04. Radiația monadică/spirituală

3. Generalități privind radiația monadelor

1. IDEI PRINCIPALE 
Pornind de la:
- formarea monadelor: din celule energetice fundamentale şi pături energetice protectoare şi hrănitoare pentru ele;
- formarea spiritelor prin gruparea unor monade cu manifestări asemănătoare,
putem discuta despre radiaţia monadică pe orice trepte de evoluţie ale monadelor:
1. Monade cu radiaţie relativ mică, aflate la începutul evoluţiilor lor, a căror creştere este protejată în filamente energo-materiale; ele susţin radiaţia întregului filament din interior, adăugându-se radiaţiei tecii filamentare;
2. Monade cu radiaţie puternică, care au acumulat suficientă energie, putere energetică pentru a-şi constitui corpuri în radiaţia lor, iar în continuare, tot prin intermediul radiaţiei monadice, îşi pot susţine şi folosi propriul lor sistem corporal de manifestare.

Evoluţiile coordonate, prin condiţiile de mediu stimulează:
- creşterea energetică a monadelor;
- conştientizarea de sine şi conştientizarea exteriorului lor;
- manifestările proprii şi manifestările celor din jur,
- prin îndrumarea, ajutorul şi exemplul personal oferit fiecărei monade în parte şi tuturor la un loc, are loc creşterea energiilor compactizate în interiorul monadelor şi astfel, implicit, creşterea radiaţiei monadice.
În timp, creşte treptat şi experienţa de folosire a tuturor razelor individuale, grupate în seturi care se manifestă în:
- acelaşi spaţiu, precum şi în spaţii diferite, în mod simultan;
- în acţiuni armonizate între raze în blocul propriu de radiaţie, precum şi armonizarea proprie cu toţi ceilalţi evoluanţi din jur.

Pentru a evita confuziile cu privire la diverse forme de viaţă din universuri, este necesar să înţelegem diferenţa între:
- radiaţia monadelor întrupate: care exprimă voinţa monadei care se manifestă prin corpurile materiale, precum şi radiaţia relativ mică, dar reală, a monadelor din interiorul filamentelor care formează corpurile, care însă nu fac din filament o formă de manifestare a voinţei, simţirii, trăirii monadelor din interiorul filamentului, fiind prea mici pentru a genera manifestare concretă,
şi
- radiaţia corpurilor materiale, a compactizărilor din filamentele care le formează (fără monadele interioare), precum şi a creaţiei materiale a creatorilor avansaţi, slabă comparativ cu aceea a monadelor întrupate.

Evoluţiile oferă, pentru păstrarea unei vieţi eterne a monadelor, moduri protejate de trăire, alături de învăţături pentru dezvoltarea armonioasă, echilibrată, a tuturor razelor din blocul radiaţiei proprii.
Învăţăturile evoluţiilor primare formează abilităţi de folosire a blocului radiant: în totalitatea sa, la început, apoi şi pe seturi de raze, pe măsura dezvoltării blocului radiant.
De-a lungul evoluţiilor, fiecare rază devine o ustensilă fină de activitate prin voinţa monadei, prin complexul învăţăturilor pe care le primesc în eternitatea vieţii lor, începând din primele faze ale acestora. Astfel:
- în evoluţiile protejate filamentare, monadele încep să perceapă micul lor mediu ambiant, alte monade aflate în preajma lor, în filament, direct prin intermediul radiaţiei lor;
- în evoluţiile protejate prin intermediul corpurilor materiale, monadele încep să-şi conştientizeze propriile evoluţii şi pe cele ale monadelor din jur.
Toate la un loc formează grupul evoluţiilor primare: care durează până la momentul consolidării dorinţei permanent manifeste ale monadelor de a proteja propria viaţă şi în egală măsură:
- viaţa întrupaţilor din jur, cuprinzând evoluanţii din toate spaţiile universice;
- creaţiile lor, asemenea creaţiilor proprii, indiferent de avansarea în înţelegerea modului complex de trăire către care conduc ele.

Evoluţiile înaintate oferă în continuare ramuri din ce în ce mai profunde pentru înţelegerea vieţii în sine, a manifestărilor înaintate prin intermediul radiaţiilor monadice: a felului în care monadele îşi percep şi înţeleg forţele, şi tot ceea ce se poate face cu ele.
Se consolidează înţelegerea faptului că monada este esenţa vieţii, iar radiaţia monadică este energia folosită pentru manifestarea voinţei sale: energie prin care se întreţine ea însăşi, evoluează şi ajută şi altele asemănătoare să facă acelaşi lucru.

