06. Energetică stelar-planetară

07. Evoluția galaxiilor matriceale: constituirea, ființarea și retragerea galaxiilor matriceale

Dacă s-a înţeles acum modul de constituire şi de funcţionare a stelelor şi planetelor, va fi foarte uşor să se înţeleagă şi modul de constituire şi de funcţionare a galaxiilor matriceale, specifice doar zonelor I şi II ale universului. Deşi încă nu propun discuţii legate de constituirea formelor de întrupare „galaxii” din zona a III-a a universului, dacă înţelegem modul de formare a galaxiilor matriceale din zonele I şi II vom înţelege perfect şi rapid întrupările galaxiilor din zona a III-a, de vibraţie cea mai înaltă a universului.
Deosebirea între cele două feluri de galaxii ale Universului Fizic constă în faptul că galaxiile matriceale se sprijină pe puterea dimensiunilor structurale ale universului – prin nucleul galaxiei, sprijinit de vibraţia spaţiului dimensional special creat pentru o astfel de susţinere, în timp ce galaxiile întrupate din zona a III-a a universului au la bază puterea reunită a popoarelor spirituale întrupate simultan în corpul comun, galactic: popoare de spirite numeroase, asemănătoare ca număr stelelor şi planetelor dintr-un întreg sistem stelar din zona I sau II ale universului.
Să reţinem că galaxiile matriceale, pe care le studiem acum, sunt pregătitoare pentru galaxiile întrupate, realizând obişnuiri din cele mai complexe unghiuri de vedere. Toate întrupările comune au un impact deosebit de puternic asupra spiritelor participante la astfel de întrupări, chiar şi – în special şi – asupra evoluţiilor individuale ale spiritelor din popoarele spirituale participante. Între întrupările comune, spiritele pleacă, aşa cum am mai discutat, în evoluţii individuale în zonele I şi II ale universului, ca ajutători ai populaţiilor care evoluează pe planetele din aceste zone. Astfel de ajutători – pe care îi vom numi, chiar în rândul populaţiilor pământene de azi: ajutători galactici, susţin direct nu numai evoluţiile rezidenţilor, dar chiar evoluţiile secundarilor şi centralilor, realizând o punte între ei şi rezidenţii primari, lăsând mai multă libertate de acţiune secundarilor, pentru a se putea ocupa de necesităţile întregii planete.
În lumea noastră – toată lumea ajută pe toată lumea.
Dar să ne ocupăm deocamdată de galaxiile matriceale din zonele I şi II ale universului nostru.
Ne-am obişnuit acum cu noţiunile de întrupare ale stelelor şi ale planetelor lor. Am convenit că ne vom reîntoarce la formarea galaxiilor, după ce vom înţelege mecanismele de constituire a stelelor şi planetelor lor. Este timpul să ne ocupăm de înţelegerea proceselor de constituire treptată a galaxiilor matriceale şi apoi de ieşirea din întrupare a stelelor şi planetelor care formează o galaxie matriceală.
Constituirea galaxiilor matriceale având la bază susţinerea nucleului galactic prin vibraţia puternică a unui spaţiu dimensional special creat de entităţile dimensionale, are în vedere în primul rând obişnuirea treptată a spiritelor primare cu ajutorul pe care ele îl primesc permanent de la creatorii-coordonatori ai evoluţiilor lor. Încep prin a primi învăţături comportamentale în diferite conjuncturi ale evoluţiilor lor, prin care se pot adapta în mediile lor de întrupare. Primesc apoi învăţături de creaţie materială, prin care ajung să poată modela şi remodela spaţiile lor de trai: mai întâi pentru propriul lor confort spirituale, urmând să înveţe tot de la entităţile ajutătoare cum să realizeze, din ce în ce mai extins şi mai profund, condiţii de trai necesare altor semeni, apoi oricăror întrupaţi din mediile de trai. Învaţă, cu alte cuvinte, să facă şi ele exact ceea ce li s-a oferit pentru a ajunge să conştientizeze astfel de necesităţi ale tuturor spiritelor şi să contribuie la realizarea celor care vor estompa elementele de disconfort spiritual din viaţa lor şi a tuturor celor din jur.
Treptat vor ajunge să conlucreze cu ajutătorii lor pentru asigurarea liniilor speciale de evoluţie ale tuturor popoarelor de spirite care parcurg şi ele drumul de creştere şi de conştientizare a puterilor lor energetice, radiante: adică la fel ca şi nenumărate alte generaţii de evoluanţi înaintea lor.
Deşi ne ocupăm de înţelegeri aprofundate ale constituirii galaxiilor, să nu pierdem din vedere două elemente principale:
- în spatele fiecărei planete, fiecărei stele din fiecare galaxie se află un număr uriaş de popoare spirituale care învaţă enorm din întrupările comune în care se află doar momentan. Căci întrupările comune sunt doar o etapă trecătoare în viaţa fiecărei monade din fiecare spirit al acestor popoare spirituale. Cele învăţate de spirite în urma acestor extraordinare experienţe vor fi de un real folos pentru următoarele etape de evoluţie: secundare şi centrale deopotrivă;
- în preajma stelelor şi planetelor lor, pe planetele şi planetoizii din sistemele planetare ale stelelor trăiesc, evoluează pas cu pas nenumărate alte popoare spirituale, ale căror spirite trăiesc individual şi învaţă să-şi folosească forţele lor spirituale în mod individual, precum şi împletirea lor în grupuri care învaţă împreună tot ceea ce le este necesar pentru a ajunge mari, şi universali creatori conştienţi.
Fiecare element de cunoaştere pe care îl înţelegem ne aduce tot mai aproape de înţelegerea noastră, a vieţii noastre terne, a manifestărilor noastre şi a tuturor celor din jurul nostru. Ne înţelegem astfel întregul nostru trecut, privind către evoluanţii aflaţi la începutul evoluţiilor lor, ne înţelegem prezentul datorită propriilor noastre trăiri în prezenţa altora, ne înţelegem viitorul oglindit în sprijinul pe care îl primim de la ajutătorii noştri astrali, dimensionali, de la coordonatorii evoluţiilor noastre. Îmbogăţiţi astfel spiritual, viaţa noastră merge mereu mai departe.
Să reamintim pe scurt fazele anterior în acest studiu:
1. Stabilirea punctului cosmic de formare a unei galaxii, pe matricea subzonei universului, într-un punct vibraţional optim pentru întrupările tuturor popoarelor spirituale din viitoarea galaxie;
2. Crearea unui spaţiu dimensional compact în profunzimea punctului cosmic astfel stabilit, de către entităţile dimensionale coordonatoare ale evoluţiilor locale;
3. Formarea nucleului galactic: a sferei eterice matriceale a nucleului galactic, prin atragerea din mediul cosmic înconjurător de fluxuri de filamente energo-materiale, cu vibraţiile proporţionale cu necesităţile galaxiei în formare;
4. Când sfera eterică matriceală a nucleului ajunge la o compactizare suficient de avansată, ea poate susţine începutul întrupărilor primelor popoare spirituale care sunt deja pregătite pentru acest proces: cele care se vor întrupa ca stele matriceale, aflate în imediata apropiere a nucleului galactic. Se deschide canalul de orientare a radiaţiei spiritelor pregătite de întrupare, radiaţie energetică care curge prin canal şi susţine întărirea tot mai puternică a sferei matriceale a nucleului;
5. Sub puterea dublă a spaţiului dimensional şi a radiaţiei primelor popoare care se vor întrupa în noua galaxie, din nucleul compact încep să se dezvolte corzile matriceale galactice: elemente matriceale care vor susţine procesul propriu zis al întrupărilor tuturor popoarelor spirituale în continuare, vor susţine întreţinerea vieţii şi activităţilor lor în galaxie.

