01. Evolutii

07. Alte trepte de evoluție ale monadelor

EVOLUŢII INTRAPLANETARE

Evoluţiile unui spirit întreg, întrupat într-un singur sistem corporal, protejat de steaua şi de planeta locală, le putem numi, pentru departajare: evoluţii intraplanetare – căci spiritele sunt chiar protejate de puterea radiantă a planetei în jurul căreia, şi pe care evoluează. Evoluţiile de acest fel sunt lungi, cât timp însăşi planeta poate să asigure condiţii locale de trai spiritelor lor protejate. Timpul acesta îndelungat, prin care ele consolidează fiecare formă de mişcare, de hrănire, de apropiere de semenii lor, contribuie la conştientizarea multor direcţii de orientare, care vor forma în viitoarele evoluţii. Din perspectiva spiritelor intraplanetare, astfel de evoluţii viitoare vor fi: individuale şi protejate de câmpuri corporale proprii, proporţionale cu puterea crescută a spiritelor. Astfel de evoluţii individuale vor cuprinde activităţi bogate, orientate către diverse direcţii: de acţiune – individuală sau în grup, de planificare, treptat şi de gândire. Sunt manifestări care se vor extinde pe multiple planuri, formând la rândul lor acea percepţie şi trăire sferică, proprie creatorilor conştienţi: adică celor ce suntem şi noi, oamenii.
Fără astfel de evoluţii lungi – care pe Pământ sunt evoluţiile spiritelor de la viruşi până la mamifere (exclusiv) – evoluţia de creator conştient ar sta pe baze instabile, dezechilibrând astfel spiritele în fazele incipiente de creaţie conştientă: în primul rând prin lipsa de orientare în spaţiu, prin viteza de orientare în spaţiu. Pe baza acestor evoluţii, treptele următoare vor forma o altă direcţie de stabilitate şi orientare, pe parcursul unor alte lungi perioade de evoluţie: orientare în timp.
Evoluţiile intraplanetare, despre care vom studia destul de multe lucruri în viitorul acestor studii, creează de asemenea puterea de orientare în grupuri de indivizi de aceeaşi evoluţie şi creează puncte de orientare către alţi indivizi, de evoluţii superioare – ajutători – şi inferioare – pe care vor începe să-i ajute ei înşişi. Sunt linii foarte vagi de manifestare, comparativ cu ceea ce cunoaştem ca oameni dar, evoluând în prezenţa multor grupuri de astfel de vieţuitoare, avem ocazia să ne consolidăm cunoaşterile şi înţelegerile legate de propriile noastre origini. Să ne înţelegem propriul loc între grupurile de ajutători şi ajutaţi, consolidându-ne manifestările la nivele foarte variate de vibraţie planetară. Ceea ce ne este nouă particular, din acest punct de vedere, este faptul că înţelegem cum cei pe care îi putem ajuta ne sunt nouă ajutători de o subtilă complexitate. Extrapolând, înţelegem împletirea permanentă a tuturor felurilor de ajutor, care determină propulsări uriaşe mereu mai sus, pe scara evoluţiilor, dar şi îmbogăţind mereu experienţa prin astfel de tangenţe.

EVOLUŢII INDIVIDUALE, NEPROTEJATE DE PLANETĂ
Spiritelor care au depăşit aceste evoluţii intraplanetare şi se întrupează monadă cu monadă pe planeta pe care o cunosc, sau care prezintă caracteristici asemănătoare pentru ele cu ceea ce au mai trăit cândva, le vom numi spirite extraplanetare sau independente de planetă (nu mai intră în protecţia directă a câmpurilor planetare locale) sau pe scurt: spirite independente.
Din nou, asemenea evoluţii sunt foarte lungi, spiritele trecând printr-o multitudine de forme planetare şi stelare care le dezvoltă conştienţa deosebirilor pe care le trăiesc de la o formă de evoluţie la alta, conştienţa celor ce trebuiesc făcute pentru a se adapta la diverse condiţii de trai. Asemenea evoluţii formează, în plus, capacitatea de acceptare a spiritelor de a-şi remodela cunoaşterile, de a dori să cunoască mai multe, le oferă impulsuri de înaintare şi factori de corecţie a unor manifestări care ar putea împiedica înaintarea lor în evoluţii.
De-a lungul multor trepte de evoluţie individuală, spiritele îşi deschid acceptările către multe feluri de alte grupuri de spirite, care au alte feluri de a privi realitatea înconjurătoare, după cum le este alcătuirea şi cum pot accepta – mai greu sau mai uşor, singure sau mai mult ajutate de alte spirite cu ceva mai multă experienţă. Drumurile evoluţiilor le oferă asemenea întâlniri, care le demonstrează faptul că nu acceptă sau că acceptă asemenea tangenţe şi greutăţi pe care: chiar ele le întâmpină la tangenţele cu alte spirite, dar şi alte spirite le întâmpină pentru a derula tangenţe cu ele. De aceea, coordonatorii de evoluţii îşi dau seama ce diferenţe le sunt treptat acceptabile şi, pe măsura înaintării în evoluţii (adică: pe măsura creşterii puterilor interioare) coordonatorii le împletesc drumurile cu astfel de spirite, pentru a se obişnui cu ele – pentru a se obişnui unele cu altele pe drumul tuturor manifestărilor care le devin din ce în ce mai complexe.
