03. Filamente energo-materiale

02: Detalii privind circulația filamentelor energo-materiale

I. IDEI PRINCIPALE :
Nu există filamente în stare de nemişcare, nicăieri în universuri. Mişcarea liberă în interiorul filamentului, precum şi circulaţia filamentelor în spaţiile universice, şi între universuri este inspirată din circulaţia celulelor fundamentale şi a monadelor primordiale în curenţii, mai groşi sau mai subţiri, din energia fundamentală a spaţiilor aflate înafara Centrului de evoluţie.
În interiorul Centrului de evoluţie, circulaţia filamentelor are două direcţii de mişcare:
1. În interiorul unui univers material (Universul Fizic, Universul Astral şi Universul Cauzal): circulaţia are loc numai în interiorul fiecărei subzone a universului, între cele două bariere universice care delimitează subzona universică. Astfel încât ele nu circulă niciodată de la o subzonă la alta sau de la o zonă la alta a universului;
2. Între universuri: circulaţia nu se desfăşoară de la orice univers la oricare altul, ci numai din universul material de circulaţie curentă a filamentelor (în oricare dintre universurile materiale: Fizic, Astral şi Cauzal) şi Universul Central care este locul creării şi remodelării filamentelor: din subzona de circulaţie în Universul Central şi, după remodelare, înapoi, în subzona pentru care au fost pregătite prin remodelare: în aceeaşi subzonă sau în subzona următoare, de vibraţie mai mică.

Forma sub care circulă filamentele în interiorul universurilor materiale, pecum şi între ele şi Universul Central poate fi:
- desfăşurată: pe toată lungimea filamentului, sub formă de aţe care se atrag reciproc, formând fluxuri mai mult sau mai puţin voluminoase, care circulă între galaxii şi în interiorul galaxiilor. Cea mai mare parte a circulaţiei filamentelor are loc sub această formă;
- ghemuită, restrânsă, aparent sferică (interiorul rămânând neschimbat în fondul său), în regiunile cosmice în care forţele de atracţie ale galaxiilor se estompează, făcând loc altor desfăşurări necesare evoluţiilor: în principal în structurile barierelor interzonale şi inter-subzonale.

Aduse din Universul Central direct în subzona cu vibraţie proporţională cu aceea a filamentelor, prin porţile barierelor interzonale (şi inter-subzonale), filamentele se atrag reciproc formând fluxuri uriaşe de filamente, circulante în mediul cosmic prin puterea de atracţie a nucleelor galaxiilor locale.
În interiorul galaxiilor sunt atrase de corpurile de întrupare (stele, planete, vieţuitoarele planetare) şi, prin circulaţia lor în astfel de corpuri ele lasă o parte din energiile tecilor filamentare în corpurile traversate. Vibraţia le scade şi, când ea devine mică, filamentele sunt eliberate din corp, fiind înlocuite cu altele noi.
Circulaţia de acest fel are loc întotdeauna sub formă desfăşurată.
În acest fel are loc circulaţia filamentelor prin întreaga subzonă: prin atrageri şi eliberări de fluxuri de la o galaxie – la alta de vibraţie mai joasă.
Circulaţia astfel se desfăşoară până când filamentele nu mai sunt atrase de nici o galaxie din subzonă, ajungând astfel în structurile barierei care delimitează subzona locală de subzona următoare, de vibraţie mai mică.
Barierele inter-subzonale despletesc fluxurile de filamente şi preiau ultimele energii în structurile lor, lăsându-le sub forma înfăşurată (sferică) în care vor pleca în Universul Central pentru remodelare.

DEZVOLTAREA MONADELOR ÎN INTERIORUL FILAMENTELOR
Pentru înţelegerea diverselor particularităţi create de existenţa şi circulaţia filamentelor circulante în mediile universurilor materiale, este necesară înţelegerea specificului de evoluţie a monadelor din filamente. În funcţie de evoluţiile monadelor interioare are loc creaţia filamentelor, remodelarea lor şi organizarea circulaţiilor lor în, şi între universuri.
Dezvoltarea monadelor poate fi percepută în mod curent prin creşterea vibraţiei lor, a luminiscenţei lor şi a sunetului lor fundamental.
O altă particularitate a dezvoltării monadelor este şi creşterea treptată a gradului lor de conştienţă, perceput încă dinainte de intrarea lor în Centrul de evoluţie, numai de către coordonatorii evoluţiilor.
Pe parcursul evoluţiilor se dezvoltă:
– conştientizarea condiţiior de trai, în mijlocul cărora evoluăm, modelate şi remodelate permanent de către coordonatorii de evoluţii, în funcţie de necesităţile trăirilor tuturor;
– conştientizarea propriilor noastre evoluţii, a creşterilor noastre, pe un “drum” ajutat încă de la primele forme ale evoluţiilor noastre – evoluţiile filamentare.
Nu discutăm despre conştiinţă deocamdată, căci monadele au un oarecare grad de conştienţă încă dinaintea începerii evoluţiilor organizate în Centrul de evoluţie, dar nu şi conştiinţa moralităţii, a ajutorului pe care îl pot oferi altor semeni.

