01. Evolutii

06. Manifestări ale monadelor

I. IDEI PRINCIPALE

1. Corpurile de întrupare sunt necesare la începutul evoluţiilor pentru protejarea spiritelor – propria distrugere sau distrugeri conjuncturale, pentru canalizarea radiaţiei lor şi manipularea ei pe seturi de raze, precum şi pentru învăţături privind manifestările pe care le pot desfăşura prin manipularea acestor seturi de raze.

2. În funcţie de puterea energetică a monadelor, la începutul evoluţiilor ele se întrupează şi învaţă să se manifeste sub formă de spirit întreg întrupat; pe măsura creşterii puterii radiante şi a experienţei ei de folosire, manifestările devin tot mai complexe, desfăşurate în universuri materiale diferite, care determină spiritele să-şi folosească echilibrat întreaga radiaţie şi să-şi consolideze manifestările în orice condiţii de întrupare. 

II. DETALII, DISCUŢII

CÂTEVA IDEI ÎN PLUS PRIVIND FORMAREA ŞI UTILIZAREA CORPURILOR 

Ne-am obişnuit să discutăm despre corpul de manifestare, însă acest corp are în susţinerea sa în sistem întreg de corpuri ajutătoare, indiferent dacă cel de manifestare este sau nu un corp fizic (ne-am obişnuit să îl numim solid). Un astfel de sistem corporal poate să fie format dintr-un corp cu vibraţie asemănătoare cu aceea a materiei pe care o numim fizică sau, de cele mai multe ori solidă: dar trebuie să delimităm corpurile prin starea lor vibraţională, şi prin nu starea de agregare a materiilor din care este constituit, căci cunoaştem prea puţine particularităţi ale materiilor din univers. Dacă discutăm despre caracterul de stabilitate materială în spaţiu – şi în plus pentru o perioadă destul de lungă de timp – fiecare corp al sistemului nostru corporal este solid pe segmentul său de vibraţie. Starea de vibraţie a materiilor care constituie un corp, fiecare corp din sistemul corporal, este aceea care oferă caracteristica principală a corpului; de aceea este bine să ne obişnuim să privim tipurile de corpuri după vibraţia materiilor lor. Corpul cu vibraţia cea mai joasă din sistemul corporal uman (dar şi al celorlalte vieţuitoare ale planetei şi al planetei deopotrivă) este cel cu care spiritele întrupate pe Pământ se manifestă în mediul fizic, cu toate stările lui de agregare. Restul corpurilor ajutătoare au vibraţii din ce în ce mai înalte. Însă cea mai înaltă vibraţie a materiilor din sistemul corporal al spiritelor nu este cea mai înaltă vibraţie din locul de întrupare, ci este vibraţia cea mai înaltă pe care spiritul o poate suporta astfel încât să poată desfăşura diverse activităţi pe o perioadă de timp potrivită să nu-l obosească.

Corpul este o reprezentare a forţelor energetice radiante ale spiritului: complexitatea sa este stabilită de coordonatorii de evoluţii în funcţie de evoluţia spiritului şi de experienţa sa de folosire a structurilor sale corporale. Celulele energetice fundamentale ale monadelor din fiecare spirit pot să fie puţin dezvoltate creând o radiaţie scurtă, plăpândă, motiv pentru care nu pot susţine o corporalitate pe care să o folosească la manifestare (mişcare coerentă în spaţiu, hrănire conştientă, comunicare, relaţionare, etc.). Este cazul evoluţiilor filamentare, când monadele trăiesc fără manifestare protejate în filamente, aşa cum am discutat anterior. Când structurile interioare devin suficient de puternice ele dezvoltă o radiaţie individuală capabilă să susţină un sistem corporal şi o activitate din ce în ce mai variată, mai complexă prin intermediul acestui sistem corporal. Cu alte cuvinte: suficient de puternice pentru a oferi simţiri exterioare şi interioare, sub imperiul unor impulsuri exterioare şi interioare, conştientizate treptat din ce în ce mai puternic. Coordonatorii evoluţiilor însă nu au în vedere numai necesităţile lor interioare de moment, ci şi cele ale viitorului lor, ale viitorului dezvoltărilor lor, ale dezvoltării capacităţilor de memorare, de creştere şi diversificare a memoriilor şi implicit a manifestărilor: adică a reacţiilor lor la evenimentele care se petrec în jurul şi în interiorul lor, ca urmare a simţirilor lor.

La începutul evoluţiilor spirituale, comparativ cu treptele anterioare ale propriilor lor evoluţii, monadele au o capacitate de mişcare mică, dar în dezvoltare, deşi nu este orientată cu precizie spre o acţiune clară. Se deplasează uşor spre locul de unde vine radiaţia de energie a altor monade din filament, căutându-şi semeni apropiaţi. 

