06. Energetică stelar-planetară

05. Întrupări comune de tip “planetă”

Detalii ale întrupărilor de tip “stea”, aşa cum au fost descrise, nu sunt complet desfăşurate fără a discuta despre structurile planetare.
Să pornim de la următoarele idei principale:
– structurile planetare se constituie, în forma lor totală, prin puterea radiantă şi formatoare de elemente matriceale de susţinere a stelei, iar steaua – prin puterea reţelei galactice;
– contribuţia la formarea stelelor şi, în continuare, a planetelor din reţeaua sa proprie, este constituită din forţele energetice radiante ale popoarelor spirituale întrupate şi din forţa vibraţională de susţinere emisă de spaţiul dimensional concentrat în punctul de pe coarda matriceală eterică subzonală: şi ea însăşi creatoare de adăugiri vibraţionale întregii contribuţii astfel prezentate;
– contribuţia energetică majoritară a întrupării poporului spiritual care va oferi forma finală a planetei, dar neputincioasă în formarea propriei întrupări şi manifestări fără ajutorul celorlalte structuri prezentate.
Aşadar: chiar dacă lucrările de constituire a planetei au loc prin puterea altor întrupări şi manifestări spirituale, întruparea “planetă” se face sub puterea poporului care se întrupează astfel. Dar fără puterea radiantă a poporului spiritual întrupat în planeta căreia ea îi constituie elemente de susţinere (sau planetele, după cum este cazul), steaua nu ar avea putere să-şi susţină propriul sistem corporal, incluzând reţeaua matriceală a corzilor pe care se vor constitui planetele şi se vor susţine reciproc.
Căci steaua susţine prin circulaţie energo-materială sistemul planetelor sale, dar să mai susţină şi crearea, şi desfăşurarea unor asemenea complexe structuri cum sunt planetele cu întreaga viaţă pe care ele o susţin la rândul lor (fie ea astrală sau/şi fizică) – este prea mult pentru spiritele popoarelor stelare, pentru cuprinderea cu simţirile lor a întregului bagaj informaţional şi lucrativ individual şi comun. Pentru că planetele sunt vii, chiar dacă ele nu sunt manifeste în planul fizic + eteric, pentru că ele simt toată complexitatea radiaţiilor şi vibraţiilor din mediul galactic local: adică o complexitate de percepţii care este susţinută de forţa interioară şi de experienţa de percepţie a monadelor reunite astfel. Monade care se concentrează permanet în materii de tot felul, la o complexitate pe care nici omul contemporan nu o atinge, nici pe departe, chiar dacă stă în mijlocul vacarmului civilizaţiei tehnologice de azi.
Ca şi în cazul constituirii complexei structuri stelare, formarea planetei are loc pornind dintr-un nod al reţelei matriceale stelare, susţinută indirect de cele trei forţe care se manifestă prin intermediul stelei, cum ştim acum:
– Forţele energetice ale reţelei zonal-galactice;
– Forţele vibraţionale ale nucleului dimensional concentrat local în punctul de întrupare al galaxiei, de pe reţeaua subzonală;
– Forţele radiante ale stelei – ca conglomerat spiritual radiant – sub formă de energii care circulă prin reţeua matriceală proprie, între ea şi planetele care se constituie astfel. În plus: fluxurile materiale şi energetice circulante prin reţelele matriceale locale.
Pentru înţelegerea procesului de constituire al planetei, se urmăresc în principal aceleaşi faze, din momentul în care, în mediul înconjurător, se concentrează forţe de vibraţii foarte înalte şi puternice, provenite de la toate structurile înconjurătoare:
– De la structurile enumerate mai sus;
– Din fluxurile energetice şi materiale din mediul cosmic înconjurător, ajuns la un nivel optim de vibraţie generală: pe sinusoidala vibraţională a subzonei, optimă pentru întruparea particulară a planetei – a oricărei planete, dar fiecăruia în parte prin particularităţile sale;
– Din radiaţiile celorlalte macrostructuri existente, care ajung în punctul de formare a planetei: din conjuncţia lor care cuprinde pulsiunile necesare pentru impulsul iniţial, pentru pornirea constituirii unor elemente matriceale locale.
În momentul în care o conjuncţie favorabilă a acestor factori se manifestă în nodul matriceal de pe coarda stelară propice întrupării, se deschide canalul de întrupare: de curgere în Universul Fizic a forţelor radiante ale conglomeratului spiritual, ale poporului spiritual care se întrupează în corpul comun pe care noi îl numim azi “planetă”.
Din distribuţiile stelar-planetare rezultă că nu intră la întrupare simultan toate planetele din sistemul stelei; dar unele planete din sistem pot să se întrupeze simultan cu alte stele, sau/şi cu alte planete ale altor stele din galaxie. Acest lucru conduce la formarea unui conglomerat de simţiri pe care l-am putea crede identic – dar el nu va fi identic niciodată, căci fiecare popor spiritual – de fapt o structură spirituală independentă întrupată – are un profil spiritual propriu, are parte de moment şi de condiţii proprii de întrupare, de alte influenţe din mediul propriu, apropiat.
Dar mai este o simţire, mai greu de înţeles din perspectiva noastră de întrupat individual: chiar simţirea simultaneităţii întrupărilor de acest fel, deosebit de complexă. O simţire care de fapt este o latură, un aspect distinct urmărit de întrupaţi, care conştientizează apoi şi radiaţiile care vin de la astfel de “fraţi” mai depărtaţi sau mai apropiaţi. Diferenţele de radiaţii sunt conjuncturale, dar spiritele ţin minte asemenea conjuncturi şi fac comparaţii bune pentru înţelegerile lor viitoare.
Întrupările “planete” devin înţelegeri foarte profunde pentru studiul distribuţiilor energetice şi materiale cu care se vor întâlni spiritele planetare sau stelare în evoluţiile lor viitoare individuale: nu numai cele individuale, care vor fi reluate după încheierea întrupărilor comune: chiar între două întrupări comune au loc seturi de întrupări individuale, pentru ca spiritele să nu-şi piardă obişnuinţa de a evolua individual. Este bine de reţinut că întrupările comune nu sunt vârful evoluţiilor monadelor, în eternitatea evoluţiilor noastre, ci doar o fază intermediară de aprofundare a simţirilor şi de creştere a obişnuinţei de a percepe cele specifice treptei de evoluţie proprie. O fază care învaţă spiritele să trăiască cu răbdare, cu acceptarea echilibrată a celor din jur. Ceea ce nu înseamnă pasivitate, ci doar continuarea celor pe care fiecare monadă în parte se simte în putere să le desfăşoare, din puterile şi din înţelegerile sale.
