01. Evolutii

09. Desfășurarea evoluțiilor monadelor în structurile Centrului de evoluție

Un asemenea subiect poate fi perceput ca o sinteză a unor cunoaşteri din parcursul mai multor capitole. Presupune împletirea mai multor linii de cunoaştere generală a evoluţiilor, precum şi a locurilor de desfăşurare ale acestora. Vom urmări aşadar, pe scurt:
I. Fazele standard de evoluţie ale monadelor;
II. Structurile energo-materiale create în interiorul Centrului de evoluţie, după necesităţile fiecărei trepte de evoluţie ale spiritelor şi monadelor care evoluează independent;
III. Desfăşurarea evoluţiilor în structurile universice, cu toată complexitatea lor, urmând necesităţile de dezvoltare ale forţelor spirituale, ale forţelor energetice interioare ale spiritelor şi ale monadelor. O dezvoltare care are loc în funcţie de particularităţile de simţire, de trăire ale fiecărui spirit în parte şi ale tuturor grupurilor spirituale care îşi desfăşoară trăirile în spaţiile universice.
Este de specificat faptul că înseşi spaţiile de evoluţie se află într-o continuă remodelare, după puterea energetică medie a spiritelor care evoluează în cuprinsul lor, conform drumurilor (liniilor) lor de evoluţie.

I. EVOLUŢIILE, PE SCURT:
Monadele sunt structuri energetice autocreate în spaţii energetice fundamentale neorganizate. Din formarea lor, ele nu sunt cele mai simple forme de structurare a energiei fundamentale (a energiei necreate), dar sunt cele mai simple forme de structurare ale energiei fundamentale care au forme de mişcare proprie, cu orientare în spaţiu, în funcţie de impulsurile primite din exterior.
Treptat, dar în perioade mari de timp, ele devin conştiente de trăirile proprii, precum şi trăirile asemănătoare ale altora din jur. Iar aceste conştientizări le determină să se reunească în grupuri mici la început, în jurul cărora se creează, din energiile atrase involuntar, compactizate în jurul lor, un spaţiu protejat. Într-un asemenea spațiu ele îşi pot desfăşura trăiri din ce în ce mai diverse, pe care şi le vor conştientiza din ce în ce mai clar. Şi în continuare le vor dezvolta, diversifica, după cum vor simţi diverse nevoi.
Dezvoltarea conştienţei lor conduce la reunirea unor grupuri de acelaşi fel şi apoi, în continuare, unirea cu noi şi noi monade asemănătoare, formând structuri de trăire comună în spaţiile pe care încep să le conştientizeze. Atragerea în continuare de noi monade, în spaţiul astfel creat, formează noi grupări interioare, în care monadele nou intrate vor beneficia de experienţa celor dintâi, şi cu toate împreună vor crea în continuare noi structuri şi substructuri. Diversificarea aceasta ţine cont în primul rând de conştientizarea unor necesităţi mereu noi, conform trăirilor diferite ale monadelor nou intrate.
Totalitatea structurilor şi substructurilor create conştient în acest fel de monade, aflate mereu în dezvoltare prin intrarea permanentă a altora noi, din exteriorul organizărilor, formează un Centru de evoluţie. Monadele creatoare organizează mereu, cu experienţa pe care o acumulează, condiţii pentru dezvoltarea puterii interioare proprii, precum şi a tuturor monadelor care intră în interiorul grupului lor, Centrului lor de evoluţie. Un grup care se măreşte astfel permanent, în interiorul Centrului de evoluţie.
Drumul pe care monadele nou intrate îl parcurg nu mai este lung, greoi, obositor, aşa cum l-au parcurs cele dintâi monade, monadele creatoare ale structurilor organizate astfel. Ele vor beneficia mereu de experienţa concluziilor trase de cele dintâi: o experienţă care nu rămâne veche, ci este mereu nouă, mereu adaptată evenimentelor celor noi, îndreptată către înţelegerea tuturor: şi proprie, şi a altora, lucrând în egală măsură la perfecţionarea proprie şi la îmbunătăţirea condiţiilor de evoluţie ale celor mai mici, aflate în grija lor.
ETAPELE STANDARD ALE EVOLUŢIILOR MONADELOR
Etapele generale (standard) ale evoluţiilor primare sunt: evoluţii primare, evoluţii secundare şi evoluţii centrale. Ele sunt detaliate în studii separate, în capitolul EVOLUŢII. Aici să le trecem doar în revistă, sintetic:
EVOLUŢIILE PRIMARE cuprind următoarele forme generale:
1. Evoluţii sub formă filamentară: monade-energii şi monade-materii;
2. Evoluţii sub formă de spirit care se manifestă prin intermediul unui sistem corporal.
Evoluţiile sub formă filamentară:
Au la bază, prin cunoaşterea şi lucrarea de mare fineţe a Creatorilor Dintâi, înglobarea monadelor aflate în primele lor faze de evoluţie ordonată, într-un filament sau pat filamentar, format din energie fundamentală compactizată. Filamentele sunt puse apoi în circulaţie în universurile de manifestare a monadelor spirituale, circulaţie în timpul căreia compactizarea filamentelor nu se distruge, nu se modifică. Filamentele pot pierde, în timpuri uriaşe desfăşurate astfel, o parte infimă din stratul lor superficial: special întărit pentru a preveni destructurarea oricărui filament, care astfel nu influenţează cu nimic starea interioară profundă a filamentului şi monadele din interior.
Mase uriaşe de filamente cu monade aflate în diferite sub-etape de dezvoltare proprie, circulă în spaţiile destinate în mod special grupărilor lor, specifice acestor sub-etape. Spaţiile în care ele se află în circulaţie sunt structuri numite universuri materiale, necesare evoluţiilor monadelor spirituale. Universurile materiale de manifestare a monadelor spirituale sunt delimitate între ele prin pături puternice de energii compactizate, pături care sunt create tot de monadele centrale.
Monadele spirituale
Spiritul reuneşte, într-o formaţiune stabilă, 2 – 10 monade care pot susţine, în grup (adică spirit întreg) sau individual (fiecare monadă în parte, fără ca parteneriatul să-şi modifice forma) un sistem corporal: format prin atragerea de fluxuri de filamente compactizate de materii (cu monade-materii), păstrarea în formă stabilă a acestor compactizări şi hrănirea corpurilor cu fluxuri de energii (filamente cu monade-energii).
Ele se folosesc direct de fluxurile de materii, fără ca o astfel de folosire să afecteze structura interioară profundă a filamentelor, monadele-materii şi monadele-energii aflate în interiorul lor. Prin puterea energetică radiantă crescută a spiritelor, canalizată ca un laser în universul materiilor, fluxurile de filamente materiale sunt atrase de radiaţia lor puternică, formând structuri după intensitatea radiaţiei provenite din structurile monadelor radiante: astfel de structuri le numim corpuri. Corpurile materiale astfel formate sunt create pentru manifestarea monadelor în universurile materiale, pentru perceperea lumii în care se manifestă astfel şi pentru derularea diferitelor activităţi, conform învăţăturilor pe care le primesc de la alte spirite întrupate în acelaşi fel, în acelaşi mediu universic, dar care se află în evoluţii avansate, având experienţă în toate direcţiile de manifestare spirituală.