1. DETALII PRIVIND STELELE MATRICEALE GALACTICE (STELELE FUNDAMENTALE ALE GALAXIEI)
Punctul ales pentru constituirea noii galaxii este chiar punctul de contact inter-dimensional cu spaţiul creat de coordonatorii de evoluţii locale, iar vibraţia oferită de compactizarea spaţiului dimensional este proporţională cu puterea conglomeratului spiritual care se va întrupa.
Pentru detalierea constituirii galaxiei trebuie să pornim de la acest punct, de la nucleul astfel constituit. De la bun început trebuie să înţelegem faptul că în galaxia matriceală, numai primele elementele matriceale care se formează din nucleu se constituie simultan: corzile matriceale galactice şi dau posibilitatea de constituire simultană doar primelor stele din apropierea nucleului galactic.
Acestea sunt stelele matriceale galactice: sunt primele stele din galaxie care se întrupează. Tot ele sunt şi ultimele întrupări din galaxie care se retrag din întrupare, atunci când are loc ieşirea tuturor popoarelor stelare şi planetare din întrupare.
Popoarele întrupate în stelele matriceale galactice sunt foarte puternice – în felul lor ajutătoare pentru toate celelalte din sistemele stelare fizice şi astrale care vor apare treptat în galaxie, după terminarea constituirii reţelelor matriceale. Ele vor rezista în întrupare cel mai îndelungat timp, comparativ cu celelalte popoare stelare, care se vor întrupa în galaxie. De altfel nu putem spune că o galaxie ajunge la o fază maximă de dezvoltare, în care ea ar fi „completă”: căci până ajung să se întrupeze stelele şi planetele din ultima generaţie planificată pentru o galaxie, unele dintre primele stele apărute după constituirea celor matriceale îşi termină deja întruparea. Evoluţia lor nu este afectată cu ceva de faptul că nu au trăit şi alături de stelele din ultima generaţie a galaxiei. Doar pentru popoarele stelelor matriceale galactice nu este mult timp să susţină întruparea tuturor stelelor, chiar mult timp după ieşirea stelelor din întrupările lor fizice: ca şi în cazul întrupărilor individuale, stelele rămân în întrupare astrală, în corpul lor astral multă vreme, în continuare. Şi ele se sprijină în continuare pe puterea nucleului matriceal şi a stelelor matriceale, la fel ca şi stelele astrale (cu planetele lor) din cadrul aceleiaşi galaxii. Căci orice galaxie matriceală are în cuprinsul ei atât stele fizice (pe care le putem vedea cu ochii noştri sau cu aparatele noastre), cât şi stele astrale – care pot fi percepute mental de către oameni (de către creatorii conştienţi universali). Toate componentele unor asemenea stele, cu planetele lor, sunt astrale, chiar dacă ele se constituie pe corzi galactice care, la exteriorul lor, sunt tot eterice.
Discutăm aici despre galaxii în cea mai mare parte a lor fizice, însă există în egală măsură şi galaxii în totalitate astrale, de care însă nu ne vom ocupa acum. Fiecare sistem are tematica sa de studiu: galaxiile fizice sunt însă cele mai complexe, de aceea alegem acest exemplu şi discutăm despre ele – cu atât mai mult cu cât şi noi trăim azi în mijlocul unei astfel de galaxii.
Stelele fundamentale se formează în vârful primelor corzi matriceale care se dezvoltă din nucleul galactic. Le numim corzi de generaţia I. Forţele spirituale ale popoarelor stelelor fundamentale nu se întrupează, aşadar, direct în nucleul galactic: nucleul doar creează corzile matriceale, prin care vor curge forţele radiante. Şi, în vârful corzilor, se vor forma nucleele matriceale ale stelelor fundamentale.
Corzile matriceale din această primă generaţie vor forma matricea de susţinere a stelelor fundamentale.
Corzile de generaţia I, împreună cu stelele fundamentale (şi ele fiind stelele de generaţia I: în orice galaxie matriceală stelele de generaţia I sunt stelele fundamentale) vor forma împreună matricea de susţinere a nucleului galactic.
Nucleele stelelor fundamentale nu suţin, aşadar, puncte de sprijin pentru deschiderea canalelor de întrupare ale popoarelor spirituale. Forţele radiante ale tuturor popoarelor acestor prime stele, venite prin nucleul galactic şi corzile matriceale, vor acţiona mereu în comun: vor susţine în comun arderile, şi astfel: existenţele acestor stele fundamentale, până la sfârşitul fiinţării întregii galaxii. Căci toate aceste elemente galactice, care se susţin reciproc astfel, au rolul de a crea obişnuire de stabilitate în spaţiu tuturor spiritelor care se vor întrupa în interiorul galaxiei, pe termen lung, pe tot timpul de existenţă a galaxiei.
Stelele fundamentale nu au planete, nu au un biosistem propriu, dar entităţile dimensionale pot urmări şi sprijini galaxia întreagă, prin lucrările lor specifice evoluţiilor tuturor stelelor şi planetelor (cu biosistemele lor) din galaxie: astfel de entităţi fac parte din verticala spirituală coordonatoare a întregii galaxii, urmărind şi coordonând derularea tuturor sarcinilor şi învăţăturilor de destin din întreaga galaxie.
Atunci când în nucleele acestor stele fundamentale va începe acumularea masivă de materii şi energii fizice, din nucleul galactic va începe creşterea celei de-a II-a generaţii de corzi matriceale galactice. Următoarea generaţie de corzi galactice, care vor sprijini constituirea următoarei generaţii de stele (cu planetele şi cu biosistemul însoţitor al fiecăreia în parte) se vor constitui în vârful acestei noi generaţii de corzi galactice. Aşadar, fiecare nouă generaţie de stele se va sprijini direct pe nucleul galactic şi vor fi susţinute în continuare de matricea de susţinere a nucleului galactic: stele fundamentale cu corzile lor galactice. Toate generaţiile de stele care se vor constitui în continuare, numeroase multe alte generaţii, se vor sprijini pe puterea reunită a tuturor formaţiunilor galactice anterioare.
Corzile matriceale galactice au o distribuţie a materialului interior după sistemul cunoscut: de vibraţia cea mai mare în interior şi din ce în ce mai mică spre exterior, după segmentele locale de materii. În cazul galaxiei noastre, sunt cele cunoscute de noi: eterice, astrale, mentale, cauzale, spirituale (budhice), dumnezeieşti (atmice), enesice şi supraenesice – şi în plus încă câteva segmente de vibraţie şi mai înaltă, pe care nu le avem ca structuri materiale în corpurile noastre. Însă chiar şi în corpurile noastre circulă rare filamente de materii şi energii de vibraţie mult mai înaltă decât cele mai înalte ale corpurilor noastre – cele supraenesice. Rolul lor este să menţină vibraţia şi funcţionalitatea corpurilor noastre de vibraţie superioară (corpurile spirituale, care sunt corpuri matriceale pentru celelalte corpuri din sistem) la nivele de stabilitate vibraţională ridicată, într-un mediu foarte variat de biosistem planetar.
Vom discuta pe larg despre faptul că stelele de generaţiile următoare nu se constituie câte una în vârful unei corzi galactice, ci în vârful fiecărei astfel de corzi galactice, de generaţii ulterioare celei dintâi, se constituie sisteme stelare. Fiecare sistem stelar are un nucleu din care se vor dezvolta corzi matriceale: în vârful acestor corzi interioare ale sistemului stelar se vor întrupa stelele cunoscute de noi, cu planetele lor, cu întreg biosistemul lor însoţitor.