PARTICULARITĂŢI ALE FILAMENTELOR
Filamentele, în funcţie de dezvoltarea monadelor din interior, au ele înseşi diverse particularităţi, folosite de către corporalitatea noastră, dar nu numai: chiar desfăşurarea lor, circulaţiile lor în fluxurile bogate care umplu universurile materiale, oferă mediilor noastre de trai specificităţi prin care ne formăm, de mici, manifestări variate, întărindu-ne permanent radiaţia spirituală.
După modul de desfăşurare a simţirilor, a trăirilor monadelor în interiorul filamentului, acesta trebuie să aibă lungimi, volume interioare, densitaţi ale energiilor interioare care să ţină cont de necesităţile de trăire ale monadelor. Ele pot fi astfel mai lungi sau mai scurte, mai subţiri sau mai voluminoase, şi după numărului monadelor interioare şi după necesităţile lor de trăire.
Filamentele radiază în acelaşi timp luminiscenţă, adică lumina radiaţiei în exterior a energiei filamentului, precum şi sunet fundamental total al filamentului.
Vibraţia filamentelor nu este oferită de mişcarea în sine a fluxurilor, ca de ceva mecanic, ci de respiraţia monadelor interioare. Cum fluxurile de filamente cuprind exemplare asemănătoare, care se atrag reciproc, respiraţia la unison formează vibraţia filamentelor din fluxurile circulante. Unirea uriaşelor fluxuri de filamente, compactizate în jurul radiaţiei monadelor, a spiritelor, formând corpuri, conduce la formarea unei vibraţii de fond, deosebit de puternică în felul ei, a corporalităţii materiale prin care se manifestă monadele spirituale – care se va adăuga vibraţiei radiaţiei monadice, spirituale.

Filamentele cu monade înaintate în evoluţia lor vor avea caracteristici generale crescute faţă de cele cu monade aflate în primele lor faze de evoluţie: luminiscenţă crescută, sunet fundamental puternic şi vibraţie mare. În funcţie de caracteristicile de acest fel al filamentelor, universurile care le găzduiesc vor avea un specific oferit de vibraţia, luminiscenţa şi sunetul fundamental momentan al monadelor.

II. DETALII ŞI DISCUŢII ASUPRA TEMEI :
Este necesar în primul rând să reţinem că nu există filamente în stare de nemişcare, nicăieri în universuri. Filamentele, de fapt fluxurile de filamente aflate în mişcare formează temelia manifestării tuturor formelor de evoluţie ale monadelor în universurile materiale.
Mişcarea liberă în interiorul filamentului şi circulaţia filamentelor în spaţiile universice şi între universuri este inspirată din circulaţia celulelor fundamentale şi a monadelor în curenţii, mai groşi sau mai subţiri, din energia fundamentală a spaţiilor aflate înafara Centrului de evoluţie.

Să ne amintim din prima parte a studiului filamentelor energo-materiale direcţiile principale de circulaţie ale acestora, cu câteva precizări detaliate:
1. În interiorul unui univers material (unul dintre universurile: Fizic, Astral sau Cauzal) : circulaţia are loc numai în interiorul unei subzone a universului, între cele două bariere universice care delimitează subzona. Astfel încât ele nu circulă niciodată de la o subzonă la alta sau de la o zonă la alta a universului.
Intrarea filamentelor are loc prin structurile barierei de vibraţia superioară. Circulaţia se desfăşoară numai prin legea atracţiilor universice: între galaxii, atrase de nucleele acestora, şi în interiorul galaxiilor, între stelele şi planetele galaxiei locale. Ieşirea filamentelor, spre remodelare, se face numai prin bariera următoare şi numai spre Universul Central – locul de remodelare – niciodată spre o altă subzonă universică sau alt univers;
2. Între universuri: circulaţia nu se desfăşoară de la orice univers la oricare altul, ci numai din universul material în care au circulat filamentele şi Universul Central: care este deopotrivă locul creării şi remodelării lor. Reîntoarcerea filamentelor în universul material pentru care au fost pregătite astfel are loc numai prin lucrarea, hotărârea coordonatorilor-creatori.

Procesul circulaţiei filamentelor energo-materiale în spaţiile universice şi între universuri stă la baza evoluţiilor noastre în orice etapă. Nu numai în evoluţiile primare învăţăturile noastre se bazează pe constituirea corpurilor de întrupare, ci şi în derularea trăirilor şi evoluţiilor în eternitatea vieţii monadice: în calitate de ajutători ai tuturor generaţiilor noi de monade care intră la întrupare în Centrul de evoluţie.