Având în vedere asemenea tendinţe, coordonatorii evoluţiilor leagă de spirit formaţiuni materiale, filamentare, mult mai uşoare, mai puţin radiante decât propriul spirit, aşa cum se petrec asemenea atracţii naturale în spaţiile exterioare Centrului de evoluţie, spaţii în care s-au constituit şi au trăit un timp. 

Din acest moment încep evoluţiile prin întrupare, prin constituirea şi folosirea de corporalităţi pentru manifestarea spiritelor. Spiritele sunt eliberate din filamentele în care au trăit până atunci, dar sunt protejate pe acelaşi principiu protector şi hrănitor: începând din acest moment sunt aşezate în spaţii separate, pentru a nu se distruge reciproc: un univers special amenajat pentru spiritele cu monade începătoare (Universul Spiritual Primar), cu locuri (celule) interioare special amenajate pentru fiecare spirit în parte. Ele sunt protejate în plus prin pături, cămăşi spirituale multifuncţionale, care permit:

– canalizarea forţelor energetice radiante spre alt spaţiu, amenajat de asemenea în mod special pentru corporalitatea astfel constituită: un univers material – unul din universurile materiale cu filamente energo-materiale cu vibraţii diferite, în funcţie de experienţa de trăire a spiritelor: Universul Astral, Universul Cauzal şi Universul Fizic. Cămăşile ajută la canalizarea forţelor energetice ale spiritelor în locul, universul în care se desfăşoară întruparea şi manifestarea;

– cămăşile ajută la hrănirea spiritelor cu energie fundamentală în mediul lor existenţial – baza de susţinere a radiaţiei spirituale care permite întruparea;

– ele întăresc radiaţia totală a spiritului, crescând uşor puterea lui de susţinere a corporalităţii de întrupare şi de manifestare. 

Corporalitatea de întrupare, indiferent de etapa de evoluţie a spiritelor, este constituită din filamente energo-materiale uşoare, compactizate, care astfel pot forma structuri stabile, asigurând în acelaşi timp şi o mişcare fluidă prin puterea de susţinere a articulaţiilor. Întotdeauna puterea energetică a fluxurilor de filamente compactizate este proporţională cu puterea energetică a spiritului şi cu experienţa lui de manifestare prin corpurile sale. 

Corpurile de întrupare sunt necesare aşadar la începutul evoluţiilor pentru protejarea de distrugere a spiritelor – propria distrugere sau distrugeri conjuncturale, inconştiente de valoarea vieţii, pentru canalizarea radiaţiei lor şi manipularea ei pe seturi de raze, precum şi pentru derularea de învăţături privind manifestări diverse, din ce în ce mai complexe, pe care le pot desfăşura prin manipularea acestor seturi de raze.

Mulţimea spiritelor care sunt întrupate este despărţită de universul de întrupare, cu corpuri materiale, prin alte pături energetice foarte puternice în compactizarea lor: sunt ceea ce numim păturile universice. Spaţiile delimitate prin astfel de pături le vom numi în continuare „universuri”: pentru început ne vom referi la Universul Spiritual Primar şi la Universul Fizic, ataşat Universului Spiritual. Aşadar, Universul Fizic, în care ne aflăm acum în calitate de spirite întrupate, este un univers material: în interiorul lui se află în circulaţie permanentă fluxuri de filamente-energii şi filamente-materii, despre care am discutat. Corect ar fi să numim universul energo-material, dar studiile se referă în principal la structurile de întrupare şi la cele create de întrupaţi din fluxuri de filamente-materii, în timp ce fluxurile de filamente-energii nu au o mare stabilitate şi nu creează structuri. Însă ele ajută foarte mult structurile materiale căci, atrase de astfel de mari structuri, circulând prin mijlocul lor, cedează o mică parte din energia lor şi ajută corpurile să-şi păstreze energizarea proprie şi stabilitatea vibraţională.

Datorită puterii energetice reduse de atracţie a spiritului, la început corpul este comun întregului spirit, pentru toate monadele din spirit, iar manifestările sunt comune astfel întregului spirit. 

