06. Energetică stelar-planetară

03. Constituirea rețelelor matriceale galactice

Se va urmări studiul “Zonele Universului Fizic” .
Reţelele galactice sunt creaţia coordonatorilor-lucrători ai evoluţiilor tuturor popoarelor spirituale din fiecare subzonă a universului. Întrucât este necesar să înţelegem crearea propriei noastre planete şi a stelei care ne este cea mai apropriată – Soarele – va trebui să înţelegem formarea şi funcţionarea unor diverse structuri din care face parte steaua noastră, steaua care guvernează planeta noastră – alături de toate celelalte planete şi alte structuri din sistemul stelei.
În primul rând, Soarele, steaua care ne guvernează planeta, face parte dintr-un sistem restrâns de stele din galaxia locală. Indiferent de forma galaxiei (rotitoare, lenticulară, etc.), ea este formată din astfel de grupări stelare, pe care le vom numi sisteme sau module stelare. Sistemul (modulul) stelar formează astfel – în număr mai mare sau mai mic, în funcţie de necesităţile de evoluţie a spiritelor – formaţiunea de bază pentru organizarea galaxiei, pentru sistemele de galaxii şi chiar pentru formaţiuni mai cuprinzătoare decât sistemele galactice.
Acest sistem sau modul este reprezentativ pentru evoluţiile stelelor şi planetelor care se organizează în galaxii doar în zona I a universului. În zona a II-a a universului stelele nu mai sunt organizate în sisteme stelare în interiorul unei galaxii, ci evoluează individual în cuprinsul galaxiilor. Iar în zona a III-a galaxia nu mai este o formă de organizare a stelelor prin intermediul matricei galactice, ci o întrupare ale cărei componente se desfăşoară ca şi structurile unui sistem corporal individual (spre exemplu: uman), prin care în loc de un spirit – se manifestă o grupare masivă de spirite care trăiesc într-o singură simţire universalizată.
Să ne păstrăm atenţia asupra galaxiilor din zona I, galaxii matriceale: adică formate din întrupări separate ale popoarelor spirituale în stele şi planete, simţindu-se unele pe altele prin câmpurile şi prin fluxurile de energii şi materii circulante prin corzile matriceale. În astfel de condiţii, sistemul stelar este o grupare de mai multe stele, unde fiecare stea în parte guvernează la rândul ei un anumit număr de planete: număr de planete corelat cu necesităţile de evoluţie ale popoarelor care se întrupează în corpul propriu zis al stelelor, dar şi cu viaţa care se va desfăşura pe fiecare dintre ele.
Determinarea factorilor unui calcul precis al derulării întrărilor şi ieşirilor stelelor şi planetelor într-un/dintr-un sistem stelar este acţiunea coordonatorilor de evoluţii: factori mulţi, şi sunt chiar de înţeles pentru noi. La început putem înţelege generalităţi; apoi pe măsură ce volumul cunoaşterilor noastre va creşte, va deveni suficient de mare pentru a înţelege şi formele de împletire a necesităţilor de sarcină pentru fiecare grup de popoare stelare. Vom numi popoare stelare acele popoare spirituale care evoluează într-un sistem sau modul stelar.
Sistemul sau modulul stelar este aşadar o grupare de stele, cu planete sau fără planete, în funcţie de felul în care are nevoie fiecare stea în parte de însoţitori. Iar acolo unde sunt planete, numărul lor se stabileşte în funcţie de puterea popoarelor stelare şi planetare de a împărţi energiile cu una sau mai multe planete-surori. Astfel, galaxia devine o grupare de sisteme stelare, dispuse în forme necesare apropierii sau depărtării lor, în timp, după înaintările în evoluţii ale popoarelor stelare.
Atunci când vom studia elemente de profil spiritual, vom înţelege cum sunt luate în considerare toate particularităţile de evoluţie, de înaintare în evoluţii a unui popor spiritual (individual sau stelar).
Formarea stelelor şi planetelor se alimentează pe de o parte cu forţele radiante ale spiritelor din popoarele spirituale întrupate şi pe de altă parte cu materiile specifice subzonei universice locale. Energiile care alimentează structurile (macrostructurile) corporal-stelare şi planetare, atrase sau eliberate de aceste structuri (atunci când nu mai corespund vibraţional cu masa structurilor) sunt de fapt filamente distincte de materii şi energii. Toate structurile corporale constituite (macrostructuri), precum şi fluxurile de filamentele circulante între macrostructuri (stele, planete, galaxii) se scaldă în energia fundamentală universică: a întregului Centru de evoluţie. Filamentele de energii şi materii formează în jurul reţelelor matriceale – primele constituite – concentrări, acumulări, în locurile în care înseşi reţelele sunt mai dense, pregătind terenul pentru întrupările care vor avea loc.
Reţelele se modelează şi se redimensionează continuu, în funcţie de intrările şi ieşirile din întrupări ale stelelor şi planetelor. Ele se redimensionează după necesităţile momentelor de întrupare ale spiritelor, numai de către coordonatorii de evoluţii – şi nu în mod accidental, în funcţie de aglomerări accidentale de materii, undeva în lungul structurilor existente. Aşa se poate interpreta, atunci când se spune că acumulările de câmp fundamental şi filamentar creează şi ajută formarea stelelor şi planetelor. Astfel de încercări de înţelegere a formării stelelor şi planetelor nu pornesc de la realitatea întrupării spiritelor: nici ca formă individuală (umană sau a oricăror alte forme de vieţuitoare), nici ca formă comună a stelelor şi planetelor: ca întrupări ale unor popoare întregi de spirite, sub forma unor macro-structuri pe care le numim stele şi planete.
Oricât de dense ar fi astfel de acumulări energetice şi materiale, ele nu “atrag”, prin putere proprie (mică, de altfel), radiaţiile comune ale spiritelor care au nevoie să se întrupeze local. Locul este stabilit, aşa cum am mai spus, în funcţie de parametrii spirituali (de profil spiritual) ai poporului sau grupului de popoare care intră la întrupare, iar în locul prestabilit astfel au loc lucrări conştiente ale lucrătorilor-coordonatori de evoluţii, după cum vom vedea.

