02. Universuri

06. Dimensiuni structurale paralele ale Universului Fizic

Este necesar să avem în vedere, de la bun început, că discutăm despre spaţii-structuri ale Universului Fizic, diferenţiate între ele prin vibraţia materiilor care le formează şi vibraţia energiilor care le vitalizează, le întreţin fiinţarea şi facilitează trăirile întrupaţilor care le folosesc.
Să continuăm aşadar, discuţiile noastre privind această temă complexă: dimensiunile structurale paralele ale Universului Fizic (primele detalii au fost prezentate în articolul Introducere în tematica dimensiunilor structurale paralele ).

1. CÂTEVA PRECIZĂRI PRIVIND: CE SUNT ŞI CE NU SUNT DIMENSIUNILE STRUCTURALE PARALELE ALE UNIVERSULUI FIZIC
Suntem obişnuiţi să denumim în acest fel – dimensiuni – structurile spaţiale paralele ale Universului Fizic, de aceea de aceea cred că este bine să rămânem la această denumire, cu specificarea faptului că sunt structuri stabile ale Universului Fizic, formate din matricea originară a Universului Fizic şi dezvoltate pe măsura expandării acestuia. Denumirea porneşte de la perceperea, de către un spirit creator conştient cu conştiinţă extinsă, a propriului spaţiu universic şi perceperea în acelaşi timp a unor alte spaţii, lumi, paralele cu spaţiul propriu de evoluţie. Într-adevăr, privite din perspectiva spaţiului în care ne aflăm, dimensiunile sunt paralele, principiu care însă nu se aplică peste tot în univers, dar cu oarecare siguranţă se aplică în această zonă a universului în care ne aflăm acum. Astfel putem să discutăm despre spaţiile de acest fel, şi în acelaşi timp să facem diferenţa între dimensiunile paralele şi zonele Universului Fizic, despre care am discutat de multe ori (spre studiu: Zonele Universului Fizic )
Putem discuta astfel despre dimensiunile structurale paralele ca fiind spaţii cuprinzătoare care înfăşoară dimensiunea în care evoluăm noi, ca oameni, acum: în care, la modul general, se desfăşoară evoluţiile spiritelor primare, sprijinite de către ajutătorii secundari şi coordonatorii de evoluţii (ajutătorii centrali) cu sarcini speciale, întrupaţi chiar în mijlocul lorşi în acelaşi tip de corpuri, înafara ajutătorilor-entităţi dimensionale.
Astfel de spaţii înfăşoară – însă nu despart zona I de zona a II-a, pentru că zonele universului se aflăîn felul lor în acelaşi plan, tridimensional, iar spaţiile dimensionale paralele sunt în profunzimea acestui spaţiu al nostru, împărţit în cele trei zone. Sunt într-o a 2-a,a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a şi a 7-a dimensiune spaţială, diferită vibraţional una de alta. Mai precis, a căror existenţă este facilitată de vibraţia aflată pe trepte din ce în ce mai înalte de vibraţie.

Aşadar, dimensiunile paralele au o desfăşurare:
– cu caracter permanent şi paralel-spaţial cu zona I a universului;
– cu prelungiri temporare şi punctiforme pentru zonele II şi III ale universului.
În acest fel, ele se constituie spaţii din care entităţile întrupate în ele (le-am numit entităţi dimensionale) oferă ajutor permanent evoluanților din zona I şi ajutor temporar şi punctiform evoluanților din zonele II şi III ale universului.
Spiritele primare nu evoluează însă numai în aceste locuri, în Universul Fizic, în această dimensiune I, special creată pentru cunoaşterea elementelor generale ale trăirilor lor: trăiri pe care le cunosc treptat, progresiv, şi vor deveni pentru ele eterne şi universale, baza învăţăturilor lor eterne.
Evoluţiile spiritelor primare se desfăşoară, consecutiv, şi în Universul Astral şi în Universul Cauzal – pelângă Universul Fizic. (După această prezentare, făcută pentru adaptare la acest nivel de cunoaştere, vor fi expuse şi elemente de diferenţiere între dimensiuni şi universuri diferite de întrupare ale spiritelor.) În toate aceste universuri, nu numai spiritele primare evoluează, prin intermediul corpurilor materiale de diferite vibraţii – aşa cum ştim acum – ci şi evoluanţii mai vechi: ajutătorii lor, aşa cum i-am denumit, care învaţă să ofere ajutor semenilor care intră în evoluţii după ei. De asemenea, alături de secundari, care sunt cei mai apropiaţi de primari, apar deseori coordonatori de evoluţii, fiindu-le tuturor aproape, permanent, oferind învăţătură şi exemplu de aplicare. Sunt coordonatori ai diferitelor nivele de evoluţii şi coordonatori ai întregii verticale spirituale de coordonatori pe nivele.
