02. Universuri

03. Schema generală a universurilor din Centrul de evoluție

Universurile sunt macrostructuri care, în totalitatea lor, constituie Centrul de evoluţie în care trăim. Ele sunt create de monadele care au acumulat o experienţă deosebit de bogată pentru a le simţi necesitatea, a pregăti spaţiul destinat unor acţiuni de mare anvergură care să le justifice existenţa, crearea, dezvoltarea şi remodelarea permanentă. Toate aceste acţiuni sunt desfăşurate în spaţii special amenajate, în funcţie de necesităţile proprii oricăror grupări de monade care le folosesc. În continuare, tot monadele creatoare organizează evoluţiile altor monade, care intră mereu, val după val, în interiorul Centrului de evoluţie, în spaţiile universurilor. Mici fiind, şi neputându-şi coordona singure propriile evoluţii, marii Creatori le coordonează în fiecare etapă a trăirii lor, devenind împreună utilizatori ai universurilor: începând cu înşişi Creatorii, continuând cu fiecare generaţie nouă de monade care intră în evoluţii.
Organizarea şi coordonarea evoluţiilor presupune adaptarea permanentă a structurilor universice la orice fel de nouă necesitate a monadelor. Totul este necesar, mai cu seamă în primele lor etape de evoluţie, când monadele cu înclinaţii asemănătoare sunt reunite sub formă de spirite, în vederea uşurării primelor forme de învăţături privind folosirea forţelor lor energetice interioare.
Universurile sunt astfel spaţii interioare ale Centrului de evoluţie, despărţite prin pături compactizate de energii, care păstrează în delimitările lor vibraţii corespunzătoare scopului pentru care au fost constituite. În interiorul lor sunt create condiţii pentru evoluţii protejate ale monadelor care îşi pot manifesta astfel forţele interioare în relaţii cu semenii lor. Fiecare univers în parte are astfel structuri interioare potrivite scopului pentru care au fost create.
Întreg Centrul de evoluţie, cu toate structurile sale universice, sunt create în energia fundamentală care le scaldă şi vitalizează întraga Creaţie. Tot energia fundamentală constituie şi baza de creaţie a fluxurilor de energii puternic compactizate, folositoare universurilor de vibraţie foarte înaltă, cât şi a creaţiei filamentelor-energii şi filamentelor-materii din universurile materiale. Astfel de filamente incorporează, hrănesc şi protejează monadele micuţe, nou intrate în Centru de evoluţie, care nu au încă putere de susţinere a unor corpuri, dar prin existenţa lor în filamente contribuie la crearea corpurilor monadelor mai evoluate, mai puternice, care îşi constituie corpuri din fluxurile, mănunchiurile acestor filamente care circulă în universuri.
Energia fundamentală are aceeaşi vibraţie generală oriunde în interiorul şi în exteriorul Centrului de evoluţie, în fiecare univers în parte. Dar fiecare univers are o vibraţie potrivită după specificul rostului său, iar această vibraţie este oferită de volumul fluxurilor de filamente energetice şi materiale circulante în spaţiile delimitate. De aceea numim fiecare univers în parte, fiecare structură a oricărui univers după particularităţile sale de vibraţie în cadrul său general de existenţă, oferită de diferite creaţii din interiorul său.
Este însă necesar să înţelegem că fiecare structură şi substructură din Centrul de evoluţie îşi poate schimba vibraţia fără limite, în funcţie de necesităţi, dar toate structurile rămân proporţionale între ele din punct de vedere vibraţional, formând permanent un întreg mereu funcţional spre acelaşi scop, pe fiecare treaptă de evoluţie în parte.
Fiecare segment vibraţional de funcţionare este şi rămâne proporţional cu vibraţiile grupurilor de spirite care evoluează momentan în interiorul lor. Aceasta înseamnă că spiritele nu sunt obligate să parcurgă aceeaşi formă fixă de evoluţie, ci că evoluţiile se adaptează mereu înclinaţiilor de bază ale spiritelor care le parcurg.
De aceea este mai corect să folosim denumiri şi nu valori absolute, căci toate valorile se modifică de la o perioadă scurtă de timp la alta, într-o variaţie permanentă, dar fără să se piardă funcţia de existenţă şi funcţionare, necesare monadelor care trăiesc în mediul creat pentru ele cu multă grijă şi înţelegere de către Creatorii-coordonatori.
Structurile interioare, create şi întreţinute cu infinită grijă de către Creatorii-coordonatori ai Centrului de evoluţie, sunt astfel realizate pentru:
– constituirea, delimitarea şi susţinerea stabilităţii fiecărui univers în parte;
– întreţinerea unei vibraţii locale şi susţinerea unei circulaţii constante a fluxurilor de energii şi materii specifice fiecărui univers.

Conform scopului fiecărui univers în parte, clasificarea generală a universurilor pune în evidenţă gradul de înaintare în evoluţii a monadelor:
– universuri materiale: structuri în care spiritele şi monadele îşi constituie corpuri materiale pentru manifestarea forţelor lor energetice interioare. Universurile materiale sunt: Universul Materiei Fizice (sau, pe scurt: Universul Fizic), Universul Materiei Astrale (sau, pe scurt: Universul Astral) şi Universul Materiei Cauzale (sau, pe scurt: Universul Cauzal).
– universuri spirituale: structuri în care spiritele şi monadele individuale trăiesc sau se manifestă direct, fără corpuri de manifestare materiale. Universurile spirituale sunt: Universul Primar, universul Secundar şi Universul Central.

Universurile materiale sunt structuri ataşate unuia dintre universurile spirituale, şi anume – Universului Primar. În condiţiile create, şi prin intermediul special şi direct al Creatorilor-coordonatori ai evoluţiilor, monadele grupate în spirite îşi constituie corpuri materiale din fluxurile circulante în spaţiile universurilor materiale. Este o formă de trăire gândită şi creată special pentru monadele aflate în primele lor faze de evoluţie, când se pot distruge unele pe altele în mod mai mult sau mai puţin conştient. Pe măsura creşterii puterii interioare a monadelor, precum şi a experienţei totale de manifestare la diferite nivele de vibraţie, monadele ajung să conştientizeze distrugerile pe care le pot face şi învaţă să-şi modeleze comportamentul spre susţinerea, întărirea vitalităţii proprii şi a semenilor lor – şi nicidecum spre distrugerea lor. În astfel de moment al înaintărilor lor în evoluţii, ele pot renunţa la manifestarea prin corpuri şi se pot învăţa să se manifeste direct, de la monadă la monadă. Pentru asemenea forme de manifestare, pentru învăţături şi pentru realizarea unor seturi de forme de ajutor oferit generaţiilor următoare de monade care intră în evoluţii, sunt create universuri separate: Universul Secundar şi Universul Central.
Universurile spirituale se pot studia conform liniei de prezentare a vibraţiei lor, începând cu vibraţia cea mai mare, astfel:

1. UNIVERSUL CENTRAL
Este cel dintâi spaţiu protejat de evoluţie a monadelor creatoare, actuale coordonatoare ale tuturor evoluţiilor care se desfăşoară în Centrul de evoluţie astfel creat de ele. Acest univers cuprinde toate structurile necesare creării în continuare de noi structuri, alături de posibilităţi de remodelare şi diversificare a celor existente deja, după cum experienţa – deja uriaşă – în creaţie şi coordonare – li se dezvoltă şi lor, fără îndoială, fără oprire. Atât experienţa lor, cât şi structurile create şi remodelate, se dezvoltă urmând astfel de direcţii (remodelare şi diversificare), dar se dezvoltă şi din punctul de vedere al ajutorului acordat unor blocuri uriaşe de monade care au urmat – şi urmează fără oprire – acelaşi drum al evoluţiilor ca şi marii Creatori-coordonatori. Ei oferă mereu condiţii şi ajutor specializat monadelor care evoluează în Centrul creat, ţinând ei înşişi seama de păstrarea liniilor de personalitate ale fiecărei monade în parte. Drumul şi ţelul este comun tuturor, modul de trăire, de manifestare, este propriu fiecărei monade în parte, urmând modul de formare şi creştere natural al fiecărei monade. În acest fel, toate monadele pot ajunge să se manifeste într-un singur gând, într-o singură simţire, într-o unire a unor diversităţi cu totul deosebite. În această uniune, fiecare monadă îşi păstrează experienţa personală cu care îşi aduce o contribuţie imensă la ajutorul specializat, oferit monadelor de o infinită diversitate a forţelor lor interioare, aflate în evoluţii.
Universul Central cuprinde în interiorul său toate celelalte structuri universice, într-o îmbrăţişare creatoare şi protectivă, păstrând mereu, cu vibraţia sa uriaşă, neegalată de alte structuri interioare, un echilibru permanent al spaţiilor de evoluţii din întreg centrul.
Astfel de structuri cuprind:
– spaţii de primire a monadelor micuţe, care intră permanent în Centrul de evoluţie din spaţiile neorganizate din exteriorul Centrului de evoluţie; spaţii de clarificare a felului de manifestare a monadelor nou intrate, prin cunoaşterea căruia se vor forma grupuri de evoluţie primară: grupuri de existenţă filamentară, spirituală, evoluţiile în grupuri mai mari, care vor forma popoare spirituale şi grupările de populaţii spirituale din parcursul evoluţiilor primare;
– spaţii de creaţie a compactizărilor energo-materiale – filamente – care circulă în cuprinsurile universurilor materiale, de manifestare ale monadelor spirituale primare;
– spaţii de evoluţie personală a monadelor centrale pentru specializarea în forme de creaţie superioară, în ajutor oferit diferitelor trepte de evoluţie, în coordonări ale unor verticale mai mult sau mai puţin extinse pe spaţiile unui univers, mai multor universuri sau a tuturor universurilor la un loc;
– spaţii de creaţie şi coordonare legate de fiecare univers în parte, indiferent dacă este vorba de universuri spirituale sau de universuri materiale afiliate Universului Primar;
– alte spaţii corelate cu activitatea celorlalte universuri pentru învăţături de treaptă, căci marile trepte de evoluţie încep şi se finalizează aici, în Universul Central (sunt procese care se denumesc în religiile pământene: “Întoarcerea la Tatăl”).