Să reţinem că toate generaţiile de sisteme stelare se formează pe corzi matriceale galactice care pornesc, pentru fiecare generaţie în parte, tot din nucleul galactic – şi nu dintr-un sistem stelar anterior. Astfel, retragerea unei stele din întrupare sau chiar al unui întreg sistem stelar nu antrenează modificări ale evoluţiilor altora.
De asemenea, constituirea stelelor astrale (al căror corp de existenţă permanentă pe întreg timpul întrupării este corpul astral), precum şi rămânerea în corp astral a stelelor retrase din corp fizic – cu alt fel de sarcini, specifice evoluţiilor prin corp astral – nu afectează derularea sarcinilor de destin ale stelelor cu corp fizic şi ale celor rămase în corp fizic, din galaxie.
După cum au loc constituirile, toate stelele şi planetele sunt conectate:
- între ele, prin conexiunile galactice cu nucleul galaxiei şi prin conexiunile (corzile) dintre stelele şi planetele sistemelor stelare din galaxie;
- în continuare, toate galaxiile sunt conectate între ele, la nivel macrocosmic, prin faptul că sunt constituite, inserate pe structurile fiecărei subzone, ale fiecărei zone a Universului Fizic în parte. Astfel de structuri subzonale şi zonale fac parte din macrostructurile universului, legate între ele din însăşi formarea lor, din însăşi formarea întregului univers.
Astfel de conexiuni în planul material, de constituire corporală şi de funcţionare în planul fizic-astral (dacă avem în vedere deopotrivă componentele fizice şi cele astrale ale galaxiilor, de care am amintit mai sus), au o deosebită importanţă în simţirea proprie spiritelor întrupate ca stele şi planete în galaxie. Este foarte important, este drept, faptul că planetele creează mediul necesar evoluţiilor individuale ale spiritelor (care formează biosistemul lor planetar), însă în acelaşi timp nu trebuie să pierdem din vedere înseşi evoluţiile spirituale ale popoarelor întrupate ca stele şi planete în galaxii. Fiecare element de cunoaştere material-funcţională din mediul nostru înconjurător trebuie să aibă ca finalizare pentru noi, cei care dorim să cunoaştem structurile universurilor, mai ales înţelegerea formelor, particularităţilor de evoluţie ale unor spirite sau grupuri de spirite, oriunde în universuri.
Înainte de a merge mai departe, să reţinem câteva elemente elemente de sinteză care ne vor fixa mai bine cunoaşterile aprofundate până acum.
Procesele de constituire a galaxiei se bazează, aşa cum ştim acum, pe întrupările de tip “stea” şi “planetă”, însă procesele pe care le studiem în profunzimea lor comportă o serie întreagă de asemănări şi deosebiri între ele: între cele de constituire ale galaxiei şi cele de constituire ale stelelor din componenţa galaxiei + ale planetelor pe care stelele le guvernează.
Formarea tuturor porneşte de la un nucleu propriu, aflat pe o coardă, aşadar pe o structură universică anterior formată:
- pentru galaxie: nucleul ei se formează pe structura matriceală arhetipală a subzonei locale;
- pentru stelele din galaxie: nucleul lor se formează tot pe o structură matriceală: pe o coardă matriceală constituită din strcuturile nucleului sistemului stelar de care aparţine.
Nucleele formaţiunilor studiate în detaliu până în prezent comportă particularităţi pe care le putem înţelege acum chiar din compararea datelor cunoscute:
1. Nucleul galactic nu ajunge niciodată să aibă în compoziţia sa material fizic, aşa cum ajung stelele: a căror funcţionare se bazează pe arderea prin fuziune a materialului fizic-gazos, sau planetele: al căror „pământ” fizic creează spiritelor întrupate individual condiţii de obişnuire cu stabilitate în poziţionarea lor faţă de alte structuri din univers;
2. Nucleul galactic este un punct multidimensional, căci se creează prin ajutorul vibraţional al altei dimensiuni structurale, fiind în acelaşi timp influenţat de cumulul vibraţional al celorlalte dimensiuni structurale paralele, superioare dimensiunii de ajutor direct, fără de care galaxia nu ar putea să fiinţeze şi să funcţioneze la parametrii optimi ai necesităţilor evoluţiilor tuturor.
De asemenea, nucleul galactic este un punct inter-universic, fiind în acelaşi timp loc de desfăşurare a legăturii între două universuri: Universul Primar – din care sunt canalizate forţele radiante ale popoarelor spirituale care se vor întrupa ca stele fundamentale, ajutătoare ale nucleului galactic. Nucleele stelelor obişnuite şi ale planetelor lor nu au legătură cu spaţiul dimensional paralel, dar primesc şi vehiculează vibraţia de la nucleul galactic, în acelaşi timp cu materiile şi energiile vehiculate de nucleul galactic, prin puterea conferită de spaţiul dimensional care îl sprijină. Ele însă sunt, la rândul lor, puncte de legătură inter-universice, facilitând deschideri de canale de întrupare pentru forţele radiante ale popoarelor spirituale care se întrupează astfel.
3. Nucleul galactic nu creează condiţii pentru deschiderea unui canal de întrupare pentru toate stelele şi planetele din galaxie, ci numai pentru popoarele spirituale care se vor întrupa ca stele fundamentale. Pentru restul întrupărilor (ca stele şi planete în întreaga galaxie), nucleul galactic – sprijinit de stelele fundamentale – creează împreună condiţii de susţinere a acestor întrupări: prin constituirea şi prin funcţionarea corzilor galactice, elemente matriceale care vor susţine astfel viaţa întregii galaxii.
Astfel, propriile nuclee ale stelelor şi planetelor sunt locuri de susţinere directă a canalelor de întrupare a forţelor radiante ale popoarelor lor spirituale. Din nucleele lor se vor constitui, tot pe principiul arhetipal (când condiţiile exterioare şi interioare vor permite dezvoltarea lor) corzi matriceale: din stele – pentru constituirea planetelor lor; din planete – pentru realizarea unei legături permanente între planetele care au aceleaşi sarcini de destin, în cadrul sistemului planetar ale stelei.
Să avem în vedere astfel de asemănări şi de deosebiri între nucleele galactice şi nucleele stelelor şi planetelor, căci vom reveni pentru a discuta şi despre un alt fel de nucleu care se dezvoltă în cadrul galaxiei matriceale: nucleele sistemelor stelare ale galaxiei.
Particularităţile de formă, câmp şi radiaţie, precum şi timpul de evoluţie a întregii galaxii sunt oferite de structura interioară a nucleului galactic:
- forma galaxiei: spiralată, lenticulară, neregulată (doar pentru ochiul nostru, căci în interiorul norului galactic există o ordine precisă a locaţiilor de constituire a stelelor şi planetelor lor);
- mişcarea galaxiei în spaţiul cosmic, precum şi viteza ei de deplasare;
- puterile galaxiei de atracţie a materiilor şi energiilor din mediul cosmic, etc.
Cu toate acestea, stelele se vor forma după cum dictează conglomeratul spiritual al popoarelor întrupate, al aranjamentului spiritelor în convolutul de întrupare. Ele vor intra pe rând în întrupare – întrupări independente în felul lor, chiar dacă locul lor în galaxie este hotărât prin forţele care vin de la nucleul galactic.
În întregul sistem pe care îl formează galaxia matriceală, cu componentele sale complexe şi funcţionările pe cât de precise – pe atât de subtile, din toate circulaţiile energo-materiale care susţin şi protejează, fiecare stea îşi ia exact ce îi trebuie, şi în proporţiile care îi sunt necesare pentru ea însăşi, pentru planetele sale şi pentru biosistemul fiecărei planete în parte


