05. Memoriile monadelor

01. Necesitatea studiilor despre memoriile monadelor

În ultimii ani au apărut voci care susţin lipsa de importanţă a preocupării omului pentru cunoaştere, din moment ce spiritul cunoaşte absolut totul despre lumea în care se întrupează – chiar dacă nu-şi aduce aminte, astfel încât în asemenea condiţii ar fi necesar numai să ne îngrijim de viaţa curentă şi să iubim.
Sigur că aceste două elemente formează esenţa trăirilor noastre curente, pe care ar trebui să le respectăm şi să le urmărim permanent. În plus, ar trebui să avem în vedere faptul că, pentru o parte considerabilă a omenirii, cunoaşterea este parte importantă a vieţii – în aceeaşi măsură ca şi cele de mai sus: iar o atare situaţie creează disensiuni, dispreţ şi ceartă între oameni, fiecare susţinându-şi părerile cu vehemenţă, departe de linia de echilibru pe care ar trebui s-o avem mereu în vedere.
Şi este normal să fie astfel, din moment ce, fără o cunoaştere permanentă, de orice fel, nu putem să desfăşurăm activităţile vieţilor noastre, dar uităm frecvent acest lucru. Pe de altă parte, manifestări fără a ne conduce după preceptele respectului şi iubirii pentru semenii noştri, pentru întreaga viaţă în mijlocul căreia trăim, conduc la formarea şi exacerbarea egoismului, la exacerbarea valorizării proprietăţii materiale şi piedestalizarea puterilor social-politice – forme avansate de înstrăinare faţă de valorile profund umane: calitate superioară, progres, conlucrare, demnitate umană, linişte sufletească, libertate, altruism, iubire.
Însă, în pofida tuturor celor crezute a nu fi necesare, aflăm, şi consolidăm cunoaşterea faptului că evoluţiile noastre sunt ajutate şi coordonate pe drumurile orientărilor lor către aprofundări din ce în ce mai adânci, ramificate, situate pe nivele din ce în ce mai complexe şi formatoare de cunoaşteri şi aplicări ale lor: în universul nostru, apoi în mod simultan în mai multe universuri, adică mai multe spaţii de nivele vibraţionale diferite, unde spiritul trebuie să se manifeste în mod egal, echilibrat, urmărind în acelaşi timp propriul echilibru şi propria moderaţie în trăirile proprii, prin care oferă exemple de spiritualitate din ce în ce mai înaltă celor din jur. Iar acest fel de manifestare este rezultat al evoluţiilor noastre – unde Pământul face parte dintr-un şir lung de de locuri aflate în zone universice, universuri, spaţii situate înafara universurilor – structuri şi substructuri diverse în ale căror spaţialitate şi temporalitate învăţăm mai întâi să le folosim proprietăţile, apoi să le creăm noi înşine, apoi să coordonăm evoluţiile spiritelor care vin la evoluţie în urma noastră: pentru care devenim şi noi, la rândul nostru, ajutători pricepuţi, experimentaţi – aşa cum sunt şi coordonatorii, învăţătorii, ajutătorii noştri în acest moment.

AŞADAR, ÎN DESCHIDERE…
Sunt multe de spus cu privire la afirmaţiile făcute în aceste studii cu referire la experienţa spiritelor, monadelor din spirite, pe care ele o folosesc în viaţa lor curentă, în funcţie de vibraţiile locului în care ele se manifestă. Şi nu există monadă în stare de nemanifestare, nici măcar înainte de începerea evoluţiilor: manifestările lor de început sunt luate, de cei care nu au percepţii înaintate în vibraţiile actuale ale Pământului, drept nemişcare, drept un ocean de energie vălurită în care nu s-ar petrece nimic, în care spiritele ar deveni din nou energie primordială, despersonalizată, cu energia de manifestare aflată în pauză, în stază, după şi înainte de o nouă dorinţă de mişcare coerentă, de întrupare. Deschiderea capacităţilor multisenzoriale ale tuturor oamenilor va determina înţelegerea faptului că numai lipsa obişnuinţei de percepţie extinsă dincolo de înţelegerile corpului fizic a condus la limitări în acest moment planetar, în timp ce lipsa noastră de percepţie nu înseamnă nicidecum şi limitarea existenţei în sine. Iar impunerile propriilor semeni au condus mai departe la însăşi limitarea intuiţiilor noastre, într-un timp în care ar fi trebuit să ni le folosim din plin pentru înţelegerea corectă a lumii în care trăim. Dar este o experienţă care ne va învăţa să nu mai permitem în viitor încălcarea unor drepturi naturale ale spiritelor, oriunde în universurile de manifestare.