În funcţie de aceeaşi putere a radiaţiei lor, monadele se întrupează în diferite spaţii universice, folosind corporalitatea proprie în diverse feluri, în funcţie de vibraţia universului, oferită global de condiţiile interioare create de coordonatorii evoluţiilor.
Canalele de întrupare, care sunt creaţii de legătură între universuri, prin care curg razele monadice, vor fi şi ele constituite în funcţie de puterea radiaţiei în sine, conform puterii de vehiculare a energiei prin structurile monadei.
Toate structurile care constituie Centrul de evoluţie sunt mereu remodelate, sunt adaptate permanent modificărilor în vibraţia generală a filamentelor (unde teaca filamentelor se consumă permanent, diminuându-şi treptat vibraţia), dar şi la puterea generală a radiaţiilor monadelor care se întrupează, radiaţii care curg din Universul Spiritual Primar – în universurile materiale.

Universurile de manifestare fără corporalitate (fără întrupare) vor avea specificul lor propriu: monadele se obişnuiesc să se manifeste fără corporalitate, şi diversifică, apoi consolidează mereu această obişnuinţă, urmărind în plus aprofundările normale ale înaintărilor lor în alte evoluţii.

Ceea ce susţine derularea treptelor de evoluţie este voinţa interioară a monadelor de a trăi: de a se orienta în spaţiile cu care se obişnuiesc treptat, de a se deplasa, de a comunica, de a relaţiona unele cu altele. Voinţa monadei se manifestă în exteriorul ei prin orientarea acestei radiaţii în spaţiile de manifestare universică, pe măsura obişnuinţei de a se conştientiza pe sine şi ceea ce o înconjoară, prin intermediul percepţiilor sale. De la bun început al evoluţiilor întrupate, corporalitatea de întrupare ajută monada mereu, prin structurile ei: care reflectă dezvoltarea momentană a interiorului său, precum şi experienţa de conştientizare a radiaţiei sale şi de folosire a acesteia. Evoluţiile urmăresc ajungerea la folosirea liberă a fiecărei raze din radiaţia monadică, unde razele individuale devin instrumente de manifestare distinctă, conştientă, avansată, a voinţei monadei.

Oricât de avansate ar fi evoluţiile monadelor, radiaţia lor nu va ajunge niciodată la a câştiga o voinţă proprie, căci radiaţia în sine reprezintă vehiculări de volume de energie fundamentală, mereu altele.
Conul radiaţiei monadice poate fi perceput mental venind din profunzimi şi ţinând în puterea sa corpurile noastre şi câmpurile lor; el rămâne doar aparent neschimbat – însă reprezintă în felul lui schimbarea permanentă a monadei pe calea evoluţiei sale, chiar dacă echimbările de fiecare clipă nu sunt perceptibile de oricine, ci doar de către coordonatorii evoluţiilor. Însă schimbările periodice sunt perceptibile în plan uman, mai mult sau mai puţin, în funcţie de experienţa observatorului.

II. DETALIERI ŞI DISCUŢII ASUPRA TEMEI: DEZVOLTAREA RADIAŢIEI MONADICE PE DIFERITE TREPTE DE EVOLUŢIE A SPIRITELOR
Să privim formarea monadelor, cu structura lor interioară formată din celule energetice fundamentale şi păturile energetice interioare, aflate în permanentă creştere: monadele – ca principiu de bază al manifestării conştiente a posibilităţilor latente ale energiei fundamentale omniprezente, din care se trag toate şi care ne menţine viaţa şi manifestarea eternă; şi apoi, în continuare, să privim spiritul ca formaţiune primară de existenţă şi ajutor reciproc între monade.
Pornind de la acest cuplu de aspecte, putem discuta despre radiaţia monadică pe orice treaptă de evoluţie, ca principiu activ al manifestării monadelor, în eternitatea vieţii lor:
- monade aflate în filamentele energo-materiale , aflate pe cele dintâi trepte ale evoluţiilor lor, fără multă putere energetică radiantă. Totuşi, mica lor radiaţie susţine radiaţia întregului filament din interiorul lui, adăugându-se radiaţiei energetice a tecii filamentului;
- monade dezvoltate comparativ cu cele de mai sus, care au acumulat suficientă energie interioară, care le formează o radiaţie puternică şi constantă, în permanentă dezvoltare, care poate constitui, susţine şi folosi un sistem corporal de complexitate variabilă, cu câmpuri protectoare proprii.

