05. Memoriile monadelor

02. De ce discutăm despre „memoriile” monadei și nu despre „memoria” monadei

Sunt mai multe unghiuri de vedere din care avem de înţeles că o asemenea exprimare este incorectă.
Să pornim de la ideea că fiecare vieţuitoare pământeană este un complex spiritual format din:
– spiritul – întreg, la începutul evoluţiei sale, sau monade individuale, pe măsura înaintării în evoluţii: care se manifestă, prin intermediul radiaţiei energetice proprii, printr-un sistem corporal;
– sistemul corporal care se constituie în raza radiaţiei spirituale/monadice, prin care spiritele se manifestă la începutul evoluţiilor până cînd fiecare monadă se obişnuieşte să-şi mişte coerent razele din radiaţia proprie, folosindu-şi experienţa proprie, acumulată prin intermediul memoriilor sale.

Fiecare corp din sistemul corporal este susţinut de un set de raze din blocul radiaţiei energetice proprii. Spiritele învaţă să-şi conştientizeze treptat mai întâi corpurile, la începutul evoluţiilor lor, apoi razele cu care îşi mişcă corpurile, învăţând de la monadele cu experienţă mult mai mare (ajutătorii şi coordonatorii evoluţiilor lor) să-şi folosească treptat fiecare rază, din orice set de raze proprii, în orice fel de condiţii de trai cu orice feluri de vibraţii din mediul înconjurător: să le folosească pe rând sau simultan, la distanţe diferite, învăţând treptat să-şi modeleze propria vibraţie prin puterea voinţei personale, în funcţie de necesităţi.

Este deosebit de important să avem în vedere toate aceste elemente, căci exprimarea la singular: memoria monadei ar conduce la întărirea confuziei privind faptul că fiecare vieţuitoare este un corp material care trăieşte o experienţă personală, pe care o transmite integral sau majoritar urmaşilor lor după corp.
Ceea ce nu este corect: evoluţiile noastre sunt de fapt evoluţii ale spiritului, ale fiecărei monade din spirit, în timp ce corpurile noastre sunt ustensile prin care învăţăm să ne folosim propriile raze, prin care ne putem exprima voinţa, experienţa proprie de manifestare, în funcţie de dezvoltarea şi consolidarea memoriilor proprii.
Dar nici măcar dacă privim asemenea aspecte prin unghiul de vedere corporal nu ar fi corectă o asemenea exprimare, întrucât nu avem un singur corp, prin care s-ar manifesta integral radiaţia spirituală, ci seturi de corpuri de vibraţii diferite, după cum şi experienţa spiritului cuprinde un cumul de seturi de manifestări corespunzătoare dezvoltării noastre spirituale profunde.

Şi radiaţia energetică, şi sistemul corporal de întrupare sunt de fapt ustensile ale manifestărilor exterioare ale monadelor.

Adâncind mai mult asemenea aspecte, o astfel de exprimare ar conduce la confuzia conform căreia spiritul este indivizibil, iar dacă înţelegem că acest lucru nu este adevărat – spiritul fiind format din monade, s-ar putea crea confuzia că fiecare monadă din spirit ar fi indivizibilă: tot aşa cum se credea cândva că atomul ar fi indivizibil, iar din momentul înţelegerii existenţei particulelor subatomice omul a avansat mult pe calea generalizării înţelegerii vieţii universice şi efectelor micro-universului asupra macro-structurilor universului, precum şi a existenţei altor universuri.
Trupul sau corpul fizic îşi gestionează propriile funcţionalităţi, şi în plus doar facilitează legăturile sale cu celelalte corpuri din întreg sistemul corporal, ajutând monada să conştientizeze lumea înconjurătoare la nivelul de vibraţie cel mai mic pe care ea îl poate gestiona în locul de întrupare.

Să discutăm mai detaliat aceste idei.