Fig. nr. 1: Detalii privind constituirea galaxiilor de tip matriceal:
(1) Nucleul galactic, susţinut de stelele fundamentale ale galaxiei, care formează reţeaua stelară de generaţia I;
(2) Formarea reţelelor matriceale galactice:
(2a) Reţea stelară de generaţia a II-a (prima după formarea stelelor fundamentale);
(2b… 2N) Reţele stelare de generaţiile următoare, în număr specific fiecărei galaxii în parte.

2. DETALII PRIVIND CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMELOR STELARE


Fig.nr. 2: Ansamblul elementelor constitutive ale galaxiei de tip matriceal
(1) Nucleul galactic, împreună cu stelele fundamentale ale galaxiei;
(2a, 2b… 2N) Reţelele sistemelor stelare de generaţiile următoare, cu componentele lor: stele + planetele pe care stelele le guvernează.

Am început mai sus câteva discuţii pregătitoare pentru detalierea constituirii şi funcţionării sistemelor stelare, sisteme despre care am mai discutat câte ceva şi în capitolele anterioare ale studiului. Să detaliem acum aceste procese.
Sistemele stelare sunt grupări de stele care reprezintă întrupări ale unor popoare spirituale cu evoluţii asemănătoare, cu sarcini de destin asemănătoare. Sunt popoare spirituale grupate după un profil spiritual asemănător, cu particularităţi asemănătoare de manifestare, de înaintare pe drumul evoluţiilor proprii.
După constituirea corzilor matriceale galactice de generaţia I, care sprijină întruparea primelor popoare spirituale din galaxie în stelele fundamentale, următoarele generaţii de corzi matriceale galactice se vor constitui tot din nucleul galactic, pe acelaşi principiu ca şi cele din prima generaţie. A II-a generaţie de corzi va dezvolta în vârful componentelor ei nuclee, prin puterea reunită a nucleului galactic şi a stelelor de generaţia I.
Fiecare generaţie ulterioară de corzi matriceale galactice va dezvolta la rândul ei astfel de noi nuclee, cu sprijinul:
- forţelor, vibraţiilor şi fluxurilor energo-materiale vehiculate de nucleu;
- stelelor fundamentale, care susţine nucleul galactic din punct de vedere radiant-spiritual, vibraţional şi prin fluxurile energo-materiale vehiculate;
- generaţiilor anterioare de stele constituite deja, care contribuie şi ele cu radiaţia lor spirituală, cu vibraţia lor, cu fluxurile energo-materiale pe care le vehiculează la rândul lor.
În vârful corzilor de la a II-a generaţie – până la ultima generaţie care poate fi susţinută prin puterea reunită a componentelor galactice constituite anterior, se dezvoltă nuclee de sisteme stelare. Am reţinut din cele de mai sus faptul că nu se formează direct stele, cu planetele lor, la capătul acestor corzi galactice. Nu sunt sistemele planetare ale unei singure stele, ci sunt sisteme – grupuri – de stele, de regulă fiecare stea având la rândul ei un sistem planetar, format din:
- stele fizice (stele care pot fi percepute ori cu aparatura creată de noi, oamenii, pe Pământ, ori prin intermediul efectelor mişcării lor în planul fizic supus observaţiei);
- stele astrale (care au, la rândul lor, planete astrale cu biosistem astral);
- de tip mixt (stele fizice şi astrale).
Nucleele astfel formate vor funcţiona la rândul lor într-un fel apropiat mai curând de felul de funcţionare al nucleului galactic – decât de felul de funcţionare al stelelor şi planetelor. Ele vor funcţiona numai pentru constituirea şi susţinerea stelelor şi planetelor din propriul sistem, chiar dacă vor influenţa în felul lor – prin susţinere radiant-spirituală, energetică şi vibraţională – nucleul galactic. Căci nucleele sistemelor stelare primesc de la nucleul galactic fluxurile vehiculate de către acesta din urmă, însă fluxurile energetice şi materiale pe care le vehiculează fiecare sistem stelar în parte nu se reîntorc în nucleu pentru a fi redistribuite. Dar vehiculările lor de la acest nivel al sistemului stelar se face direct prin mediul cosmic al galaxiei, prin câmpul galactic, din care stelele şi planetele îşi iau o mare parte din fluxurile energo-materiale necesare lor şi biosistemului lor: le preiau, le folosesc, apoi le eliberează şi ele circulă mai departe, către alte macrostructuri, de vibraţie armonică cu vibraţia fluxurilor de energii şi materii astfel puse în libertate.
Vârfurile corzilor galactice au structuri arhetipale: iniţial, ele au fost structuri punctiforme pe nucleul galactic, părţi interioare ale unor capsule de creştere din nucleu – capsule de susţinere a creşterii ca atare. Astfel, punctele interioare de creştere se dezvoltă filiform, după matricea lor de creştere, dând naştere corzilor matriceale. Este procesul arhetipal al constituirii tuturor formelor de corzi matriceale galactice.
În momentul în care corzile matriceale ajung la lungimea necesară (conform necesităţilor de depărtare faţă de nucleul galactic a poziţiei de constituire a noului sistem stelar), ele se opresc din creşterea în lungime şi prind să se dezvolte în structurile lor interioare arhetipale. Se naşte astfel o structură voluminoasă, compactă, cu compoziţie material-energetică necesară vehiculării tuturor fluxurilor pe care le vor necesita stelele şi planetele sistemului stelar în viitor.