Tot datorită faptului că puterea energetică a spiritului este mică la început, datorită faptului că spiritele nu au experienţă de manifestare şi de coordonare a manifestărilor lor pe parcursul întregului ciclu vital, corpurile de întrupare sunt create la început de către coordonatorii evoluţiilor, precum şi de alte grupuri spirituale mult avansate comparativ cu aceşti „copii”. Treptat însă, pe măsura creşterii puterii energetice a spiritelor, corporalitatea poate să se constituie prin puterea fiecărei monade, cu ajutor din partea:

– entităţilor ajutătoare de destin propriu al întrupatului: un ajutor radiant direct prin participarea radiantă a ajutătorilor avansaţi (îngeri cu toate subtreptele de evoluţie angelică);

– structurilor matriceale complexe din corporalitatea proprie, create prin însăşi specia planetară proprie, de către entităţi transcedentale; astfel de structuri se dezvoltă treptat şi nu necesită decât cele necesare oricăror întreţineri corporale normale, aşa cum învaţă tot timpul spiritele, făcând parte din obişnuinţele lor curente. 

Orice structuri compacte: energetice interioare ale monadelor sau materiale ale corpurilor lor de manifestare emit în spaţiile exterioare diverse forme de radiaţie: luminiscenţă fundamentală (aură), sunet fundamental şi vibraţie fundamentală; toate la un loc formează particularităţile generale ale compactizărilor de energie fundamentală. 

Vom discuta pe parcursul studiilor despre multe aspecte ale acestor radiaţii, după astfel de detalii ale evoluţiilor. La începutul evoluţiilor, radiaţia interioară a energiilor compactizate din interiorul monadei, se răspândeşte în exterior ca şi lumina unui bec: de jur-împrejurul monadei, în exteriorul ei. După formarea şi cămăşuirea specială a spiritului, forţele sale se concentrează într-o singură direcţie – spre corp: ca un laser, într-un singur spot care concentrează întreaga forţă radiantă a spiritului. Cămaşa oferă în acelaşi timp hrană şi protecţie spiritului, dar mişcarea spiritului între pături este redusă mult, în schimb concentrarea forţelor sale radiante într-o singură direcţie concentrează şi puterea de mişcare, care va susţine şi va mişca corpul său aflat în raza de putere a voinţei sale. Dar corpurile se află înafara locului în care stă, se află spiritul purtător (spunem: întrupat) – adică într-un univers numai al corpurilor care sunt formate din structuri constituite din filamente de materii şi energii specifice universului, compactizate după puterile spiritului şi conform elementelor matriceale din corpurile sale. 

Pentru că fiecare monadă este obişnuită să se manifeste (adică deocamdată: să se mişte) liberă în patul filamentar din evoluţiile anterioare, corpul spiritului va fi construit aşa încât să se poată mişca liber în spaţii. Gravitaţia marilor corpuri (stelare, planetare) în jurul cărora desfăşoară mişcarea, manifestarea – într-un cuvânt: trăirea spiritelor, nu le afectează decât până la un punct: să nu iasă din raza de radiaţie a acestor mari corpuri, mari structuri universice, care sunt planetele, stelele. Această barieră care nu le lasă să iasă înafara atmosferei planetei este creată spre protecţia lor, spiritele neavând încă conştienţa suficient de dezvoltată pentru a se proteja singure – mai ales de radiaţiile cosmice din jurul planetei şi de circulaţiile de toate felurile care se desfăşoară în jurul ei. Corpurile de la începutul acestor evoluţii nu sunt supuse foarte mult gravitaţiei, dar spiritele se simt atrase de marile formaţiuni de câmp energetic ale planetelor şi stelelor care le guvernează, se simt stinghere înafara lor, ca şi cum ar avea de părăsit patul energetic filamentar cu care au fost atât de mult timp obişnuite. Este o senzaţie de pierdere a siguranţei existenţiale, care le ajută foarte mult de-a lungul primelor lor evoluţii întrupate. 

La început manifestarea spiritelor prin corpurile sale este simplă: mişcare, deplasare în spaţiile în care s-a întrupat. Pe măsura creşterii puterii energetice radiante a spiritelor şi a învăţăturilor de folosire a acestei puteri ceea ce numim manifestare prinde avânt şi se diversifică prin complexităţi de mişcare pe loc şi în deplasare, apoi hrănire, comunicare, relaţionare, apoi creaţie materială din ce în ce mai complexă. 

Evoluţiile spirituale de început se desfăşoară în forme complexe de întrupare, cu o corporalitate individuală formată din structuri de protecţie şi corpuri în plus alături de cel de manifestare. Pe măsura înaintării în evoluţii, are loc o simplificare a sistemului corporal. Dar dacă astfel de corpuri mai complexe apar şi pe parcursul treptelor de evoluţie ulterioare, avansate, asta nu înseamnă că este vorba despre un fel de involuţie, ci de folosirea unor corpuri mai uşoare pentru o complexitate de învăţături, de cunoaşteri sau de consolidări. 