Putem porni de la ideile conform cărora suntem ori numai un trup, un corp fizic, cu câmpuri de forţă de tip electro-magnetic rezultate din activitatea vitală proprie a corpului fizic, toate măsurabile fizic cu aparatură care reprezintă de fapt o extensie a percepţiilor corpului nostru fizic. Încredinţarea conform căreia memoria noastră este un produs exclusiv al creierului – căruia credem că îi datorăm memoriile noastre de orice fel – se dovedeşte treptat a fi incorectă: creierul nostru este un organ al unui corp care gestionează o multitudine de aspecte ale tuturor celorlalte corpuri din întreg sistemul nostru corporal. Necunoaşterea, sau la polul opus: nerecunoaşterea interesată a întregului nostru sistem corporal conduce la formarea în cascadă a numeroase confuzii şi utilizări restrânse chiar ale corpului fizic, care cuprinde extensii ale fiecărui corp din sistemul corporal, primeşte permanent energii de la ele, dar şi senzaţii, percepţii în egală măsură.
Există astfel memoriile corpul fizic, aşa cum am discutat în prima parte a capitolului ( Necesitatea studiilor despre memoriile monadelor )  şi efecte ale memoriilor celorlalte corpuri în corpul fizic:
– în funcţionările corpului fizic;
– în crearea, susţinerea, întreţinerea şi folosirea legăturilor cu celelalte corpuri din sistemul corporal, precum şi cu alte structuri ale sistemului corporal, aflate în câmpul fiecărui corp în parte şi al tuturora la un loc;
Toate le un loc conduc la funcţionarea sistemului corporal în ansamblul său, sub influenţa complexului format din memoriile monadei, cu experienţa spiritului de a le folosi în manifestările sale curente, indiferent de corpuri şi de locul de întrupare. Ceea ce se petrece, de fapt, ţine în mod majoritar – dar nu exclusiv – de memoriile monadei, care de fapt ea însăşi se manifestă, într-un mod mult mai complex decât ne putem noi să cuprindem în fiecare moment al vieţii noastre: indiferent dacă este vorba despre noapte sau zi, despre mişcări desfăşurate automat sau conştient – inteligent, adică gândit, în funcţie de experienţa generală a monadei.
Desfăşurările automate nu presupun propriu zis lipsă de experienţă decât dacă le analizăm dintr-un anumit unghi de vedere: datorită automatismului unor manifestări, spiritele nu le întăresc suficient şi nu le mai întreţin în mod conştient condiţiile optime, fapt pentru care, la nivele joase de vibraţie planetară, corpurile se pot deteriora. Ajungem la ceea ce numim pe Pământ boli sau, din neatenţie, la accidente care şi ele deteriorează corpurile. Doar asemenea evenimente grave ne formează şi ne consolidează memoriile în direcţia îngrijirii, conservării, protejării corpurilor şi a oricăror condiţii care întreţin buna, optima manifestare a spiritelor.
În acest fel se formează manifestarea monadei prin corpul fizic, sau corpul astral sau alte corpuri, chiar dacă corpurile respective nu se mişcă în acelaşi timp sau se mişcă în perioade diferite, sau de loc, simultan sau disociat de corpul fizic. Ceea ce este important este faptul că radiaţia curge prin corpuri şi câmpuri, cu raze, seturi de raze cu vibraţie proprie proporţională cu corpurile prin care curg:
– pe care le constituie şi le întreţine prin specificul radiaţiei: a razei, a setului de raze cu vibraţii foarte apropriate, dar distincte fiecare în felul ei;
– prin care se manifestă spiritul după specificul fiecărui corp, chiar dacă manifestarea nu înseamnă neapărat o mişcare a corpurilor cu efecte perceptibile în mediul fizic. Percepţiile prin intermediul corpului fizic se desfăşoară în mediul de vibraţia cea mai joasă, cu care suntem majoritar obişnuiţi azi – dar obişnuinţa nu înseamnă şi uşurinţa de percepţie profundă într-un asemenea mediu ambiant.
Nici mişcările interioare ale corpului fizic nu sunt percepute în armonia funcţionărilor din interiorul lui: circulaţia sanguină, emisii ale glandelor endocrine, digestive, mişcarea, creşterea şi schimbarea permanentă a organelor interne şi externe (mişcarea şi creşterea/căderea părului, unghiilor, mişcarea şi schimbarea tegumentelor, etc.); doar ieşirile din astfel de armonii interioare sunt conştientizate, iar spiritele învaţă treptat să le recunoască, să le folosească pentru a învăţa în continuare cum să le gestioneze în viaţa curentă, bazându-se pe memorii privind funcţionarea corpului fizic.
Chiar în câmpurile corpurilor care nu-şi mişcă suprafaţa prin acţiune care implică concentrarea conştientă, gândită a spiritului sau chiar instinctivă, negândită, are loc o mişcare a razelor în corp şi în câmpul corpului proporţional cu ele. Are loc o baleiere a câmpului exterior corpului, iar o astfel de baleiere nu este percepută, conştientizată de regulă în câmpul de vibraţia cea mai joasă, a corpului fizic, aşa cum ştim acum. Dar sunt percepute la nivelul celorlalte corpuri fluidice şi apar în conştientul fizic sub formă de intuiţii. Ele au posibilitate de apariţie în acest fel – numim trăire intuitivă – dar în perioadele de vibraţie medie planetară foarte joasă astfel de percepţii sunt destul rare, dacă şi condiţiile de trai sunt dure. Pentru oameni se formează în acelaşi mod ca şi pentru orice fel de vieţuitoare, dar cu specific pe măsura experienţei pe care o poartă spiritele care se întrupează: în cazul nostru prin corpuri specifice omului, adică specifice spiritului creator conştient avansat, spirit universalizat deja, spre deosebire de alte specii de vieţuitoare pământene.