Însă este bine de înţeles de la bun început că, după fiecare întrupare comună – de tip planetă, apoi de tip stea, culminând cu marile întrupări comune de tip galaxie – are loc o pauză de întrupare comună, în care spiritele popoarelor spirituale din astfel de întrupări efectuează seturi de întrupări individuale. Fiecare set de întrupări individuale are loc după necesităţile fiecărui popor spiritual în parte şi ale fiecărui grup interior de spirite care evoluează după profile foarte asemănătoare. Fiecare întrupare comună relevă spiritelor necesităţi în plus privind aprofundarea unor manifestări individuale şi, la rândul lui, fiecare set de întrupări individuale intermediare relevă numeroase aspecte ale necunoaşterilor care vor fi studiate în următoarea întrupare comună.
Aprofundările din întrupările de tip planetă pornesc cunoaşteri şi aplicaţii care vor fi la rândul lor aprofundate în întrupările de tip stea, culminând toate cu cele mai profunde aplicaţii în întrupările de tip galaxie desfăşurate numai în zona a III-a a universului: ultimele evoluţii de tip primar. Pentru pregătirea popoarelor spirituale în vederea întrupărilor de tip galaxie, trăirea lor interioară extinsă în galaxiile matriceale din zona I şi II sunt cele mai subtile evoluţii ale acestor două zone.
În urma, sau între aceste întrupări, trăirile individuale arată cum monadele devin cei mai pricepuţi creatori şi ajutători pentru rezidenţii primari din zonele I şi II ale acestui univers. Ei vor face parte dintre ajutătorii care evoluează în imediata apropiere a rezidenţilor, lăsând secundarii şi centralii să efectueze cele mai grele, cele mai subtile lucrări planetare, mai ales atunci când se întrupează cu toţii în zona I a universului.
Aşadar, structurile planetare matriceale susţin structurile fizice cu toată bogăţia lor, precum şi bogăţia de vieţuitoare care evoluează sprijinindu-se pe existenţa lor. Însă ele nu influenţează percepţiile spiritelor planetare decât în măsura în care vibraţiile exterioare, din mediul cosmic, nu ajung direct la incidenţă cu structurile fizice, estompându-se astfel în mod sănătos pentru derularea impulsionărilor vieţuitoarelor. Particulele de praf, rezultate din activităţile planetare de pretutindeni ajută la împrăştirea radiaţiilor luminoase şi sonice, completând acest tablou bine calculat al influenţelor cosmosului asupra biosistemelor planetare: asupra întrupaţilor cu experienţă mică, dar în formare, privind înţelegerea şi folosirea radiaţiilor cosmice în procesul derulării vieţii lor.
Toate componentele universului înconjurător sunt percepute, sesizate, şi ca particule, şi ca unde vibraţionale: sub formă de lumină, sunet şi vibraţie, de către fiecare monadă, chiar în mod individual. Este distinct perceput şi ceea ce răspândeşte propriul corp în spaţiu, la incidenţa cu toate influenţele din spaţiul unde coexistă toate structurile: toate sunt percepute, cunoscute, înţelese şi aprofundate de către fiecare monadă în parte din această întrupare comună, cu toate mişcările de fluxuri însoţitoare. Sunt analizate toate: şi independent, şi comparativ – în acelaşi timp şi sub formă de recepţii (primiri) şi sub formă de emisii (răspândiri, influenţe), şi toate formează orientări şi înţelegeri foarte precise ale monadelor întrupate – dar treptat, în timp.
Toate se vor reflecta ulterior în întrupările individuale ale spiritelor, după finalizarea fazei de evoluţie prin întrupări comune şi reluarea întrupărilor individuale. Vom înţelege astfel de ce oamenii pe Pământ sunt atât de diferiţi unii de alţii, în special ca modalitate de percepere a realităţii înconjurătoare. Nu putem astfel avea cu toţii aceeaşi profunzime de percepţie, de înţelegere şi astfel aceeaşi pricepere în creaţia materială, acelaşi discernământ în atitudinile pe care le avem faţă de semeni, de alte vieţuitoare, de planetă şi de tot cosmosul prin care călătorim cu întreaga galaxie.

STRUCTURILE MATRICEALE PLANETARE
Pentru a înţelege distribuţiile materiale în totalul structurilor matriceale planetare, este necesar să fie înţelese bine o serie de lucruri deosebit de importante.
Formarea structurilor matriceale este un proces amplu, care nu se face prin voinţa planetei, printr-o lucrare conştientă a poporului spiritual astfel întrupat. Cu toate acestea, procesul se desfăşoară în funcţie de distribuţiile interioare ale conglomeratului spiritual planetar. Aceasta se referă la distribuţiile spiritelor în grupurile lor, distribuţiile grupurilor de spirite din poporul spiritual. Grupurile spiritelor sunt legate, pentru a nu se modifica poziţionarea lor în timpul întrupării, prin cămăşi sau pături energetice puternic compactizate, realizate de către coordonatorii de evoluţii. În acest fel, spiritele rămân în poziţii fixe pentru întreaga întrupare, iar structurile planetare, la fel ca şi cele stelare, se constituie după radiaţia structurărilor lor în cadrul întregului popor spiritual.
În cuprinsul radiaţiei spirituale ale unor astfel de distribuţii, se constituie treptat o matrice eterică: mai precis, se formează corpul nucleului matriceal planetar eteric. Procesul nu se opreşte aici, sunt create în prelungirea nucleului alte structuri eterice matriceale, prin care curg şi se manifestă forţele radiante ale poporului spiritual care se întrupează astfel. Procesul cuprinde astfel, în exteriorul nucleului matriceal complex structurat, după cum vom vedea:
– constituirea şi desfăşurarea în spaţiu a unui sistem de corzi matriceale, întrutotul asemănătoare constituirilor galactice şi stelare de acelaşi fel;
– constituirea unor prelungiri masive, compacte, ale nucleului eteric: plafoanele eterice matriceale ale planetei.
Să le detaliem pe rând.
1. Corzile matriceale planetare
Fiecare planetă care se constituie în acest fel îşi creează nucleul şi apoi corzile matriceale. Corzile matriceale ale fiecărei planete se unesc cu cele de acelaşi fel ale planetelor-surori din sistemul planetar al stelei, prin conexiuni care se constituie mult înafara, în exteriorul planetelor. Este un lucru absolut normal, pentru ca puterea câmpului dens din jurul conexiunii să nu influenţeze viaţa care se desfăşoară pe planete.
Dacă o stea nu are decât o singură planetă, ea va trimite, la fel ca şi steaua care nu are planete, fire sau corzi în exterior, prin care va primi din spaţiu influenţe de la structurile planetare şi stelare din jur. Asemenea fire sau corzi nu au numai rol de primire, ci şi de spargere a fronturilor undelor vibraţionale din spaţii: un rol foarte important, pentru ca frontul puternic al undelor vibraţionale să nu afecteze direct corpul nucleului, modificându-i vibraţia, şi nici viaţa care se desfăşoară pe planete.