Corpurile atrag în continuare fluxuri de filamente-energii, având rol de pătrundere în structurile materiale: prin trecerea lor prin structurile materiale, ele lasă o parte din energia lor exterioară, hrănind şi întreţinând astfel compactizarea corpurilor materiale.
Apoi filamentele circulă mai departe, hrănind alte corpuri, ale altor spirite, aflate în trepte de evoluţii cu putere radiantă mai mică.
Universurile de manifestare îşi trag de fapt denumirea de la tipul de materii şi energii circulante în spaţiile delimitate pentru fiecare tip în parte.
Însă universurile de manifestare prin corpuri materiale sunt totodată şi universuri de reprezentare: fiecare corp şi fiecare structură interioară a acestor corpuri reprezintă de fapt un grup de celule fundamentale interioare ale monadelor dintr-un spirit, radiante cu puterea fazei de evoluţie proprie. Pe lângă faptul că fiecare structură interioară a monadelor radiază energie în exteriorul său, şi această energie radiantă formează corpurile materiale, monada conştientă prin experienţa proprie acumulată se manifestă liber prin mişcarea părţilor flexibile ale corpurilor sale. Astfel monada devine treptat conştientă chiar de structurile sale interioare şi de structurile interioare ale altora, împreună devenind conştiente de felul în care îşi pot folosi energia radiantă din structurile lor.
Corpurile au astfel, pentru monadele care le poartă, rolul de a determina conştientizarea propriilor lor forţe interioare, de a se obişnui cu ele, cu folosirea lor în cele mai variate condiţii de trai. Iar evoluţiile urmăresc de fapt formarea unor seturi de învăţături pentru folosirea fluidă, şi modulată, variată, a structurilor corporale, în cele mai diverse condiţii de trai. Urmează ca, în urma consolidării modurilor de manifestare, să-şi poată canaliza doar prin voinţă radiaţii diferite spre folosiri diferite – după cum s-au obişnuit anterior prin corpuri.
Să reluăm aşadar o idee deosebit de importantă: ulterior învăţării folosirii fluide a structurilor corporale, monadele învaţă să folosească fluxurile de materii, apoi şi de energii – şi cele proprii, radiante din ele înseşi, şi cele atrase de ele, de corpurile lor. Se formează astfel manifestări variate, cu timpul, pe măsura creşterii experienţei lor de viaţă. Modelarea intensităţii forţelor prin care se manifestă monadele este o urmare a conştientizării treptate a puterilor lor interioare, în funcţie de care se vor forma seturi întregi de variaţii ale manifestărilor. Variaţiile în manifestare apar astfel ca necesităţi normale de adaptare continuă la modificările condiţiilor de trai.
Atunci când forţele interioare devin şi suficient de puternice în plus, manifestările monadelor ajung să se poată derula fără mijlocirea corpurilor.
EVOLUŢIA SECUNDARĂ: După derularea etapelor de evoluţie primară, în momentul în care monadele devin suficient de puternice pentru a evolua în continuare fără ajutorul energetic şi de experienţă al fraţilor lor, atunci când se consolidează evoluţia prin progres şi fiecare monadă se poate manifesta fără să-şi distrugă semenii, spiritul se destramă, toate grupările spirituale de ajutor se destramă implicit, şi fiecare monadă îşi urmează evoluţiile pe cont propriu.
Asemenea evoluţii sunt îndreptate concomitent către propria dezvoltare spirituală, dar în egală măsură către dezvoltarea spirituală a tuturor evoluanţilor de pretutindeni: fie foşti fraţi de spirit, fie evoluanţi cu mai multă, sau cu mai puţină experienţă. Le numim evoluţii secundare, căci monadele de acest fel (pe scurt: secundarii) pun pe primul plan al atenţiei lor evoluanţii primari (monadele-energii, monadele-materii şi spiritele) şi îşi concentrează atenţia în egală măsură la monadele superioare lor – monadele centrale, de la care preiau învăţătura de înaintare proprie.
Pe parcursul mai multor subetape de evoluţie, arhetipurile secundare reiau, în linii mari, etapele evoluţiilor trecute, sub formă de spirit – realizând-o de această dată prin propriile lor forţe. Evoluţia arhetipală se derulează în mai multe trepte, treptele arhetipale, după care se reia evoluţia proprie specifică etapei secundare – de data aceasta printr-o evoluţie proprie de ajutător, pe care monada o va perfecţiona din acest moment la infinit, în eternitate.
EVOLUŢIA CENTRALĂ:
Parcurgând tpate etapele anterioare de evoluţie, monadele strâng putere energetică interioară, prin ajutorul căreia se pot manifesta cu flexibilitate din ce în ce mai mare, înţelegând din ce în ce mai multe elemente de cunoaştere universală, ajutând şi lăsându-se ajutate de tot mai multe segmente de evoluanţi de pretutindeni. Ajung astfel la grade înaintate de evoluţie, care la permit să trăiască într-o o singură simţire cu toate monadele de acelaşi fel cu ele, chiar dacă fiecare în parte îşi păstrează individualitatea proprie. Este o trăire specială, îndreptată către a scurta şi a uşura permanent evoluţiile de peste tot, dând exemple în orice moment de ajutorare, de implicare în orice forme de evoluţie, acolo unde este nevoie pentru a da dovada sacrificiului suprem: monadele centrale sunt numite actual, pe Pământ, într-o sinteză de gândire, Dumnezeu, în acelaşi fel de împreună-lucrători cu Creatorii Dintâi ai Centrului de evoluţie.
Există şi aici trepte de evoluţie centrală, iar acele monade centrale care au ajuns să înţeleagă şi să lucreze după înţelegerile Creatorilor Dintâi, dar sunt în curs de pătrundere în sferele cele mai înalte ale coordonatorilor de linii de evoluţie, sunt cunoscute sub numele de Fii de Dumnezeu.
Nimeni însă nu se va ridica vreodată la înălţimea acelui grup de monade care au început, cu valuri de eternităţi înainte, lupta-muncă de autoconştientizare, de construcţie a uriaşului organism care pulsează, cu o înaintată simţire, în infiniturile haosului exterior. Şi totuşi aceşti Creatori Dintâi, aceşti Făuritori Totali nu ies niciodată în faţă pentru a se autodenumi ca fiind cei mai mari: cu singuranţă că printre ei se află Cel Dintâi… dar El nu iese niciodată în faţa altora, ci consideră pe toţi cei ce ajung să-L înţeleagă egali El însuşi şi cu toţi: este smerenia supremă, pe care trebuie să o cinstim cu tot ce poate fi mai bun şi mai pur în sufletele noastre. În egală măsură ca şi pe ceilalţi Mari Creatori-Coordonatori ai evoluţiilor noastre.