2. UNIVERSUL SECUNDAR
Este universul monadelor care şi-au însuşit cunoaşterea manifestărilor de bază ale liniilor generale de evoluţie: creaţia şi nu distrugerea, respectarea vieţii de orice fel, necondiţionat, ajutorul altruist. Şi toate acestea continuă să se aprofundeze de-a lungul evoluţiilor secundare, însă fără sprijinul fraţilor de spirit, căci evoluţiile secundare nu se mai duc în frăţie spirituală, aşa cum se petrec lucrurile în evoluţiile primare. Toţi secundarii desfăşoară în evoluţiile lor trăiri cunoscute de ei din etapa primară, dar derulate pe cont propriu şi corelate cu cele ale tuturor secundarilor de pretutindeni.
Pentru a învăţa, pe de o parte, un asemenea fel de existenţe corelate, şi pe de altă parte, pentru a aprofunda învăţăturile de ajutor oferit şi primit în orice condiţii de întrupare, s-au creat spaţii separate:
– de celelalte universuri: Universul Secundar;
– în celelalte universuri: în Universul Primar cu universurile materiale ataşate: spaţii speciale în galaxiile din zona I a Universului Fizic (adică în zona special creată evoluaților primari în formele de început ale întrupărilor lor). Astfel de spaţii necesită structuri complexe, protejate, cu particularităţi deosebite ale planurilor de vibraţie în câmpul universal. Sunt spaţii necesare formării obişnuinţelor de manifestare individuală a monadelor, evoluţii în care ele sunt ajutate de monade diferite de foştii fraţi de spirit: secundari şi centrali cu sarcini speciale de ajutor pentru cei care îşi încep evoluţiile fără acei fraţi spirituali cu care erau obişnuiţi în evoluţiile spirituale. De aceea, şi în Universul Astral, şi în Universul Cauzal – la fel ca şi în Universul Fizic, în care ne aflăm acum – se creează spaţii speciale, care însă păstrează caracteristicile generale ale evoluţiilor din universul Secundar, însă păstrând proporţiile care diferenţiază vibraţional universurile între ele.
Structurile Universului secundar nu sunt atât de complexe aşa cum sunt cele ale Universului central, dar legăturile sale cu structurile interioare ale fiecărui univers în parte, şi cu toate elementele specifice ale fiecărei zone de vibraţii din universuri sunt mult mai puternice, mai complexe şi mai directe. Căci secundarii sunt, la ei acasă – în Universul Secundar – entităţi ajutătoare prin excelenţă, dintre care cei mai cunoscuţi sunt cei aflaţi pe ultimele 2 trepte de evoluţie secundară: îngerii şi arhanghelii. Chiar dacă îngerii se întrupează în număr foarte mic pe o planetă de felul Pământului (adică în medie cam 20 în acelaşi timp la nivelul populaţiei omeneşti de azi), iar arhanghelii nu se întrupează de loc cu corp fizic, ei ajută permanent din Universul Secundar în cea mai mare parte, sau din dimensiunile structurale paralele ale zonei I din Universul Fizic. Primele trepte ale secundarilor (arhetipurile de 4 generaţii, cu învăţăturile lor deosebit de complexe) se întrupează aproape fără întrerupere în universurile materiale ale primarilor şi sunt permanent ajutaţi de secundarii din dimensiunile paralele sau direct din Universul Secundar.
Structurile Universului Secundar, precum şi elementele multi-dimensionale structurale ale Universului fizic ajută împreună la păstrarea unor vibraţii optime evoluţiilor primare locale, prin vibraţii conduse cu multă grijă cu ajutorul tuturor acestor structuri interactive. Se păstrează în acelaşi timp şi legăturile cu celelalte universuri materiale de manifestare, prin care se pot ţine simultan în cunoaştere toate populaţiile din universuri, pentru ca toţi evoluanţii să înveţe să se orienteze în spaţii şi în timpuri diferite (prin comparaţii între diferite perioade ale trăirilor personale), să poată învăţa tot ceea ce învaţă semenii lor, în acelaşi timp: fie că este vorba despre primari, fie că este vorba despre ajutătorii lor secundari.

3. UNIVERSUL PRIMAR
Este universul cu vibraţia cea mai joasă dintre toate universurile spirituale, ceea ce însă nu este datorat unor păcate ale întrupaţilor, cum ne-am obişnuit să discutăm, ci vibraţiei spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor. Mai mult, în interiorul său, structurile sale de aşezare şi de protecţie sunt create astfel încât să ofere loc de trăire optimă pentru monadele care formează spiritele, grupurile de spirite care formează popoarele spirituale, precum şi monadele independente secundare şi centrale, care urmează aceeaşi cale existenţială (adică de întrupare) cu spiritele primare pe care le ajută. Aceste structuri protejează în mod diferenţiat spiritele între ele şi tot diferenţiat le oferă spaţii individuale pentru existenţă.
Structurile acestui univers păstrează spiritele şi monadele independente în stare de nemişcare: adică nu permit monadelor să circule în universul lor, sau să fie circulate (aşa cum sunt monadele-energii şi monadele-materii, în filamente), individual sau în grupurile lor proprii, nici duse de către fluxurile de energii fundamentale care le scaldă şi le hrănesc. Astfel sunt obişnuite spiritele primare să trăiască în această fază a evoluţiilor lor şi tot aşa vor trăi până la dezvoltarea lor complexă, de-a lungul tuturor evoluţiilor lor primare. Este o nemişcare relativă, căci monadele pot respira în voie, preluând şi eliberând energii sub protecţia păturilor (cămăşilor) spirituale care le ajută. Fluxurile de energie compactizată, după puterea de suportare a diferitelor grupuri de spirite, au libertatea să circule în spaţiile universului, însă nu şi monadele din spiritele primare – şi chiar secundarii aflaţi la începutul treptei lor de evoluţie.
Spiritele nu se pot orienta în spaţiile vaste ale universului, la începuturile evoluţiilor lor şi se pot ciocni, provocându-şi daune pe care nu le-ar mai putea remedia, căci odată cu orice stricăciune memoriile monadelor s-ar deteriora ireversibil, provocându-le rupturi, fracturi în cunoaşterile personale. Mai târziu, când vor acumula experienţă de orientare, se vor confrunta cu lipsă de orientare în decelarea rapidă a diferenţelor între hrana proprie şi alte vieţuitoare în acelaşi mediu de trai, sau între ameninţări la adresa propriei lor vieţi şi lucrări ale altor vieţuitoare care nu ameninţă cu nimic viaţa proprie sau condiţiile proprii de susţinere a vieţii. Până la formarea unei experienţe de manifestare individuală, echilibrată şi corect orientată, spiritele vor fi adăpostite, protejate prin pături (cămăşi) energetice şi hrănite prin intermediul fluxurilor circulante cu putere de pătrundere unidirecţională prin toate cămăşile spirituale. Odată cu căpătarea unei suficiente experienţe de orientare în spaţii, spiritele îşi pot reduce treptat aglomeraţiile spirituale proprii (din propriul grup spiritual şi din popoarele spirituale) până când vor putea să evolueze independent. Şi, ceea ce este cel mai important lucru pentru ele, învaţă să-şi protejeze viaţa, şi s-o protejeze şi pe aceea a altora, în jurul lor. În acest moment, monadele încep să evolueze faţă în faţă, într-un univers separat – Universul Secundar – unde învaţă în continuare să se manifeste fără să aducă prejudiciu nici cărui semen al lor.
Până la însuşirea şi consolidarea unor asemenea învăţături, monadele grupate eficient astfel se află în imposibilitatea de a interacţiona, pentru conservarea propriei lor vieţi: în acest Univers spiritual Primar.
Însă specificul acestui univers nu este numai acela de a crea condiţii de protecţie şi hrănire a monadelor. Una dintre cele mai subtile, şi totodată complexe şi puternice funcţiuni ale sale este crearea unor legături între fiecare spirit, fiecare monadă din spiritele aflate în evoluţii simultane şi universurile materiale în care se constituie corpurile lor de manifestare: corpuri prin care monadele învaţă să se manifeste treptat în mod echilibrat, în lumile care li se creează.
Legăturile spiritelor între ele şi între lumile materiale – adică formele universice care le ajută să-şi manifeste forţele energetice personale – sunt specifice acestui univers. Forţele radiante ale monadelor sunt direcţionate prin canale special constituite, care au vibraţia proprie fiecărei monade, fiecărui spirit şi fiecărui grup spiritual în parte. Aceste canale au proprietatea de a se adapta, în limitele unei anumite perioade de evoluţie a monadelor, tuturor variaţiilor de vibraţie care vin de la fluxul radiant al monadei + vibraţiile care vin din celălalt capăt al canalului, din universul material de întrupare.
Acestea sunt cele mai importante legături ale universurilor pe care le numim: Primar şi ale universurilor materiale ataşate celui Primar, prin prisma cărora se susţin întrupările tuturor spiritelor primare şi ale ajutătorilor secundari şi centrali care se întrupează în mijlocul primarilor: pentru a le oferi învăţături şi ajutor în înţelegerea, extinderea şi consolidarea lor.
Asemenea canale, la un loc, formează o structură oarecum independentă de funcţionare, o anexă a Universului Primar – ea însăşi putând fi considerată un univers aparte: universul-canal-de-întrupare a spiritelor. Cu toate acestea, el nu este un univers în care spiritele staţionează sau se manifestă efectiv prin radiaţia lor, aşa cum este cazul celorlalte universuri. Este propriu numai canalizării radiaţiilor monadelor (în grupurile sau în individualitatea lor în care evoluează propriu zis în universul de întrupare). Radiaţiile sunt cele care mişcă lumea, care activează senzorii şi efectuează transmisia între corpuri şi monade, însă nu activează nimic în interiorul acestor canale, ci doar la capătul lor din universurile materiale.
Structurile canalelor individuale sunt create odată pentru toate monadele şi pentru întreaga perioadă a primariatului lor. În acelaşi mod în care sunt create canale de legătură între spirite şi universurile materiale de întrupare, la fel sunt create şi canale de legătură între Universul Primar şi Universul Secundar, precum şi între Universul Primar şi Universul Central. În acest fel, monadele secundare şi centrale, care au sarcină de întrupare alături de primari, au legături simultane, directe, din universurile lor, în Universul Primar. Astfel de canale se creează din universul lor de evoluţie, într-o locaţie specifică unui secundar/central, cu participarea individuală a monadei care se va întrupa. De asemenea, se creează legături specifice (tot individuale) între locaţia proprie din Universul Primar şi locurile de întrupare din celelalte universuri materiale de manifestare.
Studiile Generale ale acestui site vor relua, la vremea cuvenită, tematica fiecărui univers în parte şi dezvoltările necesare unor înţelegeri extinse.
Deocamdată să ne îndreptăm atenţia asupra universurilor cu ajutorul cărora spiritele primare se pot manifesta: prin corpuri, atâta timp cât evoluţiile nu sunt suficient de înaintate pentru a susţine o manifestare coerentă, morală, ne-distrugătoare a existenţei lor şi a creaţiilor lor de pretutindeni. Aceste universuri sunt numite universuri ale materiilor sau universuri materiale. Aşadar, universurile materiale sunt ataşate Universului Primar, chiar dacă pentru ele, şi în interiorul lor, evoluţiile spiritelor primare sunt sprijinite şi de monadele secundare, şi de cele centrale, coordonatoare – ca ajutători întrupaţi alături de evoluanţii primari.
Sunt trei universuri materiale, structurate pe nivele de vibraţii diferite, după modul în care energiile şi materiile de diferite vibraţii ajută derularea diferitelor faze de evoluţie ale monadelor.