Este necesară înţelegerea faptului că lumea noastră, aşa cum o cunoaştem noi, este o lume formată de monadele întrupate şi din creaţiile monadelor avansate, toate radiante în aceeaşi măsură, chiar dacă radiaţia este mai puternică – în cazul celor întrupate, sau mai slabă – în cazul creaţiilor lor: şi astfel contribuind mai mult sau mai puţin la desfăşurările universice şi inter-universice. Toate ţin de modul în care fiecare monadă în parte – şi toate la un loc – îşi folosesc radiaţia monadică, învăţând permanent să-şi diversifice abilităţile de folosire în spaţii şi în timpuri care ţin de simultan, sau consecutiv, sau secvenţialităţi care le cuprind pe amândouă şi se integrează la rândul lor în altele mai cuprinzătoare, mai profunde, mai subtile.

Aşadar, înseşi primele trepte de evoluţie ale monadelor: evoluţii filamentare – adică evoluţii protejate în filamente, trebuiesc avute în vedere în studiile despre radiaţia monadică, deşi în asemenea situaţii radiaţia monadelor interioare pare a fi obturată de patul filamentului şi mai ales de teaca filamentară. Dar în interiorul filamentului, monadele încep treptat să-şi simtă mediul energetic fundamental şi să-şi formeze mişcări şi orientări incipiente – care însă nu sunt suficient de dezvoltate pentru a modifica structura filamentului şi circulaţiile lui în spaţiile universice.
Evoluţiile continuă cu stadiul de monade spirituale: monade care nu au suficintă putere radiantă pentru a atrage şi a-şi constitui singure corpuri, de aceea coordonatorii evoluţiilor le grupează în formaţiuni numite spirite, grupate la rândul lor în popoare de spirite (popoare spirituale). Evoluţiile primare prin întrupare urmăresc dezvoltările puterii energetice interioare ale monadelor şi a conştienţei folosirii ei pentru creşterea abilităţii de mişcare a fiecărei raze din întreaga radiaţie monadică.

Radiaţia monadică creşte proporţional cu creşterea compactizărilor interioare de energie fundamentală în monadă şi, proporţional cu ele, prin condiţiile de manifestare create de coordonatorii evoluţiilor noastre, creşte şi conştienţa monadelor în manifestare. Creşte experienţa totală, cresc şi se dezvoltă astfel seturi de înclinaţii native ale folosirii razelor din radiaţia totală.

Confuzia pe care o facem azi privind rostul trăirilor noastre pe Pământ se referă în principal la faptul că ne-am fi rupt de masa mare a dumnezeirii, prin dorinţă şi cădere. Dar nu este de loc adevărat: de fapt suntem aici, pe Pământ – ca şi în alte multe locuri din acest univers, pentru a înţelege că orice loc, din orice univers, ne formează obişnuinţe care pot fi folosite integral sau parţial – dar susţinute de restul blocului experienţei proprii – după vibraţia locului de trăire: indiferent dacă este nevoie să ne întrupăm sau să ne manifestăm direct, pentru a-i ajuta pe cei întrupaţi.

Evoluţiile dezvoltă astfel de înclinaţii în mod armonios între ele, creând obişnuinţa monadelor de a-şi urmări conştient, şi a-şi dezvolta folosirea razelor energetice în funcţie de disponibilităţie mediului ambiant: mai întâi în mod condus de canalizarea structurilor corporale, până ce se formează obişnuinţele de direcţionare a razelor fără “conductele” corporale, mişcând abil, flexibil fiecare rază din radiaţia proprie: în feluri diferite, dar toate armonizate între ele:
- şi razele proprii între ele, coerent şi priceput în diferite acţiuni învăţate: mişcare simultană sau consecutivă în spaţii, cu vibraţii ale razelor modelate după dorinţa proprie;
- dorinţa proprie este corelată, conform înţelegerilor universale ale evoluţiilor, cu necesităţile proprii şi, treptat, ale tuturor celor din jurul lor.
Ţelul comun unanim acceptat şi urmărit nu înseamnă estomparea diferenţelor de experienţă şi obişnuinţă proprie de manifestare, căci tocmai unitatea diferenţelor determină înţelegerea iubitoare a noilor monade care intră în evoluţii, aplecarea către necesităţile fiecăreia în paarte şi dezvoltarea felului lor propriu de a se manifesta în diversitatea pe care o conştientizează în jur. Care cu toate la un loc formează experienţa uriaşă de manifestare a tuturor monadelor şi a fiecăreia în felul său.