Pentru a înţelege constituirea unei galaxii este necesar să pornim de la constituirea miezului (sau nucleului) său, studiind forţele care susţin formarea stelelor, şi întreţin în continuare viaţa lor, apoi formarea planetelor pe care steaua le va guverna în continuare. Apoi vom intra în intimitatea unui sistem sau modul stelar, pentru a înţelege în detaliu formarea unei stele, apoi a planetelor sale. Având astfel de noţiuni asimilate, vom înţelege cu multă uşurinţă formarea unei galaxii întregi, indiferent de forma pe care o are după necesitatea evoluţiilor pe care le susţine în structura sa.

Constituirea unei galaxii începe printr-o lucrare de apropiere, apoi de tangenţă a locului, a punctului său de formare, cu o lucrare realizată în dimensiunea structurală paralelă cu a noastră.
Este vorba despre un spaţiu autonom puternic compactizat, creat anterior din dimensiunile de ajutor aflate în imediata apropiere (dar în profunzime) a zonei I. Să amintim faptul că astfel de dimensiuni (sau straturi) structurale, paralele cu dimensiunea în care evoluăm noi, oamenii, sunt dimensiuni de lucru ale coordonatorilor de evoluţii: şi pentru zona I, dar şi pentru zonele II şi III ale universului – chiar dacă sub alte forme. Pentru zona I, tangenţa cu dimensiunea structurală superioară (şi, prin ea, cu celelalte dimensiuni structurale ale universului) este uniformă şi permanentă pentru toate spaţiile zonei. Pentru zonele II şi III se formează puncte sau bucle de tangenţă: spaţio-temporale le numim pe Pământ – însă local ele sunt mult mai complexe şi numirea lor cuprinde alte elemente particulare. În general, o buclă dimensională este o prelungire, o concentrare uni- sau multi-direcţională a patului energetic fundamental local, destinat unei forme de evoluţie restrânsă în spaţiu şi timp.
Pentru a ne obişnui cu noţiunile şi cu privirea în ansamblu, dar şi în detaliu a elementelor constitutive ale universului în care trăim, este necesară amintirea acestor elemente ori de câte ori este nevoie, pentru început. În plus, vom discuta detaliat despre asemenea elemente structurale ale fiecărei zone a universului în studii separate.
În zona I din stratul nostru dimensional: acel punct de concentrare al spaţiului dimensional, în locul stabilit de creare al galaxiei, se constituie prin compactizarea unei porţiuni a spaţiului dimensiunii paralele: este o lucrare realizată prin puterea spirituală a coordonatorilor evoluţiilor galactice. Acest punct de vibraţie foarte puternică nu este constituit oriunde, şi oricum:
– vibraţia sa este socotită în funcţie de suportabilitatea medie, necesară, a tuturor întrupaţilor din galaxia care se va forma;
– locul unde se stabileşte punctul de întrupare este ales tot în funcţie de necesităţile de evoluţie a spiritelor. El este un loc aflat pe o reţea matriceală, zonal-universică, existentă deja în structurile normale ale universului.
Cîteva cuvinte despre această reţea sunt necesare pentru început, urmând ca studii mai detaliate să efectuăm după o privire generală asupra lumii în care trăim.
Există structuri matriceale ale universului, arhetipale în felul lor, adică: au fost create odată cu universul însuşi (tot aşa cum un balon cuprinde şi forme al căror sens se înţelege în forma sa finală, umflată, cu forme, cu desene, culori, etc.), în funcţie de toate necesităţile care au condus la crearea lui: având în vedere şi cele posibile a fi create în timp, rămânând până atunci în stare latentă. Sunt folosite ori când le vine timpul, ori se folosesc permanent, sprijinind modelarea, remodelarea permanentă a universului, în timp.
Astfel de elemente matriceale universice participă prin structurile lor, chiar latente, la structurile active ale universului, fiind de loc sau prea puţin perceptibile pentru mulţi întrupaţi locali: mai cu seamă de către cei din zona I a universului, majoritatea aflaţi la începutul evoluţiilor: nu numai oamenii – creatorii conştienţi, ci toate vieţuitoarele din zonă.
De asemenea, este necesar de adăugat faptul că orice reţea – fie arhetipală a universului, fie de creaţie ulterioară creării acesteia – atrage şi compactizează în jurul ei, prin puterea proprie, fluxuri de materii şi de energii circulante în spaţiul cosmic, universic.