1. UNIVERSUL MATERIEI ASTRALE (sau UNIVERSUL ASTRAL)
Este universul cu vibraţia cea mai apropiată de puterile medii ale monadelor primare. Grupate pentru aceste evoluţii în spirite (spirite care sunt şi ele grupate, la rândul lor, în popoare spirituale), ele evoluează în structuri cu materii de vibraţie care facilitează manifestări uşoare, care nu creează oboseală spiritelor întrupate aici. Toate învăţăturile cele noi ale spiritelor au loc aici, în Universul Astral, un univers cu câmpuri care oferă o sensibilitate deosebită şi, în acelaşi timp, o elasticitate din ce în ce mai mare a percepţiilor lor. Materiile de vibraţie optimă pentru evoluţiile de început ale monadelor oferă posibilităţi de reacţie, de răspuns la impulsuri exterioare (din mediul de trai) şi interioare (după experienţa de întrupare a monadelor, după obişnuinţele lor de manifestare: zestrea în permanentă creştere a monadelor). Asemenea manifestări se îmbogăţesc, fără oboseală pentru întregul spirit, cu manifestările simultane, formate la rândul lor din secvenţe care se derulează decurgând una din alta.
Organizarea Universului Astral este realizată pe subzone de vibraţie cu foarte mici diferenţe între ele, care pot acţiona simultan asupra întrupaţilor de aici. La rândul lor, ei se pot manifesta în fiecare subzonă, una după alta, până când se obişnuiesc cu manifestările la fiecare nivel. După consolidarea acestor învăţături, spiritele învaţă să se manifeste simultan în mai multe frecvenţe, după disponibilităţile corpurilor lor, special oferite de către coordonatorii de evoluţii. Astfel, spiritele învaţă să se menţină în trăire, în câmpuri paralele, aşa cum vor funcţiona treptat corpurile lor şi în celelalte universuri, printre care şi în Universul Fizic, în care evoluăm acum: universul care se creează special pentru consolidarea învăţăturilor primite în Universul Astral. Astfel de consolidări au loc după finalizarea fiecărui set de cunoaşteri. Iar fiecare astfel de set de cunoaşteri corespunde unei subtrepte de evoluţie a monadelor.
Convenim să numim acest univers – Universul Astral. Cunoaştem din experienţa actuală şi din literatura de specialitate despre corpul astral şi, în general, despre lumea astrală: structuri, construcţii, creaţii, entităţi astrale, activităţi ale omului prin intermediul corpului său astral – parte a unui sistem corporal armonios constituit şi funcţional pentru completarea activităţilor noastre.
Când discutăm despre Universul Astral, ne referim la o structură diferită de ceea ce folosim în prezent pe Pământ, planetă din Universul Fizic, în care se află toate corpurile noastre.
Toate structurile, construcţiile, corpurile pe care le numim astrale, entităţile şi activităţile prin corpuri astrale despre care discutăm în mod curent sunt diferite de cele din Universul Astral despre care discutăm acum. Dar numim Universul Astral şi toate cele care îi sunt proprii în acest fel, asemănător cu cele de pe Pământul din Universul Fizic, pentru că tot ceea ce se petrece pe Pământ cu corpuri şi materiale pe care le numim astrale sunt de aceeaşi natură şi supuse aceloraşi tipuri de forţe spirituale ca şi cele din Universul Astral: păstrând însă proporţiile dintre vibraţiile generale ale celor două universuri.
Condiţiile de întrupare şi manifestare a spiritelor în Universul Astral sunt asemănătoare cu condiţiile oferite în evoluţiile spiritelor întrupate în Universul Fizic, în corpuri astrale sau în corpuri fizice ajutate de corpuri astrale în sistem propriu. Să folosim aceleaşi denumiri pentru a ne aminti mereu că învăţăturile noastre sunt multe, experienţa noastră este bogată, şi să nu ne mai credem fiinţe lipsire de putere, de cunoaştere, de înţelepciune.
După finalizarea acestor prezentări, dacă vom mai discuta despre corpurile astrale – ne vom referi numai la corpurile astrale din Universul Fizic, precum şi la câmpul astral, şi la manifestările de tip astral (emoţional): toate din Universul Fizic. Dar ne trebuie să ştim că învăţăturile noastre nu se fac direct în Universul Fizic: în Universul Fizic, aici unde ne manifestăm în prezent, doar consolidăm învăţăturile, primite deja în Universul Astral. O consolidare ce are loc la nivele mai joase de vibraţie, mai cu seamă la începutul evoluţiilor, întrucât la asemenea nivele etapele se desfăşoară lent, determinând spiritele să-şi conştientizeze treptat manifestările şi să le consolideze în acelaşi timp. Să înveţe astfel tot ceea ce este necesar pentru îmbogăţirea propriilor lor experienţe şi să înţeleagă în acelaşi timp sensul lor.

2. UNIVERSUL MATERIEI FIZICE (sau UNIVERSUL FIZIC)
Aşadar, Universul Fizic, a cărui prezentare am început-o anterior, are o serie de structuri care facilitează întrupările, şi manifestările întrupaţilor:
– ca spirite întregi;
– ca monade individuale din spirite care nu s-au dezmembrat încă, urmare a dezvoltării lor şi acumulării unei experienţe individuale proprii suficientă pentru o evoluţie echilibrată, pe cont propriu, dar ajutându-se în continuare cu fraţii din acelaşi spirit, din acelaşi popor spiritual;
– ca grupuri de spirite diferite mărimi, în funcţie de puterea şi experienţa generală pe care au acumulat-o până în momentul unor astfel de evoluţii;
– ca monade secundare şi centrale care evoluează individual, fără ajutorul direct al celor care s-au numit în evoluţia primară: fraţi de spirit, fraţi din acelaşi popor spiritual.
Sunt create astfel condiţii pentru ajutor direct oferit tuturor spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor: de la cele mai simple stadii până la dezvoltarea tuturor puterilor lor, în vederea susţinerii în continuare a evoluţiilor pe cont propriu, în calitate de ajutători ai celor care sunt, în continuare, evoluanţi primari.

