universului, care se întrupează în organizări galactice, structurate în sisteme stelare, organizarea înseamnă tot un sistem matriceal, în structurile căruia se vor întrupa rând pe rând diferite popoare spirituale sub formă de stele şi planetele lor însoţitoare. Sistemul matriceal este creat integral de către coordonatorii-creatori ai evoluţiilor locale. Creaţiile matriceale stelar-planetare sunt reţele matriceale, care au la rândul lor structuri menite să creeze condiţii speciale pentru dezvoltarea formaţiunilor cosmice pe care le numim stele şi planete. Toate la un loc, reţelele matriceale, cu stelele şi planetele lor vor forma astfel o galaxie.
Elementele matriceale sunt construcţii speciale, pentru a căror realizare sunt luate multe hotărâri, atât pentru declanşarea proceselor de întrupare, cât şi pentru susţinerea lor pe tot parcursul întrupărilor. Despre asemenea construcţii matriceale vom discuta în continuare. Ele nu sunt aşadar eşafodaje bune doar pentru începutul, pentru orientarea întrupărilor. Procesul este asemănător funcţionării corpurile spirituale ale indivizilor, care susţin creşterea corpurilor şi activitatea desfăşurată prin intermediul lor, de-a lungul întregii întrupări (vieţi, destin). Şi, la fel ca şi în cazul corpurilor spirituale individuale, la finalul întrupării sunt ultimele elemente de întrupare care se destructurează (se distrug): reţelele stelar-galactice matriceale sunt ultimele elemente care sunt destructurate, tot de către coordonatori, mult după ieşirea din întrupare a tuturor popoarelor stelelor şi planetelor pe care acest sistem matriceal galactic le-a susţinut anterior.
Naşterea stelelor şi planetelor, desfăşurarea vieţilor lor şi ieşirea din astfel de întrupări a popoarelor spirituale, constituie un proces lung de creaţie-dezvoltare-fiinţare-destructurare, la care spiritele nu iau parte efectiv, dar învaţă fiecare proces în parte, din setul întreg al celor desfăşurate pentru crearea condiţiilor de evoluţie pentru ele şi pentru cele care evoluează împreună cu ele. Fiecare fază de evoluţie prin care trec este analizată şi învăţată în toate detaliile sale, în mod individual şi apoi în grup de către spiritele aflate în această etapă de evoluţie. Astfel de învăţături se derulează în universurile de manifestare paralele (Astral şi Cauzal). Universul Fizic nu este creat pentru asigurarea de condiţii pentru detalieri de învăţături de acest fel, din cel puţin următoarele cauze:
– spiritele nu au suficientă susţinere prin forţă interioară pentru a realiza întrupări parţiale (în grupuri mici) în asemenea condiţii în Universul Fizic;
– ele au în vedere, din punctul de vedere al întrupărilor personale, crearea unui set de atitudini şi percepţii, de cercetări şi înţelegeri, aşa cum am discutat – şi nu crearea unor obişnuinţe de creaţie în sine. Cu elemente de creaţie de asemenea anvergură se vor întâlni în evoluţiile lor numai atunci când vor avea mult mai multă putere interioară, mult mai multă experienţă în multe alte domenii, pentru a desfăşura asemenea lucrări.
Celelalte universuri de manifestare (Astral şi Cauzal) au particularităţi deosebite din acest punct de vedere. Întrupaţii în aceste universuri pot folosi materiile şi energiile lor în creaţii rapide, structurări şi destructurări de la un moment la altul chiar şi la cele mai joase nivele de vibraţie ale lor. Şi în Universul Fizic se pot face asemenea lucrări, în condiţii pe care le vom dezbate pe larg, dar nu şi la nivelul celor mai joase vibraţii locale, pe care planetele şi stelele le suportă la un moment dat al evoluţiilor lor. Etapele de joasă vibraţie sunt trecătoare, aduc spiritelor întrupate individual greutăţi mari în manifestare, dar pentru stele şi planete, pentru popoarele întrupate în astfel de corpuri uriaşe, ele sunt puternic mobilizatoare, antrenându-le în cunoaşterea unor game extrem de variate de evenimente de mediu.