În plus, este necesar să înţelegem că evoluţiile coordonate, de care beneficiem noi, se bazează pe o fărâmă de experienţă pe care monadele o acumulează înainte de intrarea lor într-un Centru de evoluţie. Este o experienţă care cuprinde o serie, o înlănţuire de manifestări care decurg unele din altele, care pot dezvolta alte înlănţuiri, ramuri care se dezvoltă în acelaşi timp, sau consecutiv cu altele. Toate se ajută şi se completează reciproc, prin puterea monadelor de a se înţelege la un moment dat pe ele înseşi, de a-şi analiza experienţa memorată şi a crea legături între diferite aspecte ale acesteia: între câteva doar, la început, apoi din ce în ce mai multe, până la toate la un loc, pe măsura dezvoltării sale energetice interioare.
Iată aşadar că nu discutăm despre o singură şi simplă viaţă, o singură formă de manifestare, nu discutăm din unghiul de vedere al acelei memorii pe care o credem legată unilateral de creierul corpului nostru fizic. Accentul cade, în discuţii, pe acest aspect, căci ştim deja că pot apare percepţii spontane care nu se explică prin evenimentele planetare din timpul vieţii sau povestite de membrii mai vechi ai familiilor, pe care le situăm în alte spaţii de trăire, în alte timpuri. Toate se pot petrece spontan, chiar şi pentru cei care nu practicăm meditaţii active, contemplări, dar cu atât mai mult pentru cei care le practicăm şi încercăm să ne descifrăm percepţiile spontane ori căutate: pentru a ni le cunoaşte, a le descifra treptat profunzimile pe care le intuim, pentru a le înţelege devenirile şi dezvoltările.

În cazurile de meditaţie activă – adică urmărind în meditaţiile noastre vizualizări concrete ale unor aspecte ale vieţii din jurul nostru – radiaţia monadică apare frecvent în studiile privind evoluţiile spiritelor întrupate, mai ales în cele de corpuri şi câmpuri ale lor, ori informaţii primite pe diferite căi din societate sau în timpul conexiunilor pe care le putem avea cu ajutătorii noştri astrali (comunicări primite prin clarauz). În astfel de situaţii, gradul de emoţie interioară, de atenţie, de concentrare interioară şi de ridicare a vibraţiei (cu implicarea expresă a ajutătorilor astrali) ne conduce către vizualizări spontane ale celor primite.
Studiul monadelor/spiritelor şi al radiaţiei monadice/spirituale ne ajută mult să înţelegem modul de constituire a memoriilor monadelor, modul de acumulare a experienţei în eternitatea vieţii noastre şi aspectul de claritate totală, întărită permanent odată cu derulări de evenimente din sectoarele cunoscute anterior; din evenimentele trăite de spirite se vor dezvolta mereu alte laturi de manifestare, conducând la împletirea flexibilă a diverselor aspecte ale experienţei din ce în ce mai multe domenii.
Din studiul radiaţiei monadice/spirituale avem multe lucruri de învăţat:
– şi în ceea ce priveşte radiaţia monadică/spirituală propriu zisă;
– şi în ceea ce priveşte studiul detaliat al corpurilor de întrupare constituite în raza ei de acţiune şi al câmpurilor lor;
– şi în ce priveşte experienţa monadelor, memorată de-a lungul vieţii sale fundamentale, adică dincolo de fruntariile unei întrupări.