Pe lângă structurile despre care am discutat la prezentarea Universului Primar, structurarea interioară a Universului Fizic permite efectuarea separată a unor diferite forme de evoluţie, fără ca spiritele să se deranjeze reciproc, atâta timp cât nu pot înţelege încă complexitatea creaţiei universale, a relaţiilor universale de într-ajutorare şi respect, pe care monadele avansate evolutiv şi le oferă reciproc, împreună ajutând şi pe cele care intră permanent în evoluţii: să le înţeleagă şi ele, şi să le descopere treptat profunzimile.
Astfel, pe de o parte există structuri de separare temporară a evoluţiilor, pe care spiritele învaţă treptat să le depăşească, ordonat şi protejat, dar şi structuri de ajutor universalizat, în forme şi ele separate – şi totuşi servind şi secvenţial, şi simultan, toate celelalte forme de structurare ale acestui univers. Şi ele se află, la rândul lor, în tot felul de legături cu celelalte universuri – şi spirituale, şi materiale – şi astfel oferind tuturor ajutătorilor condiţii pentru a-şi împleti cunoaşterile pentru realizarea scopurilor lor multiple.
Toate structurile oferite spre evoluţie spiritelor în acest univers cuprind nivele de frecvenţe speciale pentru fiecare treaptă de evoluţie în parte. Împletirea nivelelor de frecvenţe în planul local conduce la posibilitatea manifestării simultane a multor grupuri de spirite aflate pe trepte diferite de evoluţie, astfel încât evoluţiile lor să se îmbine şi să se ajute, fără să creeze dezordini şi dezorientări provenite din asemenea dezordini. Spiritele care sunt învăţate să se manifeste pe nivele de frecvenţe diferite, urmărind variaţiile vibraţionale ale spaţiilor cu caracteristici astfel împletite, vor putea să urmărească şi să înţeleagă toate formele de viaţă care se desfăşoară în jurul lor. Înţelegerile merg treptat de la apropierea de sine, apoi regional, planetar, galactic, zonal şi general-universic.
Să ne ocupăm pentru început de structurile care facilitează evoluţiile separate ale spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor.
Astfel, Universul Fizic este structurat în trei mari zone universice, despărţite efectiv, la propriu, de bariere zonale: structuri create de mare complexitate, multistratificate şi unisens, fiecare dintre ele având la rândul său vibraţii diferite, sub-structuri diferite. Ele creează condiţii pentru răspândiri ale întrupaţilor care folosesc sisteme corporale cu densităţi, cu vibraţii variate, necesare unor trepte de evoluţie diferite. În fiecare zonă delimitată de barierele interzonale, viaţa şi învăţăturile spiritelor se desfăşoară în feluri diferite, după necesităţile diferite ale treptelor pe care fiecare grup spiritual în parte le parcurg: individual şi totodată împreună.
Întrucât vom avea o Anexă dedicată în mod special Zonelor Universului fizic, vom face acum o prezentare sumară a acestora.

ZONA I
Oferă condiţii în primul rând spiritelor primare să-şi desfăşoare evoluţiile lor progresive: de la o treaptă de experienţă către trepte mereu superioare, de la o vibraţie medie planetară (stelară, galactică) către o valoare mereu superioară. Toate spiritele primare, aflate la începuturile acumulării de experienţă de manifestare, şi toţi ajutătorii lor, oricât ar fi înaintaţi în evoluţii, au condiţii de întrupare mai mult sau mai puţin subtilă în structurile acestei zone. Spiritele primare mai înaintate, ajutătorii secundari şi centrali pot desfăşura sarcini de creaţie în acelaşi timp, creând astfel condiţii pentru evoluţiile celor începători, derulate aici, fără dezorientarea lor în faţă ajutătorilor cu care încă nu sunt obişnuiţi. Întrupări în corpuri asemănătoare rezidenţilor, dimensiuni paralele de ajutor oferit tuturor întrupaţilor, stabilitate înaintată a întrupărilor comune aflate şi ele în primele lor faze de evoluţie (planete şi stele organizate în galaxii) – iată numai câteva lucruri cunoscute în linii foarte mari, pe care le vom aprofunda treptat, şi cărora le vom alătura altele noi.
Spiritele primare, aflate în primele faze ale evoluţiilor lor întrupate, nu se pot deplasa de la un sistem stelar la altul – până când nu se obişnuiesc cu adaptările rapide de la o formă planetară la alta. Le este destul de dificil să se adapteze rapid la realităţile unei noi planete, venind printr-o călătorie efectuată prin intermediul corpurilor lor spirituale, de la ultima planetă parcursă în evoluţiile lor progresive. Ele învaţă treptat să efectueze astfel de călătorii directe, de la o planetă la alta sub protecţiile, şi cu îndrumările însoţitorilor-ajutători ai poporului lor spiritual. Pentru a învinge astfel de greutăţi normale ale începuturilor, planeta – ajutată de steaua care o guvernează şi, energetic, de întreaga galaxie locală – oferă condiţii complexe pentru obişnuirea lor treptată cu variaţii mari de condiţii de trai: de la o latitudine la alta, de la un continent la altul, aşa cum ştim bine că se petrec lucrurile şi pe Pământ.
Întrucât spiritele nu se pot deplasa cu uşurinţă de la o planetă la alta în tot timpul ciclului lor de învăţături locale, această zonă prezintă anumite particularităţi chiar în interiorul său, oferind fiecărei planete cu întrupaţi individuali posibilitatea de a evolua în perioade largi de timp în moduri diferite, pregătindu-se astfel de diversificarea evoluţiilor lor în etapele următoare, în zonele următoare ale universului. Sunt variaţii de vibraţii care formează tot felul de condiţii de trai, ajutând astfel la diversificarea manifestărilor spiritelor:
– variaţii ample, foarte largi, provenite din schimbarea la intervale foarte lungi de timp a fluxurilor de filamente de energii şi materii create de monadele centrale coordonatoare de evoluţii. Fluxurile circulante în energia fundamentală a universului (a tuturor universurilor, de altfel) îşi pierd superficial (adică în stratul de suprafaţă) din energia patului lor filamentar, prin trecerile repetate prin sistemele energetice ale tuturor corpurilor de întrupare ale spiritelor din această zonă. Coordonatorii evoluţiilor lasă acest proces să se deruleze un timp mai îndelungat, până când întrupaţii se obişnuiesc cu noile valori vibraţionale, învăţând de la ajutătorii lor să se manifeste conform unor astfel de condiţii locale modificate. Practic, mediul energetic zonal îşi schimbă vibraţia în mod foarte lent, în perioade foarte lungi de timp, timp în care spiritele învaţă să suporte în plus şi variaţiile de vibraţie, şi astfel variaţia condiţiilor lor de trai, de la o valoare vibraţională la alta: şi în ritmul creşterilor de vibraţie, şi în ritmul diminuărilor.
La momente apreciate de coordonatorii evoluţiilor locale, cu multă îngrijire pentru adaptarea treptată a spiritelor, fluxurile sunt schimbate, reînnoite: cu altele noi, cu vibraţie optimă derulării unor noi învăţături sau consolidări necesare. Fluxurile reînnoite astfel aduc modificări vibraţionale în sensul creşterii vibraţiei locale, creând noi condiţii de manifestare ale spiritelor, dând ocazia unor noi învăţături în completarea celor primite pe timpul diminuărilor de vibraţie;
– variaţiile de durată mai scurtă, dar tot periodică, cu frecvenţe având o intensitate mai mare sau mică, după cum influenţele sunt mai apropiate sau mai depărtate: şi ca distanţă efectivă, şi ca sferă a evoluţiilor din jur, proporţionale însă cu evoluţia grupului care le simte. Întrupaţi pe aceeaşi planetă, de-a lungul unei întregi trepte de evoluţie, spiritele se obişnuiesc să se adapteze treptat la modificările de frecvenţe ale vibraţiei planetare, sub influenţele vibraţiilor în permanentă schimbare ale stelei locale, a sistemului stelar din care face ea parte, din partea cumulului de sisteme stelare care formează întreaga galaxie.
În acest fel, peste variaţia amplă a mediului zonal prin variaţia vibraţiei fluxurilor energetice şi materiale zonale, se suprapun variaţiile de vibraţie ale galaxiei, ale planetei, ale restului biosistemului planetar: ale propriului popor spiritual şi ale celorlalte popoare spirituale, diferite ca manifestare, coexistând însă pe aceeaşi planetă.
Sunt astfel grade diferite de influenţe vibraţionale pe care le suportă, şi cu care se obişnuiesc treptat spiritele primare, până când vor începe să conştientizeze diferenţele şi să se adapteze singure, conştient, la variaţiile de vibraţie cu care se confruntă. Pe măsura creşterii puterii de adaptare de acest fel, se diminuează contribuţia corpurilor (sistemelor corporale, de fapt) la adaptările de acest fel. Se diminuează perioada de viaţă latentă (hibernare, amorţire); se diminuează diferitele feluri de protecţie şi de adaptări automate ale corpurilor pentru uşurinţa de început a manifestărilor: adaptare la zbor, la mers îndelungat, la variaţii de temperatură (solzi, plăci cornoase, puf, blană). Spiritele învaţă treptat creaţia materială pentru a face faţă modificărilor periodice de vibraţie, de condiţii planetare rezultate din aceste diferenţe. Treptat învaţă să-şi creeze singure modalităţi de deplasare, se obişnuiesc cu deplasări din ce în ce mai mari, astfel încât trecerea la evoluţiile în zona următoare, zona a II-a, este astfel pregătită pentru a folosi deplasarea interstelară cotidiană.
Local, zona I se caracterizează printr-o densitate relativ scăzută de galaxii, căci spiritele au nevoie să înveţe să se simtă pe ele înseşi, în evoluţie în lumea în care trăiesc. Să înveţe să-şi consolideze trăirea într-un punct universic fix (relativ fix): pe o planetă aflată în ancorare matriceală – adică prin corzi fluidice materiale, stabile – cu celelalte planete din sistemul stelei locale, cu celelalte stele din galaxie.
Se dezvoltă şi se consolidează permanent manifestările de bază ale trăirilor lor: şi ca volum, şi ca profunzime, calitate şi înţelegere a evoluţiilor trecute, prezente şi viitoare.
Ceea ce caracterizează în plus această zonă, aşa cum spuneam în prezentarea generală a Universului Fizic, sunt o serie de structuri de ajutor universalizat, ale căror rădăcini existenţiale şi de funcţionare sunt legate de această zonă I a universului. Căci în primul rând spiritele aflate la începuturile evoluţiilor lor au nevoia cea mai mare de ele – şi cea mai diversă, la nivelurile pornirii tuturor formelor de conştientizare, tuturor treptelor de evoluţie, indiferent de gradul de înaintare în evoluţii, de experienţa acumulată anterior.
Asemenea structuri sunt ceea ce denumim în mod curent dimensiuni paralele. Exprimarea cea mai corectă este: dimensiuni structurale ale Universului Fizic, dimensiuni paralele între ele, dimensiuni de ajutor oferit evoluaților: şi din această zonă, dar şi din celelalte zone din univers. Ele chiar sunt paralele, chiar dacă au disponibilităţi de întrepătrundere şi legături complexe între ele. Necesitatea acestui paralelism derivă din ajutorul pe care îl pot oferi, separat, altor zone din univers, pentru lucrări punctiforme ale entităţilor coordonatoare, dar şi ale întrupaţilor care lucrează în mod extins pentru aprofundarea cunoaşterilor lor.
În acest fel sunt ajutate diverse grupuri de spirite înaintate, fără să se creeze influenţe asupra celor care sunt abia la începuturile conştientizărilor lor – însă foarte atente, concentrate, şi tocmai de aceea deosebit de sensibile la percepţiile lor: cunoscute sau necunoscute.
Pe scurt le vom numi: dimensiuni structurale paralele.
Înţelegerea complexităţii simţirilor, cunoaşterilor, aplicaţiilor specifice creatorilor conştienţi universali (adică, pe Pământ: oamenilor) dovedeşte însă şi alte feluri de dimensiuni: dimensiuni ale percepţiilor, dimensiuni emoţionale, dimensiuni ale înţelegerilor macro-, şi micro-universului în care trăieşte omenirea. Şi, de altfel, orice fel de întrupaţi, pe oricare planetă din univers.