Toate acestea însă formează un volum mare de experienţă, care va fi folosit din plin atunci când spiritele ajung în evoluţiile lor în zona a III-a, în evoluţiile galactice. În astfel de evoluţii, o multitudine de popore spirituale ajung să se întrupeze într-un corp comun – galaxia – chiar dacă galaxia ca atare este formată din stele şi planete aflate la mare distanţă unele de altele, cu indivizi aflaţi în număr uriaş pe, şi în preajma lor, circulând aparent individual prin galaxie şi chiar prin tot restul uriaşei zone a III-a, pe măsura obişnuirii cu o astfel de întrupare. Toate spiritele simt, percep bine orice se petrece în trupul-comun-galaxie, fiecare dintre ele păstrând poziţia fixă în poporul său spiritual, dar schimbând manifestarea pe rând: de la spirit-planetar, la spirit-stelar, la spirit intra-planetar şi apoi individual (la început fără să fie conştient-creator – până la creator conştient în creaţie de foarte înaltă frecvenţă).
Să ne axăm deocamdată pe întrupările comune care au loc în zona I şi II a Universului Fizic, în organizările galactice create pe bază matriceală. Să le numim GALAXII MATRICEALE, spre deosebire de întrupările galactice din zona a III-a a universului.
Aşadar, galaxiile matriceale sunt organizări de stele şi planete individuale, uniuni prin matrici galactice ale unor astfel de macro-structuri, având o viaţă interioară şi exterioară proprie – dar totodată individuală în felul ei, pentru fiecare în parte. Individualitatea fiecărei stele sau planete este reală, în interiorul radiaţiei uriaşe în care se află cuprinsă, şi se armonizează cu viaţa interioară şi exterioară a celorlalte stele şi planete din jur, din propria galaxie. La rândul său, fiecare spirit din mulţimea popoarelor spirituale ale unei galaxii matriceale, se simte entitate individuală în mijlocul fraţilor săi din poporul spiritual propriu, la fel cum ne simţim şi noi, ca monade întrupate individual, în propria noastră familie.
O galaxie matriceală este o creaţie deosebit de complexă, chiar dacă ne este destul de greu să credem azi acest lucru. Cu toate acestea, la fel ca şi întruparea fiecărei vieţuitoare cunoscută de noi până acum, acest proces cuprinde:
– o esenţă spirituală de întrupare: în cazul acestor întrupări – popoarele spirituale care se vor întrupa în interiorul sistemului matriceal creat;
– un ajutor creaţionist superior, care ajută formarea, dezvoltarea şi întreţinerea volumului galactic.
Activitatea depusă pentru o organizare galactică porneşte din dimensiunile structurale paralele cu dimensiunea, lumea în care trăim: toate împreună sunt spaţii paralele, însă le vom numi şi aici dimensiuni paralele, pentru a alinia exprimarea la cunoaşterea generală.
Dimensiunile structurale paralele cu dimensiunea noastră sunt tot creaţii conştiente ale acestui univers, doar că materiile şi energiile filamentare circulante în interiorul lor au o vibraţie mai înaltă decât cele aflate în dimensiunea noastră.
Dimensiunile structurale paralele se înfăşoară una pe alta şi, cu cât sunt mai depărtate de dimensiunea noastră, cu atât creşte frecvenţa lor de vibraţie. Cu toate acestea, frecvenţa nu este superioară vreunui alt loc din universurile de manifestare Astral şi Cauzal – cu atât mai mult nu se aproprie de aceea a universurilor Secundar şi Central.
Pe de altă parte, toate aceste dimensiuni structurale paralele sunt spaţii destinate ajutorului oferit de spiritele foarte evoluate – celor aflate în cursul cunoaşterii lumii în care trăiesc: le-am numit spirite primare. Chiar dacă alături de primari, întrupaţi în mijlocul lor, se află grupuri mari de secundari şi de centrali – cu mare putere spirituală, aceştia tot au nevoie ca alte spirite să lucreze în paralel cu ele, pentru a le asigura condiţii complexe de desfăşurare a vieţilor lor. Căci nu toţi ajutătorii pot să desfăşoare astfel de activităţi, în orice condiţii planetare. Ajutătorii secundari şi centrali întrupaţi în mijlocul primarilor sunt obligaţi prin necesitate să-şi coreleze puterile şi astfel activitatea doar cu puterile de înţelegere ale rezidenţilor locali.
De aceea, astfel de ajutători din preajma rezidenţilor au puterile radiante potrivite la o valoare medie, care să nu producă tulburări sau dezorientări nici rezidenţilor, nici lor personal. Activităţile lor se reduc de cele mai multe ori doar la ceea ce rezidenţii pot reproduce prin creaţia lor materială. Iar o astfel de creaţie este o formă de consolidare a propriilor forme de creaţie a ajutătorilor, desfăşurată în condiţii cu un grad măcar minim de noutate pentru ei personal. Astfel, tot ceea ce trăiesc nu le va afecta nici lor abilităţile proprii. Căci estomparea unor asemenea abilităţi personale – cu greu cucerite, ca orice alte abilităţi, prin trepte de evoluţie parcurse anterior – ar conduce la necesitatea unor perioade lungi de recuperare.