La început, corpurile de manifestare sunt corpuri astrale, corpuri din material astral în Universul Astral, aşadar într-un univers format numai din corpuri din materia astrală: ele au o vibraţie optimă pentru dezvoltarea spiritelor, uşor de dus, de manipulat, de învăţat să se manifeste cu ele; de asemenea se pot desprinde cu mare uşurinţă şi fără efort atunci când obosesc. Abia după ce s-au obişnuit cu corpurile lor spiritele fac întrupări şi în Universul Fizic, care este un univers cu vibraţie mai mică, unde se consolidează manifestările învăţate în vibraţii mai mici. Radiaţia spiritelor a crescut între timp, dar au apărut şi noi alte mici raze, care cer şi ele să fie folosite, să crească şi ele, armonizându-se cu cele deja crescute mai mult, mai vechi. De aceea au loc astfel de întrupări, pentru ca noile raze să întărească pe cele mai vechi şi să crească sprijinindu-se reciproc. Când radiaţia creşte astfle încă şi mai mult, spiritele încep să poată să se manifeste şi într-un univers cu vibraţia mai înaltă: Universul Cauzal, care foloseşte din plin forţele mai puternice, dar ajută în acelaşi timp şi pe cele mai mici să le susţină pe celelalte. Este universul care, astfel, pregăteşte spiritele să-şi conştientizeze etapele mai înalte de evoluţie şi în Universul Astral, şi în Universul Fizic. În acest fel evoluţiile coordonate de ajutători mult mai avansaţi, mai înalţi spiritual, pot să realizeze o creştere armonioasă a tuturor forţelor spiritelor, o înaintare echilibrată pe toate planurile, oricât de simple par ele la începuturi. 

Întrucât suntem întrupaţi în Universul Fizic, să ne ocupăm puţin mai mult de întrupările de acest fel ale oamenilor. De la întrupare, de la naştere, când corpurile sunt mici, o perioadă în care ele cresc până la maturitate, spiritul se obişnuieşte treptat cu mediul de viaţă şi cu societatea (grup de relaţionare) în care s-a întrupat (născut). În acelaşi timp rememorează părţi din experienţa sa trecută şi se adaptează treptat la viaţa în curs. Maturitatea oferă condiţii optime de realizare a programului său de manifestări, conform experienţei pe care o are, la care se adaugă altele noi din adaptările şi dezvoltările curente, se consolidează cunoaşterea, experienţa. Spiritul poate obosi în aceste manifestări proprii, de aceea urmează o perioadă în care se încetineşte ritmul de manifestare – este o perioadă care poate fi numită îmbătrânire, în limbajul nostru cotidian. De fapt este vorba despre o relaxare spre odihnă, cu un corp care apare uzat: este o perioadă de acumulare de energie în spiritul care nu cunoaşte pauză de viaţă, de manifestare. Încetinirea ritmului de manifestare dă forţă analizelor, gândirilor, înţelegerii unor manifestări care nu mai sunt concordante cu înţelegerile superioare şi conduce la dorinţa de corectare, iar toate la un loc conduc la formarea dorinţei de a reveni la întrupare; întrupările se pot face astfel fără pauze mari, aşa cum nici viaţa spiritului nu cunoaşte pauze. 

CUM SE FORMEAZĂ COMUNICAREA 

Treptat spiritele învaţă treptat să conştientizeze că pot percepe foarte multe lucruri: că pot simţi, vedea şi pot auzi în jurul lor, conform felului diferitelor părţi ale corpului lor. Fiecare spirit ajunge să perceapă şi treptat să distingă diverse radiaţii sub formă de lumină (luminiscenţă) şi de sunet (radiaţie sonică). Treptat, ele ajung să distingă o mulţime de feluri de lumini şi de sunete, să simtă în variate feluri toate cele din jurul lor – o lume întreagă în mijlocul căreia trăiesc şi le influenţează în nenumărate moduri. 

Dacă luminiscenţa este mai obişnuită pentru monade, sunetele, care se formează şi funcţionează pe aceleaşi principii ca şi radiaţia luminoasă, sunt însă separate de lumină şi înţelese mai târziu pe scara evoluţiilor. Se înţelege însă la un moment dat al evoluţiilor că astfel de sunete, emise de corpul de manifestare al spiritului, sunt formate din: 

– Pe de o parte din puterea cu care energiile trec prin structurile corporale şi ţâşnesc înafară, mai ales în situaţiile în care spiritul trece prin nevoia de a consuma energii mai mari, după cum curg reacţiile sale la evenimentele prin care trece, după modul în care le percepe; 

– Pe de altă parte, incidenţa sunetelor emise de alte spirite asupra propriului corp determină reflectarea lor înapoi, în spaţiul străbătut iniţial după ce, la impactul cu corpul spiritului a avut loc o ciocnire care emite, de asemenea, un sunet foarte slab. Dar această incidenţă este permanentă, cu o modulaţie care depinde de structura corpului şi de puterea câmpului de energii atrase şi compactizate în jurul corpului: un astfel de câmp se formează întotdeauna prin atracţia exercitată de materia aglomerată în corpurile de manifestare a spiritului. 