În acelaşi fel, corpul omenesc primeşte energii prin firele de păr, dar tot părul este acela care sparge frontul vibraţiilor care vin din mediul de trai, şi care ar modifica vibraţia generală a corpului fizic.
Asemenea structuri au multe alte roluri, despre care se poate studia la infinit. Ceea ce se face acum, aici, este doar să punctăm generalităţi cu privire la formele şi funcţionalităţile generale ale principalelor structuri corporale galactice, care au legătură directă cu simţirile, cu trăirile spiritelor în evoluţii: şi cele care se întrupează formând aceste macrostructuri, şi cele care trăiesc şi învaţă în mediile lor.
Atunci când o stea are mai multe planete, corzile matriceale stelare ajung la fiecare planetă, le traversează, le depăşesc şi se reunesc formând generaţii de planete, mai aproape sau mai departe de stea. Sunt stele care au planete situate la acelaşi nivel matriceal, grupate câteva la acelaşi nivel, al unei corzi comune sau fiecare planetă se află pe un nivel propriu, pe o coardă proprie.
În afară de aceste corzi stelare, din fiecare planetă pornesc corzi matriceale care ori rămân libere, ori se reunesc cu cele ale altor planete din sistem. Dacă sunt de vibraţii asemănătoare, corzile se reunesc, dacă sunt de vibraţii aflate dincolo de un prag de asemănare (pe alte frecvenţe, pe alte segmente de frecvenţe planetare) atunci corzile nu se mai reunesc, rămânând libere în spaţii, la fel ca şi corzile stelare.
De asemenea, ele au o rigiditate proprie relativă: nici prea rigide, nici prea flexibile, în funcţie de subzona ale cărei structuri sunt mai dense sau mai puţin dense. Vibraţiile subzonale sunt mai puternice sau mai slabe, necesitând o duritate a întâmpinării astfel mai mare sau mai mică. Vom puncta frecvent asemenea desfăşurări, fără a intra mult în detalii; este necesar să se cunoască complexitatea uriaşă a structurilor, a lucrărilor realizate şi coordonate de marii creatori-coordonatori ai evoluţiilor: ţinând cont de funcţionalitatea lor în ansamblul necesităţilor de întrupare ale spiritelor.
În concluzie: înafară de corzile stelare matriceale, care ţin planetele în permanentă legătură cu steaua, de la care circulă astfel energii, fiecare planetă desfăşoară aşadar sistemul de corzi matriceale planetare, prin care se reuneşte cu alte planete-surori, de aproximativ aceeaşi vibraţie (acolo unde este cazul unei astfel de reuniri). Prin corzi circula energii venite de la fiecare planetă, precum şi materii care întreţin compoziţia corzilor, după sistemul deja descris anterior.
În funcţie de structurile monadelor grupate în spirite, grupate şi ele la rândul lor în celule sau grupuri de afinităţi după care s-au obişnuit să trăiască anterior, în funcţie de cămăşile (păturile) energetice şi legăturile între ele, radiaţiile tuturor la un loc determină constituiri materiale complexe în planul desfăşurărilor corporale: ale corpurilor finale ale planetelor. La rândul lor, ele creează legături multiple în planul evoluţiilor vieţuitoarelor care se sprijină pe corpul planetar – fie corp astral sau fizic, fie vieţuitoare astrale sau fizice.
Astfel de structuri matriceale se formează la exterior ca structură materială eterică, în timp ce în interior materiile se structurează în funcţie de creşterea vibraţiilor: de la eteric la supraenesic, adică de la vibraţia cea mai joasă a planului fluidic – către cel mai înalt nivel.
Structura eterică exterioară a matricei atrage treptat şi materii fizice, dacă planetele sunt fizice. Dacă stelele sunt astrale – şi planetele lor vor fi tot astrale. Dacă stelele sunt fizice, planetele sale pot fi şi fizice, şi astrale, însă pe aceeaşi coardă nu vor coexista şi planete astrale, şi fizice, ci diferenţiat: corzi fizice cu planete fizice, corzi astrale cu planete astrale.
În oricare din astfel de cazuri, întregul conglomerat formează şi întreţine o vibraţie generală planetară la un nivel constant, care ajută ca şi vieţuitoarele planetei să-şi păstreze pe termen îndelungat tot un nivel mediu constant de vibraţie. De asemenea, în cazul planetelor fizice, se păstrează mereu proporţiile între vibraţiile diferitelor vieţuitoare planetare, şi toate la un nivel mediu pe scara proprie, care le păstrează impulsul de a se accepta unele pe altele, de a-şi păstra felul de hrănire, formând şi continuând existenţa lanţurilor trofice planetare.
De asemenea, se întreţine constant împletirea modurilor de relaţionare între vieţuitoare – mai ales în cazul vieţuitoarelor cu sistem corporal complet – de la fizic la supraenesic: în acest moment, pe Pământ – mamiferele: cu sistem corporal până la corpul dumnezeiesc (sau atmic) şi omul în calitatea sa de unic creator conştient universal pe Pământ (cu sistem corporal complet, până la supraenesic).
Astfel de structuri matriceale au şi un rol important în menţinerea unor fenomene naturale care apar în planul fizic, de-a lungul timpului, de-a lungul modificărilor de vibraţie ale mediului zonal. Fără echilibrul menţinut de sistemul structurilor matriceale, modificările planetare care au loc la diminuarea vibraţiei medii zonale: în planul distribuţiilor energo-materiale, în planul fenomenelor tectonice, meteorologice, ar fi mult mai puternice şi rapide; în planul adaptărilor vieţuitoarelor, inclusiv ale omului la o astfel de atmosferă planetară, eforturile ar fi mult mai mari, în detrimentul aplicaţiilor creative manuale (pentru oameni), specifice etapei.
2. Întreg sistemul matriceal, despre care discutăm că întreţine şi protejează viaţa, puterile de manifestare ale spiritelor întrupate pe planetă, cuprinde, de asemenea, şi ceea ce am numit: plafoane (sau manşoane) matriceale planetare. Aşadar, acest sistem matriceal planetar nu cuprinde numai nucleul matriceal şi corzile matriceale – toate eterice la exterior, la tangenţa cu materiile fizice ale planetei – ci şi astfel de structuri compacte, sferice, care înconjoară nucleul eteric dens al planetei, până la depăşirea structurilor pământoase (în cazul planetelor fizice, aşa cum este Pământul; planetele astrale necesită un studiu separat).
Le numim plafoane pentru că ele aşa se pot percepe de pe pământul care ne oferă hrană şi stabilitate în deplasare. Ele sunt de fapt straturi sferice născute din nucleu, dar fără să fie parte propriu zisă a nucleului. De aceea le mai numesc manşoane – rămâne la latitudinea fiecărui cititor să folosească denumirea de care se simte atras. Sunt structuri care au o densitate a materialului mai mică decât a nucleului şi sunt neomogene: cu structuri incorporate formate din alte materii, după cum vom vedea. Materialul din care sunt constituite plafoanele planetare este material eteric în totalitate: în profunzimea structurilor lor interioare, ele sunt integral constituite din materii eterice, în timp ce structurile incorporate sunt realizate integral din materii astrale.