STRUCTURI ALE ZONEI I A UNIVERSULUI FIZIC: DIMENSIUNI STRUCTURALE PARALELE
Complexitatea cunoaşterilor pe care le avem azi ne aşterne în faţă mai multe feluri de dimensiuni ale cunoaşterilor, de multe ori o astfel de complexitate determinând confuzii între ceea ce numesc grupuri diferite de oameni – diverse aspecte ale unei noţiuni. Când discutăm despre dimensiuni paralele, trebuie să facem întotdeauna diferenţa între cel puţin două înţelesuri ale noţiunii de dimensiuni paralele, cu care vom opera chiar în cadrul acestor studii: dimensiuni structurale, materiale ale Universului Fizic şi dimensiuni ale stărilor sufleteşti umane – ale tuturor mamiferelor, de altfel, pe Pământ: ale spiritelor întrupate care se manifestă prin intermediul unui sistem corporal complex, având sisteme corporale complex structurate, bine dezvoltate, vehiculând astfel energii de înaltă vibraţie, care ajută la crearea şi funcţionarea glandelor endocrine ca motoare ale funcţionării tuturor sistemelor organice ale corpului lor fizic. Dimensiunile sufleteşti cuprind: de la percepţii mai mult sau mai puţin extinse ale conştientizării spaţiului de către spiritul întrupat, până la percepţii ale mai multor straturi ale spaţiului universic natal, incluse în spaţiul local sau în spaţiile paralele cu dimensiunea de trăire locală a spiritului cercetător.
Cele două înţelesuri se împletesc strâns, căci pe măsura dezvoltării conştienţei de sine şi a expandării sale în mediul de trai, pot fi percepute astfel de structuri şi, tot pe măsura extinderii experienţei spiritelor ele pot fi folosite pentru dezvoltarea, în continuare, a conştienţei spaţio-temporale şi a conştiinţei de spirit mereu mai evoluat.
Denumirea porneşte de la perceperea, de către un spirit cu conştiinţă extinsă, a propriului spaţiu universic şi perceperea în acelaşi timp a unor alte spaţii, lumi, paralele cu spaţiul propriu de evoluţie. Într-adevăr, privite din perspectiva spaţiului în care ne aflăm, dimensiunile sunt paralele, principiu care însă nu se aplică peste tot în univers, dar se aplică cu siguranţă în această zonă a universului în care ne aflăm. Astfel putem să discutăm despre spaţiile de acest fel, şi în acelaşi timp să facem diferenţa între dimensiunile paralele şi zonele Universului Fizic, despre care discutăm în prezent.

Putem discuta astfel despre dimensiunile structurale paralele ca fiind spaţii cuprinzătoare care înfăşoară dimensiunea în care evoluăm noi acum: dimensiune structurală în care, la modul general, se desfăşoară evoluţiile spiritelor primare, sprijinite de către ajutătorii secundari şi coordonatorii de evoluţii (ajutătorii centrali) cu sarcini speciale, chiar în mijlocul lor. Astfel de spaţii înfăşoară – dar nu despart zona I de zona a II-a şi a III-a, pentru că toate cele trei zone ale Universului Fizic se află în acelaşi plan, al aceleiaşi dimensiuni în care ne aflăm întrupaţi acum: dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare.
Iar spaţiile dimensionale paralele cu dimensiunea noastră sunt în profunzimea acestui spaţiu al nostru: într-o a 2-a,a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a şi a 7-a dimensiune, diferită vibraţional una de alta. Mai precis, a căror existenţă este facilitată de vibraţia aflată pe trepte din ce în ce mai înalte de vibraţie, pornind de la dimensiunea noastră către cea mai înaltă valoare vibraţională.
Aşadar, dimensiunile paralele au o desfăşurare:
– cu caracter permanent şi paralel-spaţial cu zona I ;
– cu prelungiri temporare şi punctiforme pentru zonele II şi III ale universului.
În acest fel, ele se constituie spaţii din care entităţile întrupate în ele (le-am numit entităţi dimensionale) oferă ajutor permanent evoluanților din zona I şi ajutor temporar + punctiform evoluanților din zonele II şi III, care au mult mai multă experienţă şi putere de orientare: şi în spaţiile universice, şi în folosirea experienţei lor pe care o pot adapta, în linii mari, oricăror condiţii de trai cu care se confruntă.
Spaţiile dimensiunilor paralele sunt folosite de coordonatorii evoluţiilor pentru menţinerea echilibrului spiritual, planetar, stelar, galactic şi zonal din puncte special alese de către ei înşişi şi coordonatorii tuturor universurilor. În special zona I a Universului Fizic este astfel ajutată, căci evoluanţii de aici au cea mai puţină forţă şi experienţă pentru desfăşurarea unor evoluţii coerente, constructive, ajutătoare la rândul lor pentru fraţii lor mai mici, intraţi în evoluţii în urma lor.
Entităţile dimensionale au în vedere nu numai ajutorul oferit evoluaților locali, ci în acelaşi timp şi ajutor oferit grupurilor de evoluanţi din alte zone ale universului, aflate în călătorii prin univers. Coordonează deplasările, evoluţiile locale, creează şi remodelează condiţii de trai pentru ca fiecare astfel de grup să capete condiţii optime pentru fiecare etapă a călătoriilor lor.