Să înţelegem astfel că discutăm despre două feluri de sunete, pe care treptat orice spirit începe să le conştientizeze: sunetele fundamentale ale corpurilor fiecărui întrupat şi zgomotele produse de tangenţele diferitelor corpuri – unele printre altele, precum şi ale impactului unor fenomene asupra corpurilor proprii (şi ale corpurilor asupra unor fenomene). Spiritele nu înţeleg la început care sunt rădăcinile celor pe care le trăiesc – cum ar fi de ce fiecare îşi recunosc puii într-o mare de pui asemănători (pinguinii pe o plajă, spre exemplu) dar treptat, pe măsură ce parcurg tot mai multe evoluţii încep să caute explicaţii şi să înţeleagă cele ce se petrec cu ele, cu altele asemănătoare. 

Azi trăim o astfel de epocă a percepţiei majoritare a zgomotelor, pentru a învăţa să fim atenţi nu numai la sunetele emise sub formă de radiaţii sonice sau radiaţiile de lumină emise din compactizările material-energetice, adică de corpuri şi creaţii materiale ale noastre. Ceea ce cunoaştem în prezent face parte din readuceri din memorii ale unor percepţii pe care le-am uitat întrucâtva, după lungi evoluţii foarte complexe, înaintate, dar este necesar să ni le reamintim şi să mergem mai departe cu toate împreună. 

Mai avem şi altele de conştientizat. Spre exemplu: un corp puternic atrage şi compactizează un câmp puternic, care are putere de împrăştiere a sunetului venit din mediul de trai, dar oferă şi spiritului posibilitatea să emită propriul sunet, mai puternic decât cele exterioare: totuşi şi el diminuat de aceleaşi pături care camuflează destul de mult sunetul şi lumina deopotrivă (provenite de la interiorul spiritului). Dar toate sunt percepute şi prin puterile care se desfăşoară, spiritele învaţă să-şi concentreze atenţia chiar şi în astfel de condiţii care estompează radiaţiile: la un moment dat ele chiar profită de astfel de estompări pentru a raporta diverse emisii între ele şi a se folosi de ele. 

De aceea spiritul învaţă cum să emită sunete la rândul său, sunete specifice diferitelor manifestări, adică să comunice prin intermediul corpurilor sale, peste ceea ce radiază corpul său şi acoperind cele ale celorlalţi semeni din jur. Pe măsură ce evoluţia înaintează, sistemul său corporal de manifestare se simplifică, radiaţia corpurilor sale se estompează, însă radiaţia spiritului se concentrează din ce în ce mai puternic, direcţionarea devine mai precisă, mai coerentă, şi aşa devin toate manifestările sale. 

Există o legătură directă între structurile corporale şi emisiile/recepţiile de sunete din mediul înconjurător. Corpurile le sunt create de coordonatorii evoluţiilor lor astfel încât să fie suficient de mari, de puternice, de protectoare la suprafaţă pentru structurile interioare, astfel încât să nu se deterioreze când, la început, spiritul întrupat „strigă”, atenţionând asupra trăirilor sale; în acelaşi timp şi corpurile sale emit sunete puternice în raport cu starea sa de echilibru: ori de frică în faţa unui mediu necunoscut, care i se pare agresiv, ori pentru a speria el însuşi pe cei care are impresia că îl agresează, ori pentru a atrage atenţia altor spirite întrupate a căror companie o necesită. Corpurile devin astfel elemente de potrivire a emisiilor spiritelor, cu ajutorul cărora ele învaţă să înţeleagă lumea şi să-şi modeleze comportamentul în lumea sa. 

Astfel, spiritul învaţă să folosească sunetul şi lumina corpurilor sale (prin culoare – pe care o va înţelege mult mai târziu) pentru a comunica ceva în exterior; devine el însuşi conştient de comunicarea altora, dar şi de a sa, personală. Devine astfel conştient de: 

– grupul care emite la fel ca şi el (şi care devine astfel grupul propriu de evoluţie, pentru o lungă perioadă de evoluţie în continuare); 

– grupul ajutător, de care trebuie să ţină cont că poate învăţa ceva ce îl va ajuta să-şi perfecţioneze în continuare manifestarea (atât cât este ea, la începuturi: hrănire, deplasare, memorare, comunicare); 

– grupul care i se pare că îl agresează, şi va trece mult timp până când va înţelege că fiecare spirit în parte, reprezentat prin corpurile sale, nu este propriu zis agresat de alte spirite, de alte grupuri sau indivizi, ci fiecare îşi desfăşoară viaţa în felul său propriu. 

