06. Energetică stelar-planetară

08. Conștientizarea energiilor noi și vechi

De multe ori, mai peste tot în discuţiile de pe forumuri, bloguri, site-uri, facebook, se discută despre „energia nouă”. Aşadar să discutăm şi noi mai pe larg despre acest subiect. O asemenea exprimare atenţionează asupra faptului că omul a devenit conştient de trăirea sa într-o nouă etapă planetară, în care toate sunt altfel decât cele care se petreceau înainte de anii pe care îi trăim acum. De fapt sărăcia de date, de însemnări şi de înţelegeri moştenite de la generaţiile anterioare ne conduc la impresia că lucrurile – aşa cum stau ele acum – nu au fost percepute anterior, deci ele sunt foarte noi, aparţinând doar sfârşitului secolului XX şi începutului secolului XXI.
Dar lucrurile nu au stat de loc în acest fel. Mulţi au ştiut despre schimbarea vremurilor, sensul schimbărilor şi chiar perioadele de timp ale diferitelor etape, efectele lor şi modul în care omenirea va răspunde impulsurilor energiilor noi.
Trăim azi cunoaşterea existenţei lor, aşteptând ca schimbările vremurilor să ne ajute să ne clarificăm percepţiile, înţelegerile, să ne ajute să aprofundăm cunoaşterea fenomenologiei specifice lor, astfel încât să reuşim să croim un drum bun şi să-l lăsăm moştenire cât putem noi de curat generaţiilor viitoare.
Ceea ce este însă de atenţionat mai întâi de toate se leagă de atitudinea noastră faţă de această fenomenologie şi faţă de oamenii care cunosc – sau nu cunosc astfel de lucruri. Conform încredinţărilor fiecăruia dintre noi în parte, în funcţie de puterea pasiunii cu care aderă la orice idee, fiecare om foloseşte expresii de al căror adevăr nu se îndoieşte, chiar dacă află unele informaţii: până la înţelegerea şi aplicarea în viaţa curentă a înţelegerilor (aşadar cu mult după aflarea informaţiilor) va trece destul de mult timp. Tocmai de aceea trebuie să ne înţelegem unul pe altul şi să ne oferim întotdeauna o marjă de timp: spre obişnuire, spre înţelegere şi pentru procesarea înţelegerilor care vin – în mod cert, dar în timp.
Totuşi, cei care ne ştim căutători pe calea înaintării spirituale conştiente putem să ne scurtăm calea de aplicare prin generalizare înţelegerilor, prin acordarea de timp şi încredere celor care încă nu ne susţin încredinţările: să înţelegem că toată lumea va ajunge acolo unde credem că am ajuns noi şi să ajutăm pe cât posibil celorlalţi prin atitudini prietenoase – nicidecum dispreţuitoare, chiar duşmănoase deseori. Mulţi oameni ajung să fie dispreţuiţi cu exprimarea „Aaa!! Nu eşti în energia nouă!!” Deprimantă sau dispreţuitoare, o astfel de exprimare naşte deja monstruleţi pe care îi hrăneşte cu „energie divină”, cu „lumină divină”, cu „iubire înălţătoare”, cu „dimensiuni” numărate de la 5 sau 9 în sus…
Este trist, dar este normal.
La îmbinarea lumilor, nesiguranţa fondului sărac de cunoaştere naşte frici şi se alimentează mai departe destul de mult timp, cu energiile „vechi” care nu se termină brusc: nu le iau altele locul – fix de la un moment la altul, nu rămâne doar inerţia comportamentală a oamenilor în lume, ca un front rezidual de care se scapă cu greu…
Vom vedea că lucrurile nu stau de loc în acest fel.