Majoritatea acestor coordonatori se manifestă prin realizarea sarcinilor lor din astfel de dimensiuni paralele – paralele cu lumea obişnuită de trăire a primarilor şi ajutătorilor lor întrupaţi direct alături de ei. Coordonatorii au în vedere permanent nu numai evoluanţii locali, care se nasc şi evoluează pe teritoriile de vibraţie asemănătoare cu aceea a locului lor de naştere, ci în acelaşi timp şi grupurile de evoluanţi venite în plan local, din alte zone ale universului: aflate în călătorii prin univers. Coordonează deplasările, evoluţiile locale, creează şi remodelează condiţii de trai pentru ca fiecare astfel de grup să capete condiţii optime pentru fiecare etapă a acestor călătorii.
Grupuri de evoluanţi circulă prin ceea ce numim univers – dar când spunem univers sau mai precis: Universul Fizic, ne referim strict la dimensiunea structurală a acestuia, de frecvenţa vibraţiei celei mai odihnitoare pentru evoluţia primarilor: este dimensiunea noastră. Ea este a primarilor, dar şi a secundarilor care evoluează în preajma lor, oferindu-le ajutor, învăţături, exemplu, căci ei au sarcini complexe în orice timpuri: şi în vibraţiile înalte ale planetei, şi în perioada vibraţiilor ei joase, chiar dacă şi asemenea ajutători nu îşi conştientizează pe deplin profunzimile trăirilor lor în etapele intuitive. Dar sarcinile lor sunt spre ajutorarea semenilor, spre ridicarea lor cu curaj pentru depăşirea oricăror greutăţi de trăire, şi prin experienţa lor reuşesc să şi le ducă la bun sfârşit.
Şi pentru că a venit vorba despre Zonele Universului Fizic, ele fac parte din aceeaşi dimensiune de evoluţie a spiritelor primare – şi nu din alte dimensiuni structurale paralele. Zonele universului există structural în universul nostru, sunt spaţii vaste, despărţite de bariere interzonale, dar astfel de bariere doar delimitează spaţii interioare, fiind permisive circulaţiilor interzonale chiar dacă în mod diferit, pentru scopuri diferite. Fondul energetic fundamental al zonelor este comun, fondul material al structurilor este comun, doar compactizările filamentelor de materii şi energii sunt mai mult sau mai puţin dense, oferind o vibraţie diferită aglomerărilor energo-materiale ale fiecărei zone în parte.

Diferenţele între dimensiunile structurale paralele şi zonele universului se referă la monadele din interiorul filamentelor de enrgii şi materii: cele din dimensiunile paralele cu dimensiunea noastră (de evoluţie a spiritelor primare şi a ajutătorilor lor direcţi) sunt cu puţin superioare celor din dimensiunea noastră, din punctul de vedere al compactizărilor energiilor lor interioare.
Să facem un pas mai departe: fluxurile de filamente din universurile de vibraţie mai înaltă decât aceea a Universului Fizic sunt superioare vibraţional tuturor structurilor existente în cuprinsul dimensiunilor structurale ale Universului Fizic. În felul acesta creşterile de vibraţie sunt treptat mărite, iar evoluţiile progresive sunt înţelese de spirite prin toate legăturile lor de la o treaptă la alta. În acest fel se formează o perspectivă uşor de înţeles pentru spiritele primare privind continuarea propriilor lor evoluţii.

2. ALTE DIFERENŢE DINTRE ÎNŢELEGERI ALE NOŢIUNII DE DIMENSIUNE
Literatura de specialitate foloseşte frecvent noţiuni care pot fi confundate cu uşurinţă: dimensiunile structurale paralele ale universului sunt deseori confundate cu stări diferite ale trăirilor sufleteşti ale unui om sau cu trăiri ale unor populaţii întregi, la diferite nivele de vibraţie planetară: în cazul nostru, al pământenilor de azi – de la civilizaţia lemuriană la cea atlantă şi la omul contemporan. De fapt, când vorbim despre vibraţie planetară – vorbim despre vibraţie galactică particularizată la un punct din cuprinsul galaxiei, unde ceea ce numim vibraţie galactică este o medie vibraţională a punctelor sale (a stelelor, planetelor, altor corpuri cosmice: nu le-aş mai numi ”obiecte”, aşa cum ne-am obişnuit până acum). De aceea, unii cititori ai textelor neînsoţite de o explicaţie sumară a celor prezentate de scriitori, au încredinţări asupra faptului că planeta noastră, în mod excepţional (probabil pentru că sunt oameni aici, pe Pământ) se poate desprinde de mediul său actual şi poate călători în altă dimensiune a universului, sau se poate sublima într-o formă planetară superioară, eterică sau astrală. Ceea ce este o confuzie generatoare de alte confuzii şi neînţelegeri, mai departe.