În acelaşi timp un asemenea studiu ne lămureşte cu privire la ceea ce deosebeşte memoria monadică de memoria cerebrală, urmărind creierul ca parte a unui corp fizic, ori a structurilor asemănătoare din orice corp din sistemul corporal de întrupare. Toate corpurile au memorie, în felul celei pe care o credem azi absolut cerebrală, utilă exclusiv pentru orice derulare a manifestărilor noastre. Dar de fapt, ceea ce numim noi memorie este de fapt memoria monadei care se revarsă la nivelul de vibraţie local – şi ea este doar o parte din totalul celor memorate de monadă în întreaga sa viaţă anterioară, în alte spaţii şi timpuri de evoluţie. Este o experienţă parţială, acumulată, memorată doar la nivelele de vibraţie al locurilor cu vibraţie asemănătoare cu aceea a locului în care se află, unde îşi poate concentra atenţia. Aceasta este de fapt o uşurare a evoluţiilor de început, pentru ca monadele din spirite să poată învăţa mai repede, mai coerent, mai profund şi totodată mai subtil şi ca manifestare, şi ca o consolidare simultană a celor care se pot petrece la câte un nivel de vibraţie. Le ajută să se obişnuiască să se concentreze la ceea ce au de făcut la un moment dat, într-un anumit spaţiu, căruia îi sunt specifice doar anumite acţiuni. Pe măsura creşterii puterii sale energetice şi a experienţei în diferite locuri, monada poate să se concentreze simultan la mai multe acţiuni, la din în ce mai multe acţiuni a căror complexitate creşte continuu: amintindu-şi treptat cele trăite anterior, din care va putea extrage şi folosi anumite acţiuni ce pot fi adaptate local.
Dacă ne referim doar la capacităţile cerebrale, este bine să ştim că ceea ce numim creier este de fapt un facilitator al unui mecanism corporal de mediere rapidă, clară, precisă, a transmiterii multisens a vibraţiilor către monadă şi de la monadă spre corpuri, cu impuls puternic (electric, dar nu numai). El creează condiţii pentru derularea cu o mare viteză a răspunsului monadei la factorii mediului, însă numai în funcţie de experienţa monadei întrupate, de puterea sa de concentrare la activităţie pe care le ştie proprii locului în care se derulează viaţa sa. Restul impulsurilor străine, dinafara corpurilor sale, nu sunt conştientizate sau sunt slab conştientizate, reprezentând gradul de neputinţă a spiritului de a percepe, cu puterile, cu experienţa proprie, realitatea înconjurătoare cu vibraţia ei, cu specificul ei. Dar monada este pe cale să înveţe să perceapă acest specific, să se obişnuiască cu el – adică să-şi consolideze memoria – şi să acţioneze pe măsura cunoaşterilor sale.
De aceea putem numi creier şi memorie ceva, o regiune a corpului fizic despre care ştim că se ocupă cu aşa ceva – în schimb nu avem o regiune fixă şi restrânsă de aceeaşi natură şi de acelaşi fel în cazul celorlalte corpuri fluidice. Ele au o vibraţie suficient de puternică pentru a tranasmite pe toată suprafaţa lor ceea ce este necesar monadei pentru a se manifesta cu fiecare corp în parte, prin razele energetice pe care învaţă să le folosească astfel din ce în ce mai des, mai precis: în acelaşi timp trecând mai flexibil de la un fel de manifestare la altul. Ceea ce în cazul corpului fizic nu este încă valabil, căci el este corpul cu cea mai joasă vibraţie într-un câmp de cea mai joasă vibraţie din mediul planetar, fapt pentru care creierul şi trunchiul cerebral sunt părţile corpului fizic cele mai active într-o structură dintre cele mai energizate ale acestuia.