Astfel încât punctul hotărât de formare a noii galaxii se află pe această reţea zonală, care deja are un câmp compact în lungul firelor, corzilor sale. Punctul ales îşi măreşte vibraţia, sub influenţa spaţiului dimensional creat special – comparativ cu restul corzii matriceale a universului. Spaţiul dimensional nu este complet creat de la bun început, ci îşi măreşte puterea pe măsura trecerii timpului, încet, pentru a nu crea dezechilibre în spaţiul intergalactic.
În acest stadiu, punctul pregalactic în formare este o formaţiune materială naturală în dimensiunea noastră, deocamdată, atâta timp cât nu este susţinut încă de forţa radiantă de întrupare a spiritelor care se vor întrupa în viitor. De asemenea, este naturală în dimensiunea noastră, atâta vreme cât aici, în spaţiul nostru, nu lucrează efectiv nici o entitate, nu se desfăşoară nici o activitate conştientă a entităţilor ajutătoare: care însă sunt pregătite pentru a lucra în scopul constituirii galaxiei, ţinând sub observare spaţiul cosmic în care se desfăşoară atragerea şi compactizarea fluxurilor în punctul ales. Entităţile dimensionale urmăresc atent acest proces din cel puţin două puncte de vedere:
– pentru a creşte treptat compactizarea micului spaţiu dimensional care asigură creşterea vibraţiei locale, căci astfel ei pregătesc momentul începerii constituirii galaxiei propriu zise;
– pentru coordonarea circulaţiei grupurilor spiritelor aflate în diverse călătorii necesare evoluţiilor lor, de-a lungul şi de-a latul universului, aşa cum vom vedea din studiile viitoare.
În acest punct se va forma în scurt timp o sferă materială eterică, puternic compactizată, având o vibraţie pe măsură. Materialul eteric este cel care se strânge în primul rând – şi nu cel fizic, căci vibraţia materiilor eterice (şi nu cele fizice, numite de observatori: prafuri cosmice) este cea mai apropiată de vibraţia generală a mediului universic din dimensiunea noastră.
Spaţiul de ajutor dimensional va rămâne în funcţiune pe tot parcursul fiinţării galaxiei, aşa cum vom vedea. O astfel de lucrare nu aduce de loc prejudicii restului spaţiu dimensional, căci straturile (spaţiile) dimensionale au particularităţi fizice pe care noi nu le folosim în condiţiile vieţilor noastre actuale, aşadar nu le cunoaştem în viaţa noastră curentă. Câteva precizări sunt necesare acum, pentru a încadra fenomenologia discutată în înţelegerea faptului că astfel de lucrări sunt realizate permanent în universul care nu se dezechilibrează prin astfel de lucrări.
Dimensiunile paralele sunt structuri materiale care au, ele înseşi, dimensiuni reglabile, variabile, care ajută în mod diferit desfăşurarea vieţii din fiecare zonă a Universului Fizic în parte. Dar spaţialitatea lor nu este reglabilă decât asupra zonelor II şi III. Zona I beneficiază permanent şi uniform de spaţiile de ajutor – integral în spaţiu şi timp: căci aici spiritele au nevoia cea mai mare, şi permanentă, pentru a-şi forma obişnuinţe de a trăi: pentru a se menţine în corporalitatea lor, pentru a se menţine în manifestarea prin care puterile lor cresc mereu.
Zonele II şi III vor beneficia punctiform şi temporar de puterea spaţiilor, structurilor paralele de ajutor, căci spiritele ajung aici cu o putere şi o experienţă de lucru înaintată, ceea ce le permite să contribuie, şi să susţină multe lucrări, alături de entităţile dimensionale, care le oferă doar sprijin şi exemplu, la nevoie.
Având în vedere astfel de disponibilităţi ale spaţiilor dimensional-structurale paralele, se poate înţelege astfel că doar o mică parte a spaţiului dimensional se concentrează în acest punct de legătură cu dimensiunea noastră; restul rămâne spaţiu normal de ajutor pentru restul zonei I, integral şi permanent acoperită, şi ajutată astfel fără întrerupere. Punctul de compactizare astfel format, care în dimensiunea noastră formează la rândul său sfera eterică a mijlocului (centrului, nucleului) galaxiei, se va menţine în formă constantă pe tot parcursul întrupărilor stelelor şi planetelor care vor forma galaxia ca atare.