Căci vibraţia unei planete nu poate sări dincolo de vibraţia întregii sale galaxii, nu poate ieşi de sub guvernarea stelei de care aparţine, nu poate ieşi din matricea stelar-galactică care i-a dat naştere.
Chiar dacă entităţile superioare, cu adevărat Creatoare ale macro-structurilor universice, ar putea face o asemenea mutare cu cea mai mare uşurinţă, ele nu o fac, căci totalitatea spiritelor aflate în evoluţii aici, inclusiv spiritele umane, nici nu ar suporta prin corpurile lor astfel de vibraţii, nici nu ar avea ce face în astfel de situaţii, neavând învăţături specifice la nivelul de impulsuri pe care o astfel de materie supra-energizată le-ar crea. Şi atunci, asemenea entităţi nici nu s-ar mai putea numi coordonatoare: căci pentru ce coordonare, a căror evoluţii, pentru care învăţături, ar mai exista ele?? Tocmai de aceea ni se oferă cunoaşterea de acest fel, pentru a înţelege raţiunea pentru care astfel de lucruri nu se vor realiza niciodată mai mult decât o ridicare treptată optimă, normală pentru acest loc din univers, a vibraţiei în ritmurile sale obişnuite, locale.
Evoluţiile se desfăşoară numai treptat în univers, în ritmuri specifice fiecărui popor spiritual, care parcurge fiecare treaptă de evoluţie în felul său, cu forţele sale, după particularităţile sale de învăţătură, de aplicaţie, de dezvoltare, de aprofundare.
Studiul populaţiilor spirituale care evoluează în prezent pe Pământ aduce în faţa cunoaşterii noastre existenţa unor blocuri întregi de grupuri spirituale, sosite aici din diferite zone ale universului. Sunt călătorii lungi, cu vibraţia corporală diminuată în trepte, pentru o obişnuire treptată cu trecerea de la vibraţia înaltă de unde pornesc către locuri cu vibraţii mai joase ale universului. De asemenea, ele sunt călătorii necesare tuturor spiritelor, fără excepţii, evoluţii de completare – în felul lor. Căci evoluţiile se parcurg, la începuturile lor, de către orice spirite numai progresiv, până când ele îşi consolidează manifestările creative desfăşurate mereu constructiv, de calitate mereu superioară, cu comportament de o moralitate tot mai crescută: de la nivelele cele mai joase de vibraţie – la nivele din ce în ce mai înalte, de la simplu – la complexităţi şi profunzimi din ce în ce mai mari.
Astfel de evoluţii, pe care le numim pregresive, se parcurg de la un anumit loc universic, de o anumită vibraţie, în spaţii cu vibraţii din ce în ce mai mari. Se desfăşoară ocolind la început marile greutăţi, dar când spiritele îşi consolidează manifestările lor mereu progresiste, căpătând multă experienţă şi mai ales multă putere spirituală, ele se întorc în locurile de vibraţie mai joasă ale universului, unde alte populaţii spirituale, mai tinere, mai neexperimentate, evoluează aşa cum şi ele au evoluat la începuturile lor, cândva. Aşadar, nu se întorc în propriul lor timp evolutiv, în propriul lor trecut, ci în spaţii, în locuri de vibraţie asemănătoare, cu particularităţi generale pe care ei le cunosc bine deja, în linii mari. Trăiesc cicluri de vieţi, de întrupări în mijlocul populaţiilor rezidente, locale: le învaţă din experienţa lor proprie şi le ajută să evolueze şi ele, la rândul lor – în limitele cunoaşterilor rezidenţilor – din timpul lor şi din acel spaţiu al lor.
Corpurile pe care le moştenesc, şi pe care le transmit la rândul lor din generaţie în generaţie, le ajută la impulsionarea memoriilor spirituale proprii, străvechi – tot aşa cum noi ştim azi cum un obiect vechi ne aminteşte cum să-l folosim, chiar dacă nu l-am mai văzut şi folosit de foarte mult timp. Asemenea corpuri au o vibraţie special considerată pentru o anumită formă de impulsionare a memoriilor spirituale, de un anumit fel – nu orice fel: astfel încât fiecare spirit numai treptat îşi descoperă neputinţa de a face faţă oricăror evenimente – nu numai acelor evenimente care le determină evoluţii mereu progresiste. Iar aceste evoluţii prin corpuri de vibraţie din nou joasă, de care ele au crezut că au scăpat de mult, le ajută să-şi reconsidere evoluţiile, adăugând treptat la cele de creator conştient universalizat deja – şi evoluţii complexe de ajutători: din ce în ce mai pricepuţi în a oferi ajutor semenilor şi din ce în ce mai doritori de a primi ajutor, la rândul lor.