ZONA A II-A
Această zonă oferă condiţii de întrupare spiritelor aflate pe trepte superioare de evoluţie primară, unde fiecare spirit şi fiecare popor spiritual învaţă să-şi extindă aria sa de trăire fizică şi mentală pe arii, spaţii din ce în ce mai mari. Învaţă în continuare despre legăturile directe care se pot crea între grupuri spirituale cu evoluţie începătoare şi grupurile ajutătorilor avansaţi faţă de oricare grup evoluant în zonă; se aprofundează propriile cunoaşteri şi aplicaţii apoi se dezvoltă relaţiile de ajutor reciproc treptat înălţat, între toate grupurile care evoluează în zonă.
Este o zonă care oferă spiritelor alt specific de evoluţie faţa de zona I: cuprinde o concentrare uriaşă de galaxii, cu stele numeroase, foarte apropiate unele de altele, având sisteme planetare voluminoase, aflate şi ele la distanţe relativ mici unele de altele, în care întrupaţii pe diferite planete convieţuiesc curent la distanţe asemănătoare celor dintre oraşele pământene: cu relaţii directe şi foarte variate, pentru lucrări şi individuale, şi comune.
Toate necesită comunicări şi deplasări curente rapide, interplanetare, interstelare, intergalactice, ceea ce conferă câmpurilor corpurilor fluidice o densitate deosebită, în care transmisia mentală complexă devine rapidă, fluidă, puternică, concentrată. Evoluţia în zonă formează o compatibilitate înaintată între spiritele întrupate aici: de la compatibilitatea personală până la compatibilitatea comună tuturor popoarelor de spirite care se întrupează într-o formaţiune galactică (într-o organizare a stelelor de tip galactic matriceal). Creşte în acest fel orientarea în spaţiu a întrupaţilor, universalizarea lor – atât pe spaţii reduse, cât şi pe spaţii extinse, stelare şi galactice. În acelaşi timp are loc creşterea mobilităţii lor la adaptări rapide: de la un segment de vibraţii la altul, în timp foarte scurt.
Toate acestea se petrec în condiţiile în care evoluanţii trebuie să desfăşoare aici, în circulaţia lor, lucrări de complexităţi galactice din ce în ce mai mari, pe măsura creşterii puterii interioare şi experienţei generale de trăire: elemente pe care ajung să şi le conştientizeze repede, în variaţia lor de la o perioadă scurtă de timp la alta, să le folosească atent, concentrat, spre binele propriu şi al întregii comunităţi pe care o conştientizează.
Zona a II-a creează, prin circulaţia deosebit de densă, de intensă între planete şi stele, între galaxii, baza de pornire a unui program foarte important în viaţa oricărui spirit, începând cu acest moment al evoluţiilor lui. Imediat după adaptarea spiritelor la schimbarea zonei universice, încep o serie de evoluţii aprofundate prin circulaţie intra- şi inter-zonală, prin intermediul cărora spiritele detaliază căile de cunoaştere a întregului univers. Astfel de evoluţii sunt facilitate de călătorii spirituale regresive, de la o zonă la alta a universului, în blocuri spirituale piramidale, formate din grupuri de evoluţie diferită care învaţă să se sprijine reciproc în condiţii grele de trăire. Prin intermediul unor astfel de evoluţii, se conştientizează şi se remodelează treptat propriile manifestări din perioadele vechi de evoluţie, care nu au putut fi aprofundate la vremea respectivă, aşteptând creşterea puterii spirituale prin evoluţii progresive. În acest fel spiritele ajung să-şi cunoască trecutul, profunzimile spirituale proprii, să-şi cunoască conştient rădăcinile propriilor evoluţii, ale căror înţelegeri încep în astfel de momente şi se vor continua în eternitate. Căci întotdeauna va exista ceva nou de descoperit, de învăţat, de remodelat, adică: mereu de înălţat.

Zonele I şi II ale Universului Fizic sunt specifice evoluţiilor primare intraplanetare şi individuale (sau extraplanetare) – toate însă fiind individuale: sunt evoluţii care se desfăşoară prin intermediul sistemelor corporale pe planetele stelelor din galaxiile acestor două zone.
Evoluţiile intraplanetare sunt evoluţii în care un spirit întreg (adică toate monadele dintr-un spirit) se întrupează într-un singur sistem corporal, cu un singur corp de manifestare (fizic sau astral). Este o formă de ajutor în această fază incipientă de evoluţie, o singură monadă neavând încă puterea să-şi creeze un corp propriu de manifestare, pe care în plus să şi-l gestioneze coerent. Corpurile spiritelor sunt create de planetă, iar acesta este un ajutor în plus, pe care fiecare monadă îl va conştientiza cândva, pe parcursul evoluţiilor lor ulterioare. Popoarele spirituale aflate în această etapă de evoluţie sunt protejate chiar în interiorul poporului întrupat în însăşi planeta care le găzduieşte, şi de aceea astfel de evoluţii se numesc evoluţii intraplanetare.
Când acumulează suficientă putere energetică interioară, fiecare monadă din spirit se întrupează separat, într-un sistem corporal propriu, pe care monada şi-l poate gestiona singură. Cu toate acestea, spiritul rămâne în continuare formaţiunea de bază a acestor evoluţii primare, monadele învățând mai departe să se ajute în toate felurile de condiţii în care pot trăi.
Astfel de evoluţii se numesc extra-planetare, căci spiritele pot să evolueze prin intermediul forţelor proprii, ajutaţi însă în continuare de entităţi evoluate, cu experienţă mare în oferire de ajutor: ajutători spirituali puternici ai întregului lor popor spiritual. Ele pot trăi separat de planetă şi treptat efectuează evoluţii de la o planetă la alta, învăţând astfel să călătorească în spaţiile universice, la depărtări din ce în ce mai mari şi cu frecvenţe ale călătoriilor din ce în ce mai mari.
Evoluţiile din zona I si II cuprind şi etape în care spiritele se află dincolo de starea de evoluţie individuală: adică ceea ce putem numi evoluţii în corp comun pentru mai multe spirite – pentru un popor întreg de spirite: este vorba despre evoluţiile comune de tip „planetă” şi „stea”. Aşadar, planetele şi stelele pe care le cunoaştem azi sunt de fapt întrupări comune ale unor grupuri de spirite mari, şi foarte mari. Ele sunt evoluţii preliminare ale formei de întrupare „galaxie” – specifică zonei a III-a a Universului Fizic, despre care vom discuta mai departe. Şi de aceea s-a folosit până acum, pentru a desemna planete şi stele în zonele I şi II, sintagma „formă de organizare”: pentru a disocia acest fel de evoluţie organizată prin structuri matriceale – de forma de întrupare comună „galaxie”, specifică zonei a III-a. Vom vedea în cadrul studiului zonei a III-a care este deosebirea între forma de organizare galaxie şi întruparea galaxie.
De asemenea, o alta formă specifică începuturilor din aceste prime două zone (I şi II) este aceea a evoluţiilor întrupaţilor individuali în ceea ce se poate numi câmp mental colectiv. Câmpul mental colectiv poate fi perceput mai uşor prin comparaţie cu câmpurile mentale mai puţin dense, din zona I sau deosebit de dense ale întrupărilor comune galactice, din zona a III-a. În terminalul zonei I, dar în special în zona a II-a, câmpul mental colectiv al întrupaţilor individuali creatori mentali este bine perceput, închegat, puternic desenat pe fondul galactic local dens, ajutător. Desimea populaţiilor este foarte mare, câmpul mental local este atât de dens, încât evoluanţii pot să știe cât se poate de clar tot ceea ce există în restul zonei în care trăiesc, mergând până la ultima subzonă din zona I (cea aflată în terminalul zonei I). Spiritele evoluante în toate felurile de întrupări, individuale şi comune, se simt şi trăiesc împletindu-şi strâns simţirile, cunoscându-se în acest fel, fără ca ceva să perturbe înţelegerea lor. Toate acestea sunt puternic facilitate de o vibraţie foarte mare a zonei, mult mai mare decât aceea a zonei I, dar pe care spiritele o agreează, căci şi evoluţia lor este superioară, puterea energetică interioară este mare. Cu unele frecvenţe sunt deja obişnuite încă din terminalul zonei I. Şi sunt obişnuite de asemenea să le caute şi să se bucure când le găsesc, sprijinindu-se şi mergând în continuare pe căile jalonate astfel. Calitatea deosebită a lucrărilor lor şi moralitatea înaltă a comportamentelor sunt numai două dintre căutările cu care ele astfel sunt obişnuite încă din zona I.