Astfel de structuri contribuie şi ele la stabilitatea vibraţională a corpurilor de manifestare a spiritelor întrupate. Toate la un loc au rolul de a menţine o vibraţie planetară mai înaltă şi fără fluctuaţii vibraţional-corporale foarte abrupte, care să obosească spiritele întrupate.
Menţinerea unei stabilităţi vibraţionale în câmpul planetar ajută la menţinerea structurilor corpului planetar: în special menţinerea structurilor pământoase în stare densă, aglomerată, pentru mult timp, evitându-se astfel destructurări materiale inevitabile la nivele joase de vibraţie. Mai ales în cazul în care biosistemul planetar este extrem de numeros, aşa cum este el pe Pământ: fondul sonic generat de un asemenea biosistem numeros cuprinde o gamă variată de sunete cu vibraţii foarte joase, la care se adaugă volumul energiilor-gând emise de creatorii conştienţi (oamenii), alături de fronturile vibraţionale emise de întreg complexul civilizaţiei de tip tehnologic, specific uman. Majoritatea acestor fronturi sunt înăbuşite, absorbite sau sparte şi împrăştiate de plafoanele eterice: plafoane care se constituie tot matriceal, până la o anumită distanţă de locul în care se termină construcţia pământoasă a planetei.
Plafoane eterice dense se formează în prelungirea nucleului matriceal planetar. Pe lângă cele de mai sus, ele conferă planetei, în totalitatea ei – adică împreună cu întreg biosistemul său – stabilitate vibraţională la impactul cu fronturi vibraţionale venite de la structurile fizice, eterice, astrale, mentale şi cauzale ale macrostructurilor înconjurătoare (stele, planete). Despre astfel de fronturi vibraţionale, despre desfăşurarea şi influenţele lor nu discutăm deocamdată. Dar ele trebuiesc amintite când discutăm despre stabilitatea vibraţională a planetei, despre sistemele planetare de întreţinere a vieţii şi de protecţie. Vom discuta în viitor mai detaliat despre toate acestea.
Să mai adăugăm faptul că, pe lângă formaţiunile naturale (de întrupare) ale planetei, mai există şi alte formaţiuni, create de entităţile coordonatoare ale evoluţiilor vieţuitoarelor planetare. Ele au o legătură strânsă cele constituite prin întruparea poporului spiritual planetar şi sunt structuri în general create din materii astrale – uneori şi mentale (materiile mentale sunt de aceeaşi natură cu cele astrale), dar niciodată din materii de tip cauzal – specifice doar corpurilor de manifestare ale spiritelor întrupate.
Aşadar, astfel de formaţiuni materiale nu trebuie confundate cu structurile care se constituie prin puterea energetică radiantă a spiritelor întrupate, fără ca ajutătorii-coordonatori ai evoluţiei planetei să intervină cu ceva şi să întreţină creaţional planeta, prin puterea lor.
Formaţiunile de întrupare au câmpuri multiple, după cum sunt şi corpurile lor, spre deosebire de structurile create, care au un câmp puternic pe segmentul lor vibraţional de creaţie; oferă o percepţie singulară, de vibraţie medie pentru toate folosirile din preajma lor – pentru care sunt, de fapt, create. Dar toate segmentele vibraţionale ale unor astfel de structuri create fac parte din sectorul energo-material de constituire a stelelor, planetelor şi vieţuitoarelor din subzonă: care, la rândul ei, face parte dintr-una din zonele Universului Fizic. Astfel, fiecare subzonă şi fiecare zonă (şi fiecare dimensiune paralelă, şi fiecare univers) are segmente proprii de energii şi materii, de fapt: de vibraţii ale fondului său energo-material.
Macrostructurile constituite din astfel de materii formează un mediu de ajutor pentru lucrul mental-astral (mental-emoţional): şi pentru întrupaţii individuali, şi pentru cei din întrupările comune. Într-un astfel de mediu, menţinut la un nivel constant de vibraţie pentru perioade mari de timp, neinfluenţate de vieţuitoarele locale, toţi întrupaţii folosesc întreg fondul de cunoaştere acumulat din întrupările lor individuale, consolidând astfel cunoaşterea: ajutând adică păstrarea lor în memoriile spiritului şi ajutând orientarea spaţio-temporală a întrupaţilor prin simţuri, cu ajutorul senzorilor corpurilor lor. În acest fel, spiritele îşi folosesc întreaga zestre a cunoaşterilor lor, direct şi conştient sau doar intuitiv, făcând faţă trăirilor în diferite timpuri: între minimurile şi maximurile de vibraţie a timpului în care se află la întrupare într-un loc, suportând variaţiile de vibraţie de la o perioadă la alta. Fiecare formă de întrupare – stea, planetă, întrupaţi individuali pe planete, are modul său propriu de folosirea a experienţei sale totale.
Nu trebuie să ne inducă în eroare faptul că unii întrupaţi par a avea limitate anumite percepţii, şi manifestări conforme unor astfel de percepţii: de regulă facem comparaţie între senzorii noştri, de întrupare individuală şi senzorii nevăzuţi ai planetelor şi stelelor. Credem că întrupaţii individuali, care se mişcă mai mult în spaţii, volitiv, intrând în relaţii prin comunicare unii cu alţii, ar avea mai mult de folosit din experienţa lor totală. Dar şi spiritele din întrupările comune, chiar dacă în felul lor se află la punct fix (deşi se mişcă prin spaţiile cosmice permanent) folosesc direct zestrea lor spirituală, chiar dacă nu comunică în felul cu care suntem obişnuiţi să numim comunicarea. Este o lume de o complexitate uriașă pe care începem s-o înţelegem acum, din mijlocul unor vibraţii scăzute, căci la nivele mari de vibraţie le cunoaştem cu uşurinţă pe toate.
Toate acestea ne vor orienta în înţelegerea felului în care se desfăşoară o serie întreagă de structuri planetare, despre care vom discuta mai departe. Care structuri nu sunt în totalitate creaţii ale ajutătorilor întrupărilor comune (planeta, steaua care ne guvernează planeta), ci sunt structuri de întrupare planetară, la care se pot adăuga structuri create, în funcţie de evoluanţii individuali, acolo unde sunt: vieţuitoarele planetei, pentru care ajutătorii planetei creează structuri de susţinere a vieţii lor pe planetă.
Să mergem aşadar, mai departe, şi să studiem astfel de formaţiuni planetare.