Iar primele forme de ajutor pe care le învaţă în asemenea călătorii sunt cele oferite de entităţile care trăiesc în dimensiunile structurale paralele ale locurilor în care au sosit. Ceea ce înseamnă că spiritele aflate în astfel de călătorii – pe care le vom numi călătorii de evoluţie regresivă (momentan, şi util regresivă, nu trebuie să sperie o astfel de expresie) – nu trec prin puterea corpurilor lor de la o dimensiune structurală la alta, în locul unde trăiesc (pe Pământ, în cazul nostru) pentru a primi ajutor. Ceea ce ar însemna că sistemele corporale ale oamenilor ar trebui să poarte structuri de recalibrare permanentă a vibraţiei corporale: ceea ce însă implică neputinţe de suportare a unor astfel de modificări la nivele foarte joase de vibraţie planetară:
– şi din partea unora dintre oameni, de a se obişnui rapid cu astfel de treceri;
– şi din cauza faptului că aceste corpuri pe care le avem poartă cu ele elemente de câmp planetar specific acestei vibraţii planetare: corpurile oamenilor călători în altă dimensiune structurală, dar trăitori lungi perioade în dimensiunea lor natală, ar veni înapoi fiind purtători de energii cu vibraţii cu care celelalte vieţuitoare planetare nu sunt obişnuite. Dacă entităţile dimensionale vin în dimensiunea noastră, ei îşi pot recalibra vibraţia cu uşurinţă, situând-o la limitele superioare ale celor suportabile de vieţuitoarele pământene. Nu numai vibraţiile corpurilor, ci şi câmpurile corpurilor; iar aici ele vin şi stau puţin timp, astfel încât nu lasă urme care să denatureze aerul planetar.
Tocmai de aceea sunt moşii în dimensiunea noastră, cu corpuri de vibraţie înaltă – dar la limita superioară de suportabilitate medie a vieţuitoarelor planetare. Astfel nu există o fluctuaţie energo-materială foarte puternică între dimensiunile structurale, dar dimensiunile structurale paralele influenţează indirect dimensiunea noastră, ajutând la păstrarea unei vibraţii în limite funcţionabile pentru viaţa noastră de spirite începătoare pe multe planuri.
Căci dacă lucrurile ar sta altfel, la nivelul de diferenţă vibraţională între structurile dimensionale s-ar distruge în câţiva ani majoritatea vieţii pământene.

Vom detalia în viitor asemenea fenomene, căci este foarte important să înţelegem de ce nu s-a optat pentru o altă cale de evoluţie, ci la aceasta pe care o trăim acum: aceea ca numai entităţile dimensionale să ne viziteze din când în când, ajutându-ne, lucrând pentru menţinerea vibraţională echilibrată a stratului, a dimensiunii noastre locale, oferindu-ne susţinere atunci când avem nevoie, pentru ca regresia propriu zisă să nu se adâncească mai mult decât este nevoie pentru trăirea programelor noastre de evoluţie pământeană.
Aprofundarea trăirilor în acest loc, în acest fel, are loc aşadar în mod unic-dimensional din partea noastră, a oamenilor, iar acest lucru trebuie să ne fie nouă destul de clar în acest moment al vieţii noastre pământene. Să ştim în mijlocul cărei lumi complexe ne aflăm, dar să ştim şi ceea ce face, şi ceea ce nu face bine tuturor vieţuitoarelor pământene, şi chiar multor oameni.
Vom discuta detaliat în studiile viitoare despre marile călătorii spirituale inter-zonale: călătorii ale unor blocuri de grupuri spirituale de la o zonă la alta a universului, care se desfăşoară în trepte, de la un nivel de vibraţie a universului la altul, adică – de la o subzonă la alta a universului.
Este deosebit de important să înţelegem rostul tuturor diferenţelor între diferite locuri din univers, care ne aşteaptă în viitorul evoluţiilor noastre. Tocmai de aceea suntem îndrumaţi mereu să înţelegem viaţa în univers din perspectiva noastră, de pământeni: ce se potriveşte într-un loc şi nu într-altul, cum se percep unele locuri spre deosebire de altele, cum se percep reciproc din ambele perspective, cum se percep nu numai din perspectiva generală a locului, dar şi a corpurilor specifice locului. Căci suntem şi rămânem ajutători pentru infinitatea vieţii noastre de monadă eternă. Este necesar să înţelegem în ce condiţii pot fi realizate diferite treceri, de la o zonă la alta a universului, de la o dimensiune structurală la alta – tot aşa cum azi învăţăm să mergem în diferite locuri de pe planeta noastră. De modul în care acceptăm să călătorim va depinde ducerea la bun sfârşit a tuturor sarcinilor noastre: în orice locuri, în orice condiţii, adaptându-ne permanent, intrând astfel cu flexibilitate din ce în ce mai mare direct în sarcinile noastre de ajutători.