RADIAŢIILE MONADICE ÎN EVOLUŢII PRIMARE ÎNTRUPATE:
Este foarte important să înţelegem diferenţa între:
1. Radiaţii directe, de energie fundamentală, care provin de la:
- monadele spirituale, a căror radiaţie este suficient de puternică pentru a forma, prin atragere în razele lor, compactizări de fluxuri de filamente energo-materiale: corpuri, folosindu-le pentru a învăţa să-şi manifeste obişnuinţele învăţate treptat, de-a lungul unor evoluţii complexe;
- monadele-energii şi monadele-materii, aflate în filamentele circulante în spaţiile universice: inserate în creaţia energetică a filamentului, a cărui compactizare emite şi ea însăşi o radiaţie energetică; slabă, dar reală. Deşi aflate sub puternica protecţie a tecii filamentare, energia radiantă a monadelor trebuie diferenţiată de radiaţia destul de slabă a tecii filamentare, dar o susţine: chiar şi atunci când energiile tecii sunt diminuate, ca urmare a circulaţiei filamentelor prin structurile corporale din interiorul universurilor.

şi, pe de altă parte :

2. Radiaţia deosebit de puternică a corporalităţii în sine: a structurilor corporale prin care se manifestă la începutul evoluţiilor monadele spirituale, formate din filamente create din energie compactizată, alături de radiaţia creaţiilor materiale şi energetice, realizate de către evoluanţii avansaţi, creatori universali puternici şi pricepuţi: din fluxurile de filamente energo-materiale puternic compactizate.
Vom mai discuta despre faptul că filamentele nu pot fi considerate vii, aşa cum se consideră vieţuitoarele planetare: filamentele nu sunt însufleţite de monadele din interiorul lor, nu reflectă voinţă, emoţii şi înţelegeri ale monadelor interioare, căci ele nu au ajuns încă la o asemenea creştere, generatoare de manifestare concretă. Dar orice fel de creaţie materială – mai cu seamă creaţia directă din filamente compactizate, ale creatorilor avansaţi, dar şi creaţia materială realizată din structuri corporale (pământuri, lichide, structuri vegetale şi animale) poate fi percepută de către un observator atent drept “vie”, căci se poate percepe în felul ei discret respiraţia la unison a monadelor din interiorul filamentelor compactizate: o numim vibraţie !…

Astfel putem să ne obişnuim cu ideea că macro-structurile universului pot fi astfel de două feluri:
- macro-structuri pe care le putem numi vii, însufleţite de radiaţia monadică a unor întregi popoare de spirite: planete, stele şi galaxii: pe care le numim întrupări;
- macro-structuri create de către coordonatorii de evoluţii, din energie fundamentală puternic compactizată numai prin puterile uriaşe ale coordonatorilor de evoluţii, cu folosind fluxuri de filamente în acele structuri sau numai inserţii în anumite părţi din macrostructurile care le necesită.
Sunt confuzii mari azi din acest punct de vedere. Pentru a înţelege corect fenomenologia schimbărilor energetice pe care le percepem, a trăirii efective în mijlocul schimbării corporalităţii noastre sub impulsul energiilor noi, avem nevoie de depăşirea tuturor confuziilor, treptat, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare şi adaptării noastre la aspectele vieţii care ni se schimbă clipă de clipă.

Terapeuţii în general, care lucrează cu direcţionări de energii, nu cunosc de regulă particularităţile de funcţionare a structurilor micro-, şi macro-universice. Ei cred că operează cu energii pure, libere, dar în universurile materiale, operând la nivelul corpurilor noastre, nu este posibil aşa ceva: abia pe treptele evoluţiilor înălţate – evoluţiilor centrale, ale celor pe care popular îi numim Fii de Dumnezeu – învăţăm să ne folosim razele din radiaţia noastră monadică în vederea realizării unor lucrări de o astfel de adâncă profunzime, de maximă experienţă şi concentrare.

Să mai reţinem şi faptul că evoluţiile filamentare sunt tot evoluţii primare, sunt primele trepte de evoluţii primare, urmărind crearea unei baze energetice fundamentale de creştere a interioruluilor. Dar nu sunt evoluţii prin întrupare – deşi monadele aflate în interiorul filamentelor participă la întrupările altor monade, ale celor pe care le numim spirituale. Dar ele nu susţin propriile lor întrupări, ci doar participă, indirect în fond, la formarea întrupărilor altora, la formarea corpurilor materiale ale monadelor spirituale, aflate pe trepte de evoluţie superioare lor. Când vor creşte şi monadele din filamente, cu radiaţia lor astfel crescută îşi vor putea constitui corpuri materiale de întrupare: însă în stadiul lor incipient de evoluţie, radiaţia lor nu este încă suficient de puternică: nici pentru a fi reunite, pentru forma spirite, nici pentru a constitui, a susţine, a întreţine şi a folosi corpuri.