Sunt formaţiuni fluidice materiale, în structură fixă în timp, care înfăşoară partea pământoasă a planetei (pe care o cunoaştem noi acum ca fiind planeta ca atare), o protejează, o hrăneşte energetic şi stabilizează vibraţional corpul fizic al planetei, căruia îi depăşeşte cu mult marginile.
În mijlocul planetei se află, aşa cum am descris, nucleul eteric matriceal, care dă forţă formării, dezvoltării şi întreţinerii corpului fizic al planetei, din care vedem la suprafaţă partea pământoasă.
Nucleul se află în interiorul formaţiunii – mai mare la stele, mai mic la planete, dar structurile matriceale ale planetei nu se rezumă doar la acest nucleu din centru planetei. Prin puterea lui şi a forţelor radiante ale poporului spiritual întrupat, se constituie în continuare, tot din material structurat după necesităţi de funcţionare foarte bine gândite, o sferă matriceală eterică care depăşeşte cu puţin nivelul maxim până la care are loc activitatea vieţuitoarelor planetei: spirite întrupate individual pe planetă, care apar în perioada de maturitate a stelei şi planetei. Acest nivel maxim al înălţimii se referă la nivelul cel mai înalt al formaţiunilor planetare, de unde încă mai pot trăi (păduri cu arbori înalţi) şi zbura (păsări, gâze, alte organisme mono şi pluricelulare) evoluanţi planetari. Această structură eterică care protejează globular planeta depăşeşte cu puţin spaţiul de trai fără oboseală al vieţuitoarelor, tocmai pentru ca ele să fie protejate de tensiunile marginale pe care ele le pot simţi în special în perioadele de înaltă vibraţie planetară. Însă dacă asemenea protecţie s-ar opri aici, încă ele nu s-ar simţi foarte bine protejate. Planeta are nevoie de fronturile cosmice de toate felurile, însă vieţuitoarele ei, încă fragile, nu au încă nevoie. Mai mult, chiar depărtarea lor inconştientă de planetă le-ar obosi mult prea mult, de aceea protecţia se derulează în continuare, spre binele lor personal.
Astfel, atât stelele, cât şi planetele, au formaţiuni eterice suplimentare, care înconjoară toate celelalte formaţiuni discutate – fizice şi fluidice, le protejează în faţa cosmosului, aşa cum spuneam, în faţa fronturilor energetice, de radiaţie şi vibraţionale din mediul exterior planetei. O bandă lată, un manşon eteric cu o structură specifică pentru protecţie, învăluie totul păstrând permeabilitate pentru acele radiaţii, şi vibraţii cosmice care sunt necesare planetei la un anumit nivel de intensitate.
Abia de la acest nivel în exterior corzile matriceale depăşesc planeta ca atare şi se leagă de celelalte formaţiuni necesare evoluţiilor lor.
Toate formaţiunile eterice, astrale şi mentale ale stelei şi planetei ajută spiritelor întrupate – fie ca planetă, fie ca vieţuitoare planetare – să desfăşoare activitate emoţională (astrală) şi mentală în timpul întrupării. Elementele eterice sunt create pentru a constitui, şi a întreţine viaţa şi activitatea biosistemului planetar, în special la nivelul organismelor mici ale planetei. Cele pe care le-am numit vieţuitoare cu spirite intra-planetare, care însoţesc planeta pe tot timpul întrupării sale. Ele trăiesc prin intermediul forţelor planetei, forţe care se adaugă celor mici ale spiritelor lor, aflate la începutul experienţelor spirituale.
În paranteză fie spus, aceleaşi structuri de protecţie le are şi steaua, pentru care ele îi întreţin arderile la un nivel mediu, exact atâta timp cât este necesar popoarelor care evoluează individual să-şi desfăşoare evoluţiile locale.
Vom vedea cum creatorii conştienţi – dar prin creaţie mentală, nu manual-tehnologică, în etapa planetară de cea mai înaltă vibraţie (lemurienii şi atlanţii pe Pământ, în trecut) au luat exemplu de la arderile stelare şi cele planetare (mai puţin extinse: inelul de foc interior al planetei), folosind cunoaşterea de acest fel la folosirea focului în activităţile umane, în anumite perioade ale evoluţiilor lor.
Fiecare structură a acestei desfăşurări matriceale este complet separată de celelalte, formând un sistem planetar „sferă în sferă”. Dar toate se atrag şi se resping în acelaşi timp, datorită câmpurilor electromagnetice care se desfăşoară prin fiecare structură în parte.
Structurile nu sunt legate între ele propriu zis prin corzi matriceale: privite repede din exterior, ele par a fi neîntrerupte. Dar, în interiorul planetei, corzile sunt constituite şi funcţionează pe sistemul de canal interior cu plexuri energetice la capete. Este un sistem energetic care preia fluxurile de energii şi materii: şi din mediul exterior, şi din fluxurile eliberate de structura inferioară.
Sensul de curgere a fluxurilor este invers decât la sistemul corporal al vieţuitoarelor planetare: pentru macrostructuri, curgerile fluxurilor au loc din centrul formaţiunii de întrupare (din nucleu) către exteriorul planetei (la fel: şi al stelei). Ceea ce înseamnă că toate structurile au astfel de corzi – canale interioare care preiau fluxurile de la structura anterioară. Iar înafara întregului convolut planetar, astfel de prelungiri iau forma unor corzi, aşa cum am discutat, de legătură cu celelalte macrostructuri din sistemul galactic.
Structurarea canalelor interioare sub formă de plex are o importanţă deosebită pentru planetă. Să nu uităm că astfel de canale, ca şi corzile care vin către planetă, apoi şi cele care ies în prelungirea lor, mai departe de planetă, au structurarea lor interioară cu canale concentrice de vibraţie din ce în ce mai înaltă de la exterior către interior. Capetele de la partea inferioară şi superioară a canalelor permit preluarea în acelaşi timp a fluxurilor filamentare care vin dinspre stea către planetă, dar şi preluarea parţială a fluxurilor filamentare din mediul planetar. Astfel sunt recirculate energiile şi materiile planetare, sunt mereu şi majoritar reînnoite cu fluxuri atrase de nucleul galactic şi recirculate prin nucleul stelar local. În acest fel se ajută direct populaţiile de întrupaţi individuali: planeta preia fluxurile de filamente care au deservit corpurile lor, le recirculă, amestecând fluxuri proaspete cu cele mai vechi, menţinând astfel vibraţia planetară la nivele de echilibru optim pentru întrupaţi.