Modificarea vibraţiei personale ale ajutătorilor întrupaţi este un procedeu pe care trebuie să-l înţelegem şi la nivel individual, şi la nivel de întrupare comună. De aceea este necesar să ne oprim puţin asupra acestui element, înainte de a merge mai departe. Pentru întruparea secundarilor şi centralilor în mijlocul evoluaților primari se obturează – ca un acord fin – radiaţia lor spirituală, prin pături spirituale, pentru a ajunge la o valoare medie de suportabilitate a vibraţiei lor în mediul sistemului stelar local. Mai departe însă, aceste monade cu multă experienţă trebuie să înveţe să-şi modeleze conştient comportamentul faţă de primarii începători locali, pe care îi ajută astfel. Iar acest lucru îl vor învăţa treptat, de-a lungul multor cicluri de vieţi, la nivele foarte diferite de vibraţie. Concentrarea lor pentru a trăi în acest fel adaptat celor pe care îi ajută formează treptat şi alte direcţii de concentrare, pe care le vor dezvolta treptat doar prin ajutorul pe care îl vor oferi tot timpul evoluţiilor lor, ale trăirilor lor eterne: capacitatea de acceptare a celor care se petrec în societăţile primarilor, de toleranţă în faţa celor mai puţin experimentaţi, de înţelegere în faţa celor înălţaţi.
Ajutătorii din dimensiunile paralele lucrează nevăzuţi, oferind un ajutor imperceptibil la început primarilor ajutaţi, dar care se conştientizează treptat, pe măsura creşterii puterii interioare a primarilor şi experienţei lor. Ei învaţă astfel de la ajutătorii lor dimensionali şi aplică treptat cele învăţate în lucrările proprii pe care le efectuează în planul vieţii lor. În acest fel se împletesc treptat lucrările tuturor, iar spiritele înţeleg cu mult timp înainte de finalizarea evoluţiilor lor primare rostul tuturor tipurilor de ajutor pe care îl primesc. Înţeleg treptat faptul că toate cele pe care ei înşişi le învaţă în evoluţiile lor sunt faze ale celor pe care ajutătorii dimensionali le realizează chiar pentru ei; că ţelul spiritual cel mai înalt este acela de a învăţa să realizeze şi ei aceleaşi lucruri, pentru popoarele spirituale care le urmează şi lor, în evoluţii, mergând pe aceleaşi trepte ale scării spirituale universale.
Când este vorba despre crearea matricilor planetare şi stelare, acestea sunt însă create după alte reguli decât creaţia individuală, iar aceste lucruri spiritele primare le înţeleg treptat.
În întreg universul întrupările comune se realizează cu ajutorul, cu participarea entităţilor ajutătoare dimensionale: prin intermediul, şi cu puterea vibraţiei lor mari, puternice. În cuprinsul zonei I a universului nu toţi primarii sunt conştienţi de ajutorul primit; în schimb, datorită înaintării spirituale, în tot cuprinsul zonelor II şi III crearea elementelor matriceale de susţinere sunt bine cunoscute de către evoluanţii primari. Lucrările efectuate sunt diferite de la o zonă la alta, în funcţie de diferenţele de vibraţie între entităţile lucrătoare şi vibraţia locului ajutat. Astfel de diferenţe pot fi percepute pe diferite planuri, cel puţin din următoarele puncte de vedere, apropiate de înţelegerile noastre actuale:
– în planul păstrării impulsului energetic înalt al entităţii ajutătoare, cu care vine din dimensiunea natală;
– în planul complexităţii de construcţie, de acordare fină a elementelor matriceale cu mediul de lucru şi cu particularităţile de simţire ale spiritelor care vor beneficia de lucrări; în acest fel – şi în planul timpului afectat construcţiilor;
– în planul raporturilor de recunoaştere între ele şi spiritele locale, care le pot oferi mai mult sau mai puţin – chiar şi de loc – prilejul de lucru împreună.