DESPRE PERCEPŢIILE LEGATE DE EXISTENŢA ŞI CIRCULAŢIA FILAMENTELOR
Studiul circulaţiei filamentelor în spaţiile locale se bazează pe o percepţie cu totul subtilă, ultrasensibilă. Percepţiile noastre sunt permanente la nivel subconştient, iar pe acest proces se bazează nu numai învăţăturile din evoluţii: pe obişnuinţa deja formată subconştient, cu elementele generale, în linii mari, care urmează a fi învăţate în formă conştientă, detaliată şi mereu dezvoltată – ci şi consolidările învăţăturilor primite anterior. Toate la un loc astfel nu mai au nevoie de un timp foarte îndelungat, ci un timp consacrat doar temelor care, prin înclinaţiile monadei, nu sunt percepute la începutul evoluţiilor decât la nivel global, superficial, având nevoie de reluări cu subansamble de consolidat.
La nivel conştient, o astfel de percepţie este totală, profundă pentru spiritele creatoare conştiente avansate (pe Pământ: oamenii) dar numai în perioadele de vibraţie planetară foarte înaltă.
Pe măsura diminuării vibraţiei planetare – fenomen care ţine exclusiv de diminuarea treptată a vibraţiei filamentelor – spiritele creatoare avansate se obişnuiesc cu concentrarea din ce în ce mai avansată, prin căutare, prin studiu bazat pe conştientizarea necesităţii căutării menţinerii şi dezvoltării cunoaşterii: în cazul nostru, a filamentelor şi a circulaţiei filamentelor în spaţiile universice, având corpuri cu senzori specializaţi din ce în ce mai avansaţi în percepţii înaintate. Întrupatul foloseşte direct, pe loc în cunoaşterile sale toate informaţiile preluate, legate de momentul trăirii, lucrării, alegând din informaţiile câmpului planetar doar ceea ce necesită în lucrarea sa.
Restul câmpului şi al experienţei întrupatului, fondului informativ de care este conştient dar nu are nevoie să-l folosească, rămâne ca fond intuitiv al acelei perioade, al aceluiaşi front de lucru al întrupatului: dar neparticipativ efectiv, ca într-un buzunar la care el are acces conştient atunci când simte că are nevoie.
În etapa de vibraţie scăzută, joasă, filamentele îşi pierd din vibraţia înaltă, iar întreaga creaţie: întrupări şi creaţii materiale ale întrupaţilor creatori îşi diminuează treptat: vibraţia, intensitatea luminiscenţei proprii şi sunetul fundamental. Percepţiile spiritelor creatoare conştiente – oamenii pe Pământ – scad din intensitate şi volum, circulaţia filamentară nu mai este percepută la nivelul optim pentru derularea vieţii şi creaţiei lor. Dar trebuie să înţelegem că acest lucru este necesar pentru că nu mai sunt folosite filamentele pentru o creaţie materială mentală directă din ele, ci creatorii preiau din biosistemul planetar şi chiar din compoziţia planetei părţi deja create (părţi corporale de fapt – ale planetei: pământuri, lichide, metale, cristale, apoi părţi vegetale şi părţi animale) pe care le remodelează permanent. Nevoile devin altele şi specializările corporale se modifică astfel pentru ajutor: cele vechi rămân însă şi ele într-un plan situat la graniţa dintre subconştient şi conştient: o numim intuiţie şi ea este creatoare de impulsuri care ajută conştientul în direcţia preocupărilor curente.
Este de fapt acelaşi proces care se petrece în etapa de vibraţie înaltă, cu specializări pe măsură, dar în care întrupatul alege din câmpul informaţional planetar ceea ce îi ajută în învăţături. Vârfurile subconştientului de azi sunt exact ceea ce trebuie întrupatului, dar efortul de a alege din informaţiile câmpului planetar şi al experienţei proprii se substituie efortului de a fi atent pe interior, pe simţirea proprie, pentru a percepe vârfurile subconştientului participativ la lucrările conştientului şi a lua deciziile corecte.

Însă nici circulaţia, şi nici modificarea vibraţiei fluxurilor de filamente nu se mai percepe decât atunci când procesul este deja înaintat: şi în diminuarea vibraţiei, şi în creşterea ei – adică după schimbarea fluxurilor de filamente: după refacerea, remodelarea lor. Totuşi pe Pământ spiritele umane sunt deja obişnuite cu asemenea schimbări când are loc coborârea din vibraţii înalte – dar nu sunt obişnuite încă cu ridicări pe măsura creşterii vibraţiei planetare: greutatea pe diminuare de vibraţie este aceea de a se adapta unei noi vieţi – greutatea de a suporta ridicarea vibraţiei se leagă de ruperea de obişnuinţa cu vibraţia joasă, chiar dacă ea a fost deosebit de obositoare.
Schimbarea obişnuinţelor de fapt este greutatea întrupaţilor într-o asemenea fenomenologie planetară, la începutul evoluţiilor.

Percepţia coordonării proceselor legate de circulaţia filamentelor, de către marii creatori şi coordonatori ai evoluţiilor, este sensibil simţită de creatorii conştienţi avansaţi, în cea mai mare parte a evoluţiilor lor curente: la nivele foarte înalte de vibraţie planetară, cu corpuri optime de trăire. Ei lucrează în asemenea condiţii direct cu fluxuri de filamente în creaţia lor, creaţie a cărei realizare o armonizează cu corpurile proprii, pe care şi le cunosc întrutotul: şi constituire, şi schimbare în etape normale de trăire proprie.
În perioade de vibraţie joasă, în condiţii mai grele de trăire, chiar şi ei pierd obişnuinţa de a cunoaşte şi înţelege asemenea procese: care stau la baza corporalităţii lor şi a tuturor furnizorilor lor de materiale pentru creaţia lor materială.
Dar pe măsura înaintării în evoluţii, toate spiritele se obişnuiesc şi în această direcţie.
Până în această etapă, de creatori conştienţi avansaţi, întrupaţii nu percep circulaţia filamentară: iar aceasta se datorează numai faptului că ea este fluidă, lină, realizată în aşa fel încât să nu fie perturbate vieţile şi simţirile spiritelor necreatoare.