Aşadar, ceea ce acţionează propriu-zis sunt memoriile monadice – în cazul spiritelor: memoriile spirituale, iar creierul are doar capacitatea de a facilita funcţionarea întregului corp fizic şi transmiterea vibraţiilor din mediul său exterior către monadă, purtând şi facilitând în plus şi răspunsul – tot vibraţional – pe care monada îl poate oferi mediului său planetar şi social.
Creierul are memorie personală pentru funcţionarea corpului fizic şi a legăturilor cu celelalte corpuri fluidice din sistemul corporal, precum şi cu structurile corporale naturale aflate în câmpul celorlalte corpuri; oamenii îşi vor da seama că nu pot „copia” memoriile cuiva, pe un alt suport – magnetic de exemplu – pentru a le folosi mai departe, sau personalitatea cuiva sau orice a aparţinut unui spirit întrupat. Corpul fizic este un terminal asemănător unui monitor care poate să suporte aprinderea unui led sau poate evidenţia mesaje reduse pe termen scurt, mecanice în adevăratul sens al cuvântului, dar nimic altceva în plus.
Iar acest lucru este necesar pentru ca omul-creator conştient înaintat să devină conştient că maşinăriile pe care a învăţat să le construiască sunt precursoarele creaţiilor monadice interdimensionale care vor constitui sistemele corporale ale speciilor din această zonă a Universului Fizic. Sunt corpurile pe care entităţile dimensionale (dintre care cele are fac transferul sunt numite de noi, în aceste studii: entităţi transcedentale) şi le creează ele înseşi în dimensiunea lor structurală de întrupare şi le aduc în dimensiune structurală a universului care susţine evoluţiile primare, ale spiritelor şi ajutătorilor lor direcţi – aşa cum a fost creată şi omenirea pe Pământ. În continuare entităţile dimensionale vor ajuta, prin susţinere energetică, şi întrupările spiritelor din zonele II şi III ale universului – care îşi creează singuri corpurile, dar cu ajutorul şi sub coordonarea ajutătorilor lor; tot aşa cum ajută în acelaşi fel şi întrupările comune, în aceleaşi direcţii: planetele, stelele şi galaxiile întrupate. Toate aceste corpuri însă nu vor fiinţa ca mecanisme simple, fără voinţă, emoţie şi sentimente proprii, ci vor fi preluate în stare de funcţiune perfectă de spirite şi monade în evoluţiile lor, spre a fi ajutate prin corpuri să înveţe multe lucruri legate de manifestarea lor, de autoprotecţie şi înmulţirea lor. Iar în evoluţiile următoare, mai avansate, le vor conduce prin învăţături speciale către a face şi ele la rândul lor acelaşi lucru ca şi entităţile dimensionale care le-au ajutat cândva, la timpul când aveau prea puţină experienţă.
Mai departe, cu corpurile primite, întrupaţii vor învăţa, sub puterea şi bagheta coordonatorilor de evoluţii:
– să deschidă canale inter-universice în spaţii multiple, nu numai între Universul Spiritual Primar şi Universul Fizic, care vor facilita şi legături între sistemele corporale create simultan în toate universurile materiale, realizate tot de către creatorii de specii corporale;
– vor învăţa mecanismele intrărilor şi ieşirilor din întrupări şi din universuri, ale conştientizărilor libere între sistemele corporale care există simultan între universurile materiale. Sunt mecanisme care facilitează astfel manifestarea din ce în ce mai conştientă între sistemele corporale ale aceluiaşi spirit, ale aceleiaşi monade, dar din universuri diferite, precum şi între monadele astfel cunoscătoare ale mecanismelor universurilor, dintr-un întreg grup spiritual aflat în întrupare.
Toate aceste se bazează pe ceea ce numim aici: memorii monadice/spirituale: în funcţie de modul de evoluţie momentan – sub formă de spirit întreg sau sub formă de monadă individuală.