Tematica evoluţiilor prin intermediul corpurilor cuprinde – privind lucrurile prin intermediul radiaţiei monadice – un volum larg de abordări, pe care le vom discuta în timp, pe măsura necesităţii abordării altor studii. În studiile care abordează subiectul corpurilor de întrupare şi a manifestării spiritelor cu ajutorul lor, vom discuta deseori despre blocul radiaţiei spirituale format din:
- radiaţia monadelor, despre care deschidem discuţiile aici, care este manifestă în spaţiile universice: ori prin intermediul sistemelor corporale, ori nemijlocit, fără aportul sistemelor corporale;
- radiaţia proprie corpurilor de întrupare prin care se manifestă monadele în universurile materiale: a compactizărilor efective de filamente în radiaţia monadică;
- radiaţia câmpurilor corpurilor de întrupare şi manifestare a monadelor;
- radiaţia compactizărilor de filamente materiale realizate de monadele ajunse în fazele de creaţie materială conştientă: adică pe scurt, radiaţia energetică a obiectelor materiale realizate de monade în universurile materiale.
În concluzie, să reţinem faptul că nu orice radiaţie este monadică, spirituală, direct manifestă prin intermediul corpurilor.
Tot aşa cum nu orice compactizare de filamente energo-materiale este un corp susţinut de radiaţii monadice/spirituale. Creaţia spiritelor ajunse pe trepte avansate de creaţie materială nu este o întrupare, chiar dacă în creaţia mentală avansată apare o astfel de percepţie: o aparenţă de creaţie vie, în sens de întrupare. De fapt este o creaţie care are la bază o matrice din materie eterică, cu grad înalt de vibraţie a filamentelor de materie eterică, iar în punctele ei sensibile, atent alese, această matrice are inserate materiale fizice pământoase. Imaginea generală este de element viu, de construcţie vie, asemănătoare unei întrupări sau unui element planetar – unde planeta însăşi este o întrupare a unui întreg popor spiritual.
Vom detalia când va fi cazul.

Pornind de la ideea că toate monadele au o viaţă eternă îndreptată către învăţătură şi cunoaştere permanentă, trebuie să înţelegem că nici o monadă nu este însă indestructibilă, indiferent cât ar creşte şi câtă experienţă are în toate aspecte vieţii trăite. Dar orice monadă, crescând, îşi conştientizează propria existenţă, dorinţa de a şi-o conserva, apoi conştientizează necesitatea de a conserva, apăra şi dezvolta orice forme de viaţă din jurul său, apoi orice forme de viaţă din întreaga rază a radiaţiei sale, oricât de mare ajunge aceasta la un moment dat.
Iar la un moment dat al evoluţiilor va conştientiza tot ceea ce există şi poate deveni existentă în raza radiaţiei sale şi înafara ei, prin posibilităţile pe care le creează existenţa în sisne a energiei fundamentale.
Tocmai de aceea formelor de evoluţie protejată, filamentară, le continuă alte forme de evoluţie protejată: spiritele care se dezvoltă prin întrupări succesive, până când orice monadă ajunge să-şi poată proteja, conserva propria viaţă şi să aibă conştiinţa conservării oricăror forme de viaţă din spaţiile conştientizate din ce în ce mai complex şi mai profund. Sunt manifestări într-un fel indirecte ale monadelor, prin intermediul corpurilor lor materiale. Întruparea devine astfel deoporivă:
- o formă de protecţie a vieţii spiritelor care nu ştiu încă să-şi protejeze viaţa proprie şi a altor fiinţe asemenea lor, prin inconştienţa cu care se pot distruge involuntar una pe alta;
- o formă complexă de învăţătură, şi consolidare a acestei învăţături, privind folosirea complexă a forţelor radiante ale monadei nu numai în vederea protecţiei, ci în plus în vederea manifestării vieţii proprii prin desfăşurări de activităţi concrete, oferind la rândul său acelaşi fel de învăţătură şi semenilor, contribuind în acest fel la susţinerea eternităţii vieţii proprii şi a semenilor.
Se vor urmări elementele de dicţionar: Întrupare şi Corpuri .  