Când componentele interioare – la fel ca şi cele ale nucleului galactic – ajung la o dezvoltare şi o compactizare optimă în structurile lor, din nucleul astfel constituit încep să se dezvolte, urmând acelaşi principiu, corzile stelare în vârful cărora se vor forma stelele din sistem.
Aşadar, nucleele sistemelor stelare nu creează condiţii de deschidere, în interiorul lor, de canale de întrupare pentru popoarele spirituale ale stelelor din interiorul lor. Nucleele sistemelor stelare creează condiţii de vehiculare de fluxuri de materii şi energii necesare constituirii stelelor şi, în continuare: planetelor lor, prin intermediul corzilor stelare, care aduc totodată şi un aport substanţial de vibraţii de înaltă frecvenţă din nucleul galactic. Sistemul corporal al stelelor şi planetelor permite însă, pe lângă vehiculare de materii şi energii prin corzile matriceale, în plus, preluarea, folosirea şi eliberarea de fluxuri din mediul cosmic înconjurător. Este un proces necesar nu numai stelelor şi planetelor (popoarelor spirituale întrupate ca stele şi planete), ci întregului biosistem planetar (vieţuitoare planetare cu corpuri fizice şi astrale deopotrivă).
Chiar dacă imaginea generală a unei galaxii oferă impresia unei mari entropii (dezordini), amplasarea fiecărei stele şi fiecărei planete este foarte clar stabilită, la fel ca şi locul galaxiei în subzona universului, caracteristicile deplasării ei în spaţiul cosmic, interacţiunile ei cu alte galaxii, cu alte obiecte cosmice aflate în circulaţie planetară. Totul este stabilit la fel de clar în interiorul galaxiei la fel ca şi în exteriorul ei, după necesităţile de întrupare ale popoarelor spirituale, după sarcinile ei de destin. Compoziţia mediului ei interior, compactizările nucleice, formele de fiinţare a stelelor fundamentale, vitezele de mişcare a stelelor şi planetelor, vitezele de deplasare a fluxurilor energo-materiale, etc., vor forma condiţiile proprii de evoluţie ale populaţiilor stelare şi planetare. Toate la un loc vor forma mediul optim de trăire pentru toate popoarele spirituale care vor constitui biosistemele planetare (vieţuitoarele planetare), în funcţie de care se vor stabili marile circulaţii interstelare şi intergalactice: circulaţia blocurilor spirituale piramidale de evoluanţi care circulă organizat între marile zone ale universului, pentru aprofundarea propriilor evoluţii, pentru ajutor şi învăţătură oferită populaţiilor locale pe care le întâlnesc în drumurile lor. Şi în funcţie de care orice înaintare spirituală va căpăta valenţe superioare pentru fiecare spirit în parte.

3. ALTE ELEMENTE LEGATE DE FIINŢAREA GALAXIILOR
RETRAGERILE DIN ÎNTRUPARE
Galaxia îşi trăieşte viaţa în funcţie de trăirile fiecărei componente în parte: stea, planetă, vieţuitoare planetară. La fel cum intrările la întrupare a popoarelor spirituale care constituie stelele şi planetele galaxiei au loc pe rând, cele mai comune forme de retragere a stelelor din galaxie sunt cele ale căror destine se finalizează treptat. Nu se retrag însă din întrupare stelele cu planetele lor în ordinea intrărilor lor în galaxie, ci în funcţie de finalizarea destinelor fiecărei planete şi stele în parte. Cele mai multe stele cu destin dens sunt şi cele mai depărtate de nucleu, iar ieşirea lor se face pornind de la cele mai îndepărtate generaţii de sisteme stelare către nucleul galactic. Sunt foarte dferite formele de retragere – de la explozii stelare la implozii, în funcţie de care popoarele spirituale învaţă să-şi urmărească percepţiile proprii, să simtă mişcările fluxurilor energetice, materiale şi radiaţiile structurilor aflate în mişcări de o mare complexitate.
Pentru spiritele întrupate ca stele şi planete în galaxie, fenomenologia care însoţeşte dezvoltarea şi dispariţia corpurilor lor nu este legată de dureri fizice sau psihice, aşa cum este cazul în evoluţiile individuale. Dar spiritele stelelor şi planetelor simt permanent fluxurile emoţionale ale tuturor vieţuitoarelor care se nasc, trăiesc şi mor pe planetele galaxiei. Spiritele popoarelor spirituale care au trăit experienţa unei întrupări comune devin mult mai sensibile la durerile de orice fel ale semenilor lor, mult mai sensibile la desfăşurarea oricăror manifestări ale vieţii de pretutindeni. Sensibilitatea, profunzimea înţelegerilor sunt numai începutul unor schimbări uriaşe în direcţia altruismului, compasiunii, spiritului de sacrificiu, abnegaţiei, curajului şi demnităţii – dar şi a multor alte sentimente superioare acestora. Căci acestea sunt cele mai înălţătoare sentimente de pe Pământ, însă la nivele de vibraţie zonală mult mai înaltă, trăirile întrupaţilor devin încă mult mai profunde. Şi sunt numite corespunzător.

b. MODIFICĂRI ALE MEDIULUI DE CONSTITUIRE A GALAXIILOR MATRICEALE


Fig.nr. 3: Elemente de organizare galactică: pregătirea locului fixat pentru constituirea unei noi galaxii matriceale:

(1) Fixarea locului optim pentru constituirea noii galaxii;
(2) Stabilirea marginilor galaxiei, în funcţie de puterea de susţinere a nucleului galactic;
(3a) Dematerializarea barierei, cu întreg sistemul său de structuri de funcţionare: portaluri de absorbţie sau permitere a trecerii fluxurilor energo-materiale, puncte de trecere pentru călătorii interzonali, etc.;
(3b) Crearea (prin rematerializare) a structurii barierei, înafara locaţiei de constituire a noii galaxii.