CUM SE FORMEAZĂ HRĂNIREA

Dacă discutăm despre conştienţă şi inconştienţă, trebuie să discutăm despre hrănire. Hrănirea aduce spiritului întrupat un aport de energie corpului, îi întreţine viaţa şi activitatea. Să reţinem însă că dacă avem în vedere spiritul şi corporalitatea sa de întrupare, la fel vom discuta despre hrănirea spiritului şi hrănirea corporalităţii. 

În mediul său direct de fiinţare, de existenţă în acel Univers Spiritual Primar în care se află, spiritul trage energie fundamentală după cum este obişnuit din formarea lui, în energia fundamentală unde s-a autoconstituit conjunctural, aşa cum am văzut în studiile anterioare. Parte din această energie se depune în celulele sale fundamentale, asigurându-le creşterea, iar ceea ce nu se depune trece mai departe sub formă de radiaţie exterioară. Adică acea radiaţie despre care discutăm, care formează corpurile şi prin care spiritul se manifestă. Dar pentru derularea manifestărilor prin corpuri este nevoie de susţinerea lor şi astfel spiritele învaţă să se hrănească, să-şi hrănească corpurile. La început nu este conştient de alte corpuri decât de cel de manifestare – nu şi de cele ajutătoare, care se hrănesc singure, osmotic, prin atrageri de fluxuri energo-materiale din mediul universului de întrupare, apoi le eliberează după ce ele trec prin corpuri, lăsând o mică, dar semnificativă parte din energia filamentelor, în corpul care astfel de susţine şi îşi susţine funcţionările. 

Hrănirea corporală se bazează pe inconştienţa cu care monadele, în trăirile lor incipiente dinafara Centrului de evoluţie, înglobează alte celule fundamentale – care ar putea forma, prin reuniri, alte monade – sau chiar alte monade mai mici. Este o obişnuinţa din aceste prime trăiri ale sale, iar primele astfel de trăiri pot să conducă în continuare, la alte distrugeri în lanţ. Iar Centrul de evoluţie este o structură creatoare de viaţă, şi nicidecum una care să limiteze viaţa. 

Iar hrănirea corpurilor este, în acest stadiu incipient de evoluţie, cea mai importantă activitate a spiritului, poate fi desfăşurată folosind, e drept, alte vieţuitoare, care rămân inconştiente de stadiul, de situaţia în care se află ele, comparativ cu cei care se hrănesc cu ele. Există un grad de inconştienţă reciprocă în acest stadiu al învăţăturilor prin hrănire. Gradul de inconştienţă poate fi înţeles de către fiecare vieţuitoare în parte, când îi vine vremea să ştie, căci fiecare specie are ajutători care îi dau exemple suficient de multe şi de bune pentru ca să fie urmate. Şi ele învaţă treptat, prin plăcerea de a mânca şi durerea de a fi mâncat, să nu mai ia viaţa semenilor lor, şi consolidează asemenea învăţături în lungi perioade de timp evolutiv. Învăţăturile nu se fac prin pedeapsă, cum încă mai cred mulţi dintre noi azi, ci prin consolidarea unor elemente similare sau complementare, pentru evidenţiere prin comparaţie şi îmbogăţire de experienţă, cu cele pe care ajutătorii le oferă spre învăţătură, după cum este cazul. Atunci când condiţiile de trai sunt bune, spiritele reuşesc să înveţe şi să ţină cont de astfel de învăţături pentru echilibrarea şi estomparea obişnuinţelor distructive. Dar când condiţiile se aspresc, ele revin la comportamentele agresive care au necesitat ajutorul exemplului oferit de ajutători pentru echilibrare. Un exemplu oferit pentru modificarea comportamentului faţă de alte vieţuitoare din jur: să se hrănească exclusiv cu acelea ale căror sunete sunt slabe, în timp ce corpurile proprii sunt suficient de energizate pentru a se hrăni pentru o zi. În astfel de condiţii aspre, cum sunt şi cele de acum pe Pământ, spiritele care s-au dezobişnuit cândva să se hrănească excesiv se obişnuiesc din nou să se hrănească permanent, de teama pierderii puterilor – aşa cum erau obişnuite atunci când erau foarte mici şi nu făceau încă deosebirea între feluri diferite de manifestare. Dar ele vor fi ajutate să se lepede de acest vechi obicei, cunoscându-se pe ele înseşi că nu au nevoie decât rar de o asemenea hrănire cu vieţuitoare avansate pe calea evoluţiilor, iar efectele se vor face simţite treptat, ireversibil. 