În acelaşi sens, mai este de discutat un aspect: stabilitatea vibraţională a planetelor – la fel ca şi a stelelor din întreaga galaxie – este menţinută şi prin intermediul inelului de foc, de ardere interioară: inelul de lavă despre care ştim acum multe lucruri din cunoaşterea geofizică. Planetele populate cu biosistem voluminos au în special nevoie de acest fel de stabilitate vibraţională, indiferent dacă este vorba despre populaţie majoritar întrupată cu corp fizic sau numai despre populaţie astrală. Iar acest lucru este valabil pentru orice fel de populaţie: mai ales în perioadele de timp când vibraţia fluxurilor de filamente scade substanţial: prin destructurarea superficială a filamentelor energo-materiale, circulante de mult timp prin zonă, la care, pe plan local, se adaugă şi activitatea emoţională a populaţiilor de întrupaţi, precum şi activitatea manual-tehnologică a creatorilor înaintaţi (activitate tehnologică).
(Se vor studia detalii în „VARIAŢIA VIBRAŢIEI MEDII ZONALE" )
Iar acest lucru este deosebit de important pentru planetă şi locuitorii săi. Căci nu numai activitatea emoţională a creatorilor conştienţi de nivel manual-tehnologic poate contribui la diminuarea vibraţiei locale, ci şi scoaterea la suprafaţa planetei a diverselor materii planetare (pământuri rare, metale, cristale) şi folosirea lor în procesele tehnologice. Coordonatorii evoluţiilor ştiu bine că fără astfel de procese creatorii nu pot învăţa misterele întregii Creaţii a universurilor. Dar scoaterea la suprafaţă a elementelor constitutive ale planetelor ar putea avea un impact dur asupra vieţuitoarelor, căci radiaţia interioară a planetei este menţinută de structurile sale interioare, formate din materii de tot felul, aşa cum ştim: pământuri, metale, cristale. De aceea toate mecanismele stelar-planetare prevăd funcţiuni care stabilizează vibraţional planeta şi astfel chiar vieţuitoarele sale. Evoluţiile tuturor se bazează pe astfel de structuri de stabilizare vibraţională, pe funcţionarea lor, asupra cărora creatorii conştienţi aflaţi în primele lor faze de învăţătură, şi ajutătorii lor care le oferă exemplu, nu au nici un fel de putere.
Inelul de foc al planetei purifică planeta însăşi, aşa cum stelele menţin prin arderile lor o vibraţie înaltă a galaxiei. Arderile se întreţin prin concentrări masive de radiaţii spirituale, ale spiritelor din poporul întrupat, concentrări în anumite locuri, care oferă radiaţiei generale o concentrare puternică în materia de întrupare. Şi, cum spiritele nu-şi schimbă locul în parcursul întrupării, inelul de lavă (materie incandescentă) are stabilitate şi poate fi modificat în nici un fel. Erupţiile vulcanice însoţite de lavă sunt necesare ca un schimb între materia consumată în interiorul planetei şi cantitatea totală de materie rece, iar acest schimb este singurul schimb de materii cu adevărat sănătos pentru planetă.
Dacă nu ar fi necesar să existe un asemenea mecanism, în asemenea faze de evoluţie stelară sau planetară, spiritele care se întrupează ar fi aşezate, în cămăşile lor spirituale, mai răsfirat peste tot în conglomeratul spiritual întrupat, sau radiaţiile ar fi mai estompate prin cămăşi spirituale, sau radiaţiile ar fi înmănuncheate şi transmise către alte structuri din spaţiul apropiat stelei sau planetei: acestea sunt unele dintre opţiunile de întrupare (pe lângă multe altele), folosite de-a lungul şi de-a latul universului, în funcţie de necesităţile de evoluţie ale spiritelor în întrupările locale.
Să reţinem acest lucru deosebit de important: că, în cazul macrostructurilor universice, circulaţiile nu au loc de la o structură de o vibraţie – la alta de vibraţie mai joasă, ci invers. În sistemul corporal al vieţuitoarelor planetare, aşa cum este cazul vieţuitoarelor pământene, circulaţia fluxurilor energo-materiale are loc de la corpul exterior către cel interior al sistemului, unde corpul fizic, de os şi carne, este amplasat în interiorul sistemului, pe ultima treaptă de vibraţie. Celelalte corpuri, de vibraţie din ce în ce mai mare, se află în exteriorul corpului fizic, înconjurându-l complet (şi nu doar parţial: corpul mental ar fi în jurul capului, corpul emoţional – în jurul inimii, etc.). Corpul fizic primeşte astfel energiile şi materiile tuturor corpurilor de vibraţie superioară, fiind ultimul din cascada corpurilor.
Sistemul este specific întrupaţilor individuali, care nu au legături permanente cu alţi întrupaţi, spre deosebire de stele şi planete, care se alimentează reciproc cu fluxuri de materii şi energii necesare întreţinerii vieţii.
Astfel încât este necesar să înţelegem că spiritul, monada care se manifestă nu se află nici în interiorul creierului, nici al inimii, nici la 3 degete sub ombilic. Monada se află în alt plan al universului, în profunzimea acestui univers, într-un univers care deserveşte toate universurile materiale în acelaşi timp, fără părtinire, fără să ofere vibraţie mai mare unui fel de materie sau alteia. Materiile şi energiile specifice fiecărui univers material în parte cuprind în interiorul filamentelor lor monade cu grade diferite de avansare în energie interioară compactizată, care conferă filamentelor particularităţi specifice fiecărui univers în parte.
Ceea ce aseamănă însă corpurile planetare şi cele individuale este faptul că toate structurile din sistem nu sunt legate una de alta, nu sunt integrate una – alteia, nu sunt părţi fixe ale aceluiaşi convolut, şi astfel nu sunt străbătute de canale comune, pe care acelaşi flux energo-material să le deservească pe toate. Aşa sunt constituite şi îşi atrag corzile matriceale fluxurile şi, din acelaşi flux, fiecare structură interioară fixă din interiorul corzii îşi atrage parte de filamentele fluxului care poate deservi energetic şi material fiecare canal interior în parte. Însă corzile matriceale traversează spaţiile cosmice şi au nevoie la rândul lor de o stabilizare vibraţională proprie, o protecţie a energiilor lor superioare, ceea ce conduce la necesitatea realizării unor asemenea structurări interioare şi la o funcţionare pe măsură. Dar evidenţierea sistemului matriceal al planetei arată faptul că ele nu vehiculează integral energiile şi materiile venite doar de la stea (care le preia, rândul ei, de la nucleul galactic), ci preiau şi din angrenajul planetelor, prin sistemul prezentat, energii şi materii diverse: şi din cele venite prin nucleul matriceal de la stea, şi energii+materii din mediul biologic al planetelor din sistemul stelei.
Aşadar, ca şi în cazul corpurilor întrupaţilor individuali, structurile matriceale planetare sunt separate – dar se atrag puternic reciproc şi se menţin pe întreg timpul de întrupare în stare închegată şi activă. Iar sistemul de vehiculare a energiilor şi materiilor – sistemul canalelor energetice interioare – urmează acelaşi curs, pentru fiecare structură în parte: de canal interior cu capete sub formă de plex:
– unul de intrare (mai corect spus – de colectare a fluxurilor);
– celălalt capăt: de ieşire (mai corect spus: de eliminare).