În paranteză fie spus cu această ocazie, iată de ce învăţăm să creăm (căci mulţi dintre noi îşi pun sau şi-au pus această întrebare): şi fluidic cu puterile noastre mentale, şi fizic prin puterile corpurilor noastre fizice, în orice situaţii planetare, în orice medii planetare, mental sau industrial deopotrivă. Învăţăm de fapt încet, treptat, consolidant în acelaşi timp, prin lentoarea derulărilor de activităţi în universul fizic, multe feluri de sisteme logice de împletiri materiale, de la cele mai grosiere către cele mai fine, rafinate, subtile: ca activitate ce stă la baza unui anumit ajutor de tip primar – creearea de corpuri pentru spiritele mici, care nu au încă puterea să o facă, nici priceperea, nici experienţa activităţilor consolidate pe care le au monadele cu evoluţii înaintate în orice univers. Mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi va învăţa, va crea, va studia, va înţelege şi va detalia la orice nivel de vibraţie universică, tot ceea ce îi trebuie pentru a realiza ceea ce realizează constant ajutătorii noştri dimensionali pentru toate speciile planetei, ale oricăror planete din această zonă a universului, precum şi alte feluri complexe de susţinere a unei corporalităţi aparent simple, dar cu funcţionalităţi extrem de variate: în funcţie de zona universului şi de experienţa generală a monadei.

Iată de ce, aşadar, nu avem „la purtător” memoriile integrale ale vieţilor noastre anterioare, iar amintirile din această viaţă pot fi vagi sau deteriorate, după cum se prezintă integralitatea părţii cerebrale a corpului nostru fizic; iată de ce, în momentele de pierdere accidentală a conştienţei, omul poate să retrăiască spontan fragmente din vieţile anterioare, să vorbească în limbi vechi, să expună fără conştienţă, ca dintr-un vis, evenimente care se petrec în alte locuri din lume sau din universul înconjurător. Ele vin de fapt din alte „buzunare” ale realităţii noastre existenţiale. Iată de ce propriile amintiri, din destinul în curs, se pot deteriora din cauza îmbătrânirii creierului care nu mai poate folosi eficient la crearea unor legături fizice; dar memoria întreagă rămâne valabilă pentru spirit, fără să existe deteriorări ale întregii memorii a spiritului. Iată de ce, printre altele, înafara conştienţei prin corpul fizic (în stare asemănătoare somnului, visului) ne putem aminti bine elemente ale vieţilor anterioare, putem să facem studii asupra propriei corporalităţi, asupra mediului natural şi social în care trăim, şi să ne întoarcem cu un bagaj informaţional considerabil, pe care altfel nu l-am fi putut avea din conştienţa corpului fizic.
După cum avem o experienţă mai mult sau mai puţin proaspătă privind anumite aspecte ale vieţii monadice totale, anterioare – aşadar nu numai din vieţile anterioare trăite pe Pământ, dar fiecare după câtă experienţă de trăire avem în această subzonă a universului – ne vom aduce aminte mai repede sau mai lent anumite aspecte ale vieţii totale din care venim, indiferent de zonă, subzonă, galaxie, sistem stelar sau planetă, indiferent dacă amintirile ne sunt din manifestări cu corp fizic, astral sau spiritual.