Din abordarea acestui subiect trebuie să înţelegem felul în care spiritele ajutătoare şi cele ajutate deopotrivă intră în spirala înţelegerilor coordonatorilor de evoluţii, care iniţiază, dezvoltă şi diversifică linii de înţelegere din ce în ce mai profunde pentru toţi ajutătorii. Cele mai puternice momente de învăţătură pe care ele ni le oferă sunt cele ale călătoriilor lor spirituale de la o zonă a universului la alta. Sunt călătorii în care spiritele aflate pe treptele primare de evoluţie se obişnuiesc cu treceri de la un nivel de vibraţie la altul: nu numai de la o vibraţie mare la vibraţii mai mici – dar şi invers, căci variaţiile de orice fel şi mai ales cele bruşte, rapide şi din ce în ce mai mari sunt suportate cu multă greutate la începutul evoluţiilor. Treptele de învăţătură, de obişnuire, conduc la înţelegeri legate de lucrări care, mai tîrziu, pe baza celor învăţate, privesc treceri dintr-o dimensiune a universului în alta, lucrări cu care orice spirit se va confrunta la un moment dat al evoluţiilor lui.
Şi orice spirit va trebui să înveţe treptat să nu mai privească viaţa din perspectiva lui personală ci, în egală măsură – şi apoi în superioară măsură – din perspectiva celor pe care îi ajută.
De aceea învăţăm toate acestea, treptat, iar ajutătorii noştri au aceeaşi răbdare cu noi – pe care va trebui să o învăţăm şi noi, pentru a o acorda celor pe care îi vom ajuta, la rândul nostru.
Fiecare călătorie este o perfecţionare comparativ cu cea anterioară. Este o îmbogăţire permanentă a experienţei generale a spiritului: nu numai din cele trăite în punctul terminus al călătoriei, unde staţionarea este foarte lungă – un ciclu întreg de vieţi desfăşurate în condiţiile schimbătoare ale biosistemului de la o valoare a vibraţiei planetare la alta. Călătoriile spirituale de acest fel sunt realizate în trepte, cu trăiri scurte în fiecare loc, în fiecare oprire, unde – chiar dacă oprirea este scurtă (una sau două vieţi) experienţa se îmbogăţeşte cu particularităţile de trăire în acel loc. Nu numai cu cunoaşterea locurilor, cu condiţiile generale de trai, cât mai ales cu cele rezultate din apropierea, chiar dacă de scurtă durată, a călătorilor de populaţiile în mijlocul cărora trăiesc. Iar când discutăm despre acest lucru trebuie să avem în vedere şi populaţiile de întrupaţi asemănători lor înşişi, dar şi acei ajutători pe care îi numim entităţile dimensionale. În acest fel se învaţă ajutorul primit în toate părţile universului, o experienţă deosebită care se constituie nu numai în ajutor propriu zis, ci şi în învăţătură pentru oferirea de ajutor în evoluţiile viitoare.
Şi revenind la „saltul” de la o dimensiune la alta, care să ofere o altă lume, o altă viaţă…
Este un vis şi trebuie să înţelegem că românul are o vorbă de o intuiţie teribilă… „Revino cu picioarele pe Pământ!” Şi vom discuta foarte curând ce se poate face în locurile din univers din care venim aici, pe Pământ – pentru o perioadă scurtă de timp, aşa cum tot discutăm: să ne amintim ce se poate face în condiţii stelare de foarte mare vibraţie şi ce se poate face, ca un corespondent minim, aici pe Pământ. Există, aşadar corespondenţe, proporţionalităţi, conform cărora rădăcinile de aici, de pe Pământ, pot ajuta integral la remodelarea unor manifestări de acolo, de „sus”, din capetele superioare ale evoluţiilor noastre. Este ceea ce numim „Efectul cozii de linguriţă”: dacă mişcăm o linguriţă de coadă, ţinând-o în poziţie perpendiculară pe masă, deschiderea unghiului de la bază este mult mai mic decât la partea superioară. Se poate aplica şi spaţial, şi temporal prin faptul că orice acţiune realizată la un moment dat îşi poartă efectele în timp, iar la un moment următor, astfel de efecte, îmbogăţite, capătă o amploare deosebit de mare, prin totalitatea efectelor colaterale care au îmbogăţit acţiunea. Atunci, la un moment ulterior, se poate studia, dacă studiul nu a avut loc la momentul iniţial: şi elementul care a determinat acţiunea, şi totalitatea îmbogăţirilor de pe parcurs.