Vom vedea că, în anumite cazuri corpurile întrupaţilor individuali cu corp fizic prezintă şi ele structuri de tip corzi, prelungiri ale plexurilor cu funcţionalităţi diferite, după cerinţele treptelor de evoluţie şi programul de evoluţie pe planetă a spiritelor.
O altă particularitate a structurilor şi substructurilor matriceale planetare este aceea de a oferi planetei care va găzdui popoare şi grupuri spirituale venite din toate părţile universului: condiţii variate de trai pe aceeaşi planetă.
Pentru primarii rezidenţi care aici, în zona I a universului, nu au încă puteri şi experienţă să călătorească prin forţe proprii decât progresiv, de la o planetă la alta cu vibraţie proprie tot mai mare: la intervale foarte mari de timp, condiţiile planetare variază în funcţie de puterile lor de suportare a variaţiei lor în timp. Pe Pământ, popoarele spirituale care trăiesc prin puterea şi prin ajutorul direct al planetei formează biosistemul mărunt: de la viruşi – la mamifere. Sunt spirite care sunt deja obişnuite, din evoluţiile anterioare, să suporte variaţii de la o zi la alta, de la un anotimp la altul, de la o perioadă medie de timp la alta (an, perioade de câţiva ani = cicluri periodice planetare), dar nu mai mult decât atât. Schimbări foarte mari de vibraţie planetară ele pot suporta numai dacă au loc în timp foarte îndelungat: zona întreagă le oferă şi astfel de variaţii lente, de la câteva sute de milioane de ani la câteva mii de ani.
Pentru popoarele spirituale creatoare conştiente – însă rezidente – cunoscătoare deja de creaţie materială mentală, manuală şi tehnologică, condiţiile de trai li se oferă pentru a-şi adapta cunoaşterile în domeniul creaţiei materiale la variaţiile:
– zilnice: lucru mental fără pauză la început, lucrul manual (mai dificil, mai complex) cu pauză de noapte: unde noaptea este un timp oferit odihnei;
– variaţii în funcţie de anotimp (specific anotimpului cald sau rece, secetos sau ploios);
– variaţiei în funcţie de alţi factori care creează instabilitate planetară: erupţii vulcanice, cutremure, furtuni, etc.
Pentru popoarele spirituale creatoare conştiente înaintate, care călătoresc în zona I în călătorii spirituale regresive, ele găsesc pe o planetă asemenea Pământului cele mai variate condiţii de trai pentru a-şi acoperi o plajă uriașă de manifestări proprii, pe care şi le doresc: de cunoscut şi de modificat, conform experienţei pe care au căpătat-o între momentul în care au evoluat progresiv pentru prima dată pe aici, într-un astfel de punct universic şi ultimul lor loc de evoluţie, de acolo de unde vin: din alte zone ale universului, de vibraţie mult mai mare, sau din alte universuri, superioare tuturor – după aceeaşi măsură vibraţională.
Astfel de condiţii sunt, în primul rând, rezultatul existenţei şi funcţionării elementelor matriceale planetare şi stelar-galactice, care pot oferi:
– o puternică circulaţie energo-materială prin intermediul lor, creând posibilitatea de constituire şi de vieţuire a unui biosistem extrem de variat, în care vieţuitoarele planetare se influenţează unele pe altele;
– o astfel de circulaţie se alătură câmpurilor puternice ale nucleului şi manşoanelor lui, precum şi a canalelor, şi corzilor care duc mai departe comorile de energii şi materii care vor hrăni alte planete, alte stele. În alte zone ale universului, fiecare planetă, a fiecărei stele oferă câte un anumit fel de condiţii de trai, chiar dacă vibraţiile sunt mari şi oferă loc de desfăşurare pentru subtilităţi deosebite. Pe planetele zonei I, un grup de particularităţi speciale ale condiţiilor planetare se schimbă de la o perioadă mai mare sau mai mică – la alta:
– prin rotaţia planetei în jurul axei sale: condiţii pe care le numim noapte-zi;
– prin rotaţia planetei în jurul stelei: ceea ce înseamnă primirea permanentă de fluxuri diferite, venite de la apropierea sau depărtarea de alte structuri. Întrupările au loc astfel încât spiritele mai obosite vor trăi, spre exemplu: pe Pământ, la ecuator, în condiţii aproape constante de-a lungul anului. Dar acolo fluxurile de radiaţii din exterior sunt mai puternice decât în zonele mai departate de ecuator ale planetei, însă vieţuitoarele nu sesizează acest lucru: ele sunt conştiente de condiţiile exterioare perceptibile doar prin simţurile foarte dezvoltate ale corpului fizic şi eteric (vital). Dacă un spirit s-a întrupat în zone cu condiţii dure de la un anotimp la altul, în viaţa următoare va merge într-o zonă constant odihnitoare pentru derularea vieţii, dar radiaţiile primite îi formează inconştient un fond informaţional deosebit de bogat, cu care spiritul se obişnuieşte treptat de-a lungul evoluţiilor. Care îi va fi de folos inimaginabil de mult (pentru ceea ce putem percepe noi acum) atunci când va evolua şi va deveni creator conştient, călător neînfricat de-a lungul şi de-a latul universului, chiar între universuri, devenind astfel, în timp, un puternic coordonator al unor evoluţii viitoare.
În acest fel, nucleul matriceal şi derivatele sale matriceale (manşoane şi corzi) creează:
– hrănirea energo-materială a planetei, a biosistemului său planetar şi a circuitului stelar-planetar în care planeta este angrenată;
– transferul de informaţie de la o planetă la alta, deosebit de necesare fiecărui spirit în parte din întrupările comune – dar şi atât de necesare tuturor creatorilor conştienţi înaintaţi întrupaţi pe planetă, care pot fi şi ei astfel ajutaţi să înţeleagă informaţiile circulaţiilor energo-materiale şi astfel să le folosească în activitatea lor curentă;
– protecţii multiple prin structurile matriceale şi prin câmpurile puternice constituite, dezvoltate şi întreţinute de ele;
– condiţii de trai planetar de o mare diversitate spaţială şi desfăşurate în timp, care conduc treptat la creşterea experienţei, conştiinţei spiritelor care le folosesc, la creşterea puterii de pătrundere a intuiţiilor specifice, creative, la diverse nivele de vibraţie planetară, cu folos deosebit în perioadele de vibraţie medie planetară scăzută.