Astfel de împletiri au la bază chiar reuniri de monade care se manifestă asemănător sau diferit – dar suportabil de diferit, reuniri care se fac tot prin cămăşi (pături) spirituale devin fraţi spirituali, iar frăţia de acest fel, ulterioară formării iniţiale a spiritului, le sunt de un real folos. Se vor obişnui cu alte grupuri spirituale asemănătoare cu ele, făcând astfel acceptabile tangenţe grele. care treptat chiar vor deveni plăcute. În plus, unele capacităţi spirituale le dezvoltă pe altele – de care spiritele nu devin conştiente decât treptat, pe măsura acumulării de învăţături de toate felurile, în toate felurile de condiţii în care evoluează în cadrul întrupărilor lor. Toate trăirile lor li se înfrăţesc, devin cu toţii fraţi buni şi îşi dau seama că, de fapt, pot evolua în asemenea condiţii cu orice alţi reprezentanţi ai multor grupuri cu care vin în contact.

EVOLUŢII ÎN ALTE UNIVERSURI
Drumul evoluţiilor le conduc de-a lungul şi de-a latul universului, învaţă să se manifeste şi în alte universuri. Încep să conştientizeze faptul că într-un alt univers traiul şi învăţăturile le sunt mai uşoare, tot ceea ce au în jurul lor se poate schimba cu mai multă uşurinţă – iar acest lucru le ajută mult să acumuleze multă experienţă în domeniile în care au deja un început de experienţă din evoluţiile anterioare. În asemenea condiţii ele conştientizează faptul că şi memoriile lor sunt foarte active, venindu-le în faţă tot ceea ce cunosc într-un domeniu, ele trebuind doar să aleagă din mulţimea amintirilor lor ceea ce se potriveşte mai bine locului şi condiţiilor de trai ale momentului. În acest fel, îşi pot fixa bine în minte tot ceea ce au învăţat anterior, iar din alegerea momentului li se dezvoltă siguranţa acţionării în condiţiile momentului.
Condiţiile în care trăiesc într-un asemenea univers le oferă posibilitatea de a trăi de la un moment la altul după cum le este nevoia, în condiţii care se schimbă frecvent. Şi chiar dacă astfel de modificări creează un loc total deosebit de la o perioadă scurtă de timp la alta, astfel de schimbări nu sunt de loc obositoare: materia este foarte uşor de folosit, de modelat, de remodelat şi, practic, dacă nu se preocupă de ea un scurt timp, ea revine singură la starea iniţială din care a fost luată: din aer, din pământul de sub picioare, căci în asemenea condiţii numai planeta şi cerurile pot rămâne neschimbate.
Nu este universul în care ne aflăm acum. Este un univers de învăţătură şi o primă consolidare a cunoaşterilor şi a puterii de dezvoltare a voinţei proprii, a puterii de discernere între diverse feluri de comportament, faţă de cei apropiaţi şi faţă de cei care nu le sunt chiar atât de apropiaţi – dar învaţă să-i accepte şi pe aceia. Numim acest univers: Universul Astral, iar acest univers le va fi spiritelor locul cel mai uşor şi mai odihnitor pentru evoluţiile lor.
Dar evoluţiile, trăirile, manifestările lor aici, în Universul Astral se continuă, din când în când, cu trăiri în alt univers: un univers în care materia cu care pot lucra nu are acea proprietate de a se re-structura singură, după ce a fost folosită de spirite. Nu se poate modela şi remodela uşor, fiecărui spirit îi este greu să vadă că de condiţiile neplăcute nu pot scăpa uşor şi că, de fapt, chiar ele revin la lucruri pe care le-au făcut de mult şi au renunţat între timp la ele, şi nu întotdeauna acest lucru este plăcut. Căci au evoluat şi au învăţat între timp multe alte lucruri mai interesante, mai frumoase, dar acum le este greu să le facă, aşa cum au fost obişnuite când trăiau în acest fel: simplu, la începuturi, superficial în felul lor, chiar dacă trăirile erau autentice, pline de suflet, de dorinţe, de foc. Doar că acum le este greu. De aceea apare dorinţa de a regăsi şi în acest univers ceea ce au trăit în celălalt şi, cu acest prilej, ajung să-şi dea seama că, dacă în trecut nu-şi aminteau ceea ce au trăit în Universul Astral, acum îşi pot aminti: vag la început, dar cu cât greutatea devine mai mare, cu atât dorinţa de a avea acea uşurinţă de trai devine mai profundă, mai adâncă, mai puternică. Şi muncesc oricât de mult pentru a învinge greutăţile.
Condiţiile grele nu constituie niciodată, nicăieri, o pedeapsă pentru un spirit sau un grup de spirite, atunci când ele nu pot lucra ridicându-se la nivelul învăţătorilor lor. Nici un spirit primar nu se poate ridica la nivelul învăţătorilor lui, decât atunci când se află la nivelul lor, ajungând acolo după îndelungi evoluţii, în timp ce aceia care le-au fost cândva învăţători în evoluţiile primare evoluează şi ei mai departe. Dar ei le rămân în continuare învăţători pe parcursul evoluţiilor lor, la nivele din ce în ce mai înalte.