Intuiţii legate de monadele protejate în interiorul filamentelor care ne constituie şi nouă corpurile, ca şi cele ale tuturor vieţuitoarelor din jurul nostru, ale stelelor şi planetelor deopotrivă, conduc la ideea conform căreia monadele, spiritele care animă astfel de corpuri, s-ar afla în centrul nostru corporal aparent vital, adică izvorâtor de viaţă: inima. Confuzia are de asemenea la bază şi lipsa momentană de percepţie a celorlalte corpuri din sistemele noastre corporale, care trimit fluxuri bogate de energii în corpul fizic, fără de care inima şi celelalte organe interne ale corpului fizic s-ar opri definitiv. Mai mult, în spatele acestori trimiteri de fluxuri energo-materiale către corpul fizic stă radiaţia monadică – conul de radiaţie monadică care constituie corpurile prin puterea sa de atracţie, susţine, întreţine corpurile şi se manifestă prin intermediul lor: nu numai prin intermediul corpului fizic dar, în moduri diferite, şi prin celelalte corpuri, contribuind la armonizarea mai mult sau mai puţin evidentă a mişcării coerente a razelor monadice în mediul existenţial.

Discuţiile despre întrupări ne îndreaptă înţelegerea către noi înşine: oameni, în calitate de spirite întrupate, alături de întreg biosistemul planetar, planeta, celelalte planete şi stele care formează galaxii: toate fiind întrupări ale unor grupări mai mari sau mici de monade. Şi trebuie să înţelegem un aspect deosebit de frumos al vieţii noastre: radiaţia spirituală este ceea ce numim „suflet”, radiaţia spiritului care însufleţeşte materia, care o strânge şi o transformă în elemente de un deosebit ajutor pentru evoluţiile sale: la început numai prin corpuri şi, în timp ce învaţă să folosească corpurile sale, însăşi creaţia materială care îi dezvoltă manifestările şi o ajută să-şi ducă evoluţiile eterne.
Monada nu trăieşte numai prin corpuri, nu-şi trage viaţa nicidecum din corpuri, dar învăţând să-şi hrănească, să-şi protejeze corpurile şi să le folosească, învaţă despre tot ceea ce trebuie să facă pentru a-şi întreţine etern viaţa şi a o folosi pentru proprie dezvoltare şi pentru ajutor oferit altora.

Aşadar, în profunzimea fiecărui corp se află ori o monadă individuală, ori un spirit (un grup de monade individuale), ori un grup de spirite care radiază cu forţe şi abilităţi specifice dezvoltării şi experienţei pe care o are.
Spiritul este forma cea mai răspândită de evoluţie în universul nostru, fiind un univers specific manifestării monadelor pe primele lor trepte de evoluţie. Radiaţia spiritului aflat într-un alt univers, Universul Spiritual Primar, aflat în profunzimea tuturor universurilor materiale (Universul Fizic, Universul Astral şi Universul Cauzal) este concentrată şi canalizată către aceste universuri materiale, unde se constituie, în radiaţia spiritului, sisteme corporale în funcţie de puterea energetică a spiritului.
O întrupare foloseşte aşadar două feluri de universuri:
- universul care adăposteşte şi protejează monadele şi grupările de monade între ele: Universul Spiritual Primar. Prin structurile sale şi prin protecţiile interioare create de către coordonatorii evoluţiilor, se anulează sau se restrânge – după necesităţi – contactul şi relaţiile directe între monade şi între orice grupări de monade (spirite, popoare de spirite), precum şi circulaţia spiritelor în interiorul său Universului Spiritual Primar. Structurile sale interioare şi exterioare creează condiţiile necesare întrupării spiritelor: manifestării lor exterioare prin intermediul corpurilor materiale, în universurile materiale;
- universurile materiale: sunt spaţii special amenajate, în care fondul lor specific este format din fluxuri energo-materiale de diferite nivele de vibraţie, circulante în energia fundamentală care scaldă întreg Centrul de evoluţie. Fiecare univers material are acest fond filamentar de vibraţii diferite, în segmentul cărora circulaţia filamentară interioară se încadrează în multe subsegmente interioare. Se permite astfel realizarea unei corporalităţi variat reprezentată, prin care fiecare monadă în parte învaţă să-şi folosească radiaţia proprie în funcţie de particularităţile locale, conştientizând moduri diverse de acţiune proprie şi de acţiune a celor din jurul lor.