FORMAREA CONŞTIENŢEI ÎNAINTĂRILOR PRIN ÎNTRUPĂRI 

Cu timpul, spiritele ajung să se orienteze singure de la o formă de condiţii de mediu - la altele. La un moment dat, unii dintre membrii grupului din care fac parte se orientează primii la schimbarea condiţiilor, constituind un exemplu pentru grupul său de întrupare; şi imediat tot grupul va face acelaşi lucru, spre uşurarea traiului întregii comunităţi. Este o formă de trăire de lungă durată, în medii stelar-planetare ale căror condiţii se modifică de la o perioadă lungă de timp la alta. Treptat spiritele ajung să înveţe să accepte asemenea condiţii de trai, să se adapteze lor, să-şi consolideze apoi trăirea în astfel de medii din ce în ce mai variate. În profunzimea proceselor, se întăresc memoriile spirituale, creşte puterea energetică proprie şi experienţa de a folosi o asemenea putere, în diverse locuri, la diverse nivele de vibraţie. 

Pentru ca asemenea lungi perioade să nu afecteze spiritele prin oboseală, ele sunt ajutate pe multiple planuri, prin feluri de ajutoare cu care se obişnuiesc treptat chiar din evoluţiile mai puţin înaintate. La începuturile evoluţiilor sub formă de spirit întrupat (evoluţii spirituale) întrupaţii vor fi ajutaţi chiar de către steaua şi planeta pe care trăiesc: sunt protejate prin câmpuri planetare dense, care le asigură o foarte intensă vitalitate, în care viaţa lor este foarte simplă, bazată în general doar pe mişcare. Tot planeta le oferă, din propria ei matrice vitală (eterică) corpuri pe care le iau în primire fără să fie nevoie să aştepte ca ele să se constituie treptat, prin forţele slabe încă ale spiritului, şi fără să suporte o „naştere”: căci naşterea de felul celei pe care o cunoaştem noi este un procedeu de activare puternică a unei conştienţe destul de înaintate, într-o lume în care conştienţa este greu de păstrat în toate ramurile de percepţie şi activitate. O astfel de conştienţă nu este încă dezvoltată în această fază a evoluţiilor, ca să existe activitate conştientă – aşa cum este cazul oamenilor. De aceea spiritele întrupate, în primele lor evoluţii, nu se preocupă de modul de naştere al urmaşilor lor, nici urmaşii nu sunt conştienţi de corpurile lor până ce ele nu sunt funcţionale la toate nivelele lor existenţiale. Evoluţiile de acest fel, protejate la toate nivelele de trăire a spiritelor, se desfăşoară până ce ele ajung să se obişnuiască cu orice fel de corpuri, în orice fel de condiţii, apoi să desfăşoare şi alte activităţi decât cele care ţin exclusiv de mişcare şi hrănire: găsirea unui adăpost, când se obişnuiesc să înţeleagă o mare parte din „pericolele” din jur. Apoi treptat învaţă să-şi construiască adăposturi, alegând treptat şi condiţiile de teren pe care şi le pot construi, şi materialele pe care le pot folosi. Atunci când concentrarea atenţiei şi alegerea unor elemente de spaţiu şi materii devin constante în conştienţa spiritelor, o parte dintre capacităţi sunt redistribuite către întărirea altora: spre exemplu, creşterea conştientă de pui, de care nu s-au ocupat până atunci. În acest fel încep să se dezvolte aspecte ale conştiinţei proprii, pe care o vor folosi în diverse alte evenimente independente unele de altele. 

Formarea unei conştiinţe proprii aduce spiritul în altă fază a dezvoltării sale: aceea a întrupării separate a monadelor din spiritul care nu se dezmembrează, ci doar cămăşile (păturile) spirituale devin altfel permisive, astfel încât fiecare monadă în parte să-şi formeze propriul „jet” de radiaţie către universul material în care i se vor forma corpuri. În funcţie de necesităţile momentului evolutiv, corpurile sunt diferite, după cum întruparea are loc în Universul Astral, Universul Fizic sau Universul Cauzal: 

– Universul Astral este universul material în care au loc primele învăţături de manifestări ale fiecărei etape, precum şi primele consolidări locale ale acestor manifestări;

– Universul Fizic este universul material în care se fac consolidări ale manifestărilor învăţate – dar în medii cu vibraţie mai joasă; spiritele învaţă astfel să se adapteze unor condiţii care variază în orice întrupare: de la mediile cunoscute de ele către altele mai neobişnuite, mai greu de suportat la început;

– după evoluţii începătoare până la conştientizarea mediului şi modificările lui, au loc întrupări conştiente şi în Universul Cauzal, care este universul material cu vibraţia cea mai înaltă. Aici spiritele fac consolidări ale trăirilor avansate, cele pe care ele încep să le conştientizeze, în vederea pregătirii lor pentru următoarea etapă de evoluţie, pentru avansările în evoluţii. 