Fiecare spirit învaţă pe de o parte în Universul Astral, acolo unde învăţăturile se deprind cel mai repede, pe de altă parte – atunci când consolidările necesită vibraţii mai joase, pe care spiritele nu le regăsesc în Universul Astral – are loc un transfer de manifestare din Universul Astral în Universul Fizic – amândouă făcând parte din structurile ataşate Universului Spiritual Primar. Este necesar să se înţeleagă faptul că Universul Fizic este un alt univers de manifestare a spiritelor prin intermediul corpurilor – corpuri prin intermediul cărora se manifestă forţele interioare radiante ale monadelor. Prin corpurile lor, ele se exteriorizează astfel şi intră în relaţie cu alte monade întrupate în acelaşi mod. Aşadar, şi Universul Astral şi Universul Fizic sunt universuri de manifestare, având particularităţi energetice şi materiale diferite, ceea ce le conferă o vibraţie generală diferită: mult mai mare în cazul Universului Astral, comparativ cu Universul Fizic.
Pentru că fiecare structură a corpului de manifestare este o reprezentare a unor forţe interioare ale monadei, care se manifestă împletindu-se în forme diferite, după condiţiile de mediu pe care le are, astfel de structuri oferă spre conştientizare monadei elemente de cunoaştere a propriei sale vieţi, pe care altfel nu ar înţelege-o: nu i-ar înţelege felul de a exista şi de a se manifesta, nu ar putea învăţa treptat absolut tot ceea ce s-a creat anterior vieţii şi trăirilor sale actuale. Şi o astfel de conştientizare propune grade diferite, în medii diferite, astfel încât monada nu oboseşte şi nu involuează niciodată. Având o astfel de experienţă adunată permanent, ea poate, la rândul său, să înveţe alte monade care vin în urma sa la evoluţii, tot ceea ce cunoaşte şi ea.
FORMAREA CONŞTIINŢEI DE AJUTĂTOR
Dar un astfel de ajutor oferit are la bază înţelegerea faptului că există diferenţieri de la o monadă la alta privitor la felul în care se manifestă: la modul în care învaţă, în care crează, în care se deplasează, în care intră în contact cu alţi semeni, indiferent de locul în care trebuie să trăiască. Şi mai ales faptul că fiecăruia în parte se oferă exact ceea ce necesită şi cât necesită. Acest lucru este ajutat de faptul că universurile sunt structurate astfel încât monadele de acelaşi fel să aibă locuri bine socotite, determinate de evoluţia lor, cu condiţii specifice felului lor de a fi, de a evolua, de a învăţa – până când ele vor strânge suficiente puteri pentru a cunoaşte şi a accepta pe altele, care nu se manifestă în acelaşi fel cu ele. Impactul unora asupra altora este la început puternic, dar ele se învaţă treptat să se accepte, ajutaţi de frăţia de spirit, cu care sunt deja obişnuite. Iar învăţătura o iau de la ajutătorii lor, care şi ei au învăţat de la alţii, cu mai multă experienţă decât ei. Cei mai înaintaţi au atât de multă experienţă, încât se pot comporta exact ca şi toate celelalte feluri de monade întrupate pretutindeni.
Atunci când monadele învaţă că există asemenea spirite, asemenea împletiri de experienţe prin care toţi participanţii învaţă mereu lucruri folositoare, vor face tot ceea ce le stă în puteri să ajungă şi ele la astfel de performanţe. Drumul este uneori greu de îndurat, dar cu orice pas nou pe care îl fac, o parte de greutate dispare, chiar dacă oboseala îşi poate face apariţia deseori. De aceea cursul unor asemenea întâlniri, diferenţiate de normalitatea evoluţiilor în grupul lor cu care s-au obişnuit, este întrerupt – timp în care spiritele evoluează liniştite în Universul Astral, la nivelul şi în cadrul propriului popor în care s-au obişnuit să evolueze. Iar dacă odihna binemeritată este la un moment dat generatoare de o anume plictiseală, ele vor reveni din nou în Universul Fizic – parte tot a Universului Spiritual Primar. Aici vor evolua în condiţii proporţionale cu cele din Universul Astral de unde vin, dar fără a avea condiţiile uşoare de acolo. Totuşi, odihna şi condiţiile optime de lucru, de explorare de noi spaţii şi de noi posibilităţi de creaţie şi de simţire îşi pun amprenta pe trăirile lor, astfel încât greutatea schimbării universului de manifestare nu este obositoare multă vreme.

ÎMPLETIREA EVOLUŢIILOR DIN UNIVERSURI DIFERITE
Evoluţiile monadelor sunt lungi în acest fel, pendulând între cele două universuri de manifestare sub forma vieţuitoarelor pe care le cunoaştem – în linii mari – pe Pământ: de la viruşi – până la om. Pe Pământ le numim „plante” şi „animale”, şi ştim care este forma lor de trăire: destul de puţin conştiente de mediul în care trăiesc – dar conştiente de necesităţile lor proprii. Treptat, având în faţă şirurile de specii, privindu-le comparativ unele cu altele, putem înţelege că ele sunt reprezentantele unor trepte de evoluţie, după modul descris. Dar ele nu sunt reprezentantele unor moduri de evoluţie a corpurilor lor, prin adaptare la condiţiile de mediu: în situaţia în care o parte din vieţuitoare se adaptează mai repede şi mai bine la mediu decât altele, iar mediul respectiv le poate favoriza sau nu înaintarea în alte forme de evoluţie. Sau le poate ţine pe loc, dacă însuşi acest mediu rămâne nemodificat de-a lungul unor perioade foarte lungi de timp. Lucrurile stau cu totul altfel, iar începutul descifrării acestor evoluţii este chiar înţelegerea propriilor lor evoluţii, treptat, după felul descris mai sus.