ALTE DETALII ALE CIRCULAŢIEI FILAMENTELOR
Aşadar am spus că filamentele formează temelia existenţială a tuturor formelor de evoluţie ale monadelor în universurile materiale.
Este de accentuat această idee: a tuturor monadelor aflate în evoluţii, indiferent de forma lor de manifestare: prin întrupare sau prin trăire în interiorul filamentelor.
În ceea ce priveşte evoluţia monadelor spirituale, care învaţă să se manifeste atent, coerent, conştient, prin intermediul corpurilor materiale constituite din filamente, permanenta mişcare a fondului universic filamentar conduce la crearea condiţiilor de mişcare, conturare şi dezvoltare a mişcărilor galactice în principal,cu toate întrupările pe care le poate cuprinde orice galaxie, în orice punct al tuturor universurilor materiale.
De altfel, acest fenomen, al mişcării monadelor nu este unul creat artificial, dincolo de obişnuinţele monadelor. El apare înafara Centrului de evoluţie şi este vorba despre o circulaţie primordială a celulelor fundamentale şi a monadelor formate din grupări de celule, duse de valul mişcării firelor de energie aflate în mişcare în spaţiile fundamentale. Mişcarea monadelor are loc astfel permanent în fondul energetic fundamental al stării primordiale în care au fost create universurile, ca spaţii delimitate formal în straturile energiei fundamentale. Mişcarea între stările, dimensiunile fondului primordial au dat naştere, şi nasc permanent fluxuri energetice primordiale, cu grosimi, volume şi viteze diferite, apoi celule energetice fundamentale care se atrag, se unesc şi formează în cele din urmă monade: cu urmările evoluţiilor pe care le cunoaştem acum în linii mari, în spaţiile protejate pe care le numim Centre de evoluţie.
Impulsul de mişcare al filamentelor îşi are originea chiar în deplasarea lor prin marile structuri multifuncţionale pe care le numim bariere interzonale şi bariere inter-subzonale, care separă între ele spaţiile interioare ale universurilor în zone şi subzone universice.
Ele ar putea fi pur şi simplu transferate dintr-un univers în altul: din universul de creare a filamentelor (Universul Central) în orice punct al universurilor materiale. Dar în acest fel ar dura un timp substanţial până când s-ar forma mişcarea de pătrundere a fluxurilor noi în circulaţia filamentară continuă din mediul universic al barierelor.
Mai mult, mişcarea permanentă din mediul universic ar fi încetinită în preajma barierelor, cu formarea de mişcări (vortexuri) care şi ele ar determina alte deformări în mediul universic, cu efecte asupra mişcării galaxiilor şi reţelelor matriceale care le unesc şi le susţin în egală măsură. S-ar încetini mişcările şi alte funcţii pe care le au barierele interzonale şi intersubzonale, alte circulaţii pe care nu le-am detalit prea mult în aceste studii deocamdată, dar care vor face subiectul viitoarelor expuneri.
Astfel înţelegem de ce este necesară intrarea în oarecare viteză, cu un impuls iniţial substanţial din Universul Central: de creaţie şi remodelare a filamentelor, precum şi trecerea lor prin porţile care funcţionează multisens: sensibile la viteza mai mare sau mai mică a circulaţiei din zona în care sunt direcţionate noile fluxuri. Vom înţelege astfel că acest mod de exprimare: “multisens”, “funcţionare multisens”, orientează şi cercetătorul către înţelegerea multor funcţionalităţi ale barierelor:
– colectarea filamentelor epuizate dintr-o anumită subzonă a universului;
– modelarea, între structurile interioare ale barierei, a formei de deplasare a filamentelor, care va permite adaptarea vitezei lor de deplasare între universuri, pentru a limita cât mai mult mişcările în preajma structurilor barierelor – de predare/preluare a filamentelor;
– primirea şi eliberarea mai departe a filamentelor noi/reînnoite/reformatate în funcţie de necesităţile monadelor interioare şi ale variaţiei vibraţiei mediului local – pentru monadele spirituale întrupate.
Acestea sunt doar funcţiile legate de circulaţia filamentară. La toate acestea se adaugă funcţiuni ale barierelor legate de circulaţia entităţilor dimensionale şi a celor centrale între dimensiunile structurale ale universului, legate de circulaţia marilor blocuri spirituale piramidale între zonele şi subzonele unievrsului, ale circulaţiei blocurilor şi roiurilor spiritelor galactice din zona a III-a a universului, precum şi al secundarilor care vin din Universul Secundar – în mod individual pentru secundari şi/sau în grupuri spirituale proprii.
Este bine de cunoscut formele sub care circulă filamentele, întrucât sunt multe confuzii azi privind conştientizarea diverselor formaţiuni perceptibile de către oameni, mai ales în perioadele de vibraţie înaltă a ritmurilor planetare. Confuzia cea mai frecventă este aceea între entităţile astrale circulante în acelaşi mediu universic ca şi noi, întrupaţii cu corp fizic, şi monade, sau spirite care ar circula fără nici un fel de corp în mediul – aerul – planetar. Alte confunzii: între circulaţia aceloraşi entităţi astrale şi dimensionale, şi filamente ghemuite, sub formă sferică, care ar circula astfel în jurul nostru, în aerul planetar sau prin sistemul nostru stelar, prin galaxie.
Asemenea formaţiuni: monade, spirite întregi, filamente circulante sub formă sferică în mediul galactic local vom vedea că nu este posibil să percepem direct, cu ochii noştri fizici, cu structurile noastre oculare. O altă confuzie se referă la o presupusă circulaţie a monadelor şi spiritelor independente, fără nici un fel de corpuri: înafara stării lor filamentare (protejate în patul filamentar) nu este posibil să circule nici o monadă şi nici un spirit, ele putând distruge prin radiaţia lor părţi uriaţe ale universului fizic. Monadele spirituale nu au, cu atât mai mult, fiind uriaş dezvoltate comparativ cu cele din filamente, nici un fel de acces direct în universurile materiale; doar radiaţia lor pătrunde în universurile materiale, filtrată şi concentrată prin cămăşi (pături) protectoare: şi proprii – ale monadelor care se întrupează, şi universice – care delimitează universurile între ele. Am discutat în prima parte a acestui studiu despre rolul protecţiilor în viaţa tuturor monadelor-energii şi a monadelor-materii, aflate în evoluţii personale în patul filamentelor lor. Astfel înţelegem că acelaşi principiu călăuzitor acţionează şi în cazul monadelor spirituale, care folosesc filamentele pentru constituirea sistemelor lor corporale.