Visul că am putea ajunge cu planeta la rădăcinile originii noastre rămâne doar o explicaţie prin care ni se atrage atenţia, de către adevăraţii învăţători ai omenirii, că suntem creaţii ale entităţilor dimensionale, în cadrul unui proiect de ajutor pentru spirite care nu au experienţa de a face trecerea de la un mod de evoluţie la altul doar prin modificarea corpurilor, după cum merg condiţiile planetare de trai curent. Că este necesar să circulăm de la planetă la planetă, în foarte multe feluri de evoluţii care să dezvolte proporţional fiecare fel de puteri spirituale – unice pentru fiecare spirit, pentru fiecare monadă în parte. Că evoluăm mai întâi în moduri generale, şi numai după ce am strâns suficientă putere şi experienţă, ne întoarcem în locuri deja cunoscute şi aprofundăm, şi remodelăm treptat manifestările vechi care nu se pierd, ci se acumulează în memoriile spiritului. Pentru ca apoi, când experienţa devine încă şi mai mare, să ajutăm semenii noştri mai mici, care intră în evoluţii după noi, să parcurgă acelaşi fel de evoluţii, în linii mari, acumulând cu toţii astfel încă şi mai multă experienţă.
Aşadar, este necesar în acest moment al evoluţiilor noastre, în acest moment al vieţii noastre pământene, când sunt aproape finalizate programele noastre de autocunoaşteri şi de remodelări ale manifestărilor vechi: să ne cunoaştem şi originile spirituale, şi originile corpurilor care ne-au ajutat aici, pe Pământ, timp de aproximativ 60 milioane ani pământeni. Să ştim că venim pe Pământ pentru:
1. A ne cunoaşte trecutul evoluţiilor din care am venit pe Pământ, care ne spun că suntem spirite puternic evoluate şi ne trebuie să ştim acest lucru mai profund, mai subtil. Şi mai ales să ne cunoaştem, din perspectiva şi din vibraţiile actuale, puterile care ne-au crescut în ultimele evoluţii anterioare, pe meleaguri universice de vibraţie mult mai înaltă, cu care am venit să ne remodelăm pe cele vechi, de aici, din vibraţii foarte mici. O astfel de activitate spirituală are un efect benefic uluitor pentru orice spirit: efectele manifestărilor de tip animalic sau vegetal din rădăcinile evoluţiilor trimit influenţe deosebit de puternice la vârful (momentan) al evoluţiilor noastre înaintate. Pentru ca ele să nu se mai diminueze cu astfel de influenţe nebenefice, aici – la rădăcinile lor (şi, în alte călătorii, prin alte părţi ale universului) ne întoarcem din când în când şi remodelăm, cu ultimele puteri spirituale pe care le-am cucerit între timp, mare parte din manifestările retrograde. În acest fel, se consolidează, purificate, manifestările cele înalte: se estompează şi cele de aici, de la aceste nivele de vibraţie, se estompează şi cele de la nivele înalte. Astfel de remodelări vizează imobilismul, nepăsarea, confuzia între echilibru şi nemişcare (adică manifestări moştenite din evoluţiile de tip vegetal) şi: agresivitatea, lupta animalică pentru supravieţuire, împânzirea animalică a speciei, spiritul concurenţial de haită în relaţionare, distrugerea materială fără a crea ceva superior în loc (adică manifestări moştenite din evoluţii de tip animalic). Dar şi altele autocreate din îmbinarea tuturor cu anumite aspecte nepurificate ale înaintărilor spirituale din vibraţii relativ înalte: temperamentul vulcanic, impulsiv, nerăbdător, furia, mânia în avalanşă, apoi fricile, temerile, fuga de responsabilitate, dispreţul şi sfidarea.
Pe scurt – tot ceea ce ne ţine pe loc din munca noastră pentru înaintare spirituală.
2. Suntem aici pentru a ne împrospăta mereu – chiar dacă doar din când în când, la perioade foarte mari de timp – cunoaşterea despre aceste locuri de joasă vibraţie a universului, despre structurile lor generale, despre ceea ce oferă ele evoluanţilor: condiţii de trai, condiţii de creaţie, de conlucrare pentru învingerea vitregiilor care apar atunci când planetele din acestă parte a universului suportă o scădere considerabilă de vibraţie, alături de galaxia proprie şi multe alte galaxii din zonă.