Aşadar să reţinem că mişcarea razelor, perceptibilă mai mult sau mai puţin la nivelul corpului fizic, ţine de experienţa monadei în mediul planetar. Când vibraţia este înaltă, percepţiile de orice fel sunt integral simţite de spiritele umane; numai amintirile din alte zone ale universului sau din alte universuri apar sub formă de intuiţii pentru majoritatea lor şi sub formă de clar-intuiţii până la clar-simţuri pentru ajutătorii mai înaintaţi.
Când vibraţia este joasă – în ritmul normal al schimbărilor din zonă – mişcarea prin mediul dens al corpurilor este încetinită pentru spiritele care nu au experienţă multă în manifestări în vibraţii joase, chiar dacă acestea sunt vibraţiile obişnuite ale spiritelor, fără să fi ajuns la nivele superioare de vibraţie galactică. Ele au o experienţă consolidată în vibraţiile locului, dar nu au încă o bogăţie de cunoaşteri care să le confere flexibilitate în toate felurile de manifestari, mai ales cele cu corpul fizic. Când vibraţiile cresc – situaţie pe care o trăim acum – mediile de trai se fluidizează, iar spiritele se pot manifesta extins cu forţele lor prin toate corpurile şi câmpurile lor. Amintirile care păreau pierdute apar cu mult mai multă uşurinţă, ajutând la recuperarea unor manifestări care se pot desfăşura cu abilitate din ce în ce mai multă pe măsura creşterii vibraţiei planetare. Ajutătorii care au mult mai multă experienţă învaţă ei înşişi să-şi diversifice manifestările în aceleaşi condiţii de trai sau în condiţii asemănătoare, în timp ce manifestările mai vechi se consolidează, creând condiţii care astfel conduc la dezvoltarea altor raze din radiaţia spirituală proprie. Fiecare set de raze, şi fiecare rază în parte este întărită prin tot ceea ce s-a trăit în diferite perioade planetare, chiar dacă este mai mult sau mai puţin dezvoltată, şi este folosită în imperiul întregii experienţe de manifestare.

Fiecare celulă a monadei are o memorie proprie, de aceea acesta este de fapt motivul-rădăcină, motivul fundamental pentru care discutăm despre memoriile monadei şi nu despre memoria monadei. Ne exprimăm de obicei corporal – sprijinindu-ne mai mult sau mai puţin conştient pe corpul pe care îl cunoaştem acum, prin care apar elemente de manifestare, ca şi efecte ale manifestărilor spiritului. Dacă discutăm în mod special despre oameni, ne este necesar să avem în vedere monada în sine: discutăm de monadă, chiar dacă ea, de cele mai multe ori, face încă parte dintr-un spirit întreg. Este cazul oamenilor şi mamiferelor pământene – în timp ce pentru vieţuitoarele Pământului până la mamifere (exclusiv) spiritul reprezintă întruparea spiritului întreg, întruparea comună a tuturor monadelor dintr-un spirit întreg.