În primele faze ale evoluţiei, monadele primesc corpuri deja realizate, fiind atrase de ele şi cuplate prin schimbarea radiaţiilor planetare cu radiaţiile monadei care vine la întrupare. Există mecanisme foarte clare în cadrul cărora are loc un asemenea schimb, în ale cărui detalii vom intra după ce vom înţelege liniile generale ale tuturor elementelor de evoluţie cu care ne confruntăm în vremurile pe care le trăim. Ceea ce este caracteristic evoluţiilor de început, în care spiritele se află pe primele lor trepte de evoluţii întrupate, este faptul că derulează trăiri îndelungate pe aceeaşi planetă în aceleaşi forme de corpuri, cel mult în corpuri schimbate care să prezinte mici derivaţii de la o perioadă la alta. Când asemenea vieţuitoare termină o viaţă (devenind de cele mai multe ori hrană pentru altele de acelaşi fel, sau mai evoluate decât ele, sau mai puţin evoluate decât ele), ele nu se întrupează imediat, deşi planeta ar putea să le furnizeze corpuri pentru a se întrupa din nou, imediat. Asemenea popoare de spirite le numim spirite intra-planetare, adică: spirite care trăiesc în interiorul corpurilor fluidice ale planetei însăşi, fără însă ca astfel de corpuri să facă parte chiar din corpurile planetei. Dacă ele s-au întrupat în corpuri fizice, atunci la pierderea corpurilor lor fizice rămân în continuare în corpurile lor astrale, ale căror mecanisme de prindere, de inserare pe corpurile fizice permit – la distrugerea acestora din urmă – desprinderea lor şi trăirea în continuare a spiritelor prin corpurile lor astrale.
Urmează un timp de trăire şi în corpuri astrale – corpuri uşor de folosit, dintr-o materie mai uşoară, de vibraţie mai înaltă decât aceea a corpurilor fizice, mai uşor de hrănit şi mai uşor de deplasat. Spiritele pot zbura uşor, liber, aşa cum erau obişnuite în formele anterioare de trăire pe care le-au cunoscut, şi pe care le consolidează în continuare, prin corpul astral. După acest timp de trăire în corpuri astrale, timp suficient de lung pentru a simţi libertatea după părăsirea corpului fizic, spiritele se pot întrupa din nou în corpuri fizice. Ele sunt atrase după odihnă de corpuri fizice noi, aflate în formare, puse la dispoziţie de către planetă cu generozitate, din nou.
Din asemenea distribuţii, cunoaştem acum două feluri de corpuri: corpul fizic şi corpul astral. Este esenţial pentru studiile noastre să se înţeleagă un lucru: corpul astral din Universul Fizic NU ESTE ACELAŞI CORP cu corpul de manifestare al spiritului care evoluează în Universul Astral; este cea mai mare confuzie care a apărut în literatura de specialitate, de-a lungul anilor, care se înţelege greu şi în studiile care le-am prezentat pe blogurile mele.
Folosim însă aceeaşi expresie, chiar şi în aceste studii, deoarece corpul astral din Universul Fizic are asemănare cu cel din Universul Astral prin forma uşoară de purtat şi de manifestat prin el. Şi nu numai, după cum vom vedea. Este o formă de corp dintr-o formă de materie care aduce foarte mult cu aceea a materiei din Universul Astral, deşi nu se ridică totuşi la nivelul de vibraţie înaltă specifică materiei din Universul Astral. Nivelele de vibraţie sunt diferite, dar se păstrează proporţiile dintre tipurile de vibraţii din înşiruirea segmentelor pe care le cunoaştem din compunerile noastre, din Universul Fizic. Mai mult, există un întreg covor al proporţionalităţilor care oferă posibilităţi de trecere lină de la o formă de întrupare la alta, astfel încât spiritele care încă nu sunt conştiente de necesităţile evoluţiilor să nu simtă nici o diferenţă dezorientantă, obositoare. Să înţelegem aşadar că acest corp astral (Univers Astral) poate fi considerat corpul de vibraţie cea mai joasă din Universul Astral – la fel ca şi corpul fizic din universul Fizic.
Pe de altă parte, corpul astral din Universul Fizic este un corp intermediar între corpul normal de manifestare (astral) din Universul Astral şi acela de manifestare prin corp fizic – din Universul Fizic: aşadar între două forme de corpuri asemănătoare – cele de vibraţia cea mai joasă din cele două universuri. Chiar dacă un astfel de corp nu este solid de felul în care suntem obişnuiţi, el este bine structurat pe vibraţia sa, funcţional în orice moment al existenţei sale, putând fi utilizat pentru acţiuni distincte în câmpul care îi este propriu. Cu alte cuvinte, spiritul se poate manifesta prin el, la fel cum o face aici, pe Pământ, prin corp fizic. Segmentul materiilor şi energiilor sale face parte tot din Universul Fizic, doar energizarea interioară a monadelor materiale este mai puternică şi astfel, un corp format din astfel de materii este mult mai uşor de purtat. El facilitează spiritului astfel întrupat simţirea mult mai pregnantă a atracţiilor pe care mediul înconjurător le exercită asupra sa şi îşi consolidează astfel manifestările sale, aprofundează cercetările sale, indiferent de treapta sa de evoluţie.