Nimic nu se termină brusc, nimic nu începe brusc, totul se petrece lin, pentru ca toate vieţuitoarele planetare să poată să se adapteze treptat, lin, la schimbările din lumea lor. Noi, oamenii, ne-am obişnuit să vedem lumea ca fiind a noastră, nu a tuturor, ne-am obişnuit să privim universul prin ochii noştri – şi nu ai tuturor vieţuitoarelor planetare, pe care mulţi dintre noi nu le consideră decât covorul fără suflet, fără spirit, fără viaţă în evoluţie, pe care picioarele noastre dansează în voia lor…
Ce, şi mai ales cât ştim despre energia nouă, cât de deschişi suntem pentru a ne informa în continuare cu privire la diverse aspecte – aceasta chiar este o temă largă de discuţie. Ceea ce aş considera oportun în acest moment, al deschiderii unei asemenea teme ar fi trecerea de la „energiile vechi” la „energiile noi”: o trecere pe care noi o conştientizăm acum, aşa cum spuneam mai sus. Însă, cum vom vedea, energiile noi apar în planul pământean nu numai ca urmare a unui fenomen natural, aflat în derulare lentă după cum curg fluxurile de la o galaxie la alta, prin „jocul” atracţiilor, al circulaţiilor inter.galactice, ci mult mai devreme. Este vorba despre iniţierea şi desfăşurarea unei lucrări conştiente care s-a desfăşurat pe Pământ, în calitate de singură planetă care susţine viaţă în corpuri fizice în sistemul planetar al stelei noastre, dar mai ales în calitate de planetă care susţine activitate creatoare conştientă deosebit de bogată – aceea umană – la un nivel foarte înaintat, chiar dacă în acel moment, al iniţierii unei asemenea lucrări, o astfel de activitate creatoare nu era la nivelul pe care l-a atins aşa cum ştim noi azi.
Dar coordonatorii evoluţiilor noastre ştiu bine că spiritele umane au o experienţă creativă extrem de dezvoltată comparativ cu ceea ce se petrece chiar şi azi pe Pământ; că lumea aceasta de azi nu este câtuşi de puţin coborătoare din copaci, ci este coborâtoare pe firul mileniilor pământene dintr-o civilizaţie mult mai evoluată – chiar dacă dezvoltată pe alte criterii decât cele despre care ştim azi că funcţionează într-o societate umană. Ei ştiu bine capacităţile pe care spiritele umane le au, şi mai ştiu tot atât de bine că epoca ultimilor 8 – 9.000 de ani a fost doar o etapă scurtă de cunoaştere a unor elemente reziduale în atitudinile, în obişnuinţele de manifestare ale spiritelor creatoare conştiente înaintate.
Şi mai ştiu bine că trăim azi o regăsire a capacităţilor creatoare de mare complexitate, şi tocmai de aceea sistemele noastre corporale sunt create îmbinând elemente fixe cu elemente arhetipale, care să permită o dezvoltare treptată a structurilor care vor facilita treptat, dar rapid – de la o generaţie la alta – reintrarea pe făgaşul obişnuit al manifestărilor mentale înaintate.
Lucrarea a fost coordonată de coordonatorul general al evoluţiilor curente din această zonă a universului, întrupare pe care noi o cunoaştem pe Pământ sub numele de Iisus Christos. Este necesar să o ştim. Obişnuiesc să spun că, dacă nu ar fi existat lucrarea aceasta, noi nu ne mai uitam acum la TV şi nu aveam nici un PC în casă… Până să le avem – ne-am fi omorât de mult…
Omenirea avea nevoie de o lucrare de susţinere pentru situaţia în care se afla: o lucrare de foarte largă anvergură, care a fost concret realizată de mai multe entităţi întrupate într-o perioadă relativ scurtă de timp, coordonate din întruparea simultană în dimensiunea structurală pământoasă, în care se desfăşoară evoluţiile primare şi ale ajutătorilor primarilor. Totul s-a desfăşurat cu participarea entităţilor din celelalte 6 dimensiuni structurale ale Universului Fizic, cu radiaţii din aceeaşi sursă coordonatoare în toate universurile care ajută acest punct. Aşadar, numim pe Pământ coordonatorul evoluţiilor noastre Iisus Christos, coordonator central pentru a cărui lucrare i-a fost necesară această întrupare omenească. Întruparea, în complexitatea ei, o vom înţelege fiecare dintre noi în parte, la vremea momentului care ne este dat – căci oricât de multe am înţelege azi despre o asemenea lucrare, întreaga ei complexitate nu o putem pătrunde total la nivelul de vibraţie planetară actual. Dar mintea noastră poate pătrunde treptat multe aspecte ale acestei lucrări, la nivel de generalitate şi, pe măsura trecerii timpului – de fapt: pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare – o astfel de pătrundere se va adânci mereu şi se va dovedi utilă pentru înţelegerea tuturor fenomenelor care ne învăluie, şi ne vor lumina treptat existenţa.