Pentru susţinerea evoluţiilor mai greoaie din Universul Fizic cu vibraţie naturală joasă, în celelalte universuri materiale (Astral şi Cauzal) rămân în stare latentă corpurile materiale ale spiritului, astfel încât, fiind corpuri din materii cu vibraţii foarte înalte, ele să susţină la un nivel echilibrat vibraţia corporalităţii din Universul Fizic. 

De asemenea, pentru susţinerea vibraţiei ridicate a corpurilor din Univiersul Astral şi Universul Cauzal, sistemele corporale din Universul Fizic cuprind, alături de altele, câte un set de corpuri astrale asemănătoare ca structură cu corpurile din Universul Astral (corpurile noastre obişnuite astrale), precum şi un set de corpuri cauzale, asemănătoare cu corpurile din Universul Cauzal (corpurile noastre obişnuite cauzale). Dar în timp ce corpurile din Universul Astral şi din Universul Cauzal se menţin de-a lungul întregii evoluţii primare, indiferent de etapa de evoluţie primară, corporalitatea din Universul Fizic nu se menţine după terminarea fiecărui destin fizic, nici măcar în stare latentă, pentru a nu determina perpetuarea unei vibraţii joase în totalitatea corporalităţii spiritului. Toată experienţa spiritului se păstrează însă intactă în memoriile spirituale, iar întrupările fizice se derulează numai atunci când este necesară o serie de consolidări sau de reamintiri care au nevoie să fie folosite pentru corectarea manifestărilor spirituale, după acumularea unei experienţe înaintate pentru susţinerea manifestărilor mai grele, fizice. 

Treptat, spiritele încep să-şi conştientizeze întrupările, devin conştiente şi de alegerile pe care trebuie să le facă, devin conştiente de ajutorul pe care îl primesc prin diferite întrupări, în diferite locuri, în diferite universuri, din partea unor spirite mai evoluate. Încep să lucreze ele înseşi prin puterea şi experienţa pe care şi-o conştientizează, învăţând şi pe altele în egală măsură să înainteze în evoluţii, asemenea lor înseşi. 

Odată cu creşterea puterii lor energetice radiante şi a experienţei de folosire a unei asemenea puteri, fiecare monadă, din fiecare spirit începe să se întrupeze separate de celelalte, chiar dacă o lungă perioadă din evoluţii rămân în continuare legate între ele, în acelaşi spirit, ajutându-se radiant un timp, pentru consolidarea manifestărilor. Abia după ce ele simt nevoia de libertate totală, de probare independentă a experienţei personale, coordonatorii de evoluţii desfac spiritul ca unitate de evoluţie, urmând ca fiecare monadă să-şi urmeze cursul evoluţiilor personale, sub îndrumarea ajutătorilor avansaţi şi a coordonatorilor de evoluţii. Astfel trăirile lor devin asemănătoare cu modul în care au intrat, independente, în Centrul de evoluţie – cu deosebirea că au o putere uriaşă şi o experienţă de manifestare pe măsura acestei puteri. Asemenea evoluţii devin, în întreg Centrul de evoluţie, evoluţii arhetipale, iar toţi primarii conştienţi de evoluţiile lor ajung să-şi dorească, şi să se străduiască să ajungă într-o asemenea formă de evoluţie total independentă, total conştientă de puterea lor, de ajutorul pe care îl pot oferi mai departe, în eternitate, altor valuri de monade care intră în Centrul de evoluţie. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
12. Studiu: Frăţii spirituale

Din studiile anterioare putem înţelege acum faptul că monadele desfăşoară evoluţiile lor primare sub două forme – ajutate şi protejate:  a. Formele de ajutor primit de monade în evoluţii Sunt multiple chiar din…

11. STUDIU: PRIMELE EVOLUŢII – ALE CREATORILOR DINTÂI, COORDONATORII ACTUALI AI EVOLUŢIILOR NOASTRE

Cuvânt înainte:   Se tot spune pe de o parte că ceea ce numim Dumnezeu este un Dumnezeu care nu ar fi evoluat, ci s-ar fi făcut aşa, deodată, prin mister de nepătruns, care astfel nu ar avea dreptul să ne spună ce şi cum să…

Dictionar