Să reţinem aşadar că, pentru o populaţie spirituală eterogenă, de felul celei care formează azi umanitatea, adică formată din grupuri foarte diferite ca evoluţie, astfel de evenimente: salturi cu planeta de la o zonă la alta, de la un nivel de vibraţie universică la altul, nu pot fi încadrate în evoluţii, mai ales de la nivelul nostru actual de vibraţie medie planetară: joasă, comparativ cu valorile medii şi înalte, specifice acestui punct universic. Există însă locuri din univers unde întrupaţii îşi pot face spaţii de lucru cu vibraţii superioare locului de trai efectiv special create pentru a exersa anumite forme de creaţie, dar trăirea efectivă le este tot în spaţiul de naştere, de unde şi-au creat „hiperspaţiul”, „supra-spaţiul” paralel, unde se ”întorc” – deşi nu au plecat niciodată în altă parte. Zonele de vibraţie foarte înalte ale universului – le-am numit pentru delimitarea evoluţiilor: zona a II-a şi zona a III-a – permit acest lucru, în anumite condiţii. Dar acest lucru nu este posibil în zona I – adică la rădăcinile formării diverselor tipuri de manifestări secvenţiale consecutive şi simultane: datorita nivelului mai puţin înaintat al evoluanţilor rezidenţi şi puterii de manifestare mai reduse a ajutătorilor, care trebuie să se aplece cu înţelegere la nivelele de putere ale celor pe care îi ajută. Pentru ajutor oferit ajutătorilor, pentru ca i să nu fie tentaţi să devanseze evoluţiile localnicilor prin manifestările proprii înaintate, chiar manifestările ajutătorilor sunt limitate prin corpurile de materie de vibraţie joasă, care nu permit decât manifestări de felul celor locale. Astfel şi locul (vibraţiile planetei), şi corpul (moştenit de la localnici) formează puterile de manifestare ale tuturor spiritelor, aşa cum am mai arătat în alte studii. Acesta este tipul de ajutor pe care îl primesc ajutătorii în această zonă a Universului Fizic.
Din perspectiva lui trebuie să îşi consolideze ei – noi, de fapt – cunoaşterile universului, pentru a nu mai uita vreodată de unde vin, ce trebuie să facă aici, în această zonă şi unde se vor întoarce după terminarea acestui ciclu de vieţi în deplasare.

3. TRĂIND BA ÎN TRECUT, BA ÎN VIITOR…
Gândind că acest lucru ar fi posibil – „saltul” cu planeta, şi netrăind efectiv, concentrat şi iubind în egală măsură cunoaşterea şi viaţa cotidiană în speranţa scăpării de ea, în loc să ne ajutăm să trecem liniştiţi micile evenimente vibraţionale care, totuşi !! au loc în continuare, pierdem din vedere înţelegerea vremurilor efective pe care le trăim, cu gândul şi cu aşteptările noastre pentru un viitor care va veni atât de subtil, încât nici nu-l vom sesiza, dacă nu avem obişnuinţa trăirilor atente, curente: adică de fiecare zi, de fiecare clipă. Ne despărţim astfel de viaţa noastră curentă, aruncăm o parte însemnată din ea la gunoiul cosmic, o parte căreia nu-i mai simţim întreaga paletă a valenţelor ei formative. De care vom avea, cu siguranţă, nevoie multă în viitor.
Oricum, cei care nu iau în seamă acest lucru acum, îşi vor forma experienţa prin pierdere şi recuperare ulterioară: o experienţă prin care în viitor vor deveni mult mai atenţi la toate cele care se derulează în fiecare moment al vieţii, oriunde în universuri.
Pe de altă parte, având în vedere eforturile pe care le facem în mod curent să trăim într-o sferă practic ireală, într-un viitor nesosit, ne separăm fără să ne dorim de cei care nu trăiesc în felul nostru, propriu, concret, deşi ei fac eforturile lor, eforturile = sarcinile lor curente, la nivelul necesităţilor lor. Se poate ajunge chiar la un dispreţ reciproc, care se alimentează pe măsura trecerii timpului. Ne judecăm între noi, ne formăm tendinţa de a ne separa de semenii noştri, chiar dacă numai şi formal. Pentru unii dintre ei, tocmai această formă contează enorm!! Pentru ei, numai din tangenţa directă între oameni se creează disponibilitatea de acceptare a schimbărilor prin care trecem cu toţii azi. Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit… Dacă cei care au posibilitatea să înţeleagă mai multe nu au o strategie concretă de acţiune în faţa celorlalţi, lipsa lor din peisajul social conduce la grave reţineri chiar din partea celor care ar trebui astfel ajutaţi…

ÎN CONCLUZIE…
Aşadar, să reţinem că structurile universice sunt relativ fixe, nu se amestecă, chiar dacă vibraţia zonală creşte în timpul variaţiei sale normale. Toate rămân proporţionale între ele, tocmai pentru a se păstra posibilitatea ofertei de ajutor înaintat, de care avem nevoie indiferent de treaptă noastră de evoluţie.
Iar viaţa noastră urmează cursul impulsurilor din acest mediu cu vibraţie variabilă. Orice variaţie însă este acum într-o direcţie generală de urcare, ceea ce ne ajută mult. De remarcat, de asemenea, este faptul că variaţia vibraţiei, aşa cum am prezentat-o deseori (generalităţi puteţi citi în articolul Variaţia vibraţiei medii zonale ) se petrece peste tot, cu particularităţi, însă: de la o galaxie la alta, de la o subzonă la alta şi de la o dimensiune structurală la alta. Să reţinem faptul că fluctuaţiile fluxurilor filamentare au loc în felul descris numai în această zonă – zona I a universului. Adică: filamentele pierd din vibraţia lor prin decompactizarea stratului lor superficial şi, înainte ca decompactizarea să înainteze prea mult, periclitând evoluţiile printr-o vibraţie generală prea joasă, sunt retrase din circulaţii de către coordonatorii de evoluţii şi înlocuite cu altele noi. Zona este aprovizionată astfel cu noi fluxuri de filamente energo-materiale, tot de către coordonatorii evoluţiilor noastre, de către cei pe care îi numim Creatori.