Deocamdată nu putem discuta de un moment al sfârşitului, al terminării energiilor vechi şi începutul trăirilor noastre în energii noi – pure, unice. Orice tranziţie presupune astfel de amestecări ale elementelor noi cu cele vechi, coexistenţa lor în lumea pe care o scaldă. Vă amintiţi diagrama Yin-Yang – semnul monadei, semnul lumii fizice în care trăim aici: toate se împletesc – toate coexistă. Trăim întotdeauna tranziţii lente de la o formă existenţială la alta, iar acest lucru ne este dat în acest fel întrucât:
– suntem, aşa cum am mai arătat de multe ori în aceste studii, doar una dintre speciile de vieţuitoare planetare, iar coordonatorii evoluţiilor speciilor, a planetei întregi, a tuturor planetelor guvernate de steaua noastră şi a tuturor sistemelor stelare din galaxie, au în atenţia lor deosebită toate elementele care ar putea dezorienta vietăţile de pretutindeni: astrale şi fizice deopotrivă. De aceea, orice trecere, orice perioadă de tranzit – care ne este necesară tuturor vieţuitoarelor planetare de altfel – are loc lent, treptat, lin, pe o perioadă în care fiecare spirit întrupat are spaţiul şi timpul necesar adaptării sale la caracteristicile perioadei care urmează;
– chiar şi spiritele umane, aflate pe diferite trepte de evoluţie şi ele la rândul lor, au nevoie de o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp de adaptare; tocmai de aceea nu este de loc drept să-i numim pe unii semeni „netreziţi” şi pe noi înşine, cei care avem „deschiderea” să primim, să simţim, să conştientizăm efectiv asemenea etape de trecere – să ne numim „treziţi” şi să ne privim semenii ca pe nişte nevrednici. O asemenea atitudine din partea noastră poate fi acceptabilă doar la începuturile conştientizărilor noastre – dar ulterior înţelegerile trebuie să ni se îndrepte nu doar asupra fenomenologiei planetare, galactice, universice, ci şi asupra înţelegerii spiritelor care trăiesc asemenea fenomene, asupra înţelegerii simţirilor umane în profunzimea lor. Căci orice spirit îşi are trăirea lui, profunzimea trăirilor lui, speranţele şi neînţelegerile sale şi ştim bine acest lucru din toate simţirile noastre personale. Şi, tot aşa cum şi cu noi coordonatorii evoluţiilor noastre au infinită răbdare, la fel şi noi învăţăm să ne modelăm răbdare, învăţăm să avem înţelegere faţă de semenii noştri;
– să ne aducem aminte întotdeauna că tranziţia de acest fel înseamnă o bogăţie inimaginabilă de trăiri pentru noi: nu numai umane, adică aici, pe Pământ, căci pe ele le vom asocia în viitor (în viitorul evoluţiilor noastre dincolo de Pământ) cu diverse trăiri de aceeaşi natură, însă din alte locuri din univers. Tot aşa am avut trăiri în alte părţi ale universului, pe care le-am strâns într-o experienţă vastă, subconştientă, datorită căreia putem să ne adaptăm relativ repede într-o lume pe care nu o înţelegem complet – chiar dacă acum credem cu greu acest lucru…
Iar când discutăm despre bogăţia de acumulări de experienţă, este bine să nu uităm ceva deosebit de important, de care amintesc mereu – şi voi aminti ori de câte ori va veni vorba: dezvoltarea, diversificarea şi aprofundarea experienţei anterioare se referă nu numai la oameni, în calitate de creatori conştienţi universali, şi în curs de extindere a universalizării lor, ci şi la toate vieţuitoarele planetare – care se manifestă în mod egal şi cu corpuri fizice, şi cu corpuri astrale, la fel ca şi spiritele umane. Fiecare specie în parte are în programul său existenţial astfel de îmbogăţiri, chiar dacă ele nu se apropie la nivele conştientizare nici măcar de cei mai puţin experimentaţi dintre oameni. Cât despre vieţuitoarele domestice care par a fi din anumite puncte de vedere mult mai evoluate emoţional decât unii oameni, să reţinem faptul că bogăţia de manifestări spirituale formează treapta de evoluţie – şi nu segmentul îngust de manifestare ce apare în planul executiv, emoţional şi cauzal. Omul are tendinţa să facă asocieri, dar de multe ori astfel de asocieri sunt superficiale, simpliste, confuze: este o învăţătură a acestei epoci, de foarte mare folos în evoluţiile noastre viitoare.