Când spunem că universul nostru este un organism viu, înţelegem aşadar că el este compus din întrupări ale spiritelor care se necesită unele pe altele pentru a-şi diversifica şi dezvolta forţele interioare. Spiritele se manifestă astfel în eternitatea protejată pe care şi-o asigură în deplinătatea conştiinţei lor: pentru sine şi pentru toate celelalte spirite care merg pe acelaşi drum cu ei – sub îndrumarea creatorilor universului şi a coordonatorilor evoluţiilor din cuprinsul lui. Căci creatorii şi coordonatorii evoluţiilor noastre, odată ce au creat condiţii pentru dezvoltarea semenilor lor, la un moment dat, îşi asumă în continuare protejarea vieţii tuturor, oferirea experienţei lor pe măsura creşterii puterii energetice interioare ale tuturor.
Dar universul nu este un spaţiu format conjunctural şi nici în interiorul său lucrurile nu se petrec conjunctural decât în măsura în care curg orientativ manifestările spiritelor, prin liberul lor arbitru.
Universul însă cuprinde, pe lângă întrupări, şi creaţii ale întrupaţilor, pe lângă structurile proprii care se dezvoltă arhetipal, chiar din rădăcina creaţiei lui. Universul are multe feluri de creaţii ale întrupaţilor, indiferent dacă ei se manifestă prin corp fizic sau prin corp astral, sau orice alt fel de corpuri corespondente (sau nu) cu cele pe care le cunoaştem aici, pe Pământ – dar din alte game de vibraţii ale universului.
Alte creaţii sunt realizate de către creatorii universurilor, fără nevoia de a se întrupa, ca entităţi astrale sau dimensionale în lumea cunoscută de noi, căci ei nu mai au nevoie de întrupare pentru a crea şi remodela universurile: şi nu după necesităţile lor proprii, ci după necesităţile de adaptare ale acestora la desfăşurarea evoluţiilor din cuprinsul lor.
Alte creaţii sunt realizate de către aceiaşi creatori ai universurilor, de către coordonatorii evoluţiilor care se desfăşoară în cuprinsul lor, dar creatorii sunt întrupaţi, dând astfel un exemplu concret, direct, evoluanţilor care participă, după forţele şi cunoaşterile lor, la astfel de creaţii: spre folosul personal sau pentru folosul semenilor lor.
Barierele interzonale sunt astfel de creaţii materiale ale entităţilor coordonatoare ale evolu?iilor din regiunile universului în care îşi desfăşoară sarcinile. Zonele universului Fizic sunt şi ele, la rândul lor, împărţite în subzone, despărţite şi ele, din motive diverse, prin bariere inter-subzonale.
Asemenea bariere sunt creaţii inserate pe elementele constitutive ale fiecărei zone a Universului Fizic, existente din însăşi constituirea universului, fără însă ca asemenea elemente să fie şi arhetipale: adică, pe scurt, să dezvolte structuri şi substructuri, în funcţie de modificările mediului intra-universic, desfăşurate în spaţiile dintre bariere.
Punctele de inserţie sunt fixe, sunt structuri fixe ale Universului Fizic: numai ale Universului Fizic, căci alte universuri au alt fel de structuri, chiar dacă rolul şi funcţionarea lor sunt asemănătoare.
Rostul pentru care barierele nu sunt creaţii fixe, derivă din necesităţi multiple, printre care ceea ce ne interesează în acest moment este legat de stabilirea locului lor în funcţie de constituirea galaxiilor.
Mai întâi să spunem însă că rostul creării unor asemenea bariere este cuprinzător: sunt multe necesităţi care stau la baza creării lor, dar dintre aceste necesităţi, pe care le putem discuta în acest moment prin prisma celor deja studiate, se referă la:
- necesitatea creării unor bariere pentru orientarea spiritelor în oceanul de vibraţii locale, în circulaţiile lor prin univers, în conştientizarea evoluţiilor lor: atunci când conştiinţa lor se dezvoltă suficient de mult pentru a se orienta în înţelegerile propriilor etape de evoluţie. La începutul evoluţiilor, alte “bariere” stau de veghe în jalonarea spaţiilor lor de trăire curentă: structuri planetare sau stelare din interiorul galaxiilor. Prin intermediul lor, corpurile fizice resimt tensiuni, spiritele obosesc să se îndepărteze de planeta de întrupare, astfel încât ele învaţă treptat să se menţină în spaţiile care nu le provoacă tensiuni corporale. Folosirea corpurilor astrale măreşte treptat spaţiul de explorare, fără ca spiritele să se poată pierde în infinitul universic. Un infinit pe care însă îl vor cunoaşte treptat, în feluri infinit de multe, în eternitatea vieţii lor.
Însă chiar şi călătorii astrali pot obosi pe distanţe lungi şi astfel pierd prea mult timp evolutiv în corp astral, în detrimentul petrecerii timpului în corp fizic. Chiar şi pentru entităţile astrale, problema rămâne asemănătoare cu cea a întrupaţilor care se manifestă prin corpuri fizice, care nu au învăţat să se menţină singure în limitele unui segment restrâns de vibraţii planetare: restrâns – dar cuprinzând multe, şi variate secvenţe interioare. Aşadar, indiferent de corpurile de întrupare, doar un astfel de segment restrâns de trăiri planetare au spiritele sarcina să-l investigheze la început, cu toate formele de viaţă pe care le cuprinde. Într-o etapă următoare vor ajunge şi în depărtările pe care nu le-au putut atinge anterior, şi vor înţelege în acelaşi fel, mai departe, elementele cunoaşterilor viitoare.
Drumul curiozităţii lor le va fi barat astfel, la începuturile evoluţiilor, prin astfel de creaţii macrocosmice – bariere planetare, stelare, galactice, intersubzonale şi subzonale – până când se vor învăţa singure să lucreze conştiincios într-o singură subzonă, într-o regiune restrânsă a universului în care pot cerceta totul: mai puţin – dar mai profund, cu toată complexitatea locală.
Evoluţiile însă recuperează şi dezvoltă absolut toate formele de trăire, din orice univers. Cu cât sunt spiritele mai avansate în evoluţii, cu atât mai mult pot călători treptat mai departe, prin univers: mai întâi doar progresiv, urmând treptat să se obişnuiască cu orice fel de direcţie, indiferent de vibraţiile mediilor universice. Evoluţiile cuprind treptat şi călătorii regresive, în spaţiile universice în care au evoluat la început doar progresiv, pentru a se menţine în ritmul creşterii puterilor lor interioare şi obişnuinţei de folosire a corpurilor, apoi de creştere a abilităţii manifestării lor prin intermediul corpurilor.
Vom vedea că astfel de călătorii – progresive şi regresive, după sensul modificării vibraţiilor pe care spiritele le resimt de la un loc al universului la altul – sunt şi ele ajutate de către barierele interzonale. Tematica orientării spiritelor aflate în circulaţie universică este foarte amplă şi de multe ori ea presupune protejarea unor întregi grupuri spirituale aflate în călătorii interzonale.