II. STRUCTURILE INTERIOARE ALE CENTRULUI DE EVOLUŢIE
Dezvoltarea Centrului de evoluţie, prin intrarea unor volume uriaşe de monade abia formate, din exteriorul Centrului, a necesitat organizări ample, modelate şi remodelate mereu: în funcţie de experienţa acumulată din creaţiile şi manifestările proprii ale Creatorilor, precum şi ale celor nou-intraţi pe parcursul timpului. Din începuturi s-a dovedit necesară formarea unor structuri care să delimiteze spaţiile celor care abia au intrat în evoluţii – de spaţiile de organizare şi de ccoordonare a evoluţiilor. Astfel s-au format structuri şi substructuri interioare, după cum urmează:
STRUCTURI PRIMARE DE EVOLUŢIE, unde au loc activităţi legate de monade aflate în stadiul lor primar de evoluţie: monade care nu pot evolua încă independent, ci sub formă de parteneriat primar numit spirit, beneficiind de ajutorul oferit de monadele coordonatoare din structurile centrale (care vor fi descrise mai jos). De asemenea, lipsa de experienţă, şi neconştientizarea acesteia până la un moment dat al evoluţiilor, conduce la necesitatea manifestării spiritelor prin intermediul corpurilor materiale: nu direct, de la monadă la monadă, pentru a nu se distruge reciproc, ca urmare a formării instinctelor de supravieţuire prin hrănire şi autoprotecţie. Astfel de instincte, numite primare se vor estompa treptat, înlocuite de conştientizarea distrugerii altor vieţi, în condiţiile în care întotdeauna vor exista condiţii de hrănire echilibrată, şi niciodată nu vor exista situaţii cu adevărat agresive din care să nu existe cale de scăpare fără distrugerea altor vieţi. Tocmai astfel de căutări sunt învăţate treptat pe parcursul evoluţiilor primare.
Sunt trei universuri de manifestare şi de reprezentare, ataşate toate Universului Spiritual Primar. Ceea ce înseamnă că sunt implicate în manifestarea spiritelor:
– UNIVERSUL SPIRITUAL PRIMAR: este spaţiul rezervat staţionării monadelor (grupate în spirite, la rândul lor grupate în popoare spirituale şi în mari grupări de popoare spirituale). Iar acest fel de staţionare este normal: este o continuare a modului anterior – pe scara evoluţiilor – de trăire a monadelor mici în interiorul filamentelor de energii şi materii, acolo unde se aflau la punct relativ fix: cu o mişcare minimă în patul filamentar. Acolo aveau o mişcare aflată în creştere, pe măsura acumulării de energie în interiorul monadelor, de la care se formează şi locul de staţionare al spiritelor în acest nou loc de trăire.
În interiorul acestui univers, monadele primesc permanent energie din spaţiul lor fundamental, care le hrăneşte pe măsura efortului de manifestare prin radiaţia canalizată către spaţiile – universurile – de manifestare prin corpuri materiale. Starea relativă de nemişcare a monadelor spirituale în acest universul spiritual, cu tendinţa lor de mişcare redusă în planul lor energetic, le dă însă posibilitatea de a acumula energie în interiorul celulelor lor fundamentale şi, treptat, de a amplifica mişcarea incipientă prin intermediul corpurilor lor de manifestare.
Din acest univers, radiaţia spiritelor este canalizată, prin cămăşi spirituale de protecţie, ca un laser în universurile materiale. La capătul fluxului radiant, aşa cum am mai discutat, se formează corpurile materiale, prin atragerea şi compactizarea, în radiaţia spirituală, a fluxurilor de filamente materii şi energii.
Corpurile sunt formate din materii şi energii mult mai puţin energizate decât monadele spirituale, astfel încât corpurile sunt relativ uşor de constituit şi de folosit, aşa cum a fost explicat mai sus. De asemenea, mişcarea lor relativ redusă în locul de existenţă, este amplificată în locul de constituire a corpurilor, într-un fel asemănător celui pe care îl numim azi efectul cozii de linguriţă: dacă ţinem o linguriță de lopăţică, în plan vertical pe o suprafaţă plană, o masă, şi o mişcăm păstrând acelaşi punct de contact, cu masa, mişcarea în locul său de contact este mică, dar la capătul de sus al cozii mişcarea este amplă, se pot derula seturi de mişcări în puncte diferite, în direcţii diferite. Exact în acelaşi fel putem să înţelegem şi manifestarea spiritelor: o mişcare mică, ce nu presupune o oboseală mare, în spaţiul Universului Spiritual Primar, dar un con amplu de radiaţie către spaţiul universului de materie – unde se vor constitui corpurile. Prin corpuri, spiritele se vor manifesta în funcţie de puterea lor, dar şi de vibraţia, de densitatea spaţiului şi a fluxurilor de materii şi energii care le vor împrumuta surplusul necesar pentru o susţinere corespunzătoare vieţii în planul universic material.
– Universurile Materiale ajutătoare ale Universului Spiritual Primar, care vor fi detaliate în continuare: sunt universuri de evoluţie directă în principal pentru monadele-energii şi monadele-materii, care acumulează în filamentele lor energie, parcurgând treptat un urcuş până la stadiul de monade spirituale. În acest stadiu următor, de monade spirituale primare, monadele astfel evoluate se vor folosi de filamentele altor generaţii de monade care le calcă pe urme, în propriile lor evoluţii. Astfel, prin intermediul acestor corpuri materiale, şi învăţând să folosească alte compactizări de materii, îşi vor cunoaşte forţele şi îşi vor înţelege manifestările, necesităţile. Dar şi posibilităţile de a ajuta, aşa cum au fost şi ele ajutate, la rândul lor: alte generaţii de monade care intră treptat, în continuare, în evoluţii.
Este necesar de adăugat faptul că toate universurile au un fond energetic comun, necreat, ci numai delimitat de celelalte structuri universice, prin creaţia universică a monadelor care au făurit Centrul de evoluţie. Acest fond energetic fundamental permite circulaţia fluxurilor, fuioarelor de filamente (în mănunchiuri, grupuri mai mult sau mai puţin voluminoase) de materii şi energii. În fiecare zonă a fiecărui univers material, materiile se află în faze de evoluţie proporţionale pe treapta proprie cu treapta de evoluţie a monadelor primare pe care le ajută, local. De aceea monadele aflate în trepte incipiente de evoluţie nu vor atrage fluxuri de vibraţie foarte înaltă, şi în acest fel, treptat, vor înţelege diferenţele de vibraţie şi utilizările lor pe măsura înaintării proprii în evoluţii.
Iată pe scurt prezentarea Universurilor Materiale:
– Universul Materiei Astrale (pe scurt: Universul Astral) este locul de evoluţie a monadelor spirituale aflate pe primele trepte de evoluţie în etapa proprie. Noi putem să facem diverse comparaţii cu universul în care suntem întrupaţi în acest moment, şi astfel să percepem alte universuri de vibraţie mai înaltă decât Universul Fizic, înainte de a discuta despre proprietăţile lor energetice şi materiale. În acest fel vom discuta despre fiecare univers în parte, comparându-le cu ceea ce cunoaştem noi, în linii mari, şi adaptându-ne mereu cunoaşterea la noţiunile cu care ne obişnuim treptat. Să continuăm, aşadar, cu cele legate de Universul Astral.