De asemenea, o astfel de îmbogăţire şi aprofundare a experienţei totale are loc şi în planul existenţial al marilor întrupări de tip: planetă şi stea – care formează galaxiile din această zonă a universului. Ele sunt întrupări ale unor grupuri uriaşe de spirite, ale unor popoare spirituale – câteva milioane de spirite întrupate simultan în acelaşi sistem corporal: un popor spiritual întrupat într-o planetă, mai multe popoare spirituale întrupate simultan într-o stea. La nivelul de evoluţie al fiecărei astfel de macro-structură a universului, în funcţie de forma particulară de evoluţie, experienţa pe care o adună ele într-o astfel de perioadă de trecere este inimaginabil de bogată pentru noi, întrupaţii guvernaţi de planetă, la rândul ei guvernată de steaua care îi oferă posibilitatea de fiinţare.
Iată aşadar complexitatea celor în mijlocul cărora ne aflăm, trăim, înţelegem, contribuim la dezvoltări şi aprofundări noi înşine, prin dezvoltarea noastră proprie.
Sigur că suntem tentaţi să ne gândim la un alt fel de titlu: ENERGIA NOUĂ… Dar cred că avem de discutat mult mai mult decât atât: despre energii în general, energiile “vechi” şi “noi”, prin ce se caracterizează etapa planetar-cosmică prin care trecem, modul în care trebuie să percepem astfel de energii – căci de regulă ne exprimăm cunoaşterea prin descriere de lumină şi nu prin toate particularităţile pe care energiile le oferă mediului în care se află ele: luminiscenţă, sunet fundamental, vibraţie.
Aşa cum spuneam, vreau să discutăm despre a fi sau nu în energii vechi sau noi – căci unii se cred în energi noi şi îi cred pe alţii – comparativ cu ei – în energii vechi. De fapt nimeni nu e în energia nouă sau veche – cei care se cred în cea nouă doar s-au ambalat cu un vocabular specific unui curent american – New Age, despre care sigur am auzit cu toţii… Pe de o parte mulţi zic “New Age” e o mişcare rea (nu e rea, dar se profită ca peste tot, şi de tot ce mişcă în cale – mai ales americanul nu se poate abţine să nu comercializeze tot ce mişcă sub soare); pe de altă parte se folosesc teorii, idei, elemente de tot felul legate de cele construite de concept şi dispreţuiesc pe cei care nu le folosesc… Multe mişcări elitiste – căci s-a dorit de la bun început a fi o mişcare elitistă, au procedat la fel: dar noi trăim azi în prezenţa acesteia, cu efectele ei prelungite până la noi, acum, de aceea ne-am referit la ea.
Poţi să fii deschis, poţi să cercetezi, poţi să foloseşti – şi să te foloseşti de orice fel de cuvinte noi sau vechi, de orice fel de activităţi. Cuvintele noastre ne exprimă starea de spirit, de conştientizare a unei stări, a unei simţiri, a unei cunoaşteri pe care o vom aplica în practică, aşa cum putem: unii mai superficial, alţii mai extins şi mai profund, urmând ca în timp, pe măsura căpătării de experienţă totul să se generalizeze: şi extinderea, şi profunzimea folosirilor la toate nivelele vieţii omeneşti.