Lucrarea dimensionalilor poate fi necunoscută de către localnici, dar poate fi cunoscută în alte locuri. Acolo unde este cunoscută, unde localnicii sunt înaintaţi în evoluţii, obişnuiţi deja cu aportul entităţilor dimensionale, le pot lăsa să lucreze libere, fără să mai creadă că tot ceea ce face un ajutător trebuie să facă şi ei. Doar pot lua exemplu pentru lucrările proprii, în societăţile lor planetare sau stelare (depinzând de înaintarea lor în evoluţii) însă conduşi, îndrumaţi de către ajutătorii lor personali astrali, cu care se află în tangenţă permanentă. Entităţile astrale îi ajută să preia exemplul corect, la scara cunoaşterilor şi puterilor lor, astfel încât lucrările tuturor se desfăşoară libere, la nivelul fiecărui grup lucrativ în parte, iar localnicii ştiu că vor beneficia de rezultatul aportului dimensional în scurt timp.
Reţelele matriceale planetare şi stelare – le studiem mai întâi pe cele locale, din zona I a universului, unde se află Pământul – nu sunt construcţii realizate în mod special, local, ori de câte ori se întrupează o stea sau o planetă. Iar acest lucru trebuie înţeles ca fiind într-adevăr o parte a unui proces creaţionist unic, realizat de la începuturile creării Universului Fizic, atunci când s-au creat toate structurile interioare ale acestuia:
– structurile universice, care sunt în linii mari zonele universului;
– structurile sub-zonale – sau sub-zonele fiecărei zone universice;
– în fiecare sub-zonă: structuri specifice locale, în funcţie de specificul spiritelor care fac evoluţii în zona şi în sub-zona respectivă.
Când ne referim la reţelele matriceale trebuie să avem în vedere două feluri de elemente matriceale:
– elemente matriceale stabile ale zonei şi subzonei universice. Sunt părţi componente ale structurilor care dau formă zonelor şi subzonelor universice şi susţin întrupările tuturor galaxiilor locale.
– reţelele matriceale galactice, care se formează din centrul fiecărei galaxii, în vederea susţinerii formării stelelor şi planetelor lor. Centrul fiecărei galaxii se stabileşte în structurile matriceale subzonale, în timpul evoluţiilor, în funcţie de necesităţile fiecărui popor spiritual care se întrupează în stelele şi planetele galaxiei.
Reţelele matriceale zonale şi subzonale sunt elemente arhetipale ale universului, adică elemente create din construcţia material-fluidică a universului, în funcţie de care toate celelalte macro-structuri au fost create, treptat. Nu a fost prima creaţie de acest fel, căci o asemenea organizare au şi celelalte universuri materiale – Universul Astral şi Universul Cauzal. Universul Cauzal a avut prima astfel de creaţie interioară, însă structurile din Universul Astral şi Universul Fizic sunt puţin diferite de primele lucrări, din Universul Cauzal, căci şi evoluţiile de aici au forme diferite: corpurile de întrupare ale spiritelor sunt pentru manifestare şi de reprezentare a formelor forţelor spirituale în permanentă schimbare, în timp ce corpurile din Universul Cauzal arată direct formele monadelor, cu toate structurile lor interioare.
Iar universurile, pentru a fi cu adevărat utile evoluţiilor spiritelor, ţin seama de toate aceste aspecte, de toate necesităţile momentane şi generale ale spiritelor.
Aşadar, galaxiile despre care vom discuta în continuare, nu au un loc prestabilit în reţelele zonale, căci evoluţiile primarilor – indiferent de etapa lor de evoluţie – nu sunt fixe, ci flexibile, în funcţie de modul de formare, mereu în schimbare, a înclinaţiilor spiritelor în parcursul evoluţiilor.
Reţelele galaxiilor se fixează pe reţelele matriceale universice subzonale şi îşi formează, prin lucrarea conştientă a coordonatorilor de evoluţii, reţele interioare care nu au legături cu reţelele matriceale subzonale. Singura legătură a acestor reţele subzonale cu reţeaua galactică este punctul de inserare a centrului, nucleului galactic. Procesele generale de creaţie a reţelei matriceale galactice, care vor cuprinde pe cele stelare şi pe cele planetare, constituie subiectul studiilor următoare.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. Studiu: Alte precizări privind elemente matriceale în corporalitatea stelar-planetară

Fiecare dintre subiectele abordate are o largă deschidere spre viitorul cercetărilor de acest fel şi descoperirilor viitoare, de aceea, în loc de actualizări scurte, voi face articole cu prezentări ale ultimelor studii efectuate.  Pornind…

09. STUDIU: CE ESTE O MATRICE GALACTICĂ

În urma discuţiilor despre temele prezentate în acest capitol, se dovedeşte a fi necesară o sumă de precizări privind elementele matriceale: în general ale corpurilor de întrupare şi în mod deosebit ale unei galaxii…

Dictionar