- barierele sunt multifuncţionale, deservind toate întrupările din spaţiile pe care le delimitează, prin facilitarea circulaţiei fluxurilor de filamente energo-materiale de la o subzonă la alta. Ele prezintă structuri care determină atragerea fluxurilor de filamente energo-materiale circulante care nu mai sunt atrase de alte structuri galactice locale, datorită pierderii vibraţiei în circulaţia lor prin corpurile de întrupare pe care le-au deservit în cuprinsul subzonei. Fluxurile astfel atrase, prin intermediul unor câmpuri puternice, create de structurile interioare ale barierei, sunt transferate către următoarea subzonă, căreia îi pot fi de folos în continuare. O astfel de circulaţie de la o subzonă la alta a zonei se derulează până la parcurgerea tuturor subzonelor pe care fluxurile le pot deservi: materii şi energii în cadrul oricărui complex corporal spiritual din zonă.
Barierele sunt astfel create încât traversarea lor de către fluxurile filamentare să nu le afecteze vibraţia proprie, care se va menţine atât timp cât este necesar pentru toate galaxiile din subzona delimitată de ele.
Primele elemente de stabilire a particularităţilor existenţiale ale noilor galaxii stabilesc locul în care se vor constitui, în funcţie de:
- necesităţile de întrupare ale popoarelor spirituale care vor forma conglomeratul stelar-planetar;
- necesităţile de întrupare ale spiritelor care vor însoţi stelele şi planetele: ca biosistem din preajma lor.
În funcţie de necesităţile vibraţionale ale tuturor spiritelor care vor evolua astfel în galaxie, conform profilului lor spiritual, se va stabili locul galaxiei în zona şi în subzona care poate deservi evoluţiile tuturor acestor popoare spirituale. Toate popoarele spirituale sunt armonic reunite în galaxie: ceea ce înseamnă că fiecare popor spiritual, aflat pe treapta sa de evoluţie, se află în acelaşi raport evolutiv în segmentul său de evoluţie aflat în desfăşurare. Adică: dacă spre exemplu, popoarele spirituale ale stelei au parcurs 19% din programul de evoluţie al treptei sale, exact acelaşi parcurs de 19% îl vom regăsi şi la planetele guvernate de ea, la fel şi majoritatea evolua?ilor primari – intra-planetari sau independenţi pe planetele stelei. Stelele din galaxie se află într-un segment care cuprinde valori apropiate, deşi ritmurile de parcurgere a treptei comune sunt diferite. De aceea varietatea lor este deosebit de amplă chiar în cadrul aceleiaşi galaxii. Toate popoarele spirituale au, în linii mari, acelaşi tip de sarcini ale treptei lor evolutive, chiar dacă aceleaşi sarcini pot presupune condiţii de desfăşurare a evoluţiilor cu totul diferite, în funcţie de care şi poziţiile stelelor şi planetelor lor sunt diferite în galaxie.
Secundarii şi centralii pot avea însă evoluţii peste tot, ajutând din perspectiva treptei lor, pentru care orice evoluţie primară din Universul Fizic este un prilej de a oferi ajutor şi totodată un prilej de consolidare a învăţăturilor lor în universurile materiale de manifestare.
După stabilirea locului în subzonă, se pot derula o serie de lucrări, dacă acest loc stabilit se află în apropierea unei bariere inter-subzonală sau subzonală.
Complexitatea funcţionării unei asemenea bariere presupune, având la bază structuri interioare specilizate, multe direcţii de facilitare a activităţilor zonale, dintre care cele care facilitează activităţile deja amintite se referă la:
- formarea unor direcţii, rute fixe de atragere a fluxurilor energo-materiale circulante în regiune, care presupun intensificarea circulaţiei energo-materiale în apropierea barierei;
- facilitarea trecerii, de la o zonă sau subzonă la alta, a grupurilor spirituale aflate în călătorii interzonale presupune, de asemenea, traversări prin locuri fixe, simţite de grupurile spirituale călătoare după vibraţia medie a grupului.
O astfel de activitate presupune însă, în acelaşi timp, şi protejarea populaţiilor galactice din regiune de influenţele circulaţiilor grupurilor călătoare. Circulaţiile trebuie să se desfăşoare la distanţe mari de galaxiile care nu intră în rutele călătoriilor grupurilor. Căci astfel de circulaţii, fără ca grupurile călătoare să oprească pe planetele galaxiei, poate fi simţită de întrupaţii din galaxie şi poate crea frică pentru lucruri necunoscute care se petrec în apropierea lor (chiar dacă nu se petrec printre stelele galaxiei). Mai ales spiritele care evoluează independent, cu sisteme corporale spirituale proprii – şi mai ales creatorii conştienţi universali, aflaţi la începuturile evoluţiei lor de acest fel, percep mişcări ale căror explicaţii nu le vor găsi niciodată singure. Ele pot resimţi frică puternică până la panică, dezolare şi ieşirea forţată din destinul propriu. Ceea ce înseamnă oboseli mari, încetiniri ale ritmurilor optime de înaintare în evoluţii, atât pentru ele, cât şi pentru alte multe evoluţii în derulare, în cascadă, pentru alte galaxii cu care vor veni în contact pe parcursul evoluţiilor lor.
Însă nu locul optim, deja fixat, al galaxiei se va schimba, pentru a nu fi influenţată de activităţile facilitate de barierele subyonei. Căci evoluţiile prea multor spirite depind de un asemenea loc: între alte galaxii, în drumul unor fluxuri energetice şi materiale cu o anumită vibraţie, între locaţiile unor alte structuri universice, etc. De aceea, după stabilirea spaţiului necesar pentru dezvoltarea maximă a galaxiei, în funcţie de puterea de susţinere a nucleului galactic, are loc mutarea unei porţiuni a barierei, între două articulaţii regionale ale acesteia.
O astfel de operaţie este realizată de către entităţile dimensionale prin dematerializarea treptată a porţiunii avută în vedere: treptat, fluid, pentru a nu produce vânturi de fluxuri energetice şi materiale care ar produce vârtejuri şi astfel schimbarea direcţiilor fluxurilor circulante în preajma porţilor de trecere dintr-o subzonă în alta. De asemenea, lucrarea de dematerializare trebuie realizată cu grijă, pentru ca fluxurile de filamente din dematerializare să nu se amestece cu fluxurile circulante în restul regiunii.
Momentul este ales şi el cu grijă infinită, pentru a nu perturba circulaţiile fluxurilor sau circulaţiile grupurilor care folosesc trecerile din bariere în atentă concordanţă cu ritmurile vibraţiilor medii locale.
Re-crearea porţiunii dematerializate, în locurile alese dinainte, se face cu aceeaşi grijă cu care s-a operat dematerializarea. Are loc rematerializarea structurii subzonale, la o distanţa optimă între toate elementele de derulare a evoluţiilor din zonă: o re-construcţie cu toate substructurile necesare, existente anterior.
Se ţine sub observaţie derularea tuturor circulaţiilor zonale o perioadă de timp suficient de mare pentru ca eventualele corecţii fine să se încadreze într-un timp total planificat prin cunoaşterile, prin cuprinderile mentale ale entităţilor lucrătoare, care le vor folosi şi ele, în continuare, pentru coordonarea şi ajutorarea desfăşurărilor din interiorul noii galaxii.