Memoriile nu ne sunt blocate, aşa cum crede majoritatea oamenilor care aud că există vieţi anterioare, ci doar răspund impulsurilor exterioare, ale mediului de trai, din obişnuinţa impulsurilor interioare de a se manifesta răspunzând impulsurilor exterioare. Spiritele se concentrează asupra celor specifice mediului în care s-au întrupat – aşa cum, spre exemplu, putem acasă să facem mâncare, iar la serviciu să lucrăm la un strung, amintindu-ne de mâncare – fără să uităm însă să o facem – doar când e timpul să ajungem acasă. Este drept că, la începutul evoluţiilor, în condiţiile în care experienţa nu este încă bogată şi nici diversificată, nici puterea spiritelor nu este mare pentru a trece lin, flexibil, de la o activitate la alta, trecerile ne sunt greoaie, necesitatea de a ne concentra la sarcinile momentului necesită toată concentrarea, având tendinţa de a uita cele ştiute anterior, cele petrecute cu foarte mult timp înainte. Şi este foarte normal să fie aşa. La schimbarea vibraţiilor din mediul de trai, mai ales în mediile (în lumile) de vibraţie joasă, poate apare la început o labilitate, o formă de oscilaţie între mai multe feluri de activitate, vechi şi noi, în procesul de adaptare la noi condiţii de trai. Este o căutare a spiritului de a se descurca în lumea sa aflată în schimbare, care se estompează însă odată cu creşterea experienţei. Uitarea apare doar din lipsă de experienţă şi nu altfel, întrucât monadele nu se depreciază odată cu trecerea timpului, aşa cum se petrec lucrurile actualmente cu corpurile noastre spre bătrâneţe: monadele nu se deteriorează – datorită protecţiei eterne a corporalităţii sub care formă se manifestă la începutul conştientizărilor lor. Într-un mediu cu vibraţie care se diminuează pregnant şi creşte din nou, cu variaţii puternice momentane şi la diminuare, şi la creştere, spiritele aflate la începutul evoluţiilor îşi pierd trecător amintirile – dar nu şi memoriile propriu zise, elementele monadice care le formează şi le menţin existenţa eternă (exprimarea noastră este deficitară, nefiind obişnuiţi să facem deosebire între situaţia cunoscută şi alte situaţii). Imediat ce vibraţia mediului creşte suficient, mai ales pentru creatorii conştienţi avansaţi (aşa cum sunt oamenii pe Pământ), care au mai trecut prin multe asemenea faze de trecere anterioară, ei îşi pot recăpăta integral, şi din ce în ce mai repede, amintirile trecute. Totul este asemănător celor cunoscute de noi, după cum avem nevoie de mai mult sau mai puţin timp necesar reamintirii unor acţiuni mai mult sau mai puţin complexe, după o perioadă de timp în care nu le-am mai aplicat, după trecerea altor feluri de trăire în viaţa curentă.
De aceea nu ne amintim cu toţii rapid de vieţile noastre anterioare – nu pentru că Dumnezeu nu ar vrea să ne amintim, că ne-ar opri sau împiedica, drept pedeapsă din cauze mai mult sau mai puţin definite, ci pentru că:
– viaţa ne determină să ne concentrăm asupra altor evenimente, prin aspectele ei neobişnuite; asemenea aspecte sunt creeate în această perioadă planetară de intrarea la întrupare a unor grupuri spirituale extrem de diferite ca evoluţie, fiecare în parte având prilejul să se confrunte astfel cu alte grupuri spirituale pe care le cunoaşte prea puţin. Dar numai astfel se poate extinde mult cunoaşterea tuturora privind diverse feluri de manifestare cu care s-au întâlnit mai mult sau mai puţin în evoluţiile lor anterioare. În acest fel ne creşte tuturor experienţa totală, deşi multe aspecte se estompează, trecător, sub asemenea presiuni curente. Dar amintirile despre activităţile din vieţile anterioare, care dispar momentan din peisajul nostru curent, rămân sub formă de intuiţii şi clar-intuiţii – undeva la frontierea dintre conştient şi subconştient, revenind în forţă atunci când dezvoltările înfloresc sub puterea creşterii vibraţiilor universice.