Astfel, o albină – un spirit întrupat într-o albină – va simţi mai puternic parfumul florilor, va vedea mai precis, mai clar radiaţiile luminoase emise de ele, precum şi modul în care astfel de radiaţii se combină cu reflectarea luminii exterioare asupra lor (fenomen pe care nu-l cunoaşte decât prin combinarea efectelor lor, ceea ce va sta la baza unor cunoaşteri ulterioare, de-a lungul evoluţiilor spiritului); va recunoaşte mai bine astfel ceea ce îi trebuie pentru cele pe care le-a învăţat de-a lungul vieţii în corp fizic.
O pasăre va decela mai bine liniile de forţă electromagnetică ale planetei, va simţi mai bine locul în care îşi va face un cuib ca fiind mai ferit de primejdii; fiecare vieţuitoare învaţă şi aprofundează astfel toate cele pe care le-a trăit şi va reveni pentru a aplica în continuare cele învăţate, în diverse feluri care vor constitui experienţa sa de spirit întrupat.
Nu vom discuta des asemenea probleme, lăsând studiile la nivelul Universului Fizic, unde sistemul corporal are aceeaşi formă de prezentare: un corp fizic solid, însoţit de un şir de corpuri din materii de vibraţie mai înaltă decât acesta – dar care tot solide, structurate şi funcţionale în activitate şi implicare sunt, pe fiecare treaptă de vibraţie în parte: eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), acesta din urmă având substructuri numite: corp enesic şi corp supraenesic. Acestea sunt denumiri ale structurilor, corpurilor care învelesc, protejează şi dau forţă corpului fizic. Toate împreună formează sistemul corporal din Universul Fizic, ale cărui principii de funcţionare le cunoaştem în linii mari, pe care le înglobăm în sisteme de cunoaştere fizico-chimică. De aceea numim universul în care ne aflăm acum: Universul Fizic, pentru a şti de la început asupra căror reguli de funcţionare ne vom raporta în astfel de studii.
Să tragem concluzia că există o legătură puternică între evoluţiile din universurile de manifestare, precum şi o trecere lină de la o formă la alta, care le oferă mereu continuitate. Vom vedea în diverse studii cum, la întruparea spiritelor primare (adică acelor spirite care nu au cunoscut – dar cunosc treptat – toate particularităţile de evoluţie din Universul Fizic) se ţine cont de neputinţele spiritelor de a se întrupa brusc, de la un fel de evoluţii la altele, fără o trecere prin adaptare treptată la condiţiile diferite de la un univers la altul. De aceea condiţiile de evoluţie, de trai, oferite lor de către coordonatori caută să le ofere ceea ce ele încă nu îşi pot realiza.
Puterea de a se adapta rapid, indiferent de condiţiile locale de trai, revine numai acelora care au finalizat evoluţiile prin toate nivelele de vibraţie ale tuturor universurilor de manifestare prin corpuri materiale. Toate aceste evoluţii se fac în paralel, şi nu secvenţial, adică: după efectuarea unor evoluţii totale în Universul Astral s-ar face evoluţii în Universul Fizic, iar cu experienţa astfel acumulată s-ar face apoi evoluţii în Universul Cauzal. Este drept că evoluţiile spirituale încep prin segmente în Universul Astral, căci el face o mediere între vibraţia spiritului şi vibraţia materiei corpurilor. Segmentele sale de vibraţie sunt mai apropiate de vibraţia spiritului, comparativ cu Universul Fizic (care are vibraţii mult mai mici decât cele ale lor).
Din punct de vedere al asemănării vibraţiilor spiritului cu vibraţiile corpurilor, vibraţiile din Universul Cauzal sunt mai apropiate de spirit. Dar Universul Cauzal are particularităţi pentru care spiritele capătă putere de înţelegere şi de aplicare (de trăire efectivă) abia după ce au ajuns dincolo de evoluţiile aflate la jumătatea drumului între evoluţiile sub formă de spirit (nu energii, nu materii): adică între începutul parcurgerii Universului Fizic şi la sfârşitul acestui parcurs, sub formă individuală. Căci evoluţiile primare merg lent, cu cunoaşteri mai întâi generalizate, pe urmă aprofundate pe măsura creşterii gradului de conştientizare a vieţii, pe măsura creşterii puterilor cu care fiecare monadă în parte îşi croieşte o viaţă coerentă. Numai aşa ea îşi găseşte puterea de a diversifica permanent activităţile pe care poate să le desfăşoare, sau la care doar pot participa, alături de ajutătorii care fac partea cea mai complexă a acestor lucrări, oferindu-le exemplu pentru ceea ce spiritele neştiutoare (sau puţin-ştiutoare) pot încerca, şi chiar treptat pot reuşi să facă.