Câştigăm enorm de mult dacă avem înţelegerea că noile energii sunt reale, clare, perceptibile: dar nu de prin anii ’80 încoace – adică de când a început să se discute în lume despre ele, ci de 2000 de ani!! Mulţi nu ştiu de ce sunt noi, de ce altele sunt vechi, de unde vin, încotro se duc, de ce suntem într-o astfel de situaţie cosmică în prezent şi mai ales cât va ţine. Dar de fapt toate sunt energii şi universul în felul lui, aşa cum este constituit, nu se schimbă în profunzimea lui, nu-şi schimbă de fapt constituenţii. Aflăm doar că putem cunoaşte mai mult despre aceste energii care ne hrănesc: aflăm că – după compactizarea, densitatea energiei fundamentale, care este temelie a fiecărui univers în parte şi a tuturor la un loc – putem înţelege că aceste componente ale nevăzutelor ochilor noştri fizici se pot împărţi în:
– materii: cu grad de stabilitate mare; care formează corpuri în radiaţia spirituală canalizată în spaţiile de întrupare a spiritelor care furnizează această radiaţie;
– energii: mult mai fluide, cu mişcare mult mai rapidă în spaţiile noastre, care hrănesc materiile constituite în structuri corporale relativ stabile în anumite perioade de timp.
Toate se află într-o permanentă schimbare, iar noi învăţăm azi să conştientizăm astfel de schimbări…
Rămânem însă mai departe într-un univers care schimbă vibraţia – dar nu şi constituţia sa, iar tocmai acest fapt ne face legătura cu experienţa pe care am acumulat-o anterior. Ceea ce avem de făcut este să sublimăm în mod conştient experienţa pe care o avem în formele pe care le-am învăţat, le ştim deja ca idealuri: căci nu am putut să le aplicăm decât foarte puţin şi cu foarte multă greutate până acum. Dar în acest fel ne-am dat seama că nu putem face orice – în orice situaţie, iar acest lucru ne va ajuta mult să înţelegem că avem nevoie să fim ajutaţi şi este nevoie să ajutăm şi noi, la rândul nostru.
Despre astfel de lucruri este necesar să se discute, cu accent pe faptul că energiile rămân exact ceea ce sunt: energii, şi ca orice fel de energii ele oferă diverse posibilităţi omului: ne ajută să evoluăm permanent, ne ajută să învăţăm să ne manifestăm forţele spirituale, ne oferă temelia unei evoluţii de ajutător – pentru a ajuta alte generaţii de spirite care ne urmează în evoluţii: să înveţe la rândul lor, să aplice cele învăţate, să le extindă în viaţa lor curentă. Adică pagini de viaţă, de manifestare care va dezvolta în eternitate mereu alte forme de forţe şi de aplicări ale lor.
Aşa suntem: eterni în infinit, sprijinindu-ne manifestarea pe energia fundamentală pe care de fapt învăţăm s-o folosim.
În cazul situaţiei planetare cu care ne confruntăm, ele oferă omului posibilitatea de a-şi ridica în primul rând calitatea celor realizate, moralitatea, autodisciplinarea, moderaţia, echilibrul, răbdarea de a face totul punând suflet în fiecare moment al creaţiei, al comunicării, al deplasării, al relaţionării între oameni… Făcând din simţirea proprie stindard fluturând liber: conştientizând libertatea de a ne înălţa spiritual la cote pe care le-am dorit mulţi dintre noi, dar nu am putut să le obţinem – disponibilitate care se va extinde acum în multe segmente populaţionale. Intrăm în mod conştient într-o fază de înaintare spirituală de o mare bogăţie sufletească, căci în primul rând totul oferă putere de expresie fiecărui spirit în parte. O putere de expresie folosită conştient – căci acum despre asta este vorba: conştientizarea puterii de a face ceva în deplină armonie cu desfăşurarea vieţii tuturor, cu îmbunătăţirea vieţii tuturor, cu a ţine cont de fiecare spirit în parte – dar şi fiecare spirit în parte devine la rândul său conştient de lumea care are nevoie de bunătatea sa, de altruismul său, de toleranţa sa: într-un cuvânt – de dragostea sa faţă de tot ceea ce îl înconjoară.