Învăţăturile de fiecare treaptă ale monadelor spirituale au loc în Universul Astral, iar acest univers este un loc în care spiritele sunt impulsionate să se obişnuiască cu căutarea înălţării spirituale. Pentru spiritele începătoare o astfel de permanentă impulsionare poate fi percepută ca o greutate, însă greutatea unei asemenea impulsionări este echilibrată aici de particularităţile energiilor şi materiilor astrale: uşoare şi uşor de folosit. Aici materiile se compactizează şi se structurează cu uşurinţă, şi tot aşa, cu uşurinţă, revin repede singure la starea iniţială, imediat ce spiritul nu îşi mai concentrează radiaţia (puterea) asupra lor: spiritul învaţă astfel că baza creaţiei sale materiale este compactizarea materiilor, structurarea şi destructurarea lor. Iar modul în care se ajută reciproc în cadrul unor astfel de manifestări creează comportamente, atitudini, conştientizări. Evoluţiile sunt astfel, aici, trepte de învăţătură, şi vor fi astfel ori de câte ori spiritele vor avea nevoie de noi învăţături, pe măsura creşterii puterilor lor interioare.
– Universul Materiei Fizice (sau Universul Fizic) este un univers cu vibraţie mai mică decât Universul Astral. Evoluţiile de aici prezintă o viteză mult încetinită, cu faze lente, cu o greutate în plus faţă de Universul Astral, care formează depuneri de eforturi cu efect de concentrare pe părticele mult mai mici de trăire. Dar evoluţiile în acest univers nu reprezintă o involuţie, o cădere a spiritelor în lumea monadelor-energii şi materii. Nu reprezintă o îndepărtare de Creatori (de blocul central al creatorilor universurilor, numit de noi sintetic: Dumnezeu). Este de fapt o aplicaţie specială a învăţăturilor din Universul Astral şi o consolidare în materii de vibraţie mai joasă, cu particularităţi care facilitează: întărirea, fixarea cunoaşterilor şi obişnuirea spiritelor cu cercetarea temeinică a lumilor create pentru înaintarea tuturor pe calea evoluţiilor. Ceea ce au în comun cele două universuri este faptul că amândouă folosesc aceleaşi fluxuri de energii şi materii, pe rând: materiile şi energiile circulante în Universul Astral pierd treptat, prin circulaţie şi folosire în evoluţiile monadelor spirituale, o parte din energia filamentelor, printr-o decompactizare superficială a stratului superior al filamentului. Vibraţia lor se diminuează şi, în acest stadiu, fluxurile de filamente sunt preluate şi direcţionate către Universul Fizic, pentru a ajuta în acelaşi fel spiritele de aici, în evoluţiile de consolidare a învăţăturilor lor. De aceea spunem că acest univers are o vibraţie mai mică decât Universul Astral. În circulaţia lor de-a lungul întregului Univers Fizic fluxurile pierd energie, în continuare, din straturile filamentare superficiale, pierzând astfel şi din vibraţia lor. Prin acelaşi fel de mecanisme de preluare şi direcţionare, fluxurile sunt integrate în circulaţii prin diverse structuri ale Universului Fizic, în care se desfăşoară diverse etape de evoluţie pentru grupuri şi popoare spirituale. Se poate crede că vibraţia Universului fizic este mai apropiată de vibraţia spiritelor primare, însă numai comparativ cu vibraţia secundarilor şi centralilor – adică a ajutătorilor specializaţi şi a coordonatorilor de evoluţii. Spiritele primare evoluează mai lent în Universul Fizic decât în Universul Astral, de aceea evoluţiile aplicative de aici pot fi lungi, până la consolidarea lor în conştientul monadelor din spirite.
La început, manifestările spiritelor sunt foarte simple, îndreptate doar către hrănire şi protecţie. Treptat, astfel de manifestări se vor diversifica, se vor aprofunda, prinzând conturul celor pe care la un loc le numim creaţie materială. Se dezvoltă apoi şi tematica comportamentală în lumea pe care încep s-o conştientizeze treptat, în procesul de împletire a diverselor căi de creaţie materială, aflat într-o continuă dezvoltare. Toate monadele se obişnuiesc astfel cu diverse situaţii existenţiale.
– Universul Materiei Cauzale (sau Universul Cauzal): sunt multe subtilităţi care trebuiesc luate în considerare atunci când discutăm despre acest univers.
Atunci când conştientizările ajung în faze de mai mare profunzime, evoluţiile spiritelor se îmbogăţesc cu alte evoluţii, într-un alt univers: Universul Cauzal. Este un univers mai apropiat de Universul Secundar, având vibraţia cea mai mare între universurile de manifestare a spiritelor prin corpuri. Necesitatea lui este simţită de spiritele obişnuite deja cu impulsuri puternice de înaintare, şi în Universul Fizic au la un moment dat senzaţii de plafonare: cu atât mai mult cu cât manifestările lor devin din ce în ce mai puternic impulsionante, spre sfârşitul evoluţiilor primare.
Caracteristicile fiecărui univers în parte ajung să se observe astfel cel mai bine atunci când spiritele le cunosc pe toate şi pot să facă diferenţieri prin comparaţii între ele. Caracteristica de bază a Universului Fizic este astfel percepută ca fiind greu de trăit, cu deplasare relativ lentă, comunicare cu perioade grele de neînţelegere şi neacceptare – la fel ca şi în cazul creaţiei materiale: percepută ca fiind greoaie şi complicată. Dar în asemenea situaţii, prin aşteptări îndelungi pentru percepţia schimbărilor în lumea lor, spiritele acumulează energie interioară, care se va constitui în impuls de lucru complex în acest nou univers pentru cunoaşterea lor – Universul Cauzal, atunci când va fi cazul de trăire acolo. Ulterior evoluţiilor de consolidare din Universul Fizic, spiritele aflate într-un stadiu destul de înaintat de dezvoltare a conştiinţei lor trec în Universul Cauzal de unde, atunci când vor simţi nevoia de oprire, prin oboseală sau neînţelegere, vor putea trece din nou în Universul Astral, unde se vor odihni şi vor prelua o nouă învăţătură. Şi astfel se derulează ciclurile evoluţiilor, de la o etapă la alta a înaintărilor spirituale.