Abia după parcurgerea tuturor segmentelor, cu toate nivelele de vibraţii pe care sunt structurate universurile de materii, trecute cel puţin o dată în toate punctele lor de evoluţie, spiritele (aşa cum le ştim acum ca reunind monade care învaţă să se ajute în trăirile lor, în evoluţiile lor), pot merge mai departe. Evoluţiile nu se sfârşesc de loc cu asemenea momente, ele merg mai departe, iar cele trăite sunt doar începutul cunoaşterilor lumilor create de coordonatorii de evoluţii. Finalizarea acestor evoluţii, pe care le numim primare, dovedeşte fiecărei monade din spirite suficientă conştienţă pentru a trăi pe cont propriu, pentru a-şi construi oriunde o trăire coerentă, fluidă, nesincopată, în ale cărei puncte de complexitate mare – aşa cum este ea crezută până atunci – pot interveni noi şi noi cunoaşteri. Conştientizarea acestui fapt mobilizează spiritul către alte noi cunoaşteri, pe care începe să le bănuiască – pentru început – în spatele celor pe care deocamdată le cunoaşte destul de superficial.
Monada care ajunge la o asemenea conştienţă simte nevoi de alte feluri decât celelalte din spirit, chiar dacă ele sunt foarte puţin diferite unele de altele. Dar toate ajung în acelaşi timp la o astfel de conştienţă. De aceea, o astfel de conştientizare se consideră de către coordonatorii de evoluţii momentul oportun pentru ca monadele spiritului să-şi continue trăirile singure, pe cont propriu. Astfel de trăiri nu sunt noi pentru monade, dar ele nu le-au conştientizat în trecutul evoluţiilor lor. Însă acest moment este deosebit pentru ele, întrucât pot să înţeleagă, abia acum în mod complex, rostul pentru care a fost necesară cuplarea lor împreună, numai pentru o vreme, la un moment dat al evoluţiilor. Monadele ştiu acum, la finalizarea evoluţiilor primare, că sunt părţi independente din spirit. Au ştiut asta de mult timp, de la începutul evoluţiilor lor de creatori conştienţi universali, dar abia acum pot să simtă sentimentul clar al libertăţii în evoluţiile lor. Au ştiut de mult – multe lucruri, dar abia acum simt într-un mod deosebit că nu sunt nicidecum corpurile pe care le-au avut – reprezentările pe care şi le-au cunoscut în diverse universuri, în diverse timpuri. Că astfel de corpuri au protejat existenţa lor, că relaţiile complexe dintre ele trebuiau astfel protejate, în vârtejul inconştient al timpurilor trecute, în mijlocul unor îngrozitoare accese de agresivitate, de cruzime, de perversitate. Dacă ar fi fost direct, faţă în faţă, spirit în faţa altui spirit, monadă în faţa altei monade, s-ar fi distrus reciproc şi ar fi pierdut ocaziile deosebite de a cunoaşte frumuseţea şi complexitatea lumilor care fuseseră create de cei ce rezistaseră, cândva, vremurilor tulburi ale propriilor lor străvechi evoluţii: Creatorii marilor universuri.
Acesta este momentul în care toate monadele îşi înţeleg în foarte mare amănunt propriile evoluţii, propriile înclinaţii, dar şi dorinţele de a merge mai departe, alături de fraţii mai mari, care le îndrumă cu drag paşii spirituali mai departe.
Astfel ajung să evolueze ca şi ei, ca şi fraţii mai mari, în universuri de unde se ţes toate evoluţiile, se întocmesc şi se coordonează ajutoare oferite tuturor celor care trăiesc în toate locurile şi timpurile.
La început aceste forme de evoluţii în care monadele trăiesc singure, despărţite de fraţii lor personali de spirit, sunt grele. De aceea mare parte din ele se desfăşoară în universuri separate şi, mai ales, în părţi ale acestora care le oferă condiţii bune şi de lucru, nu numai de trăire. De fapt, chiar dacă monadele trăiesc singure, individual de fapt, după dezmembrarea spiritului primar, totuşi foştii fraţi rămân unii în preajma celorlalţi, şi numai prezenţa lor astfel acceptată le oferă o continuitate de la evoluţiile trecute la cele în curs de desfăşurare. Dacă cele dintâi au fost denumite primare – să le numim pe acestea din urmă secundare (aşa cum, vom vedea, vom numi evoluţii centrale pe cele ale coordonatorilor de evoluţii, care au şi ei un univers separat, exterior concentric celorlalte universuri cunoscute de noi, acum).
Evoluţiile secundare sunt, în prima lor formă, evoluţii de adaptare complexă la toate particularităţile traiului individual, al monadei individuale care se manifestă în Universul Secundar direct, fără mijlocirea corpurilor materiale. Primele evoluţii de acest fel le vom numi evoluţii arhetipale – căci pentru prima dată monada evoluează sub formă arhetipală: ca formă şi exemplu după care evoluează de fapt toate monadele în primele lor evoluţii cu conştiinţă avansată. Monadele arhetipale sunt înţelese intuitiv de către monadele spirituale primare, care se întrupează şi ele cu corp personal, chiar dacă în toate evoluţiile primare ele sunt reunite sub formă de spirit, evoluând astfel în universurile materiale.