Având în vedere toate aceste cunoaşteri şi faptul că acum suntem la finalul etapei intuitive pe care întreaga omenire a trăit-o după ultima glaciaţiune, este necesar să se înţeleagă următoarele diferenţe între aceste două prime zone ale Universului Fizic: 1. Pe Pământ, omenirea a trăit în trecut o etapă lungă de evoluţie mentală, în condiţii de vibraţie medie planetară foarte înaltă, însă vibraţii cuprinse în segmentul specific zonei I, subzonei şi punctului din galaxie în care se află Pământul. O astfel de frecvenţă înaltă este o stare comparativă cu ceea ce a trăit omenirea în ultimele milenii şi ceea ce trăim şi noi azi – chiar dacă în finalul acestei etape, aflându-ne acum în perioada ei de creştere puternică. Etapa mentală de evoluţie a omenirii presupune creaţie materială, deplasare şi comunicare de tip mental, realizări prin aportul deosebit de puternic al corpului mental. După potop (ultima glaciaţiune) vibraţia medie planetară a scăzut mult, iar omenirea a acceptat modificarea corpurilor sale şi astfel, în principal, modificarea modului de creaţie materială: din munca-creaţie mentală – în munca manuală şi, în final, tehnologică. Schimbarea aceasta a fost o acceptare, o înţelegere profundă, corectă, perfect conştientă, în scopul salvării vieţii întregului biosistem planetar.
Diferenţele dintre etapele principale de vibraţie planetară pot deveni mari la un moment dat, pe fiecare planetă din zona I; frecvenţa desfăşurărilor ritmurilor normale stelar-planetare este şi ea destul de mare. Este ca şi cum omenirea s-ar plimba cu nava ei cea mare – planeta sa – prin zona universică locală, în timp ce vibraţia i se modifică de la o perioadă de timp la alta. Putem să facem comparaţie cu obişnuinţa noastră ca oameni, pe Pământ, să circulăm cu diverse vehicule, în cele mai diverse condiţii, în regiuni de o mare diversitate.
Aşadar, din această scurtă trecere în revistă a unor etape de trăire umană, să înţelegem că diferenţele de vibraţie între valorile maxime şi cele minime ale vibraţiei planetare pot fi foarte mari, creând condiţii foarte diferite de evoluţie pentru spiritele întrupate aici.
În zona a II-a diferenţele de frecvenţă ale vibraţiilor locale sunt mici în cadrul aceleiaşi galaxii, dar întrupaţii se confruntă cu mare libertate de circulaţie individuală, de la o galaxie la alta, ceea ce atrage după sine o mare libertate de creaţie, de comunicare şi de relaţionare între indivizi. Cele mai mari diferenţe sunt între subzonele zonei, nu şi între punctele subzonelor sau între valorile aceluiaşi punct universic, de-a lungul timpului.
În asemenea situaţie, diferenţele mai mari de vibraţii pot fi accesate de către întrupaţi numai în funcţie de necesitățile evoluţiilor lor: parţial (adică numai în anumite subzone) sau în totalitate (adică circulaţie prin voinţă proprie în toate subzonele). De asemenea, accesul de pe o linie de evoluţie pe alta este liber: de fapt există o deplină libertate de mişcare, doar puterile de deplasare ale spiritelor întrupate, experienţa lor totală le formează accesul total sau limitat. Totul se raportează astfel la experienţa în creaţie materială şi cunoaşterea folosirii ei, precum şi la puterea de acceptare a noutăţilor pe care spiritele le întâlnesc în drumurile lor. Nu diferenţele de vibraţie, ci varietatea învăţăturilor lor, aplicarea lor în practică, formează în principal modul şi viteza de înaintare în evoluţii.
2. Înafară de om şi de orice creator conştient din zona I, nici un fel de alte vieţuitoare nu conştientizează concret diferenţele de vibraţie de la o etapă planetară la alta. Celelalte vieţuitoare planetare nu pot percepe astfel de diferenţe, dar pe cele mai mari le memorează şi învaţă să se adapteze, în linii mari, la condiţiile de trai existente. Corpurile oferă un grad mai înaintat de adaptare la mediul de trai, iar spiritele astfel ajutate folosesc ceea ce au în dotarea corpurilor lor pentru a supravieţui condiţiilor existente.
În zona a II-a se adâncesc condiţiile de conştientizare şi pentru majoritatea celor care au evoluat în zona I sub forma mamiferelor. Diferenţele de vibraţie pe care le întâlnim pe o planetă din zona I nu le vom regăsi în zona a II-a, astfel încât mamiferele se obişnuiesc cu vibraţii constante de-a lungul aceleiaşi vieţi, pe câte o planetă pe care nu o părăsesc întreaga lor viaţă. Numai creatorii conştienţi circulă în zonă, după cerinţele evoluţiilor lor, trecând de la o vibraţie planetară la alta chiar în decursul pe care pe Pământ îl numim „zi”.
Dar pentru a ajunge la evoluţia de creator conştient, spiritele întrupate pe Pământ ca mamifere – pe care le întâlnim sub această formă generală până în terminalul zonei a II-a – revin în zona I, pentru a evolua însă sub o formă înaintată, aceea de creator conştient. Sunt tot evoluţii progresive, pe care însă vor începe abia de acum încolo, în calitate de creator conştient, să le înţeleagă, să conştientizeze drumul lor evolutiv. Vor parcurge astfel din nou zona I, însă doar în punctele esenţiale de vibraţie care le dezvoltă conştiinţa de creator conştient.

Restul spiritelor, mai puţin evoluate decât spiritele mamiferelor de pe Pământ, efectuează evoluţii sub forme diferite doar până în terminalul zonei I, după care iau zona I de la capăt, cu caracteristici dezvoltate ale sistemelor lor corporale – adică în evoluţii de felul mamiferelor de pe Pământ (până la evoluţiile de tip uman, de creator conştient). Abia în această etapă, după ce au trecut şi ele prin toată zona I ca mamifere, pot merge mai departe, în zona a II-a. Reluarea zonei I de mai multe ori, în diferite feluri de întrupări, are ca scop obişnuirea treptată a spiritelor cu particularităţile proprii de evoluţie, pe care au puterea de a le conştientiza treptat, deşi foarte lent la început. Treptat vor avansa şi ele către evoluţii superioare, câştigând astfel particularităţile de creator conştient universal. Ceea ce înseamnă că, din acest moment, evoluţiile se desfăşoară cu grade de conştiinţă din ce în ce mai elevate, iar revenirile lor în zona I vor fi rare şi pentru termen mai scurt.

3. În calitate de creatori conştienţi: întrupaţii din zona I evoluează în paralel prin urmărirea aptitudinilor de creator conştient şi, pe măsura creşterii puterii interioare a fiecărei monade în parte, şi prin urmărirea dezvoltării rolului de ajutător pentru semenii lor. În paralel se conştientizează puternic rolul de ajutat, în special prin ajutor primit din partea întrupaţilor cu corpuri de vibraţii înalte (entităţi astrale, dimensionale), dar şi de ajutători întrupaţi chiar în mijlocul lor, folosind acelaşi tip de corpuri ca şi cei ajutaţi.

În zona a II-a rolul de ajutător-ajutat se adânceşte, deşi accentul se pune pe propriile aptitudini de a se orienta în oceanul condiţiilor locale foarte diferite de la un punct zonal la altul. Ajutorul primit este foarte avansat, foarte subtil, mai ales la încercările de a ajunge în subzone de vibraţie extremă, comparativ cu locul de naştere: foarte joasă sau foarte înaltă. Ajutatul conştientizează astfel necesitatea cunoaşterii aprofundate a propriilor neputinţe, a rădăcinilor lor, şi astfel necesitatea adâncirii propriilor evoluţii. Înţelege diferite moduri de avansare în astfel de cunoaşteri, în care aceiaşi ajutători – aceleaşi entităţi şi aceiaşi întrupaţi cu mult mai mare experienţă – vor oferi ajutor direct pentru orientarea în toate aceste diferite modalităţi de continuare a evoluţiilor curente.

4. Pe măsura înaintărilor în evoluţie, spiritele ajunse creatoare conştiente trebuie să facă faţă diferenţelor dintre etape de vibraţii diferite chiar pe aceeaşi planetă – în zona I, ca urmare a variaţiilor de vibraţie locală, şi dintre diferite subzone – în zona a II-a, după cum merg cerinţele locale. Vor căuta să-şi păstreze experienţa din diferenţieri, să le coreleze între ele în interiorul lor, chiar dacă cunoaşterea conştientă nu rămâne întotdeauna deplină, ci doar intuitivă – pe baza experienţei proprii. Dar se vor strădui s-o păstreze pe cea care o au şi să caute să şi-o dezvolte până la capătul ştiut, sau numai intuit. Se folosesc de puterea şi experienţa ajutătorilor lor, până ce conştienţa rămâne deplină, chiar dacă diferenţele vibraţionale locale se adâncesc. Căci puterea de percepţie a adâncirii diferenţelor vibraţionale creşte şi ea, puterea de concentrare creşte proporţional, prin specializarea corpurilor de manifestare şi prin creşterea sensibilităţii lor. Se răspunde astfel cerinţelor de conştientizare superioară a cunoaşterilor, de creştere şi aprofundare a experienţei totale, de manifestare a ei în orice loc de întrupare.

Se ajunge astfel să se menţină conştienţa de-a lungul oricăror modificări vibraţionale, puternice sau subtile, cu un înalt grad de folosire a potenţialului local, cu menţinerea calităţii execuţiei creaţiei materiale, a rafinamentului creaţionist sau comportamental, cu acceptarea diferenţelor de evoluţie între întrupaţi, datorită cărora este necesară manifestarea de într-ajutorare în orice loc al universului.

Este de remarcat faptul că, până la parcurgerea integrală a evoluţiilor în zona a II-a, spiritele depăşesc greutăţile de conştientizare a diferenţelor de vibraţii, precum şi pe acelea de a combina, după necesităţile momentane, atât cât le este posibil, diferite particularităţi de lucru şi comunicare, specifice fiecărui tip de vibraţii. Se ajunge astfel la perfecţiunea folosirii forţelor mentale în egală măsură cu aceea a folosirii celor fizice. Ca urmare, creşte concentrarea asupra desfăşurării propriilor lucrări, dar şi asupra altor întrupaţi din jur, compatibilitatea între întrupaţi şi căutarea dezvoltării ei în orice condiţii. Dispar elementele extreme, pozitive şi negative deopotrivă: furie, cruzime, viclenie, lenevie, dar şi aservire, prosternare, cultivarea fericirilor şi plăcerilor, ca elemente de odihnă – rămânând numai bucuria de a vedea lucrurile desfăşurate armonios, nesincopat, conform exemplelor pe care ajutătorii grupurilor spirituale şi coordonatorii de evoluţii le oferă prin exemplul personal. 

ZONA A III-A

Se mai numeşte şi zona galactică, şi este zona în care galaxiile nu mai sunt forme de organizare ale stelelor şi planetelor pe care ele le guvernează, aşa cum sunt galaxiile în zonele I şi II, ci întrupări compacte într-un sistem corporal comun pentru o multitudine de popoare spirituale la un loc.