Sfera eterică şi micro-spaţiul dimensional nu trebuiesc privite separat, ca şi cum s-ar afla de o parte şi de alta a unui zid, alimentându-se printr-o breşă, gaură, a lui: ele se află în straturi de profunzimi diferite, la fel ca şi spiritele care se întrupează în acelaşi fel. Pe aceleaşi principii, de altfel. Astfel încât punctul dimensional se va afla mereu în centru galaxiei, vizibil de noi prin intermediul aparaturii noastre de cercetarea spaţiului cosmic, numit de regulă: Soarele Central al galaxiei. Vom vedea că ceea ce se percepe astfel nu este numai punctul dimensional, ci şi sfera eterică compactă, dar şi alte formaţiuni care o însoţesc, pierzându-se în radiaţia, lumina puternică a sferei matriceale.
Să reţinem că punctul dimensional al centrului galactic este, în felul său particular, unul dintre multele locuri care facilitează tangenţa Universului Fizic cu celelalte universuri.
Să ne obişnuim cu ideea că fiecare univers în parte are modalităţi locale de legătură complexă cu toate celelalte universuri: simultan sau separat cu unul sau cu mai multe deodată. De altfel, toate lucrările de mare amploare ale Universului Fizic sunt astfel puncte de legătură cu alte universuri: pe care le putem cunoaşte, studia, fără nici o interzicere din partea coordonatorilor evoluţiilor noastre. Învăţăm despre ele deocamdată oarecum teoretic, având puterea să înţelegem mai întâi că este posibil să cunoaștem toate acestea – mai întâi din descrierile altora, despre care intuim a fi adevărate, apoi cu propriile forţe, sintetizând şi abstractizând cunoaşterile din postura de om pe Pământ. Poate fi o imagine abstractă a realităţii universice, formată din linii cunoscute, în cuprinsul cărora mentalul nostru complex dezvoltat poate pătrunde în orice moment, pentru a percepe şi studia peisajul, structurile care îl formează şi derularea vieţii în acel punct.