Spiritele aflate în călătorii spirituale regresive, din zonele de vibraţie înaltă ale universului – în zona I, sunt implicate astfel în trăiri speciale de conştientizare a limitelor superioare şi inferioare proprii. Ele vor obţine un grad înaintat de conștientă în mijlocul unor variaţii puternice, mari şi dese, de vibraţie planetară, vor învăţa să intuiască schimbările planetare şi să se pregătească cu mult timp înainte de petrecerea lor. Vor lucra să-i pregătească şi pe cei cu experienţă mai puţină – pentru care ei sunt astfel ajutători – pentru primirea schimbărilor care li se profilează astfel. Treptat se vor forma între ajutători şi ajutaţi un sistem de parteneriat bazat pe încredere personală şi de grup, prin care spiritele învaţă conştient să urmeze sfaturile şi exemplele ajutătorilor lor mai experimentaţi. Învaţă că au şi ei părţi bune şi părţi care nu sunt bune pentru cei ajutaţi, iar ajutătoriii devin conştienţi că trebuie astfel să elimine vechi comportamente şi să le înlocuiască cu altele noi, mereu mai bune, mai constructive. Iar cascada de feluri trecute de ajutor să o lase să se desfăşoare de către noi generaţii de spirite intrate în evoluţii, care vor folosi, după puterile lor, comportamentele de care alţii s-au lepădat – până când îşi vor da seama că trebuie şi ei, la rândul lor, să le abandoneze. Fiecare popor spiritual este, şi devine în continuare, ajutat şi ajutător pentru altele, mereu noi, aflate pe fiecare treaptă proprie de evoluţie.
Toate se pot derula datorită angrenajului complex al întregii galaxii, după cum putem astfel observa. Fiecare element al construcţiei galactice îşi aduce contribuţia la mişcările fluxurilor energo-materiale şi ale componentelor care facilitează vehicularea lor. Câmpurile puternice planetare, ale căror efecte le simţim direct chiar prin corpurile noastre fizice – multe dintre ele putând fi azi măsurate cu instrumentarul pe care ni l-am creat, sunt deosebit de utile activităţilor noastre de creaţie. Câmpurile nu sunt aşadar efectul singular al compoziţiei pământoase a planetei, ci o rezultantă a tuturor elementelor sale constitutive, a întregii circulaţii energo-materiale pe care o facilitează.
Nici mişcările planetelor, stelelor – întregii galaxii, nu sunt efectul compoziţiei fizice, acea compoziţie pe care o putem vedea cu ochii, pe care o putem percepe la scară extinsă prin intermediul instrumentelor noastre. Totalitatea câmpurilor constituite de diversitatea structurilor materiale ale planetelor şi stelelor galaxiei creează mişcări de rotaţie complexe în interiorul galaxiei, între stelele galaxiei şi în interiorul sistemului planetar al fiecărei stele. Toate structurile, mişcările lor, circulaţiile pe care le creează la un loc, formează un câmp unificat, care are la bază forţa de atracţie a conglomeratului spiritual întrupat, bazat la rândul său pe puterea vibraţională a nucleului galactic de forţă constantă care îl sprijină în spaţiul universic.
Toate materiile se canalizează după forţele radiante ale spiritelor din conglomerat, atrăgând la rândul lor fluxurile de energii circulante, care contribuie la păstrarea în formă proprie din exterior către interior, aşa cum forţele radiante ale stelei şi planetei crează mişcarea, şi o susţin din interior.
Înainte de a părăsi domeniul generalităţilor, să mai consemnăm câteva elemente de mare subtilitate pentru funcţionarea conglomeratului matriceal al planetelor.
După câte observăm, corzile matriceale nu se încurcă între ele, datorită mişcării de rotaţie a planetei. În felul lor, structurile sunt independente, separate între ele prin independenţa manşoanelor, dar atrăgându-se reciproc şi mişcându-se independent, lunecând unele pe lângă altele cu mişcări sincrone. Astfel de structuri permit preluarea de fluxuri de energii şi materii din medii diferite: din mediul existenţial local-planetar, dar şi local din sistemul stelar de care aparţin, din mediul centrului galactic – de mare putere, atrăgând şi oferind vibraţii stabilizatoare superioare, amestecându-le cu energiile fundamentale ale spiritelor întrupate. Fluxurile intră în canalele, corzile stelar-planetare dar sunt impulsionate de plexurile canalelor planetare care străbat formaţiunile. Aşa cum noi, ca întrupaţi individuali, avem corpul eteric care ne hrăneşte şi dinamizează manifestările, structura matriceală este un corp eteric complex pentru structura fizică, căreia îi facilitează constituirea. În nivelul planetar, structurile de diferite nivele vibraţionale se înfăşoară reciproc, dar vibraţiile răspândite în spaţiul lor exterior sunt foarte puternice, creând forţe de atracţie prin care structurile se susţin reciproc şi susţin viaţa evoluaților individuali de pe planetă. Suntem obişnuiţi cu multe dintre elementele de influenţă matriceală, obişnuiţi până la a nu mai percepe nimic din mişcările planetare – decât ca efecte normale pentru orice vieţuitoare planetară: zilele, nopţile, anotimpurile, intensitatea luminii exterioare. Dar toate sunt efectul unei complexităţi deosebite de structuri şi mişcări macro-cosmice, toate coexistă armonios – spunem noi – oferind vieţuitoarelor o trăire formată din percepţie şi învăţătură despre lumea atât de complexă în mijlocul căreia trăim.
Universul simţirilor noastre este, şi devine din ce în ce mai complex, percepţiile devin din ce în ce mai complexe şi – dintr-o lume care ne pare la început simplă şi mică, treptat descoperim că aceasta este din ce în ce mai mare şi mai complexă. Ajungem astfel să conştientizăm că suntem creatori, în mijlocul unei lumi create în toate dimensiunile ei posibile. Este o lume uluitoare, în care avem loc suficient, simultan: şi o multitudine de indivizi simpli, care văd doar o părticică de lume, şi alţi indivizi din ce în ce mai sofisticaţi, cu puteri şi cu abilităţi din ce în ce mai multe, mai ample. Cu toţii suntem ajutaţi de alţii cu şi mai multă cunoaştere, şi învăţăm de la aceştia din urmă cum să-i ajutăm pe cei care nu au ajuns încă la experienţa noastră.
Vom discuta în continuare despre structuri interioare ale sistemului matriceal planetar, create pentru diverse tipuri de ajutor oferit spiritelor care evoluează individual pe planetă.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. Studiu: Alte precizări privind elemente matriceale în corporalitatea stelar-planetară

Fiecare dintre subiectele abordate are o largă deschidere spre viitorul cercetărilor de acest fel şi descoperirilor viitoare, de aceea, în loc de actualizări scurte, voi face articole cu prezentări ale ultimelor studii efectuate.  Pornind…

09. STUDIU: CE ESTE O MATRICE GALACTICĂ

În urma discuţiilor despre temele prezentate în acest capitol, se dovedeşte a fi necesară o sumă de precizări privind elementele matriceale: în general ale corpurilor de întrupare şi în mod deosebit ale unei galaxii…

Dictionar