Să urmărim mai departe circulaţia filamentelor: forma sub care circulă filamentele poate fi:
– desfăşurată, pe toată lungimea filamentului, sub formă de aţe care se atrag reciproc, formând fluxuri mai mult sau mai puţin voluminoase, care circulă între galaxii şi în interiorul galaxiilor;
– ghemuită, sferică, în regiunile cosmice în care forţele de atracţie ale galaxiilor se estompează, făcând loc altor desfăşurări necesare evoluţiilor: în principal în structurile barierelor interzonale şi inter-subzonale.
Cea mai mare parte a circulaţiei filamentelor are loc sub formă de aţe, sub formă desfăşurată. Percepţia generală este de fir ondulat în mişcare, dar o astfel de ondulare nu este legată neapărat de mişcarea în deplasare, ci de faptul că filamentele pierd din stratul exterior al tecii lor porţiuni mai mult sau mai puţin limitate, sub formă de puncte sau fâşii întregi; apar astfel porţiuni cu vibraţie mai joasă, sub forma unor depresiuni (gropi) în suprafaţa firului, care se extind cu fiecare parcurgere de sisteme stelare şi de galaxii întregi. Filmentul pierde astfel treptat din compactizarea sa superficială, din elasticitatea sa, pierde din vibraţie, pierzând şi din luminozitatea sa, şi din sunetul său fundamental clar, total pe care îl are la începutul călătoriei sale prin spaţiul subzonei.

Ambele forme sunt specifice unor anumite feluri de circulaţie despre care putem să urmărim câteva detalii acum, urmând ca viitorul, odată cu creşterea vibraţiei medii planetare, să neajute să descoperim din ce în ce mai multe detalii.
Circulaţia filamentelor începe de fapt din universul de creaţie: Universul Central. Aduse, transferate din Universul Central direct în subzona cu vibraţie proporţională cu aceea a filamentelor, prin porţile barierelor interzonale (şi inter-subzonale), filamentele se atrag reciproc formând fluxuri uriaşe circulante în mediul cosmic, intergalactic, prin puterea uriaşă de atracţie a nucleelor galaxiilor locale.
Transferul filamentelor se face prin structurile barierelor inter-zonale şi inter-subzonale. Din preajma barierelor, amestecându-se cu fluxurile existente deja în subzonă, ele sunt antrenate în mişcările deja existente în subzonă, către sfera atracţiilor nucleelor galaxiilor locale.
În interiorul galaxiilor, filamentele sunt atrase de corpurile de întrupare ale spiritelor şi grupurilor, popoarelor de spirite: stele, planete, vieţuitoarele planetare. Prin circulaţia lor în interiorul unor astfel de corpuri, ele lasă o parte din energiile tecilor filamentare în corpurile traversate. Vibraţia le scade şi, când ea devine mică, filamentele sunt eliberate din corp, fiind înlocuite cu altele noi.
Circulaţia de acest fel are loc întotdeauna sub formă desfăşurată.
În acest fel are loc circulaţia filamentelor prin întreaga subzonă: prin atrageri şi eliberări de fluxuri de la o galaxie – la alta de vibraţie mai joasă.
Totul continuă până când filamentele nu mai sunt atrase de nici o galaxie din subzonă, ajungând astfel în structurile barierei care delimitează subzona locală de subzona următoare, de vibraţie mai mică.

Pentru că am discutat despre forma în care filamentele pot circula, să înţelegem şi faptul că modificarea formei filamentelor este legată de circulaţia lor în preajma şi în mijlocul funcţionării acestor bariere. În toate mişcările intra-, şi inter-galactice, circulaţiile au loc în fluxuri formate din filamentele care se atrag între ele în funcţie de vibraţia proprie.
În preajma barierelor, după ce au parcurs întreaga subzonă universică, fluxurile ajung în fuioare subţiri, căci ele nu mai au putere de atracţie foarte mare – nici să se lase atrase, nici să atragă la rândul lor – din cauza sărăcirii tecii filamentului de energiile pe care le-au lăsat prin trecerea lor prin corpurile străbătute în circulaţiile anterioare.
În fuioare de acest fel, ele trec prin câmpurile puternice ale straturilor interioare ale barierelor, direcţionate de la un strat la altul prin puterea porţilor interioare, care le atrag şi le reorientează în funcţie de gradul mai mult sau mai puţin înaintat de deteriorare a tecii lor. O barieră este fomată din multe rânduri de “ziduri” paralele: structuri compacte interioare, formând între ele câmpuri de energie fundamentală deosebit de puternice, adică foarte puternic compactizate.
Fuioarele sunt aşadar atrase de porţi: porţi care sunt tot forme de celule constituite pe acelaşi principiu ca şi celulele de stabilizare vibraţională ale matricei planetare.
În preajma barierelor filamentele ajung cu o formă puternic ondulată, aşa cum am descris mai sus: din cauza pierderii, sub formă de puncte, apoi de fâşii, a unor părţi importante din energia lor superficială. Sub puterea mare de atracţie a barierelor, filamentele se destind total, se întind din forma lor ondulată, pentru a se despărţi total unele de altele. Fuioarele trec prin celulele porţilor ca printr-o sită: portalul este compus în interior dintr-o multitudine de mici celule, care răresc fuioarele şi mai mult. Trecând prin mai multe rânduri de porţi şi câmpurile lor, fuioarele se despletesc total şi, în formă individuală, nelipite între ele, filamentele îşi revin la forma lor ondulată, încreţită. Ele „se plimbă” mai departe între structurile barierei, lăsându-şi ultimele energii în celulele porţilor; când ajung în acest stadiu, ele se află în punctul de formă critică – dar nu ca distrugere – pentru că filamentul nu se poate distruge, ci exact atât de gol cât poate fi, lăsând energia sa între porţi. În acest fel, ele nu mai pot circula pe partea cealaltă a porţilor, în subzona următoare, unde nu mai sunt utile nicicărei forme de corporalitate. La final, le găsim sub formă de bule, încolăcite, după care, în această formă individuală, aşa cum de altfel au sosit iniţial, cândva, din Universul Central, ele se întorc din nou în Universul Central pentru regenerare şi reformatare, dacă şi după cum este cazul.