Cele două tipuri de galaxii pot avea aceleaşi forme aparent, dar structurile lor interioare sunt diferite. Să le urmărim în mod comparativ:

– formele de organizare galactică specifice zonelor I şi II se desfăşoară prin intermediul reţelelor matriceale galactice, care sunt structuri fixe matriceale, constituite din materiale de vibraţie mai înaltă decât vibraţia materialelor fizice (pământoase, cristaline, metalice). Este vorba despre un schelet galactic stabil din punct de vedere material (nu se împrăştie, nu-şi modifică forma în mod aleatoriu, fiind indestructibil sub influenţa factorilor interiori ai galaxiei). Nu este numai un schelet de susţinere, ci şi o structură de creştere a elementelor sale proprii, precum şi de formare, în punctele sale vitale, a stelelor – ca întrupări ale unui grup de popoare de spirite. Fiecare stea îşi creează la rândul său sistemul matriceal propriu, în ale cărui puncte vitale se vor forma planete – ca întrupări ale câte unui popor spiritual. Corpurile fizice sau astrale ale stelelor şi planetelor formează sisteme corporale individuale, formând un ansamblu armonic de sisteme corporale stelare şi planetare legate, prin reţeaua matriceală, de un centru galactic comun. Într-o astfel de formaţiune, stelele şi planetele pot să-şi deruleze programe (destine) de viaţă individuale, separate unele de altele – chiar dacă armonizate între ele, născându-se sau retrăgându-se din întrupare în virtutea programului propriu de evoluţie.

– în cazul întrupării „galaxie” corpurile fizice şi fluidice ale stelelor şi planetelor sunt sisteme corporale compacte, la fel ca şi corpurile individuale ale oamenilor, ale altor vieţuitoare cunoscute de noi. Macrostructurile galaxiei – stelele şi planetele lor – sunt încastrate în corpul vital (pentru cele cu corp fizic) şi împreună în corpul astral al galaxiei. Chiar dacă materiile corporale nu sunt de aceeaşi vibraţie ca şi ceea ce numim corpuri fizice, vitale sau astrale din cunoaşterea terestră, ci sunt corpuri de vibraţie mult mai mare, funcţiunile lor sunt asemănătoare şi le putem înţelege dacă facem o astfel de paralelă.

Zona a III-a este cea mai extinsă zonă a Universului Fizic, aflată înafara tumultului celorlalte două, dar rămânând concentric tangentă la conglomeratul celorlalte două. În această zonă, galaxia însăşi devine o formă de existenţă, de întrupare a unei multitudini de popoare spirituale, care desfăşoară împreună, simultan, aceeaşi evoluţie, chiar dacă formele de întrupare sunt aparent deosebite, aparent individuale. Aşadar această întrupare, pe care o denumim comună pentru o multitudine de popoare spirituale, nu se referă la un corp de manifestare care să cuprindă numai structurile mari (stelele, planetele şi planetoizii). Galaxia ca formă de întrupare, specifică zonei a III-a, cuprinde absolut tot ceea ce se poate afla într-o galaxie: stele, planete, planetoizi, întrupaţi intraplanetari (vieţuitoare mărunte) şi întrupaţi individuali după corpul lor de manifestare (tip mamifere, tip creator conştient înaintat). Manifestările lor sunt deosebit de active, cu circulaţii deosebit de bogate în interiorul fiecărei galaxii în parte, cu conştientizări înaintate în percepţii – de la cele mai mărunte vietăţi la cei mai înaintaţi creatori conştienţi. 

Dar spre deosebire de zonele I şi II, unde întrupaţii sunt de evoluţii diferite (înafara cazurilor de întrupare „stea” şi „planetă” – în care poporul planetar sau popoarele stelare întrupate cuprind la întrupare spirite de aceeaşi evoluţie), în zona a III-a TOŢI întrupaţii, cu toate felurile lor de corpuri, sunt de aceeaşi evoluţie: cea mai înaltă evoluţie dintre cele pe care toate spiritele – fără excepţie – o au, în drumul lor de evoluţie progresivă prin acest univers. Ceea ce înseamnă că au şi ei parte de ajutători după necesităţile programelor lor de viaţă, ajutători întotdeauna mai înaintaţi decât popoarele galactice locale. Iar acest lucru se petrece în zona a III-a indiferent dacă spiritele sunt întrupate în corp fizic sau în corp astral, în corpuri mici (de exemplu, cum sunt vieţuitoarele mărunte cunoscute de noi acum pe Pământ) sau în corpuri mari, cu funcţionalităţi variate, cu independenţă de mişcare, de comunicare şi de creaţie (aşa cum sunt pe Pământ mamiferele şi omul). Toate au în acelaşi timp simţirea comună a apartenenţei la aceeaşi evoluţie, la acelaşi univers, având aceeaşi trăire şi aceeaşi informaţie, indiferent dacă este vorba despre întrupaţii în corpuri fizice comune (stele, planete, planetoizi) sau cei independenţi, care trăiesc prin corpul/câmpul mental comun, galactic.

Cu toţii, de la firul de iarbă până la stelele şi planetele din întreaga galaxie, trăiesc astfel în această zonă într-o convieţuire armonică de maximă calitate. Are loc astfel o înţelegere aprofundată a neputinţelor tuturor, dar şi a puterilor de care se foloseşte fiecare întrupat în parte, indiferent de forma corpurilor. Este o înţelegere a neputinţelor fiecărei forme de viaţă şi a necesităţilor adaptărilor lor: pe scurt – a vieţii din punctul de vedere al fiecăruia în parte şi al tuturora împreună. Este o înţelegere a vieţii fiecărui întrupat – din perspectiva tuturor celorlalţi întrupaţi din galaxie. 

Toate spiritele întrupate aici fac proba tuturor lucrărilor învăţate în lunga lor evoluţie progresivă, realizată până în acest moment, prin toate zonele Universului Fizic. Se obişnuiesc să se simtă normal, firesc: şi în corpuri mărunte, şi în corpuri de mare complexitate de expresie, efectuând şi lucrări de importanţă galactică, având şi trăiri simple, de vieţuitoare mărunte, alături de toţi cei pe care îi simt fraţii lor de pretutindeni. Cercetătorul mental care are permisiunea de a simţi cele ce se petrec în aceste îndepărtate zone ale Universului Fizic poate simţi o linişte, o pace adâncă în aceste locuri, comparativ cu tumultul din primele două zone: o pace şi o armonie din ce în ce mai adâncă, pe măsură ce evoluţia galaxiei înaintează către final. Este o zonă de mari vibraţii – o zonă în care se sintetizează, în structurile sale cosmice, în special energii enesice şi supraenesice, energii aurii şi argintii (adică din sectoarele cele mai înalte de vibraţii ale universului) şi încă multe altele pe care nu le cunoaştem acum, pe Pământ. Ele sunt distribuite de aici, din zona a III-a către toate punctele universului, ca energii ajutătoare pentru spiritele care desfăşoară evoluţie în primele două zone, întreţinând astfel o vibraţie echilibrată până în străfundurile Universului Fizic: acolo unde, dacă nu ar fi aceste energii, totul ar intra în haos, prin neputinţa spiritelor de a se concentra la susţinerea unor corpuri complexe în vibraţii foarte joase.

Existenţa lor şi a lucrărilor lor nu presupune faptul că Creatorii-coordonatori de evoluţii nu ar fi în stare să-şi susţină întreaga creaţie, ci faptul că ei doresc să înveţe toate spiritele, prin cointeresare, prin dezvoltarea spiritului de într-ajutorare, prin altruism şi sacrificiu personal, să trăiască şi să muncească pentru a învăţa şi consolida toate aceste trăiri, la nivele universice din ce în ce mai profunde. O astfel de învăţătură porneşte individual, pe parcursul evoluţiilor din zonele I şi II, apoi se aprofundează şi se generalizează în zona a III-a, pregătind astfel monadele de evoluţiile lor secundare, de mare amploare şi profunzime, care se vor desfăşura în continuare.

Aşadar, să reţinem că vibraţia cea mai joasă se află în centrul universului şi, pe măsură ce ne îndepărtăm de acest centru, vibraţia creşte progresiv, păstrând însă, zonal, sinuozităţi care marchează necesităţi de revenire a monadelor la manifestări diverse: pentru consolidare, pentru îmbogăţire, pentru acoperirea tuturor formelor de evoluţie pe care fiecare punct al universului trebuie să le ofere monadelor de pretutindeni. Zonele Universului Fizic oferă condiţii diverse de conştientizare şi de integrare a conştientizărilor fiecărui spirit în parte în experienţa tuturor treptelor de evoluţie, pe care o îmbogăţesc mereu. Este o experienţă care se constituie bază de trăire în infinit, pentru ele şi pentru toate generaţiile de noi monade care intră mereu în evoluţii, în eternitate: pentru care cei mai vechi se constituie ajutători înălţaţi, de mare nădejde, pentru învăţăturile mereu noi ale tuturor.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
08. Sa privim structurile Universului Fizic în profunzime

Întrucât între timp am învăţat împreună noi elemente legate de Formarea universurilor pe straturile energiei fundamentale , să aducem noi precizări despre ceea ce numim dimensiuni structurale paralele ale universului…

07. Studiu: Formarea universurilor pe straturile energiei fundamentale

În condiţiile în care în viaţa noastră curentă apar tot felul de încercări de a explica formarea şi funcţionarea universurilor, din perspectiva percepţiilor noastre pământene, am discutat – şi vom discuta…

Dictionar