Universurile materiale crează astfel în principal condiţii pentru ca spiritele să fie ajutate să nu se distrugă unele pe altele şi să înveţe să se manifeste aici indirect, canalizându-şi radiaţia energetică prin intermediul corpurilor lor.
Folosirea întrupării, manifestării monadelor în universurile materiale, ajută în acelaşi timp la creşterea conştienţei de sine a monadei chiar din cele dintâi trepte ale evoluţiilor sale, a conştientizării forţelor sale energetice prin efortul de a-şi coordona şi armoniza mişcările prin corpuri, apoi a formării obişnuinţei de a folosi fiecare fel de rază, de forţă la început prin intermediul corpurilor – folosindu-le ca pe nişte canale extrem de sensibile pentru fiecare rază proprie în parte, învăţând să le orienteze prin voinţa sa în diverse feluri de manifestări, după experienţa proprie: aflată mereu în creştere.

Să privim lucrurile şi din alt unghi de vedere, pornind de la faptul că aceste corpuri, cu diversele lor structuri compacte, se formează prin atragerea fluxurilor de filamente în partea cea mai puternică a radiaţiei spirituale.
Radiaţia spiritului curge dincolo de corpuri, unde se formează compactizări mai puţin dense de filamente energo-materiale: ele sunt câmpurile protectoare şi hrănitoare ale corpurilor. Corpurile nu-şi trag filamentele hrănitoare direct din fluxurile circulante, ci prin magnetismul corpurilor şi puterea remanentă a radiaţiei monadice, filamentele sunt atrase în acest câmp, de unde plexurile corpurilor fluidice preiau automat fluxurile, cu mult mai multă uşurinţă. Simultan, monada învaţă să-şi conştientizeze hrănirea prin necesitatea de susţinere a corpului fizic – cu vibraţia cea mai joasă, printr-un efort care o ajută să conştientizeze treptat orice fel de hrănire automată a corpurilor de vibraţie înaltă.

În continuare, radiaţia spirituală curge mai departe, dincolo de corpuri şi de câmpurile lor: spiritele învaţă să perceapă spaţiile în care se află, alţi întrupaţi din jurul lor, activităţile lor care se desfăşoară în acelaşi fel ca şi cele desfăşurate de ele înseşi. Învaţă diferite feluri de percepţii folosindu-şi diferite raze din radiaţia proprie, învaţă să-şi întreţină, să-şi protejeze, să se deplaseze şi să relaţioneze cu alţi întrupaţi.

Toate acestea sunt învăţături care au la bază obişnuinţa spiritelor de a-şi concentra partea cea mai puternică a radiaţiei în zona corpurilor, iar treptat, pe măsura creşterii şi întăririi radiaţiei, a creşterii experienţei de folosire a razelor, a creşterii flexibilităţii lor, spiritele îşi pot trimite razele la distanţe din ce în ce mai mari, unde pot efectua lucrări din ce în ce mai complexe.
Corpurile specifice fiecărei plnete, din fiecare sistem stelar, din fiecare galaxie, prin vibraţiile lor, prin formele, volumele şi structurile lor favorizează conştientizarea treptată şi folosirea fiecărei raze din blocul întregii radiaţii pentru manifestări diferite.

Atât corpurile, cât şi manifestările spiritelor prin intermediul lor sunt de fapt proporţionale cu dezvoltarea structurilor interioare ale monadelor şi cu experienţa de manifestare acumulată. Fiecare rază aparţine de fapt unui set de raze de aceeaşi natură sau de naturi apropiate între ele. Cu timpul, odată cu creşterea puterii energetice a spiritelor, fiecare rază, din fiecare set, ajunge să fie folosită separat de celelalte, putând forma singură un corp. Ceea ce nu înseamnă că va creşte numărul de corpuri progresiv, pe măsura creşterii puterii radiaţiei, dar în medii diferite, în condiţii diferite, se pot constitui forme de corpuri diferite. Se formează astfel treptat obişnuinţa monadelor de a-şi folosi fiecare rază în universice diferite, în situaţii diferite. Chiar dacă sistemele corporale sunt complexe la începutul evoluţiilor, treptat ele se simplifică, dar razele nu rămân niciodată nefolosite ci, în continuare, vor fi folosite în mod diferit: la început în acelaşi univers, dar în locuri diferite, în straturi diferite, apoi în straturi diferite din universuri diferite.