DEZVOLTAREA MONADELOR ÎN INTERIORUL FILAMENTELOR
Pentru înţelegerea diverselor particularităţi de prezentare a filamentelor care circulă în mediile universurilor materiale, este necesară înţelegerea specificului de evoluţie a monadelor din filamente. În funcţie de ele, şi de evoluţiile lor are loc creaţia, remodelarea filamentelor şi organizarea circulaţiilor lor în, şi între universuri.
Mişcarea filamentelor în mediile universice conduce monadele interioare la o mişcare odată cu valul, pe care o vor înţelege mai târziu: conştientizarea rolului filamentelor, a ajutorului pe care ele îl oferă evoluanţilor mai înaintaţi, stă la baza înţelegerii multor subtilităţi ale evoluţiilor de ajutători – evoluţii care îşi au şi rădăcinile, şi dezvoltările cu ajutorul semenilor, şi pentru a oferi ajutor altor semeni. Asemenea forme protejate de evoluţie, de mişcări ale monadelor – ale noastre de fapt – se desfăşoară sub forme inconştiente la începuturile evoluţiilor: de fapt există şi o formă de inconştienţă, dar şi de conştienţă cu privire la cele care se desfăşoară în interiorul şi în exteriorul lor. Se poate exprima totul comparativ cu treptele următoare de evoluţie. La orice nivel de trăire există o formă, mai mult sau mai puţin dezvoltată, de conştientizare a interiorului şi a exteriorului monadei, dar pe măsura avansărilor în evoluţii, a creşterii conştientizărilor interiorului propriu şi exteriorului care ne ajută prin impulsurile sale să creştem mereu noi înşine, începem să le înţelegem şi, mai ales, să ne formăm o imagine privind:
– conştientizarea condiţiior noastre de trai, în mijlocul cărora evoluăm: este o creaţie înaltă şi subtilă de care beneficiem fără deosebire, în calitate de evoluanţi ajutaţi, protejaţi, la nivelul macro- şi micro-cosmosului. Ele sunt realizate de către fraţii noştri mai vechi, mai experimentaţi: în crearea şi remodelarea permanentă a condiţiilor noastre de trai: ale fiecărei monade în parte şi ale tuturor la un loc. Şi despre acestea am discutat mai sus;
– conştientizarea propriilor noastre evoluţii, creşteri, a trăirilor de-a lungul desfăşurării etapelor noastre de creştere, pe un “drum” ajutat încă de la primele forme ale evoluţiilor noastre – evoluţiile filamentare; creştem, învăţăm să creăm, să protejăm, să creăm condiţii pentru alte valuri de monade care intră la întrupare, aşa cum şi noi am crescut şi am fost ajutaţi la rândul nostru.
Nu discutăm despre conştiinţă deocamdată, căci monadele au un oarecare grad de conştienţă încă dinaintea începerii evoluţiilor organizate în Centrul de evoluţie, dar nu şi conştiinţa moralităţii, a ajutorului pe care îl pot oferi altor semeni.

Urmărind, în creşterea noastră, descoperirile care ne conduc la înţelegerea primelor noastre forme de evoluţii protejate, privind generaţiile noi de monade aflate în primele lor faze de evoluţie, începem să descifrăm, să conştientizăm rădăcinile profunde ale propriilor noastre evoluţii: cu manifestări, trăiri, simţiri ale noastre chiar din interiorul filamentelor. Ne înţelegem astfel evoluţiile următoare, evoluţii spirituale – sub forme de asemenea protejate: evoluţie în grup numit spirit, specifice monadelor cu o puterea energetică crescută, care ajung să folosească filamentele pentru corporalitatea lor de întrupare, pentru a creşte neîncetat prin manifestare corrporală. Şi încet, treptat, monadele spirituale îşi cresc, prin îmbogăţirile permanente ale experienţei lor, conştientizările despre care discutam referitor la primele faze de evoluţie. Toate modurile de existenţă în universurile materiale au acest dublu scop pe care îl necesită monadele aflate în evoluţii primare:
– trăirea proprie exterioară, manifestarea curentă proprie în mijlocul altor trăiri, ale altor monade şi altor diverse grupuri de monade, chiar dacă ea este mai mult sau mai puţin conştientizată în raport cu exteriorul, cu mediul în care se desfăşoară trăirea;
– perceperea, cunoaşterea, înţelegerea modului propriu de evoluţie treptată, ca învăţătură privind cunoaşterea de sine: cunoaşterea profilului spiritual propriu şi al celor din jur, precum şi a formelor de reunire a monadelor în formaţiunea pe care o numim spirit.