Universul Cauzal este astfel un univers al circulaţiei energo-materiale foarte uşoare, foarte lejere, rapide, dar şi al manifestării unor puternice influenţe vibraţionale, adică pe care fluxurile de energii şi materii cu vibraţie foarte înalte de aici pot să le împrăştie la un nivel mult mai ridicat decât energiile şi materiile celorlalte universuri materiale. Fluxurile de energii şi materii sunt aduse aici direct din Universul Central, unde are loc formarea filamentelor, a căror componenţă o cunoaştem bine acum. Universul Cauzal este universul vibraţiilor celor mai uşor şi mai rapid perceptibile, în care se pot manifesta doar monade spirituale primare ajunse la un grad destul de înaintat de evoluţie, şi mai ales de conştientizare a multor percepţii proprii, de care în evoluţiile anterioare nu au fost conştiente. Rolul evoluţiilor lor aici este tocmai acela de a aprofunda şi a consolida conştientizarea unor astfel de percepţii, cunoscând astfel bine, în mare amănunt, toate cele cu care se confruntă ele în celelalte două universuri pe care le cunosc.
Iată, aşadar, locurile, structurile în care monadele spirituale (spiritele) evoluează în etape sau trepte de trăire personală, în grupuri şi în confruntări de grupuri spirituale. Astfel de manifestări, în care spiritele se obişnuiesc să înţeleagă diverse comportamente, constituie rădăcini pentru altele noi, îmbogăţiri prin diversificări în preajma noilor grupuri care întră în evoluţii. Fiecare generaţie de spirite în parte vor învăţa să le ajute pe cele care vin în urma lor, aşa cum şi ele sunt ajutate de spirite care au finalizat treptele de evoluţie pe care le parcurg şi ele, la rândul lor.
– STRUCTURI SECUNDARE: sunt locaţii specifice monadelor care au evoluat şi au strâns suficientă experienţă pentru a se putea manifesta pe cont propriu, şi nu numai în prezenţa altor fraţi spirituali. Spiritele se dezmembrează, monadele mergând astfel mai departe în evoluţii, independente, separate de foştii fraţi de spirit, fără însă să se despartă definitiv de ei. Evoluţiile sunt însă ajutate în continuare de alte monade secundare şi de monade centrale, coordonatoare de evoluţii. Foştii fraţi de spirit se vor ajuta în continuare şi vor oferi astfel exemplu generaţiilor de spirite care le calcă pe urme, pe care le vor ajuta să înveţe şi ele, la rândul lor, ce înseamnă fraternitatea, conlucrarea, dragostea şi altruismul: nu numai faţă de fraţii proprii de spirit, ci – treptat – faţă de orice alte monade din jurul lor. Evoluţia însă nu se termină cu aceste etape secundare, în care se învaţă în primul rând diversitatea modurilor în care se poate oferi ajutor dezinteresat, altruist, de calitate mereu crescută. Monadele secundare evoluează în continuare în aceste structuri proprii lor, direct, fără a mai avea corpuri materiale ca intermediar în manifestări. În astfel de structuri, în asemenea condiţii, au loc activităţi legate de:
a. evoluţiile proprii, ale monadelor secundare, pentru îmbogăţirea propriului volum de experienţă, pentru pătrunderea în profunzimea înţelegererilor spirituale: ale rădăcinilor evoluţiilor de pretutindeni, ale desfăşurărilor în toate universurile de manifestare ale primarilor, în toate condiţiile de trai ale acestora; se urmăreşte creşterea calităţii execuţiilor în cadrul diferitelor forme de creaţie materială universală; şi nu în ultimul rând, se urmăreşte înţelegerea şi folosirea tuturor formelor elevate de manifestare proprie, subtilităţile de manifestare ale monadelor de pretutindeni, modalităţi superioare de modelare a manifestărilor în funcţie de profilul spiritual al tuturor grupurilor spirituale locale;
b. ajutor oferit evoluanţilor primari aflaţi în universurile materiale de manifestare. Întreaga activitate perfecţionată, şi aflată mereu în curs de perfecţionare, este îndreptată către înţelegerea, aprofundarea şi conlucrarea cu primarii, în vederea străbaterii tuturor formelor şi etapelor lor de evoluţie.
– STRUCTURI CENTRALE: sunt locaţii specifice monadelor coordonatoare străvechi şi celor care au evoluat suficient de mult pentru a prinde experienţă în cunoaşterea şi organizarea tuturor structurilor create, în întreţinerea celor vechi şi crearea + remodelarea altora noi, necesare ajutorului oferit tuturor monadelor primare şi secundare care evoluează în structurile Centrului de evoluţie. În structurile centrale astfel au loc activităţi legate de:
a. Evoluţiile proprii ale monadelor centrale;
b. Activităţi de legătură şi colaborare cu alte centre de evoluţie, create şi dezvoltate asemenea celui în care evoluăm noi, acum;
c. Întreţinerea structurilor complexe din universuri;
d. Ajutor şi coordonare pentru evoluţiile din întreg Centrul de evoluţie; coordonarea şi oferirea de învăţături pentru fiecare început de treaptă de evoluţie, al fiecărui grup de monade din interiorul Centrului.
Întrucât toate structurile Centrului de evoluţie sunt cuprinse de Universul Central, intrarea monadelor în Centrul de evoluţie şi iniţializarea drumului lor evolutiv au loc prin Universul Central, prin structurile lui specializate pentru astfel de derulări.

III. DESFĂŞURAREA DRUMULUI EVOLUTIV AL SPIRITELOR ŞI MONADELOR INDEPENDENTE ÎN STRUCTURILE CENTRULUI DE EVOLUŢIE
Din momentul autoformării lor, înafara Centrului de evoluţie, monadele au mereu îndrumată şi protejată o trăire conjuncturală proprie; prin intrarea lor în interiorul Centrului începe de fapt evoluţia lor ordonată, spre dezvoltarea lor neîntreruptă, în eternitatea vieţii lor. Astfel, primele forme de evoluţie au loc în structurile centrale, special create pentru desfăşurarea acestui stadiu evolutiv primar. Monadele coordonatoare au experienţă îndelungată în coordonarea cu atenţie a acestor începuturi: de la primele impresii pe care le-au cules (cu o eternitate, practic, în urmă) prin propriile lor evoluţii, prin formarea impulsurilor de îndrumare pentru care îşi asumă întreaga răspundere.
Creşterea, dezvoltarea energetică şi de experienţă a monadelor se realizează în Centrul de evoluţie permanent, fără distrugeri şi fără regresii, prin compactizarea permanentă a energiilor, în interiorul fiecărei monade în parte: în structurile lor interioare, din celulele fundamentale. Fiecare treaptă a evoluţiilor cuprinde mai multe sub-trepte şi, în linii generale, ele sunt etape standard de evoluţie ale tuturor monadelor din Centrul de evoluţie. Însă monadele îşi păstrează particularităţile de evoluţie şi ele se regăsesc în interiorul acestor trepte şi subtrepte, armonizate subtil între ele. Tocmai de aceea coordonatorii evoluţiilor oferă linii de evoluţie specifice fiecarui popor spiritual în parte, format din grupuri de spirite care se armonizează între ele. La baza stabilirii acestor linii de evoluţie, particulare fiecărui popor spiritual, stau cercetările permanente efectuate de către coordonatorii evoluţiilor. În acest fel se stabilesc cele mai eficiente şi echilibrate căi de învăţătură, după profilul spiritual general al fiecărui popor spiritual ajutat.