Sigur că o astfel de nuanţă a vieţii îşi formează o cale oarecum nouă – deşi toate existau dinainte, dar nu la nivel de aplicare generalizată, sau măcar extinsă. O astfel de viaţă are nevoie de generalizarea, de universalizarea unor manifestări, unor exprimări existente deja pentru comunicare, are nevoie de practici pline de corectitudine, demnitate şi respect, puţin folosite înainte. Şi pentru că erau puţin folosite, năşteau suspiciuni, şi de aici retrageri cu teamă, formând alte suspiciuni – o adevărată spirală a fricii de semeni, de interpretările lor: de la maliţios la puternic-agresiv, chiar distructiv aşa cum bine ştim. Creşterea conştiinţei pe toate planurile conduce la regresia unor asemenea manifestări şi irumperea celor pe care le considerăm bune, frumoase, pline de bun-simţ.
Ne confruntăm cu multă agresivitate… Orice început care îşi caută calea foloseşte ruperi de teren pentru drumuri noi, pentru construcţii noi: în cazul subiectului nostru – dispreţul pentru semenii care nu folosesc acelaşi vocabular, chiar în aceeaşi ţară, ce să mai vorbim când este vorba despre importul de termeni, de folosiri noi a unor termeni vechi: avem şi termenii “lucrători” şi “lumină” – doar asocierea este nouă: “lucrătorii cu lumină”. De fapt nimeni nu lucrează efectiv cu lumină, ci cu energii de înaltă vibraţie; se întăresc câmpurile celor care practică terapii şi lucrări energetice extinse, creând astfel intuiţia, şi chiar percepţia în câmpul universal, a unui şuvoi de energie de înaltă frecvenţă a vibraţiei, în orice manifestare a unor astfel de oameni conştienţi.
De fapt cu toţii facem manifestare cu lumină, terapie cu lumină, prin mâini, prin tot corpul, prin cuvânt luminos, bun, frumos, prin sunete, muzici de tot felul – dar liniştite, blânde, suave – selectându-le pe toate din mulţimea celor deja folosite în ultimele milenii…
Mai sunt câteva aspecte de discutat… Folosim cuvântul “inimă” discreditând mintea omului, mâna omului. Ceea ce arată cât se poate de clar că încă suntem supuşi – şi este cât se poate de normal – energiilor vechi: tocmai de aceea atragem atenţia asupra faptului că nu suntem decât într-o perioadă DE TRECERE – de la energiile vechi la energiile noi…
A preţui ceea ce este, ajutând la conştientizarea schimbării, promovând cu reţinere, cu duhul blândeţii, înţelegerii, toleranţei, sacrificiului (care nu e de loc “vechi, învechit”…), al altruismului: de dragul omului-planetei-universului, pe care le conştientizăm la nivele din ce în ce mai profunde: aceasta este o manifestare care se doreşte a fi accentuată, care are posibilitate din ce în ce mai mare de accentuare, expansiune, aprofundare: pentru că ne ajută energiile cele noi…
A cunoaşte înseamnă a căuta să folosim conştient, concret ceva. Altfel e doar informaţie. Să învăţăm treptat, să creăm, să vorbim, să căutăm cele înălţate în fiecare clipă a vieţii noastre…

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. Studiu: Alte precizări privind elemente matriceale în corporalitatea stelar-planetară

Fiecare dintre subiectele abordate are o largă deschidere spre viitorul cercetărilor de acest fel şi descoperirilor viitoare, de aceea, în loc de actualizări scurte, voi face articole cu prezentări ale ultimelor studii efectuate.  Pornind…

09. STUDIU: CE ESTE O MATRICE GALACTICĂ

În urma discuţiilor despre temele prezentate în acest capitol, se dovedeşte a fi necesară o sumă de precizări privind elementele matriceale: în general ale corpurilor de întrupare şi în mod deosebit ale unei galaxii…

Dictionar