Aşadar, intuitiv (şi tocmai de aceea este bine să numim o asemenea etapă planetară: etapa sau epoca intuitivă) fiecare om are reveniri, vagi de cele mai multe ori, de amintiri sub formă de frânturi de experienţa anterioară. Prin prisma acestora, de cele mai multe ori fără nici o pregătire specială din partea societăţii (căci oricum nimeni nu ar fi mulţumit în toată diversitatea populaţiilor spirituale actuale), oamenii îşi pot aminti „ca prin vis” – şi, de cele mai multe ori, chiar în timpul somnului, chiar în vis – lucruri, fapte, activităţi străvechi, pe care încearcă apoi să le transpună în fapte şi în creaţii materiale. Toate au la bază trăiri nu numai de pe alte meleaguri universice, dar chiar de pe Pământ, din epoca mentală anterioară a omenirii. Cu astfel de amintiri omul îşi împodobeşte viaţa cu elemente pe care le întrezăreşte uneori, în focul ridicărilor de vibraţii din anumite perioade ale anului, în ritmurile stelar-planetare locale. Elemente eterice şi străluciri minunate, divers colorate, vibrează adânc în suflarea oamenilor şi aduc alte intuiţii, în cascadă, până când vibraţia planetară creşte suficient de mult pentru a le aduce din nou clar, desluşit, simfoniile, armoniile percepute prin multisenzorialul străvechi, reînnoit şi reîmprospătat prin odihnirile abia trecute;
– aşadar, vibraţia medie planetară, aflată acum mereu în creştere, ne scoate la iveală tot ceea ce s-a acumulat la nivelele cele mai înalte ale experienţei noastre totale în acest punct al universului – cel puţin pe Pământ, în vieţile noastre anterioare, în plus cu intuiţiile privind cele de pe alte meleaguri universice, pe care le-am străbătut în drumul evoluţiilor noastre. De aceea nu eforturile de a ne aduce aminte, ci doar efortul de a nu ne împiedica revenirea amintirilor – prin neîncredere, prin încredinţări pedepsitoare, de judecata aspră a celor din jur la adresa unor asemenea reveniri, încredinţări moştenite din vremuri care încă nu au trecut cu totul; prin efortul de a nu ne împiedica desfăşurarea simţirilor superioare – extinderea sferică a conştienţei, clarviziune, călătorii astrale – ele sunt cele mai importante acum; efortul de a trăi simplu, lin, curat, lăsând să se desfăşoare bogăţia de intuiţii, de noi cunoaşteri naturale: nu numai industriale, bazate exclusiv pe cunoaştere fizică, operativă, de la care nu ni se dă şansa de a ne depărta pentru a cunoaşte alte lucruri în plus, la fel ca şi cunoaşterile religioase, purtătoare de rădăcini şi mlădiţe necesare viitorului: o cunoaştere universală, extinsă, normală pentru această fază a trăirilor noastre. Să facem eforturi spre a nu ne împiedica copiii să vorbească de râuri de culori care „curg” în jurul nostru, despre zânele, spiritduşii şi îngerii care ne prind mereu sufletele în valsurile lor line, plutitoare, prin care ne ohinesc, noi putând astfel merge mai departe printre meandrele vieţii… Să facem astfel efortul de a le crede pe toate reale – căci ele nu sunt iluzii, nu sunt nicidecum semne de boli psihice, ci dimpotrivă – relevă o adevărată însănătoşire vibraţională a spiritului obosit de vibraţiile joase ale vremurilor şi ale impunerilor semenilor noaştri. Să creştem puţinul acumulat, să ne sprijinim reciproc, să nu ne dispreţuim, să conlucrăm înţelegând treptat subtilităţile lumii în care trăim…

Să facem de asemenea efortul de a înţelege că tot ceea ce numim respingerea minţii, a cunoaşterii care foloseşte mintea – a cunoaşterii generale hulită de unii azi, este de fapt o neînţelegere rezultată din lipsa unei forme de exprimare cultă, înaintată, de lipsa de experienţă în prezentarea detaliilor subtile – într-o etapă a societăţii în care puţini sunt cu adevărat dornici de subtilitate. De multe ori, ideile de acest fel sunt urmărite pentru obţinerea de avantaje materiale sau sociale, iar acest lucru a devenit în timp o adevărată mândrie: individuală şi nu de puţine ori naţională. Dintre cei care informează, prezentând în felul lor avantajele renunţării la cunoaştere, nu toţi propovăduiesc această idee ca atare, în mod absolut – dar mulţi chiar iau la propriu şi duc mai departe exact în acest fel idee. Dar se poate înţelege, în linii foarte mari, că nu toţi cei ce fac asta intenţionat, nu toţi îşi exprimă exact încredinţarea lor în mod corect, iar din discuţii purtate pe această temă se poate trage cel puţin concluzia că:
1. Cazul celor care induc necunoaşterea cu bună ştiinţă, intenţionat, dar intenţia lor se bazează pe necunoaştere în cea mai mare parte a cazurilor; unii însă o folosesc pe ascuns în beneficiul propriu sau de grup restrâns – alţii şi-o neagă personal, impunând atitudinea proprie şi altora. Dintre aceştia, o parte se referă la renunţarea totală la cunoaşterea provenită din ştiinţele oficiale – pentru cei care propovăduiesc exclusiv religiile; la polul opus se află cei care au tendinţa de a impune exclusiv cunoaşterile ştiinţelor oficiale, denigrând cele religioase.