Să mergem însă mai departe, în altă direcţie a profunzimii acestui punct de formare a galaxiei, care ni se arată astfel atât de complex.
Punctul de formare a galaxiei este în legătură, în profunzimea sa, cu:
– pe de o parte, aşa cum am discutat mai sus, cu dimensiunea paralelă din care îi provine vibraţia puternică, care susţine atragerea fluxurilor de filamente de materii şi energii, care şi ele vor ajuta la constituirea stelelor şi planetelor;
– pe de altă parte: cu un canal de întrupare, adică un canal de legătură între Universul Spiritual Primar şi Universul Fizic. În Universul Spiritual Primar se află popoarele spirituale, şi grupurile de popoare spirituale care sunt pregătite pentru întrupările lor: adică cele care îşi vor forma corpuri comune ca stele şi planete din întreaga galaxie. Întrupările se petrec asemănător oricărei monade, oricărui spirit care se întrupează în lumea pe care o cunoaştem acum. Cu toţii trecem prin aceleaşi faze de întrupare, şi folosim aceleaşi feluri de canale de întrupare, indiferent de forma de întrupare pe care o urmăm.
Acelaşi mod de întrupare a stelelor şi planetelor, în această fază a evoluţiilor lor, este valabil pentru oricare din universurile de manifestare a spiritelor, pe lângă cel Fizic: Universul Astral şi Universul Cauzal.
Canalul de întrupare al popoarelor spirituale pregătite deja de întrupare se deschide numai atunci când sfera eterică este suficient de puternică pentru a-i asigura, şi susţine vibraţia necesară. În momentul deschiderii acestui canal, forţele spirituale radiante, ale grupului de popoare pregătite, pătrund în interiorul Universului Fizic, alimentând în continuare întărirea sferei eterice.
Sfera matriceală se dezvoltă, se compactizează şi, din materialul astfel compactizat, sub impulsurile vibraţiilor dimensionale, încep să se dezvolte o serie de structuri sub formă de corzi (numite în popor: fire, sfori sau stringuri în literatura străină – însemnând tot corzi, sfori). Se constituie o reţea de corzi, care sunt şi ele tot matriceale, adică: creează condiţii de constituire unor alte structuri, şi totodată formează şi condiţii de întreţinere în continuare a structurilor deja formate. Astfel de corzi matriceale au structuri interioare şi exterioare cu rol de a facilita formarea elementelor componente ale galaxiei – aşa cum o ştim noi azi: cu stelele, cu planetele şi planetoizii lor, creând mai departe loc de desfăşurare întrupărilor individuale ale spiritelor care vor forma biosistemul lor însoţitor. Care evoluează şi ele, efectuându-şi treptele de întărire energetică, de acumulare a experienţei – o experienţă pe care au parcurs-o şi popoarele spirituale care le sunt acum marcatori ai drumurilor lor. Căci planetele le formează obişnuinţa de a se orienta în spaţii, de a se deplasa pe direcţii diferite cu stabilitate în deplasare, în staţionare, învăţând să dezvolte creaţie materială, să întreţină material şi energetic structurile astfel create şi să creeze în plus condiţii speciale pentru cei care le urmează în evoluţii.

Iată aşadar, de unde porneşte formarea unei galaxii. Să recapitulăm fazele principale de formare a centrului, nucleului galactic, pe care îl numesc azi cei care se ocupă cu cercetările exclusiv fizice ale cosmosului: „Soarele central al galaxiei”.
Aşadar, să reţinem următoarele faze:
1. Stabilirea punctului cosmic de formare a noii galaxii, pe matricea subzonei universului, acolo unde se află punctul vibraţional optim pentru întrupările tuturor popoarelor spirituale din viitoarea galaxie;
2. Formarea unui spaţiu dimensional compact în profunzimea punctului cosmic astfel stabilit;
3. Formarea nucleului galactic – a sferei eterice matriceale a nucleului galactic, prin atragerea din mediul cosmic înconjurător de fluxuri de filamente energo-materiale, cu vibraţiile proporţionale cu necesităţile galaxiei în formare;
4. Când sfera eterică matriceală a nucleului ajunge la o compactizare suficient de avansată, ea poate susţine începutul întrupărilor popoarelor spirituale care sunt deja pregătite pentru acest proces. Se deschide canalul de orientare a radiaţiei spiritelor pregătite de întrupare, radiaţie energetică care susţine întărirea tot mai puternică a sferei matriceale a nucleului;
5. Sub puterea dublă a spaţiului dimensional + radiaţia primelor popoare care se vor întrupa în noua galaxie, din nucleul compact încep să se dezvolte elementele matriceale care vor susţine şi procesul propriu zis al întrupărilor popoarelor spirituale în continuare, vor susţine şi întreţinerea vieţii şi activităţilor lor în galaxie.

Vom studia în continuare desfăşurarea întrupărilor în galaxie: a stelelor şi planetelor lor, precum şi dezvoltarea, şi susţinerea vieţii stelar-planetare prin elementele matriceale locale. După care ne vom întoarce din nou la elemente de fiinţare a galaxiei, după înţelegerea procesului complex de întrupare a stelelor şi planetelor, pentru a ne adânci puţin în domeniile vieţii şi retragerii din întrupare a structurilor galactice.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. Studiu: Alte precizări privind elemente matriceale în corporalitatea stelar-planetară

Fiecare dintre subiectele abordate are o largă deschidere spre viitorul cercetărilor de acest fel şi descoperirilor viitoare, de aceea, în loc de actualizări scurte, voi face articole cu prezentări ale ultimelor studii efectuate.  Pornind…

09. STUDIU: CE ESTE O MATRICE GALACTICĂ

În urma discuţiilor despre temele prezentate în acest capitol, se dovedeşte a fi necesară o sumă de precizări privind elementele matriceale: în general ale corpurilor de întrupare şi în mod deosebit ale unei galaxii…

Dictionar