Vom discuta pe larg şi despre modul în care se formează memoriile chiar în interiorul unei monade, apoi în interiorul unui spirit, transmiţând amprentele lor prin energiile fundamentale: care le hrănesc permanent, care sunt apoi eliberate după hrănirea monadei. Astfel de amprente sunt înregistrate după cum s-au derulat evenimentele manifestărilor monadelor iar redarea lor arată modul în care evenimentele trăite de monade au influenţat energiile celulelor lor interioare şi păturile care le protejează.
La început evenimentele în mijlocul cărora se manifestă spiritele sunt puţin acceptate de ele, însă doar din lipsă de experienţă, de obişnuire cu ele, iar spiritul întreg se împotriveşte celor care vin din exterior în plus faţă de cele cunoscute. Pe măsura creşterii puterii energetice interioare, a experienţei prin trăire treptată, înţelegere şi folosire sistematică, memoriile tuturor celulelor energetice fundamentale se consolidează, se întăresc şi se manifestă cu siguranţă din ce în ce mai mare. La fel, trecerea de la o manifestare la alta se face la început sacadat, brusc, cu agresivitate sau cu fugă din planul acţiunilor chiar cunoscute în general. Fluiditatea în primirea evenimentelor noi şi integrarea rapidă a spiritelor în fluxul evenimentelor planetare denotă însă o experienţă bogată, chiar dacă ea mai mult sau mai puţin dezvoltată şi consolidată. Tocmai de aceea toate locurile de întrupare sunt alese cu grijă, cu deosebită dragoste şi înţelegere de către coordonatorii de evoluţii, astfel încât evoluţiile curg fără oboseli de la o întrupare la alta.
Toate formează şi remodelează astfel experienţa de orientare în spaţio-temporalitatea specifică oricărui loc de întrupare: pe măsura creşterii experienţei de manifestare a spiritelor, a experienţei de folosire a memoriilor lor, cu o fluiditate tot mai mare în folosirea amintirilor de la o viaţă la alta, chiar dacă la începutul fiecărei vieţi de multe ori este necesară reînvăţarea unor elemente specifice fiecărei specii. Mai cu seamă când vibraţia planetară scade mult sub media generală a planetei, caz în care chiar şi spiritele avansate – aşa cum spiritele umane – trec de la cunoaştere la intuiţie şi foarte rar la clar-intuiţie. Dar cu fiecare trăire în plus creşte şi profunzimea conştientizărilor, trecând cu uşurinţă crescută peste greutatea suportării diferenţelor de vibraţie de la un moment planetar la altul.

În final, să înţelegem aşadar că:
– memoria totală a monadei, în funcţie de care se formează şi se desfăşoară manifestările sale, este dată de memoria celulelor energetice fundamentale ale fiecărei monade;
– fiecare celulă, în interiorul ei, are o vibraţie proprie, chiar dacă toate celulele la un loc au vibraţii extrem de apropiate, de asemănătoare: ceea ce le-a unit şi le ţine la un loc mereu;
– datorită vibraţiilor diferite care se manifestă radiant din ea însăşi, monada are puterea de a accepta desfăşurările de vibraţii diferite din mediul înconjurător – dar nu foarte diferite de ceea a memorat ea până la un moment dat. Totuşi, trăind de multe ori acelaşi tip sau tipuri diferite de evenimente – dar foarte apropiate de ceea ce cunoaşte ea, se formează obişnuinţe care la un loc se memorează, se consolidează şi se constituie în ceea ce numim experienţa monadei, cu elemente comune tuturor grupurilor de: monade (într-un spirit), de spirite (într-un popor spiritual), de popoare spirituale care evoluează în spaţii comune. Se ajunge astfel la obţinerea unei experienţe cuprinzătoare pentru fiecare monadă în parte, prin care poate evolua independent şi totuşi la unison cu altele de acelaşi fel, în evoluţii avansate, din perspectiva cărora acţionează în direcţia unui ţel comun tuturor: trăirea protejată a tuturor şi elevarea permanentă a experienţei de manifestare, prin atitudine, comportament, creaţie multifuncţională folosită într-o spaţio-temporalitate din ce în ce mai extinsă.
Şi înţelegerile tuturor monadelor merg mereu mai departe, în infinit şi etern, prin evoluţii proprii conştiente, ajutând tuturor şi lăsându-se mereu ajutate de experienţa celor mai înaintate.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
01. Necesitatea studiilor despre memoriile monadelor

În ultimii ani au apărut voci care susţin lipsa de importanţă a preocupării omului pentru cunoaştere, din moment ce spiritul cunoaşte absolut totul despre lumea în care se întrupează – chiar dacă nu-şi aduce aminte,…

Dictionar