Aşadar, monadele nu evoluează individual, ci evoluează în grupuri: pornind chiar de la evoluţiile filamentare, apoi urmând cele sub formă de spirit. Este de menţionat faptul că şi în grupurile monadice filamentare, şi cele sub formă de spirite monadele sunt grupate în funcţie de înclinaţiile şi necesităţile specifice dezvoltărilor lor.
Fiecare spirit, din fiecare grup are o formă proprie de evoluţie, o linie de evoluţie care este adaptată permanent cerinţelor evoluanţilor, în funcţie de înclinaţiile lor naturale, create de structurile lor interioare, de .
Evoluţia spiritelor urmează o linie destul de sinuasă în universurile materiale – dar necesară: când adaptărilor lor la trecerea de la vibraţia unui univers la vibraţia altuia, când necesară adaptării învăţăturilor şi aplicaţiilor lor de la un univers la altul. De aceea şi înţelegerea acestor mişcări inter-universice este destul de dificil de urmărit, de numit, fără cunoaşteri prealabile. Trebuie să înţelegem asemănările dintre diferite etape într-un univers sau altul, la fel ca şi deosebirile, drept pentru care numirea universurilor şi descrierea drumului de evoluţie urmează astfel aceste repere de asemănare şi deosebire.
Iată care ar fi o descriere generală la ora actuală, urmând ca, pe măsură ce cunoaşterile noastre evoluează, să completăm descrierile cu noutăţile corespunzătoare.
– În Universul Astral se derulează primele învăţături spirituale: în primul rând se desfăşoară evoluţii începătoare pentru fiecare treaptă şi subtreaptă de evoluţie, pe diviziuni interioare (sub-etape) de trăire în vibraţii diferite, în funcţie de creşterea treptată a puterilor interioare ale monadelor. Corpurile sunt constituite din materie a cărei vibraţie este proporţională, şi foarte apropiată, de vibraţia medie momentană a spiritului evoluant, şi astfel monadele din acelaşi spirit se pot percepe între ele rapid şi din ce în ce mai corect, obişnuindu-se unele cu altele. În continuare pot percepe, conştientiza, diversifica şi apoi consolida, rând pe rând, manifestările lor.
Aici au loc învăţăturile pe diferite trepte de evoluţie primară: evoluţii prin care spiritele cunosc toate cele care se pot petrece în universurile create pentru ele. Astfel de învăţături au ca bază de susţinere energo-materială un fond general universic de vibraţie specifică, cu un ocean de energie fundamentală în care circulă fluxuri de filamente energetice şi materiale de înaltă vibraţie, cu introduceri speciale, bine calculate, de variaţii ale compactizărilor energiilor şi materiilor, specifice evoluţiilor individuale şi de grup. Materiile şi energiile cu o asemenea vibraţie permit parcurgerea uşoară a învăţăturilor, un timp scurt de trăire a evenimentelor – comparativ cu ceea ce noi, azi, pe Pământ, considerăm scurgerea timpului.
Dar chiar dacă timpul este relativ scurt, înţelegerea şi consolidarea înţelegerilor este rapidă; chiar dacă derulările au loc în funcţie de necesităţile foarte diferite ale grupurilor de evoluanţi necesităţi multe şi foarte variate, obişnuirea, relaţionarea şi conlucrarea grupurilor între ele nu creează oboseală. Se cuprind aici învăţături şi consolidări specifice unui spaţiu larg – un întreg sistem stelar, adică: un grup local de stele, aflate într-un parcurs evolutiv asemănător, cel în curs de învăţătură. Căci învăţăturile evoluţiilor merg şi în Universul Astral – ca şi în Universul Fizic – dintr-un sistem stelar într-altul, parcurgându-se astfel întreg universul, chiar dacă din timp în timp se schimbă universul de manifestare, după necesităţile învăţăturilor. În fiecare sistem stelar nou, se consolidează permanent elementele învăţate în ultimul sistem stelar parcurs, iar după acomodarea cu locurile noi şi consolidarea ultimelor învăţături în condiţiile locale, apar sâmburii elementelor noi de învăţătură.
Nu sunt învăţături chiar foarte noi, orice învăţătură nouă cuprinde în parte noţiuni deja învăţate, dar dar şi noţiuni care adaptează ceva vechi la condiţiile noi. De asemenea toate cele manifestate într-un loc cuprind şi aspecte ale unor particularităţi ale evoluţiilor care se vor desfăşura în viitor. Un exemplu la îndemână ar fi construirea de adăposturi pentru timpul de ploaie; dar vor învăţa şi confecţionarea de haine specifice protecţiei pe timp de ploaie, dacă omul doreşte să-şi mărească autonomia de mişcare şi pe timp nefavorabil circulaţiei înafara casei sale. Nu foloseşte această învăţătură decât foarte rar (local plouă foarte rar), dar se obişnuieşte astfel pentru evoluţii în care ploaia, furtuna, va fi eveniment curent în viaţa planetară.
Toate învăţăturile din acest univers se vor constitui bază de evoluţie în Universul Fizic, care se vor desfăşura după terminarea fiecărui set de învăţături în Universul Astral. De asemenea, evoluţiile în Universul Astral şi Fizic cuprind şi elemente care se vor studia în detaliu, în timp, şi în Universul Cauzal: activităţi care se bazează pe percepţia, cunoaşterea şi folosirea energiilor şi materiilor filamentare, apoi creaţia cu astfel de elemente fundamentale. Este o creaţie conştientă realizată prin compactizarea filamentelor (asemănătoare cu constituirea corpurilor de manifestare a spiritelor). Prin intermediul creaţiei materiale fundamentale se realizează structuri variate, foarte amănunţite în detaliile lor şi astfel se asimilează înţelegeri superioare, legate de propriile corpuri de manifestare, de formele lor de reprezentare a structurilor spirituale şi a forţelor dezvoltate de ele.
– În Universul Fizic: se desfăşoară aplicaţii ale activităţilor învăţate în Universul Astral, dar astfel de desfăşurări au loc în vibraţia cea mai scăzută pe care monadele o pot suporta pentru desfăşurarea sarcinilor cu care ele sunt obişnuite deja. Este o necesitate de evoluţie care desfăşoară treptat învăţături de acceptare a variaţiilor din ce în ce mai mari de vibraţie locală, cu care se vor obişnui toate spiritele în vederea oferirii de ajutor oriunde în universuri, după necesitatea fraţilor de pretutindeni. Universul Fizic este locul în care aplicaţiile comportă cele mai mari diferenţe de vibraţie, variaţii de la o perioadă scurtă de timp la alta, pe fundalul unor variaţii de acelaşi fel – dar la diferenţe mari de timp. Spiritele au nevoie de adaptare la astfel de variaţii ale condiţiilor de trăire, de manifestare, când în variaţiile rapide se poate instala rutina – şi de aici: delăsarea, iar în variaţiile lente, pe termen lung, se poate instala uitarea. De aceea se reunesc şi se împletesc elemente de manifestare din celelalte universuri, mereu în limitele puterilor de acceptare ale monadelor.