De altfel se poate deja înţelege bine faptul că evoluţiile păstrează formele arhetipale, fundamentale ale monadelor, din primul moment al evoluţiilor lor, adică asemănătoare formării şi trăirii celulelor fundamentale ale monadei, unirile lor care formează astfel monada propriu zisă, modurile naturale de circulaţie, reunire, separare şi formele incipiente de simţire ale monadelor în acets eprime stadii de dezvoltare. Toate evoluţiile aşadar se bazează pe formele naturale de existenţă, apoi de conştienţă asupra propriilor lor stări, şi mai departe dorind să conştientizeze şi să aplice diverse cunoaşteri cu această conştiinţă în dezvoltare.
Evoluţiile secundare arhetipale au particularităţile lor de desfăşurare în Universul Secundar, care dau multă forţă şi personalitate fiecărei monade în parte, oferindu-i putere de înţelegere: mai întâi o înţelegere a propriilor sale evoluţii trecute, pe care şi le analizează, şi le retrăieşte la parametrii individualităţii sale actuale. Cu timpul, toate monadele vor ajunge să se simtă stăpâne pe înţelegerile, trăirile şi manifestările lor, dintre care două sunt absolut necesare: creaţia materială şi ajutorul pe care îl pot oferi altora, manifestări pe care le-au aprofundat în nenumărate feluri de-a lungul evoluţiilor primare.
Acest moment este binecunoscut dinainte, prefigurat de evoluţiile sale la un grad înaintat de conştientizare. Este binecunoscut faptul că va veni timpul când vor proba toate cele pe care le-au învăţat în Universul Secundar: O probare ce se va petrece din nou în universurile materiale de manifestare ale spiritelor primare.
Plecările secundarilor în universurile materiale de manifestare se desfăşoară conform aceloraşi reguli de adaptare ca şi în trecut, când evoluau ca spirite în evoluţiile primare, deşi cu particularităţi specifice noilor lor evoluţii: mai întâi însă în Universul Cauzal – univers care se aseamănă foarte mult cu Universul Secundar, şi care astfel face trecerea de la evoluţiile primare către evoluţiile secundare.
Abia în aceste momente, de evoluţii secundare, cu întreaga sumă a experienţelor anterioare, monadele înţeleg în profunzime tot ceea ce este particular evoluţiilor din toate universurile de manifestare prin corpuri materiale, cu toate subtilităţile lor de trecere de la un univers la altul, de la o formă de trăire la alta.

DETALII ALE TRECERILOR ÎN EVOLUŢII DE LA UN UNIVERS DE MANIFESTARE PRIN CORPURI – LA ALTUL
Aşadar, astfel de evoluţii sunt proprii şi secundarilor, şi primarilor, în mod egal, iar acest lucru îl înţeleg pe deplin acum, secundarii. Înţeleg necesitatea unor astfel de curgeri fluide în evoluţii, pentru ca cei mititei să nu fie dezorientaţi niciodată. Mai înţeleg şi faptul că doar la un moment dat al evoluţiilor primare monadele încep să conştientizeze clar diferenţele dintre întrupările lor în diverse universuri, cu toate învăţăturile care decurg din astfel de conştientizări. Mai înţeleg în profunzime şi multe alte lucruri. Să le urmărim şi noi, mai departe.
În Universul Astral şi Universul Fizic, monadele au corpuri de reprezentare supradimensionate comparativ cu dimensiunile monadei. Această modalitate de expunere a propriilor formaţiuni şi forţe interioare sunt create astfel încât ele să priceapă bine: şi felul structurilor interioare, şi felul de manifestare a forţelor şi energiilor care se propagă în exterior, decurgând din structurile interioare şi pe care ele pot ajunge să le manipuleze după necesităţile conştientizate. În Universul Cauzal însă corpurile de manifestare ale monadelor nu sunt supradimensionate proporţional cu structurile interioare, dar monada are tot un corp – un corp tot de reprezentare, dar el este conceput la scara 1:1 şi identic structural cu monada însăşi, pe care o reprezintă fidel. Toate forţele se concentrează astfel în corpul cauzal de manifestare al monadei, la început simplu structurat interior, căci monada nu ştie decât să se acomodeze cu noua – dar reala sa înfăţişare şi să înceapă să-şi înţeleagă reprezentările corporale pe care le are cuprinse în memoriile sale interioare.
Prin intermediul corpului cauzal se demontează astfel reprezentările şi manifestările reprezentative anterioare, iar monadele (tot cele primare – despre ele vorbim în continuare acum) ajung să conştientizeze profund necesitatea pentru care au primit în evoluţii corpuri, nefiind lăsate să se distrugă reciproc din cauza a tot felul de neînţelegeri care se desfăşoară în viaţa lor. Înţeleg de ce li se oferă conjuncturi de manifestare în condiţiile neînţelegerilor unor forme de alte trăiri, de alte feluri decât ale lor, decât cele cu care au fost obişnuite. Numai în acest fel ajung să-şi conştientizeze propriile trăiri, să înţeleagă rădăcinile lor: văzându-le la alţii, simţind efectele lor asupra lor înseşi, apoi dându-şi seama că şi ele procedează în infinite feluri, uneori chiar altfel decât şi-ar dori. Capătă astfel conştiinţa înlocuirii unor manifestări cu altele, caută pe cele care nu distrug, nu devalorizează pe alţii – căci de la alţii pe care ajung să nu-i mai nege, să nu-i mai distrugă, învaţă să diversifice creaţia proprie, leagă relaţii care se vor dezvolta mult mai mult în viitor, în evoluţii tot mai înalte.