Nici unii şi nici ceilalţi nu vădesc o cunoaştere aprofundată a vieţii noastre naturale. A denigra ştiinţele exacte, oficiale pentru societatea contemporană, ori a denigra informaţiile preţioase purtate de religiile din întreaga lume, nu înseamnă decât a pierde o cunoaştere deosebit de importantă, de orice fel. Cunoaşterea de toate felurile face pregătiri importante pentru revenirile spirituale ce vor urma, pentru întreaga viaţă ce se va desfăşura pe planetă în viitor, şi nu numai atât. A se comporta ca şi cum numai o parte are dreptate, excluzând-o pe cealaltă, este un factor limitativ deosebit de periculos, care nu este sesizat deocamdată la întreaga lui semnificaţie în nici unul dintre cele două cazuri;
2. O altă parte se referă la excluderea unei anumite forme de cunoaştere, asemenea celor de mai sus, dar sunt purtători inconştienţi de informaţie limitată, fără a avea capacitatea – din lipsă de cultură de cele mai multe ori sau descifrând incorect propriile intuiţii ori mesaje primite de la ajutătorii astrali – să explice detaliat, corect: de ce neagă alte feluri de cunoaştere decât cele purtate de dânşii. Pentru aceasta ar fi necesar să se expună totul în detaliu, ceea ce însă presupune un studiu personal pe care deocamdată nu sunt dispuşi să-l facă: de exemplu – de ce este eronat să credem exclusiv că ne tragem din maimuţe; de ce nu este corect să spunem că un singur popor a creat toate civilizaţiile unui continent sau a tuturor continentelor lumii; de ce nu este corect să se considere faimoasa „materie neagră” ca atare: care reprezintă o serie întreagă de câmpuri de vibraţii mult mai înalte decât aceea a corpului fizic, a întregului câmp fizic al planetei şi al universului pe care îl putem percepe cu structurile corpului fizic (şi aparatura corespondentă acestuia). Pentru ca toate să coexiste în planul trăirilor noastre, ar trebui ca toţi să ne unim şi ne respectăm formele de cunoaştere, să învăţăm unii de la alţii, să nu considerăm ceva dat odată pentru întotdeauna – unde chiar simţurile noastre se schimbă periodic, se dezvoltă, la fel ca şi cunoaşterile noastre de natură fizică: de la o perioadă scurtă de timp la alta.

Toate ne sunt necesare, aşa cum discutam mai sus, toate se înmagazinează în memoriile active ale monadelor şi formează experienţa noastră la toate nivelele de vibraţie prin care trecem. Toate se îmbogăţesc, se înalţă, se aprofundează de la o viaţă la alta, de la o perioadă a unei vieţi curente – la alta.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
02. De ce discutăm despre „memoriile” monadei și nu despre „memoria” monadei

Sunt mai multe unghiuri de vedere din care avem de înţeles că o asemenea exprimare este incorectă.Să pornim de la ideea că fiecare vieţuitoare pământeană este un complex spiritual format din:– spiritul – întreg,…

Dictionar