Viaţa şi evoluţia în Universul Fizic va face în continuare obiectul unor studii cuprinzătoare.
– În Universul Cauzal: ca să înţelegem complexitatea oferită evoluţiilor de către acest univers, este necesar să ţinem cont de faptul că orice întrupat în universurile materiale este o monadă întrupată, iar de acest lucru monadele devin conştiente foarte târziu în evoluţiile lor primare. Până în acest moment, monadele află doar de la ajutătorii lor despre formele pe care le au şi despre însemnătatea deosebită a corpurilor lor, pe care nu trebuie să le dispreţuiască, fiindu-le întotdeauna de un real folos în evoluţii.
Evoluţiile cauzale încep doar atânci când monadele au suficientă experienţă pentru a înţelege mersul evoluţiilor şi mai ales atunci când deţin cu siguranţă folosirea directă a fluxurilor energo-materiale circulante în orice univers material. În acest fel, Universul cauzal este mai apropiat de Universul Secundar decât de Universul Primar, spiritele efectuând de fapt evoluţii pregătitoare pentru evoluţiile secundare. Astfel de evoluţii însă devin treptat deosebit de utile şi pentru desfăşurarea activităţilor locale din Universurile Astral şi Fizic, până când ele devin funcţionale în Universul Secundar.
Evoluţiile în acest univers încep să se deruleze abia după ce au înţeles de la ajutătorii lor faptul că sunt spirite întrupate, spirite care nu se manifestă direct, unul faţă în faţă cu altul: ci mijlocit, prin intermediul corpurilor materiale. În acest fel, nici ele nu îşi pot distruge de tot semenii, nici alte monade, inconştiente de fapt, nu le poate distruge pe cele care sunt conştiente de realitatea lor existenţială. Tot de aceea, în plus, ori de câte ori în eternitatea vieţii lor astfel obţinută prin asemenea organizări, monadele vor ajuta semenii lor mai mici – primarii – chiar dacă ajung în evoluţii înaintate (secundare, centrale), se vor întrupa alături de ele, în condiţii corporale ale celor ajutaţi, trăind în acelaşi fel cu ei, ajutându-i fără ca ei să-şi dea seama, până când devin apţi să înţeleagă complexitatea ajutorului pe care îl primesc.
În Universul Cauzal se menţin corpurile materiale, dar ele nu mai reprezintă canale materiale de orientare a forţelor spirituale radiante, ci prezintă chiar forma monadei, aşa cum este ea în evoluţiile în cursul cărora se află: adică deja dezvoltate, cu forţe puternic radiante – şi nu aşa cum arăta ea la începuturile evoluţiilor: când structurile sale interioare nu erau de loc dezvoltate, când nu erau puternic radiante, iar monadele aveau puţină experienţă de acţiune în spaţiile sale de evoluţie.
Abia când evoluţiile cauzale se vor fi orientat clar către înţelegeri complexe, către activitate consolidată pe multe planuri, atunci monadele se vor întrupa aici, în Universul Cauzal, în corpuri din ce în ce mai simple, învăţând astfel să se orienteze cu structuri puţine către activităţi din ce în ce mai diversificate, de complexitate din ce în ce mai mare – dar şi de subtilitate şi calitate superioară.
Pentru prima oară monadele de întrupează aici separat de fraţii lor de spirit, conştiente de această separare după trupul lor. Ele rămân însă mai departe unite în spirit, pentru a se ajuta în evoluţii prin radiaţia lor spirituală reunită: căci ea este încă insuficient dezvoltată în acest stadiu al evoluţiilor, pentru a derula trăiri complet separate: şi în spirit, şi în corpurile de manifestare. Este bine de ştiu faptul că astfel de înţelegeri au loc chiar înainte de a conştientiza bine acest lucru în celelalte universuri materiale, pregătind din timp spiritele pentru pătrunderea unor noi înţelegeri existenţiale.
Aşadar, corpul din acest univers are forma identică cu a monadei: şi nu de reprezentare supradimensionată a structurilor lor interioare şi a forţelor lor radiante. Dar corpul nu este chiar monada, nici în acest univers (deşi se fac astfel de confuzii, datorită asemănării foarte înaintate a corpurilor cu monadele care le constituie), ci tot un fel de reprezentare a monadei, conform modului său existenţial: corpul este de fapt tot un sistem corporal şi este încă material în întregime. Monada se obişnuieşte astfel să-şi cunoască interiorul – la fel ca şi exteriorul său, înţelegând structurile sale şi modul de funcţionare a lor, precum şi a forţelor degajate de ele. Îşi conştientizează propriile simţiri care apar la modificările interioare, proporţional cu necesităţile sale, dar şi cu impulsurile primite dinafara ei: conform cu voinţa ei sau escaladându-i voinţa.
Universul Cauzal nu este un univers de manifestare paralelă permanentă cu manifestările din alte universuri – aşa cum sunt cele din Universul Astral şi cele din Universul Fizic. Ele sunt mai rare, dar reprezentările acestor trăiri se vor regăsi ca proiecţii în manifestările astrale şi fizice care se vor desfăşura ulterior. La rândul lor, aşa cum am mai spus, desfăşurările şi înţelegerile celor trăite aici apar în urma experienţei acumulate în celelalte universuri: o experienţă care creează un volum suficient de bogat pentru înţelegerile fenomenologiei complexe de tip abstract. Este un fel de rafinare a complexităţii trăirilor spirituale cu care monadele se confruntă oriunde în universuri.
Iată aşadar că Universul Cauzal este un univers al apariţiei şi dezvoltării puterii de abstractizare, în care reprezentarea sintetică capătă valenţe superioare, acoperind prin înţelegerile formate o arie uriaşă de manifestări spirituale. Întruparea şi evoluţia cauzală are astfel la bază un volum uriaş de experienţă anterioară, deşi un volum restrâns de trăiri în acest univers. Fiecare trăire în parte devine unghi de percepere a evenimentelor prin prisma efectelor unei singure direcţionări, trăiri. Efectul unui singur eveniment apare răsfrânt asupra tuturor celor proprii unei perioade relativ îndelungate de timp evoluţionist. Iar spiritul începe să înţeleagă acest lucru. Fiecare clipă trăită astfel se constituie bază de înţelegere a tuturor celorlalte trăiri implicate în desfăşurări ample şi bogate.
Înţelegem acum, astfel, că discutăm despre un univers în care treptat manifestarea se orientează către orice fel de manifestări superioare, constructive şi cu calitate a detaliului mereu sporită.
Într-un anume fel, monada parcurge pe scurt în Universul Cauzal din nou fazele evoluţiei sale – chiar dacă ea este lungă şi extrem de cuprinzătoare – până la locul naşterii sale: înafara Centrului de evoluţie. Apoi conştientizând treptat toate felurile de energii şi materii sub forme fundamentale şi filamentare, asimilează învăţăturile de reprezentare la scara directă a existenţei sale curente.