Să discutăm şi despre o altă confuzie. Un asemnea parcurs evolutiv nu presupune, în primul rând, faptul că radiaţia în sine are şi dezvoltă voinţă, capătă experienţă şi inteligenţă în folosirea acesteia, ci monada este aceea care îşi manevrează propria radiaţie din ce în ce mai complex şi conştient: ea este, şi rămâne etern singurul motor al manifestărilor sale. Ea este aceea care capătă putere, care înţelege esenţa vieţii şi creaţiei în orice condiţii de trai, consolidând intenţia sa de protejare a vieţii proprii şi a tuturor semenilor săi.

EVOLUŢII SIMULTANE PRIN INTERMEDIUL CORPORALITĂŢII
Am reţinut faptul că în evoluţiile primare, radiaţia monadică este canalizată în alt univers. Ea nu se desfăşoară însă toată în acelaşi spaţiu pentru a forma exclusiv un sistem corporal de manifestare treptat conştientizată, ci este canalizată în toate cele trei universuri materiale, chiar dacă la început nu-şi conştientizează trăirea decât într-un singur univers. Se formează automat, prin structurile inter-universice, canale de întrupare către toate cele trei universuri materiale, dar la începuturi monadele îşi conştientizează trăirea doar într-un singur univers: ori în Universul Astral, ori în Universul Fizic, şi abia după o evoluţie îndelungată în Universul Cauzal. În fiecare din aceste trei universuri există câte un corp corespondent celorlalte două universuri şi astfel monada învaţă să se manifeste prin corpuri de natură asemănătoare, dar aflate în universuri (spaţii) de vibraţii diferite.
În final, evoluţiile ajung să dezvolte monadelor orientări şi apoi manifestări complexe în toate universurile şi, în continuare, să coordoneze evoluţiile tuturor monadelor aflate în evoluţii proprii în toate universurile: materiale şi spirituale deopotrivă.

Există o necesitate ca monada să ajungă şi să rămână la înţelegerea spaţialităţii şi temporalităţii, pentru a-şi înţelege esenţa vieţii, şi să o înţeleagă în continuare ca fiind diferită totuşi de forma manifestării sale: să înţeleagă că monada este ea însăşi trăitoare, radiaţia este energie fundamentală folosită pentru manifestare, iar corpurile sale sunt instrumente ajutătoare pentru învăţături. Evoluţiile primare par a îndepărta la un moment dat monadele de la folosirea spaţialităţii şi temporalităţii, atunci când ele ajung să se poată manifesta simultan în spaţii diferite şi atunci când par a-şi înţelege eternitatea şi nu le mai interesează temporalitatea.
Dar continuarea evoluţiilor prin secvenţialitatea trăirilor: pas după pas, în clipe diferite, aflate într-un şir neîntrerupt, determină revenirea şi rămânerea în înţelegerea folosirilor secvenţiale şi simultane deopotrivă, necesare învăţăturilor proprii şi ajutorului pe care îl vor oferi generaţiilor viitoare de evoluanţi, în eternitatea vieţii lor.

Evoluţiile care folosesc în mod exclusiv întruparea: le numim evoluţii primare, se desfăşoară până când se formează şi se consolidează bine conştientizarea necesităţii protecţiei vieţii monadelor în orice condiţii, înţelegerea şi aprofundarea unei conştiinţe avansate, cu germeni noi de continuă înălţare: conştiinţa evoluţiei universale protejate de distrugerea de sine şi de distrugerea altor spirite. În acelaşi timp, evoluţiile primare urmăresc obţinerea unei manifestări flexibile şi fluide a fiecărei raze din radiaţia spirituală, în orice condiţii de trăire curentă, în orice punct al universurilor materiale.

În concluzie, în cursul evoluţiilor primare se formează, în mod canalizat şi protejat prin intermediul corpurilor, abilităţile de folosire a blocului radiaţiei monadice: în totalitatea lui şi pe seturi de raze.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
7. Radacinile spirituale ale efectelor radiatiei monadice in planul vietii pamantene

Anumite înţelegeri ale funcţionării radiaţiei monadice – formarea şi efectele ei în diverse planuri ale universului – ne ajută să aprofundăm cauzele manifestărilor noastre, nu numai diferite de la o monadă la alta, dar…

6. BLOCUL ENERGETIC RADIANT AL MONADELOR: RESPIRAŢIA RADIANTĂ – RITMURI ŞI EFECTE

Să reţinem aşadar faptul că suntem monade întrupate, iar această exprimare presupune, în lumea universului material în care ne manifestăm acum, următoarele componente ale procesului de întrupare: – monada: care învaţă…

Dictionar