PARTICULARITĂŢI ALE FILAMENTELOR
Filamentele sunt aşadar forme de protecţie ale monadelor din interiorul lor, un interior în care se desfăşoară formele lor de simţire, de trăire. Şi vom dezvolta acest lucru.
Pe de altă parte, aşa cum ştim acum, ele sunt create şi remodelate în funcţie de dezvoltarea interioară a monadelor. Dezvoltarea monadelor poate fi percepută în mod curent prin creşterea vibraţiei lor, a luminiscenţei şi a sunetului lor fundamental. O altă particularitate a dezvoltării monadelor este creşterea gradului de conştienţă proprie care, oricât ar fi de scăzut la început, el este perceput încă dinainte de intrarea monadelor în Centrul de evoluţie: numai de către coordonatorii de evoluţii.
Toate particularităţile lor de evoluţie în interiorul filamentelor sunt folosite în primul rând de către corporalitatea noastră, dar nu numai: chiar desfăşurarea circulaţiilor lor, în fluxurile bogate, care umplu universurile materiale, oferă mediilor noastre de trai specificităţi prin care evoluîm, prin care ne formăm, de mici, manifestări variate, întărindu-ne permanent radiaţia spirituală.

Să detaliem.
La început, în filamentele-energii, monadele sunt aşezate în filamente după profilul lor spiritual: după asemănarea lor privind semnele de înclinaţie, de înaintare în evoluţii, de care îşi pot da seama numai coordonatorii evoluţiilor noastre. În continuare, această formaţiune va sta la baza constituirii spiritelor – grupări de monade care învaţă să se ajute reciproc, unele pe altele.
După modul de desfăşurare a simţirilor monadelor în interiorul filamentului, acesta trebuie să aibă lungimi, volume interioare, densitaţi ale energiilor interioare care să ţină cont de necesităţile de trăire ale monadelor. Ele pot fi astfel mai lungi sau mai scurte, mai subţiri sau mai voluminoase, şi după numărului monadelor interioare, şi după necesităţile lor de trăire. Numărul monadelor, la începutul evoluţiilor lor în treapta “energii” este de fapt gruparea iniţială de monade care mai târziu vor forma grupul monadic fundamental al spiritului, în evoluţiile primare ale monadelor. Un asemenea spirit este format din 2-10 monade, ca spirit de bază, fundamental. Mai târziu, monadele din acest filament iniţial vor avea nevoie de alte surori, pe măsura creşterii conştientizărilor lor: de aceea discutăm despre creşterea conştientizărilor monadelor în evoluţiile filamentare – cu efecte puternic perceptibile în planul modificării filamentelor. Chiar dacă sunt foarte mici încă, evoluţiile lor au multe trepte, cu trăiri, cu simţiri aflate mereu în dezvoltare, folosindu-şi forţele radiante proprii, individuale sau în grupuri mai mari sau mai mici. Toate conduc la necesitatea adăugării unor alte monade, care vor forma în evoluţiile viitoare, spirituale, alte spirite: care vor fi în continuare surori, monade care evoluează asemănător. Sunt frăţiile spirituale, iar asemenea frăţii provin şi ele din adăugarea în filamente, în treptele de evoluţie filamentară, de noi monade, formând astfel treptat filamentele de pe ultimele subtrepte ale evoluţiilor monadelor energii, apoi formând filamentele de pe treapta monadelor-materii: deosebit de bogate în monade, formând forţe de coeziune în interior şi forţe de atracţie în exterior: acestea fiind mult mai puternice între filamentele-materii – comparativ cu filamentele-energii. Iată la ce pot conduce astfel de forţe:
– energiile: adică filamentele-energii, circulă în mediul universic fără oprire, nu au stabilitate spaţială şi nu pot forma corpuri. A spune că un corp este format din energii este incorect, căci ele nu pot forma structuri care să fie stabile în spaţiu şi în timp. Dar proprietatea naturală a acestor filamente, conform necesităţilor monadelor din interiorul lor, este folosită pentru energizarea corpurilor: corpurile de întrupare ale monadelor din grupările spirituale sunt constituite din filamente-materii – filamente care exercită unele asupra celorlalte atracţii puternice, stabile în timp. Coeziunea structurilor formate astfel din filamente-materii este menţinută însă mult mai mult timp prin energia pe care filamentele-energii o cedează prin circulaţia lor în corpurile materiale;
– materiile: adică filamente care cuprind un număr din ce în ce mai mare de monade interioare, care evoluează şi au nevoie să simtă prezenţa fraţilor de acelaşi fel din jur. Ele îşi disting radiaţiile din ce în ce mai puternice, ca prezenţe efective în jur, în interiorul filamentului care le hrăneşte şi protejează. Totodată se formează şi întăreşte şi o tendinţă de mişcare de apropiere între mnadele-materii, începând o astfel de evoluţie prin mişcare, aproape perceptibilă, dar reală, în interiorul filamentului. Când mişcarea interioară devine mai mare – chiar dacă nu atât de mare încât să influenţeze mişcările exterioare ale filamentului sau nicidecum să-l distrugă din interior, coordonatorii evoluţiilor lor le schimbă modul de evoluţie: prin forme de trăire pe care le numim spirituale, adică prin formarea unui spirit, format din foştii primi-fraţi din filamentele-energii, prima formă de obişnuire a monadelor între ele. Monadele au crescut între timp, au acumulat suficient de multă putere energetică pentru a susţine un corpuşor mic în primele faze, apoi din ce în ce mai mare, mai complex, un adevărat sistem corporal în devenire, susţinut prin creşterea puterii radiante a spiritului. Urmează diversificarea razelor spirituale şi întărirea lor, treptat, pe măsură ce spiritul învaţă să folosească în diferite direcţii fiecare rază astfel dezvoltată. Evoluţiile continuă, în felul pe care îl cunoaştem acum.