Înţeleg în Universul Cauzal şi faptul că va veni un timp în care înclinaţiile agresive se vor estompa: însă nu numai la nivele de vibraţie foarte înalte, ci şi atunci când se vor întoarce în locurile de vibraţie foarte joasă, din Universul Fizic – cel mai greu de suportat univers, cu vibraţia cea mai joasă.
Evoluţiile ţin cont de faptul că spiritele au nevoie la început de o trecere lină de la o formă de trăire la alta, de la un univers la altul. Experienţa puţină a spiritelor primare, şi chiar a secundarilor din primele lor trepte de evoluţie, determină necesitatea ca o astfel de trecere să fie cât mai puţin sesizată. Doar când devin creatori conştienţi, universalizaţi în creaţia lor materială, încep să sesizeze diferenţele dintre trăirile într-un univers şi altul. Astfel, de la Universul Cauzal la Universul Fizic trecerile se fac numai prin Universul Astral, menţinându-se bine în funcţiune memoriile spirituale, prin intermediul corpurilor specializate pentru folosirea forţelor proprii. Monadele din acelaşi spirit se ajută între ele, evoluţiile decurg lin, în deplină conștientă, chiar dacă elementele de trăire sunt total diferite. În timp, ele învaţă particularităţi aprofundate de legătură între corpurile lor de reprezentare, manifestările de reprezentare şi cele reale, cu forme reale, cu simplitatea – dar uriaşa bogăţie de feluri de fluxuri energetice şi materiale. Conştienţa păstrată de la Universul Cauzal la Universul Astral ajută astfel la fixarea în memorii a tuturor celor învăţate, înţelese. Treptat toate variaţiile elementelor se fixează, se înţelege rostul fiecărei forme de reprezentare pe carele-au avut şi pe care le vor trăi în continuare, în Universul Astral, la nivele foarte mari de vibraţie ale lui. În astfel de evoluţii Astrale, din Universul Astral, se va păstra conştienţa celor învăţate în Universul Cauzal, acumulând astfel experienţă pentru trecerea în Universul Fizic, la nivelele cele mai joase de vibraţie dintre cele trei universuri de manifestare.
În continuare, întruparea în Universul Fizic se face cu diferenţe minime de vibraţie de la o întrupare la alta: de aceea numim modul de trăire de acest fel, din Universul Fizic, tot astral, pentru că el este aproape identic ca trăire ca şi acela din Universul Astral. Numim corpurile de manifestare tot astrale, pentru că spiritul se simte în ele exact la fel ca şi în Universul Astral, având aceleaşi posibilităţi de manifestare. Dar la început nu simte diferenţa. Doar atunci când devine creator conştient universal, lucrând cu fluxurile de materii şi energii, conştientizându-le influenţele asupra corpurilor sale, asupra manifestărilor sale, îşi dă seama şi urmăreşte să înveţe bine felul în care se desfăşoară astfel de diferenţe.
Chiar şi atunci când se instalează conştienţa de la o trecere la alta, în cazul creatorilor conştienţi, ea se face în continuare lin – şi lin, şi conştient aşadar. Pentru aceasta, până la consolidarea spirituală pe toate nivele de vibraţie ale Universului fizic, intrarea lor în cicluri de întrupări aici se face în locuri, şi în perioade de înaltă vibraţie locală. Întrupaţii vor sesiza diminuarea treptată a vibraţiei medii zonale, din care pot învăţa multe feluri de adaptare la astfel de diminuări. Toate le vor fi de folos când vor avea puterea să intre oriunde, oricând, la orice nivele ale vibraţiilor planetare, însoţind popoare spirituale ca ajutători antrenaţi şi experimentaţi din toate punctele de vedere. Se îmbogăţeşte astfel treptat experienţa de trai la nivele variate, din ce în ce mai variate de vibraţie, ceea ce va fi de un real folos atunci când vor ajuta, ca secundari, unor grupuri spirituale de evoluţii primare foarte variate. Care au nevoie să trăiască în condiţii locale de vibraţie foarte diferite, la fel şi de biosistem, care modifică vibraţia la nivele foarte fine, foarte subtile. Experienţa lor complexă va fi, de asemenea, de un real folos la împletirea diverselor sarcini pentru grupuri spirituale aflate la acelaşi fel de evoluţii, pe aceeaşi planetă, dar diferite ca înaintare, care oferă şi ele modificări substanţiale ale nivelelor deosebit de subtile de vibraţie.
Grosier şi subtil se împletesc astfel în evoluţii, oferind un spectru foarte variat de trăiri spiritelor.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
12. Studiu: Frăţii spirituale

Din studiile anterioare putem înţelege acum faptul că monadele desfăşoară evoluţiile lor primare sub două forme – ajutate şi protejate:  a. Formele de ajutor primit de monade în evoluţii Sunt multiple chiar din…

11. STUDIU: PRIMELE EVOLUŢII – ALE CREATORILOR DINTÂI, COORDONATORII ACTUALI AI EVOLUŢIILOR NOASTRE

Cuvânt înainte:   Se tot spune pe de o parte că ceea ce numim Dumnezeu este un Dumnezeu care nu ar fi evoluat, ci s-ar fi făcut aşa, deodată, prin mister de nepătruns, care astfel nu ar avea dreptul să ne spună ce şi cum să…

Dictionar