Astfel, cei care evoluează în aceste locuri din univers au posibilitatea să trăiască în acelaşi loc o multitudine de evenimente necesare evoluţiilor lor, fără să schimbe corpurile o perioadă destul de lungă de timp: de-a lungul unui ciclu întreg de vieţi. Fără ca sistemul corporal să capete modificări deosebite. Singurele variaţii corporale de-a lungul unei vieţi sunt cele de la copil nou-născut la bătrân, ceea ce conduce la trecerea dintr-un registru de activităţi la altul, aproape pe nesimţite. Spiritele învaţă astfel cum să-şi coordoneze în mod optim puterile pentru ca acest sistem corporal să îi fie de folos de-a lungul sarcinilor de destin: pentru el însuşi, dar şi pentru grupul, grupurile spirituale în mijlocul cărora trăieşte.
Fiecare viaţă şi fiecare etapă a fiecărei vieţi este foarte clar gândită de către coordonatorii de evoluţii, pentru un registru optim de manifestări la vibraţii diferite, pentru ca fiecare spirit în parte să se obişnuiască cu trecerile de la un set de frecvenţe – la altul: după locul de trăire, condiţiile normale de trai, activităţi în peisajul local, relaţii ale oamenilor în condiţii de aglomeraţie sau populaţie rară, etc. Creşterea sau descreşterea vibraţiei – adică variaţia de la o perioadă scurtă de timp la alta, formând bucle mai largi sau mai strânse, este o condiţie prin care fiecare vieţuitoare – de la virus la om – îşi formează seturi, secvenţe de adaptări personale.
Şi nu numai pe Pământ au loc astfel de dispuneri, ci şi în fiecare loc din galaxie (normal, din univers, din orice univers, cu particularităţile locale): unde întreaga galaxie oferă stelelor şi planetelor ei condiţii diferite de cele din alte galaxii. Şi fiecare fel de vibraţie galactică variază în timp, după cum variază şi vibraţia fluxurilor de materiale şi energii care compun corpurile planetare şi stelare. Fluxurile compun structurile, le întreţin mai departe, schimbându-le periodic şi lor masa materială. Aşa cum am auzit cu toţii (citit, informat) corpul nostru îşi schimbă materiile, celulele, cam o dată la 7 ani: în acelaşi fel îşi schimbă fiecare altfel de corp materiile, permanent, cu particularităţile de rigoare.
Iată aşadar că, dacă s-ar disloca din sistemele universice un singur element pentru a trece în altă vibraţie – ceea ce sigur, nu se va întâmpla aşa ceva – s-ar putea distruge întreaga Operă creată în timp, reglată fin, în acord cu necesităţile fiecărui fel de evoluţii în parte.
Dar întreaga zonă trece prin modificarea – acum: în creştere – a vibraţiei medii zonale, odată cu răspândirea fluxurilor noi, intrate în circuitele energo-materiale, pe fiecare nivel vibraţional în parte. Astfel încât, vom vedea în perioadele care vor urma că, de fapt, nici nu este nevoie de un salt material propriu zis şi nici nu este cazul să credem că alţi semeni vor rămâne undeva, într-un iad local lăsat pradă neputinţelor perpetue. Toți trecem treptat de la un nivel vibraţional la unul superior, prin schimbarea corpurilor noastre. Şi impulsurile pe care le vom primi, dintr-un mediu primenit şi din propriile noastre corpuri primenite, ne vor permite schimbarea radicală a atitudinilor noastre faţă de viaţă şi evoluţii.
Ceea ce este cu totul altceva…
Vom vedea, în continuare, şi alte elemente care ne ajută să înţelegem marea operă a coordonatorilor noştri de evoluţii, realizată numai pentru ca evoluţiile noastre să poată avea un caracter fluid, chiar dacă salturile – subtile în felul lor – există, iar noi trebuie să ne obişnuim treptat cu ele.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
08. Sa privim structurile Universului Fizic în profunzime

Întrucât între timp am învăţat împreună noi elemente legate de Formarea universurilor pe straturile energiei fundamentale , să aducem noi precizări despre ceea ce numim dimensiuni structurale paralele ale universului…

07. Studiu: Formarea universurilor pe straturile energiei fundamentale

În condiţiile în care în viaţa noastră curentă apar tot felul de încercări de a explica formarea şi funcţionarea universurilor, din perspectiva percepţiilor noastre pământene, am discutat – şi vom discuta…

Dictionar