Se dezvoltă astfel percepţia şi gândirea cauzală fundamentală, pe măsura creşterii puterilor energetice interioare şi a experienţei totale din toate universurile de manifestare.
După parcurgerea fiecărei trepte de evoluţie, spiritele se întorc în Universul Central, unde primesc impulsul energetic şi experimental (învăţătura) pentru treapta următoare de evoluţie. Nu numai finalizările de treaptă, ci şi schimbarea profilului de evoluţie, proporţional cu puterile şi distribuţiile de forţe interioare, are loc tot în Universul Central, sub coordonarea precisă a monadelor centrale, după care primesc şi impulsul de pornire în treapta următoare, ori în forma următoare de evoluţie.
Experienţa acumulată prin parcurgerea evoluţiilor în universurile materiale asociate Universului Spiritual Primar constituie fundamentul de trăire pentru monade în evoluţiile următoare: evoluţii continuate acum pe cont propriu, fiecare monadă în parte.
În această etapă a trăirilor, sub puterea energetică uriaşă a fiecărei monade, acumulată prin toate trăirile anterioare, spiritul se dezmembrează şi fiecare monadă se obişnuieşte să trăiască şi să evolueze pe cont propriu.
Învăţăturile şi aplicarea lor, trăirea şi consolidarea lor au loc într-un univers separat: Universul Secundar.
– Universul Secundar este o structură a Centrului de evoluţie special construită pentru a face faţă celor dintâi trăiri separate ale monadelor, apoi desfăşurării învăţăturilor lor speciale, folosind însă tot ceea ce cunosc din evoluţiile lor primare, anterioare. După preluarea impulsurilor şi învăţăturilor pentru fiecare subtreaptă, în Universul Central, au loc aprofundări în Universul Secundar – universul lor propriu acum. Aplicaţiile şi consolidările înaintate ale manifestărilor lor au loc însă tot în universurile materiale, alături de primari, acolo unde pot să-şi ajute semenii: cu experienţa pe care au acumulat-o ei înşişi, secundarii, ajutaţi la rândul lor de evoluanţi care acum se află pe trepte mult mai înalte de evoluţie. Învaţă astfel fiecare în parte să ofere ajutor diferenţiat pentru fiecare formă de evoluţie primară în parte, şi învaţă să o facă în condiţii de echilibrare mereu mai înaintată a propriilor lor forţe interioare.
Evoluţiile secundare sunt mult mai bogate în învăţături decât cele primare, dar şi puterea monadelor este mult mai mare, înţelegerile subtilităţilor de evoluţie sunt mult mai profunde, mult mai ample, largi. Cuprind bogate înţelesuri ale efectelor manifestărilor întrupaţilor asupra lor înşişi şi asupra mediului în care se desfăşoară vieţile lor. De aceea sarcinile lor de ajutor nu se limitează la ajutor oferit doar semenilor, ci şi întregului biosistem local de întrupare, în acelaşi timp şi planetelor, stelelor, galaxiilor în mijlocul cărora se întrupează.
La fel ca şi celelalte feluri de evoluţii, evoluţiile secundare îşi capătă finalizările de treaptă tot în Universul Central, la fel şi schimbările formelor de manifestare – dese comparativ cu cele primare, căci şi puterile monadelor sunt acum mult mai mari.
– Universul Central este însă un univers care are particularităţi deosebite, deşi le înglobează pe toate cele ale celorlalte universuri din Centrul de evoluţie, incluzând şi toate dimensiunile paralele ale Universului Fizic. Bogăţia de structuri şi varietatea lucrărilor desfăşurate în acest univers al Făuritorilor şi coordonatorilor tuturor evoluţiilor noastre nu poate fi cuprinsă de noi decât ca reprezentare, în linii mari, linii legate de ceea ce putem desfăşura pe Pământ, de ceea ce ne putem aminti din alte zone ale universului nostru, din alte universuri materiale.
Este un univers care face legătura (complexă în toate planurile de construcţie şi de ajutor oferit direct celorlalte structuri) cu toate locurile din universuri, aducându-şi aportul prin susţinere energetică şi materială la crearea sistemelor corporale complexe ale structurilor spirituale comune: planete, stele şi galaxii. Chiar dacă nu este vorba peste tot de galaxii ca forme de întrupare, acolo unde galaxiile sunt doar forme de organizare a stelelor şi planetelor lor, Universul Central creează – prin munca permanentă a monadelor centrale – starea de fond pentru asemenea organizări: crearea structurilor universice, întreţinerea lor curentă, remodelarea lor în funcţie de necesităţile de evoluţie curentă ale spiritelor. Apoi susţinerea, prin dimensiunile paralele cu dimensiunea structurală de evoluţie a primarilor, a marilor reţele matriceale galactice, subzonale şi zonale, care susţin viaţa spirituală sub diferite forme: spirite şi monade individuale întrupate pe, şi în jurul planetelor – adică sub formă de indivizi care se manifestă prin corpuri spirituale (atunci când este cazul), sau prin corpuri astrale şi fizice.
Prin legăturile energo-materiale create pentru susţinerea primelor faze de evoluţie ale monadelor (evoluţiile primare) sunt create – tot de către monadele centrale, spre învăţătura concomitentă a lor şi a secundarilor – alte structuri complexe în întregul Univers Fizic, dar şi în celelalte universuri, după specificul necesităţilor tuturor evoluanţilor locali.
Monadele centrale cercetează şi lucrează permanent pentru simplificarea evoluţiilor primarilor, pentru sprijinirea secundarilor, pentru desfăşurarea unor forme de trăire cât mai profunde – dar totodată aflate la înţelegerea spiritelor primare, pentru ca în primul rând evoluţiile lor să le fie cât mai puţin obositoare. Având experienţa îndelungată a propriilor lor evoluţii, monadele centrale îşi propun ca un prim obiectiv asemenea cercetări, pentru evoluţii cât mai puţin obositoare, astfel încât partea cea mai complexă a evoluţiilor să fie aprofundată pe măsura creşterii puterilor interioare ale spiritelor, creşterii experienţei lor generale, creşterii puterii lor de înţelegere fundamentală şi universalizării lor permanente.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
12. Studiu: Frăţii spirituale

Din studiile anterioare putem înţelege acum faptul că monadele desfăşoară evoluţiile lor primare sub două forme – ajutate şi protejate:  a. Formele de ajutor primit de monade în evoluţii Sunt multiple chiar din…

11. STUDIU: PRIMELE EVOLUŢII – ALE CREATORILOR DINTÂI, COORDONATORII ACTUALI AI EVOLUŢIILOR NOASTRE

Cuvânt înainte:   Se tot spune pe de o parte că ceea ce numim Dumnezeu este un Dumnezeu care nu ar fi evoluat, ci s-ar fi făcut aşa, deodată, prin mister de nepătruns, care astfel nu ar avea dreptul să ne spună ce şi cum să…

Dictionar