Revenind la filamente, ele vor fi, aşadar: mai scurte sau mai lungi, în funcţie de numărul de monade interioare care au nevoie de spaţiul interior de trăire şi de hrănire din patul filamentar. Hrănirea directă a monadelor nu înseamnă nici consum interior energetic propriu zis, nici deşeuri rezultate din acest fel de hrănire. Căci „hrana” energetică fundamentală a monadelor este de fapt o trecere a energiilor absorbite prin osmoză, din patul filamentului în interiorul monadei, din care o mică parte a acestei forme de inspir-aţie rămâne compactizată în celulele fundamentale ale monadei, iar restul energiei iese în exteriorul ei prin expir-aţie, tot osmotic – dar tot în patul filamentului.
În funcţie de compunerea interioară a filamentului nu este hotărâtă numai lungimea lui – pentru spaţiul vital al monadelor din interior – ci şi compactizarea patului energetic interior. Iar asemenea caracteristici oferă şi o radiaţie energetică a întregului filament pe măsura unei asemenea constituiri. Teaca interioară a filamentului este indestructibilă pentru orice forţă exterioară a lui, dar este permeabilă la vibraţia, luminiscenţa şi sunetul fundamental al interiorului. Filamentul în totalitatea sa devine astfel radiant în modul său propriu, particular, oferind exteriorului energia sa hrănitoare.
Aceasta este baza de compunere a corporalităţii materiale de pretutindeni în univers. Împletirea circulaţiilor ambelor feluri de filamente – energii şi materii – ajută la menţinerea structuralităţii corporale universice pentru un timp mai lung decât ar exista fără asemenea folosiri reunite.

Filamentele radiază în acelaşi timp luminiscenţă: lumina radiaţiei în exterior a energiei filamentului şi sunetul fundamental total al filamentului. Vibraţia lui este oferită nu de de mişcarea în sine a fluxurilor, de ceva mecanic; vibraţia pe care ajungem noi, evoluanţii, să o percepem, conştientizând-o treptat, este oferită de respiraţia monadelor, descrisă la momentul discuţiei despre hrănire, mai sus. Cum fluxurile de filamente cuprind exemplare asemănătoare, care se atrag reciproc, respiraţia la unison formează vibraţia filamentelor din fluxurile circulante. Unirea uriaşelor fluxuri compactizate în jurul radiaţiei monadelor, a spiritelor, conduce la formarea unei vibraţii de fond, puternică în felul ei, a corporalităţii materiale prin care se manifestă monadele spirituale – care se va adăuga vibraţiei radiaţiei monadice, spirituale. Se va forma astfel un cumul de vibraţie specifică al sistemului spiritual compus, în ordinea puterilor radiante, din:
– monada/spiritul, prin radiaţia sa desfăşurată structural în interiorul ei însăşi, după cum sunt dispuse structurile lor interioare ale monadelor şi păturile energetice care le protejează;
– sistemul corporal cu toate structurile lor interioare şi exterioare, a căror compactizare este şi ea puternic radiantă – chiar dacă nu atât de puternic radiantă ca şi monadele;
– câmpurile corpurilor din sistemul corporal propriu, formate din energie fundamentală şi filamente, atrase şi compactizate în jurul corpurilor, tot în radiaţia spiritului.
Întregul sistem spiritual formează şi radiază în exteriorul său:
– vibraţia provenită din respiraţia corporalităţii energo-materială (compusă din filamente energo-materiale cu monade interioare), a câmpurilor şi a spiritului care pulsează radiaţie energetică în spaţiul universic unde se întrupează;
– luminiscenţa radiaţiei spirituale în puterea căreia se formează corpurile, luminiscenţa corpurilor şi a câmpurilor formate în jurul corpurilor;
– sunetul fundamental al compactizărilor de aceeaşi natură: a radiaţiei spirituale, a sistemului corporal şi a câmpurilor lor.

Astfel putem să înţelegem că totalitatea formelor de:
– circulaţie filamentară în fluxuri bogate, existente în mediul universic;
– întrupări comune: planete (cu planetoizi), stele şi galaxii întrupate şi întrupările individuale din preajma, şi de pe planetele, stelele şi galaxiile întrupate;
– radiaţiile de întrupare ale tuturor evoluanţilor aflaţi la întrupare pe, şi în preajma planetelor şi stelelor simultan în spaţiile universice,
formează laolaltă fondul de vibraţie, luminiscenţă şi sunet fundamental al universului local: al fiecărui univers în parte şi al tuturora la un loc.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
03. Detalierea necesității studiului filamentelor energo-materiale

Discuţii ample asupra acestui subiect, împreună cu prietenii mei, mă conduc la înţelegerea necesităţii adăugării unor detalii în plus privind studiile despre filamentele energo-materiale.Aşa cum am mai spus, este deosebit de…

01: Generalități privind filamentele energo-materiale

I. NECESITATEA STUDIULUI:În acest stadiu al trăirilor noastre pe Pământ, ne este necesar să cunoaştem bine toate elementele care stau la baza:– formării corpurilor noastre, dar şi a corporalităţii tuturor spiritelor întrupate…

Dictionar