LA FINAL…
Orice studii am face acum pentru prezentarea lucrărilor aşa cum au fost ele, aşa cum sunt, şi aşa cum vor fi, această tematică, atât de complexă, nu va fi pe deplin înţeleasă decât urmărind istoria omenirii de-a lungul acestor modificări. Pot fi corect înţelese doar urmărind implicaţiile pe care astfel de elemente de constituire a universului, de desfăşurare a evoluţiilor s-au manifestat de-a lungul istoriei omenirii. Căci fiecare învăţătură pe care spiritele şi-o însuşesc şi o consolidează treptat le conduce către înţelegerea Creaţiei universale, la care şi ele vor participa atunci când cunoaşterile le vor fi şi ample, şi profunde, şi bine consolidate.
Acestea sunt astfel un fel de studii preliminare, introduceri şi prezentări cu caracter orientativ pentru studiul istoriei omenirii de-a lungul evoluţiei sale pe Pământ: aşa cum s-a format ea din punct de vedere spiritual şi cum s-au împletit destinele tuturor grupurilor spirituale întrupate de-a lungul timpurilor în sistemele corporale de tip uman. Adică sisteme corporale care să ajute monadele ajunse pe treapta evolutivă de creatori conştienţi universali: creatori şi pe cale mentală (prin intermediul corpului mental), dar şi pe cale trupească (prin intermediul corpului fizic), folosind munca de tip manual şi, ca o prelungire a acesteia, cea de tip tehnologic: după puterile spiritelor şi resursele material-energetice ale planetei.
Studiind istoria omenirii, cu toate particularităţile ei existenţiale, se relevă şi un alt aspect legat de studiul galaxiilor, pe care tocmai l-am încheiat: este vorba despre înţelegerea faptului că tuturor spiritelor care au ajuns în stadiul lor de evoluţie în întrupări comune, prin corpuri comune pentru popoare spirituale întregi, le este absolut necesară o pauză între nişte întrupări atât de lungi. O pauză în care să se revină un timp la întrupări individuale, pentru ca spiritele să-şi poată recupera mobilitatea în manifestare individuală şi pentru a trăi din nou ca creatori şi utilizatori ai celor create de ei: pentru ei înşişi şi pentru semenii lor. După care vor relua, după caz, după necesităţile de treaptă de evoluţie proprie, întrupările comune, până la finalizarea tuturor sarcinilor din mijlocul întrupărilor de acelaşi fel din univers. Astfel încât, asemenea pauze reprezintă momente foarte lungi, şi ele de asemenea, desfăşurate treptat în toate zonele universului, pentru ca re-obişnuirea evoluţiei individuale să le fie completă.
Studiul viitor va fi un studiu al sistemelor corporale de tip uman şi va completa înţelegerea de tip general a tematicii elementelor matriceale planetare, pământeşti. Se va înţelege astfel mai bine legătura existentă nu neapărat între oameni şi restul biosistemului planetar, ci legătura între desfăşurarea vieţii umane şi felurile de ajutor pe care oamenii îl primesc direct de la planetă şi de la steaua care ajută planeta.
Este un ajutor care se va desfăşura întotdeauna, indiferent de distrugerile pe care oamenii le aduc biosistemului planetar.
Este felul în care coordonatorii evoluţiilor încearcă, şi reuşesc – să creeze susţinere activităţilor omeneşti, căci omul trebuie să prindă încredere în forţele sale atunci când traversează timpuri grele, de vibraţie foarte joasă. Mai întâi spiritele primare umane vor învăţa să creeze în orice condiţii, să aibă încredere în forţele pe care le folosesc pentru creaţie – greu desfăşurată, şi cu multe sacrificii – după care mai departe vor învăţa să lucreze ţinând cont de condiţiile pe care le crează în desfăşurarea muncii lor, mai ales în timpurile de vibraţie joasă: să lucreze în curăţenie, în linişte, calm, cu grija întreţinerii unui mediu înconjurător curat, protejând astfel planeta şi nu în ultimul rând restul biosistemului planetar. Evoluţia monadelor primare este însă lungă, şi astfel treptat toate necesităţile lor sunt abordate, rând pe rând.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. Studiu: Alte precizări privind elemente matriceale în corporalitatea stelar-planetară

Fiecare dintre subiectele abordate are o largă deschidere spre viitorul cercetărilor de acest fel şi descoperirilor viitoare, de aceea, în loc de actualizări scurte, voi face articole cu prezentări ale ultimelor studii efectuate.  Pornind…

09. STUDIU: CE ESTE O MATRICE GALACTICĂ

În urma discuţiilor despre temele prezentate în acest capitol, se dovedeşte a fi necesară o sumă de precizări privind elementele matriceale: în general ale corpurilor de întrupare şi în mod deosebit ale unei galaxii…

Dictionar